ESEU HARAP-ALB, DE ION CREANGA

1.Introducere

“Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creanga este o capodopera  de inspiratie folclorica, un basm

cult apreciat de George Calinescu pentru sinteza de realism, de fabulos si umanism, dar si o
creatie reprezentativa pentr viziunea despre lume a marelui clasic al literaturii romane.

“Oglindire a vietii in moduri fabuloase”, asa cum a numit-o George Calinescu, acesta opera
literara conduce lectorul intr-un spatiu imaginar unde fantasticul e puternic individualizat si
umanizat.

2.Aparitie

A fost publicat la 1 august 1877 in revista “Convorbiri literare” si, fiind considerat “o sinteza a
basmului romanesc” (Pompiliu Constantinescu), reprezinta un adevarat bildungsroman cu
subiect fabulos.

3.Tema specifica basmului popular (confruntarea dintre bine si rau, incheiata cu victoria

binelui) se complica in basmul cult prin dezvoltarea unei tematici adiacente.

“Povestea lui Harap-Alb” este in egala masura, un bildungsroman, o parabola a devenirii, a

parcurgerii treptelor sociale a protagonistului de la sluga la imparat.

Basmul urmareste maturizarea craisorului de la un tanar naiv, usor de pacalit, “boboc”, la printul
care stie ce este necazul, cum sa depaseasca greutatile vietii si cum sa-si pastreze prietenii,
ajutandu-i si fiind ajutat de acestia.

4.Titlul este simbolic, deoarece sugereaza, prin oximoronul negru-alb, dubla identitate a

personajului: cea asumata (de sluga a Spanului) si cea reala (de tanar print). Termenul “harap”
inseamna “om cu parul si pielea de culoare neagra” si exprima starea de robie a “harapilor” si,
deci, conditia de sluga a craisorului. “Albul” exprima inocenta, puritatea sufletului si
ingenuitatea feciorului de crai. Totodata, termenul “poveste” transmite inspiratia folclorica a
basmului.

5.Elemente populare si culte

In realizarea basmului, Ion Creanga valorifica schema narativa traditionala pe care grefeaza
elemente particulare culte.

1
6.Subiect

Actiunea basmului se desfasoara linear, cronologic si urmeaza modelul structural ciclic al

basmului popular care presupune: pornirea de la o stare de echilibru, perturbarea echilibrului,
parcurgerea unui drum cu peripetii si regasirea echilibrului.

Expozitiunea
Sunt prezentati cei doi frati (Craiul si Verde-Imparat) care traiau de multa vreme la doua capete
ale lumii fara sa se vada.

Intriga
Evenimentul care perturba echilibrul initial e scrisoarea pe care Craiul o primeste de la imparatul
Verde, prin care ii cere un mostenitor, scesta neavand decat fete. Dintre cei 3 fii ai Craiului, cel
mai vrednic se va dovedi mezinul, care, sfatuit de Sf. Duminica, va trece proba curajului: ursul
de sub pod.

Desfasurarea actiunii
Presupune un drum initiatic la care pleaca eroul pentru a restabili echilibrul initial. Drumul va fi
presarat cu incercari care, din punct de vedere al simbolisticii basmului, constituie probe de
initiere. Prima etapa a drumul e reprezentata de drumul-labirint, in interiorul careia fiul de crai se
intalneste, de 3 ori, cu Spanul. La cea de-a treia intalnire, Spanul il pacaleste pe craisor sa
coboare intr-o fantana pentru a se racori; pentru ca apoi sa-i crute viata, il obliga sa accepte
inversarea rolurilor. Cand cei 2 ajung la Verde-Imparat, craisorul e sluga Spanului, cu numele de
Harap-Alb.

Harap-Alb este supus la 3 probe initiatice: sa aduca salatile din Gradina Ursului, pietrele
pretioase din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros. Ultima proba propune prin procedeul
triplicarii: Harap-Alb, alaturi de tovarasii sai (Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-
Lungila) doarme in camera inrosita, mananca si bea peste puterile omeneste, alege macul din
nisip cu ajutorul furnicilor, pazeste fata de imparat pe timpul noptii, recunoaste fata cu ajutorul
albinei si trimite calul alaturi de turturica fetei sa aduca smicele, apa vie si apa moarta.

Punctul culminant
Echivaleaza cu momentul in care fata imparatului Ros divulga secretul lui Harap-Alb si acesta e
ucis de Span.

DEZNODAMANTUL

2
 Aduce restabilirea echilibrului. Calul il omoara pe Span, fata il invie pe Harap-Alb, folosindu-se
de obiectele magice. Eroul e rasplatit, primeste imparatia si totul se sfarseste cu o nunta
imparateasca.

7.Elemente populare, elemente culte

In afara schemei narative, “Povestea lui Harap-Alb” mai prezinta si alte asemanari cu prototipul
folcloric: motive narative tipice (confruntarea dintre bine si rau, superiozitatea mezinului,
personaje adjuvante, calatoria, probele), elemente magice (apa vie, apa moarta, smicele),
prezenta fabulosului, sugestia de oralitate a stilului, creata prin interjectii, cuvinte, expresii
populare, zicale (“vorba ceea”, “toata ca toate”), fraze ritmatice (“La placinte, inainte /La razboi,
inapoi”).

 Ca si in basmul popular, coordonatele spatio-temporale sunt vagi, nedeterminate: Timpul

este un trecut indepartat actiunii. (“Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori”).
Spatiul are doua coordonate: regatul Craiului, tatal lui Harap-Alb, ca spatiu cunoscut, si
Imparatia lui Verde-Imparat, ca spatiu necunoscut, ambele fabuloase.
 Dincolo de aceste asemanari cu basmul popular, exista si deosebiri care releva caracterul
de basm cult al operei. Basmul are intindere mare, fiind considerat o inlantuire “micro-nuvele”
ce curg una din cealalta.
 Fabulosul e tratat in mod realist, umanizarea fantasticului fiind prezenta si in descrierea
celor 5 aparitii bizare, care se comporta, vorbesc, se cearta ca niste tarani humulesteni. In plus,
fiecare schita de portret trimite la figura umaga: Gerila=”o dihanie de om”, Flamanzila=”o
namila de om”, Setila=”o aratare de om”, Ochila=”o schimonositura de om”, Pasari-Lati-
Lungila=”o pocitanie de om”.
 Spanul e descris ca un om viclean, iar esenta sa demonica nu e dezvaluita decat atunci
cand coboara in fantana si-si striga numele: “Chima raului pe malul paraului”.
 O alta trasatura care se potriveste stilului artistic individual al autorului este umorul.
Creanga foloseste numeroase cuvinte si expresii populare (“Apara-ma de gaini, ca de caini nu ma
tem”), iar finalul surprinde printr-o exprimare posnasa si prin siretenia frazei de care este
imposibil sa nu te amuzi: “Cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda.”.
 Ca si in alte creatii ale autorului, aici personajele sunt vazute prin supradimensionare.=>
GROTESCUL. Astfel, Gerila are niste buze “groase si dabalazate” si cand sufla, una ii acopera
scafarlia capului, iar cealalta ii acopera pantecele.
 In basm se intrevad elemente mitologice, apa din fantana amintind de apa uitarii.
 Complexitatea basmului cult e redata si de prezenta personajelor deghizate. Batranul isi
ascunde calitatea parinteasca in pielea de urs, iar Spanul Obtine, prin viclenie, identitate falsa de
fecior de crai. Sf.Duminica se metamorfozeaza in cersetoare.
 In plus, sub pana scriitorului, intamplarile constituie drumul formarii unui tanar, fiind
un bildungsroman.

8.Caracterizare de personaj

Harap-Alb constituie personajul eponim al basmului si reprezinta intruchiparea binelui, dar e un

erou atipic de basm, deoarece e complet lipsit de insusiri supranaturale. Personajul e creionat
3
realist, ca o fiinta complexa, ce invata din greseli si progreseaza, dobandind, in final, calitati
psiho-morale precum mila, bunatatea si generozitatea.

9.Opinie

Opinia mea este ca acest basm are un mesaj educativ, deoarece ne invata ca, in ciuda incercarilor
grele la care e supus un tanar, acesta reuseste prin perseversenta, curaj si ajutorul prietenilor.
Adevarata cheie de interpretare a acestui basm o ofera Sf.Duminica, atunci cand afirma: “Cand
vei ajunge si tu odata mare si tare vei crede celor asupriti si necajiti pentru ca stii acum care e
necazul”.

10.Concluzie

Fiind o parabola a maturizarii unui tanar, o creatie originala ce uimeste prin gigantismul viziunii
si umor, “Povestea lui Harap-Alb” e un basm cult “o bucata rupta din viata poporului
moldovenesc” (Garabet Ibraileanu).