POVESTEA LUI HARAP-ALB

ION CREANGA
 Intr-o lume fantastica in care intamplari reale se imbina cu cele supranaturale, salasuiesc personaje mitice,
simboluri ale binelui si ale raului, aflate intr-o continua confruntare.

DEFINITIE:
Basmul popular:
 creatie epica de mare intindere
 Intamplari reale se impletesc cu cele fantastice
 actiunile sunt savarsite de personahe reale sau imaginare( fortele binelui si ale raului)
 permanenta confruntare din care iese invingator binele
 naratiune pluriepisodica, supusa unor stereotipii
Basmul cult:
 respecta structura celui popular
 Ii da o nota de originalitate prin prelucrare, cunoscand forme in versuri sau dramatice
 reprezinta viziunea proprie a scriitorului care prelucreaza structurile populare cu elemente folclorice
 coloratura subiectiva
 temele si motivele capata semnificatii aparte
 personaje puternic individualizate, apropiate de realitate, carora li se atribuie semnificatii noi si sunt
abordate din perspective diferite(comica, psihologica)

 Despre raportul dintre opera lui Ion Creanga si folclor s-a discutat mult, inca de a sosirea lui Creanga in
Junimea. Acesta a fost considerat de catre critici “un mare prozator” si “numai cititorul de mare rafinament
artistic il poate gusta cum trebuie”.
 Opera lui este “o sinteza de realism si fabulos”(G. Calinescu)
 “Ceea ce caracterizeaza basmul, ca opera de arta, este o lume cu totul aparte, opusa cotidianului, o lume in
care vointa omului nu cunoaste limite, in care nu exista contrarii care sa nu poata fi rezolvate” (Mihai Pop)

VIZIUNEA DESPRE LUME:

 basmul cult porneste de la realitate, dar se desprinde din ea trecand in supranatural
 reflecta o lume opusa realitatii zilnice “prin atmosfera ei interioara si prin esenta ei”(Mihai Pop)
 viziunea despre lume este fabuloasa
 o lume in care este prezenta “o oglindire a vietii in moduri fabuloase”(G. Calinescu)

OPERA:
 publicata in revista “Convorbiri literare” si ulterior in ziarul “Timpul” de Eminescu
 1 august 1877

TEMA:
 pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizeaza teme de circulatie universal, trecandu-le prin filtrul
propriei viziuni
 pe langa lupta dintre bine si rau, tema centrala reprezinta chiar probele pe care le trece protagonistul
care parcurge traseul de la conditia de sluga la cea de imparat
 aventura eroica imaginara, care are drept finalitate maturizarea morala si etica
 ACTIUNEA :
 simpla, liniara, episoade inlantuite
 episoadele sunt “micronuvele”
INCIPIT:
 intrarea in text se realizeaza “ex abrupto”
 se fixeaza indicia spatio-temporali:
 timpul este neprecizat :” Amu cica era odata”
 formula initiala se deosebeste de cea traditionala
 nu mai atrage atentia asupra elementului fabulos, ci doar asupra spuselor cuiva necunoscut
 spatiul definit prin peisaje fantastice si personaje fabuloase (Sf. Duminica)
 spatiul nu mai apartine unui alt taram, ci doar unui taram indepartat
FINAL:
 inchis, deznodamant fericit,
 eroul invinge moartea, redobandeste identitatea si se casatoreste cu fata de imparat, mostenind
imparatia
 sub aspect formal, finalul pastreaza forma traditionala , pusa in evidenta cu o nota de optimism si voie
buna, la care se adauga umor amar cu referire la cele doua lumi-reala si imaginara:”Cine are bani ea si
mananca, iar cine nu, se uita si rabda”, “Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca”
 se incheie ciclic, eroul parcurge cu success drumul initierii cu numeroase obstacole, pornind de la postura
fiului de crai la cea de sluga si mai apoi la imparat.
*FORMULA MEDIANA: “si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua” intretine interesul cititorului

UNIVERSUL BASMULUI:
 Actiunea porneste de la un fapt real (dorinta lui Verde-Imparat de a avea un urmas la tron) si apoi trece
in supranatural(lupta cu ursul, uciderea cerbului, racirea casei incinse, ospatul pantagruelic)
 se evidenteaza o lume imaginara cu fiinte supranaturale si personaje himerice ciudate: Sf. Duminica si
cei 5 insotitori: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.

PERSONAJUL PRINCIPAL:
 eponim: Harap-Alb-asimilat unui fiu de crai
 reprezinta forta binelui, opus de Span si Rosu-Imparat
 personajul principal se individualizeaza, dobandeste identitate cand Spanul il transforma in sluga
 sugestia cromatica de alb-negru reprezinta starea intermediara dintre maturitate si naivitate
 numele construit oximoronic prezinta evolutia de la sluga (Harap) la imparat(Alb)
 se prezinta conditia duala de sluga de origine nobila
 Harap-Alb dobandeste calitati morale: devine iertator, cultiva prietenia, rabdator, tenace, perseverant
 CARACTERIZARE DIRECTA:-de sf. Duminica inca din incipit: “ putin mai este si o sa ajungi imparat cum n-
a mai fost altul pe fata pamantului”
-milostenia fata de sf Duminica
 CARACTERIZARE PRIN ONOMASTICA
 CARACTERIZARE INDIRECTA: -curajul dovedit in lupta cu ursul de la pod(simbol al trecerii intre doua lumi)
EPISOADE:
1. Spanul il transforma pe fiul de crai in sluga, fiind nevoit sa parcurga un drum al umilintei si al devenirii<=
character de buildungsroman
2. Episodul final cand Spanul este demascat in fata lui Rosu-Imparat si Harap-Alb isi redobandeste identitatea
 RELATIA HARAP-SPAN :
 Prezentata in antiteza
 personajul pozitiv si negativ
 nota particulara a basmului este data de faptul ca personaju pozitiv are si defete, iar cel negativ are si
calitati
 Harap-Alb este: bland, supus, respectuos, cinstit, prietenos
 I se poate reprosa lipsa de experienta “boboc in felul sau la trebi de-aieste”, naivitatea,
credulitatea si incalcarea sfatului parintesc
 Spanul este: aspru, viclean, arogant, mincinos, lipsit de omenie
 Contribuie la maturizarea eroului prin probele la care il supune

STRUCTURA:
 pe langa elementele de incipit-final, se observa prelucrarea unor motive populare, folclorice :
 Superioritatea mezinului
 Imparatul fara mostenitori
 Calatoria
 Probele
 Casatoria
 Podul
 Tovarasii
 Supunerea
 elemente magice: smicelele, apa vie si apa moarta
 procedeul triplicarii(cifra 3 utilizata excesiv)

STEREOTIPIA:
 Actiuni conventionale dispuse in perechi opozitionale precum
 Interdictia-> incalcarea interdictiei
 Incercarile la care este supus-> trecerea lor
 Lupta-> victorie
 Sluga->imparat

ELEMENTELE FANTASTICE:
 fantasticul e umanizat
 elementele fabuoase sunt apropiate de cele reale
 episoadele amintesc de scene autentice din viata colectivitatii rurale a marelui povestitor
 personajele se apropie de taranii sfatosi si hatri din Humulesti, care se manie, se mira dar solidarizeaza
cand e cazul
 Scene: episodul salatelor: -reia una din ispravile “amintirilor din copilarie” cu babele doroftoaie, caci
Sfanta Duminica e, mai degraba doroftoaie decat vrajitoare
 ca dovada, ea nu crede in efectul preparativelor sale magice(somnoroasele) si il sfatuieste pe Harap sa isi
ia si pielea ursului la el.

NOTA COMICA:
 da originalitate operei
 comicul de situatie:
 Se desprinde din portretele-caricatura a tovarasilor
  Scenele cu probele: racirea casei, consumarea bucatelor, gasirea fetei de imparat
 comicul de limbaj:
 Zeflemeaua: “ Te-a vari in san, dar nu incapi de urechi”
 Apelative caricaturale:”Buzila”, “Tapul cel Ros”

ORALITATEA:
 se imbina vorbirea directa cu cea indirecta
 proverbe si zicatori rimate si ritmate: “Capra sare masa si iada sare casa”, “ La placinte/Inainte/Si la
razboi/ Inapoi”
 locutiuni sau interjectii: “hai”, “iaca”. “mai mai mai”=> nota afectiva a textului

TEHNICA NARATIVA:
 rapiditatea actiunii
 eliminarea unor digresiuni(conflicte)
 descrieri sumare
 imbinarea naratiunii cu dialogul pentru dinamica actiunii
 impicarea naratorului omniscient, dar nu si obiectiv, care intervine prin comentarii si reflectii adresate
interlocutorilor ipotetici
 IN OPINIA MEA, basmul cult, prin dimensiunea sa morala, nu urmareste sa ofere modele abstracte, ci modele
accesibile, umane. De aceea, Harap-Alb exceleaza prin omenesc, prin slabiciuni firesti si devine un exemplu prin
fermitatea cu care isi asuma initierea. Ion Creanga adduce inovatii asupra constructiei operei, a personajelor si a
stilului, facand din opera”Povestea lui Harap-Alb” o ilustra reprezentare culta si originala.
 IN CONCLUZIE, basmul lui Ion Creanga intruneste toate trasaturile basmului cult, adoptand structura celui
popular si o viziunea fabuloasa asupra realitatii , toate tratate cu o pronuntata nota de originalitate.Povestitorul
humulestean a stiut ca nimeni altull sa adapteze trasaturile basmului popular la cel cult, sa valorifice tiparul
acestuia dandu-i originalitate si farmec prin propria viziune, prin arta sa narativa si prin limbaj.