Riga Crypto si Lapona Enigel

-Matematicianul Dan Barbilian se transpune in lumea literara cu numele Ion Barbu.

Marturisind ca “pentru mine poezia e ca o prelungire a geometriei”, poetul isi controleaza
demersul liric modernismului cu tendinte ermetice. Alaturi de Tudor Arghezi si de Lucian
Blaga, Ion Barbu da conceptului modern de poezie noi valori, impunand o viziune poetica
originala..

-Publicata initial in 1924, integrata apoi in ciclul UVEDENRODE din volumul Joc secund
(1930), Riga Crypto si lapona Enigel, prin problematica si mijloace artistice, anunta
dezvoltarea ulterioara a poeziei lui Barbu. Riga Crypto si lapona Enigel este subintitulata
“Balada”, insa rastoarna conceptul traditional, realizandu-se in viziune moderna, ca un
amplu poem de cunoastere si poem alegoric. Poemul pare un cântec bătrânesc
de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea vegetală, o baladă fantastică, în care
întâlnirea are loc în plan oniric. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de
lirismul de măști, personajele având o semnificație simbolică

Titlul-Opera, din punct de vedere morfologic, are ca titlu 2 substantive comune si 2

substantive proprii. Denotativ, cuprinde referiri la un rang social, o etnie si doua
personaje literare.
In sens conotativ, titlul este o enumeratie cu ajutorul careia sunt surprinsi protagnonistii
unei povesti de iubire imposibil de implinit. Riga Crypto, fiinta inevoluata, simbol material
al lumii vegetale, doreste sa-si depaseasca existenta mediocra prin intermediul nuntii, iar
fiinta alaturi de care vrea sa-si continue soarta este Lapona Enigel. Fiinta superioara ce-
si canalizeaza destinul catre un ideal, fata este surprinsa in drumul catre soare, simbol al
aspiratiei si cunoasterii depline, in calea ei, Ryga este un obstacol pe care incearca sa-l
evite, nu pentru a-l rani insa.
Se realizeaza antiteza intre fiinta inferioara si cea superioara, opera devenind “Luceafar
intors” prin conditia celor doi.
Opera are ca tema calea simbolica spre atingerea idealului si depasirea cinditiei.
Subtema este reprezentata de iubire, povestirea cadru surprinzand o iubire implinita, iar
povestirea pr-zisa o iubire imposibila ce are ca tinta depasirea conditiei.
Tehnicile narative specifice poemului sunt: tehnica insertiei deoarece opera cuprinde si
povestirea in rama sau povestirea in povestire si tehnica inlantuirii secventelor narative
folosita in a doua parte a poemului.

Opera contine 2 secvente epice in care se trece de la o povestire mai restransa la una
mai ampla. Secventa intai cuprinde primele 4 strofe si arata cadrul unei nunti reale, iar
secventa a 2-a se intampla pana in finalul operei si prezinta in mod alegoric povestea
imposibila de iubire dintre o fiinta vegetala si una umana. Secventele sunt unite intre ele
prin simbol central al nuntii cu semnificatia de evolutie si trecerea de la o secventa la alta
se realizeaza prin substantivul “camara”, spatiu inchis, umbros si racoros, din care s
eajunge la mediul de viata al ciupercii.
Prologul contureaza in ptuine imagini atmosfera de la spartul nuntii. Primele patru strofe
constituie rama nuntii povestite si reprezinta dialogul menestrelului cu “nuntasul fruntas”.
Menestrelul (un trubadur medieval, un bard, caracteristic spatiului romantic apusean) e
imbiat sa cante despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali, reprezentati a doua
regnuri diferite “Enigel si riga Crypto”. Portretul menestrelului – poet este fixat prin trei
epitete: “trist”, “mai aburit ca vinul vechi”, “mult indaratnic”, iar invocatia este repetata de
trei ori, ceea ce determina ruperea lui de lumea cotidiana, intrarea in starea de gratie
necesara zicerii acelui “cantec larg”.
Poemul surprinde in incipit o adresare directa menestrelului, prin care este rugat sa
rosteasca un anumit cantec in timpul nuntii. Sunt folosite epitetul “menestrel trist” si “mult
indaratnic menestrel” pentru a sublinia starea de spirit a starelui. Menestrelul este
caracterizat de tristerea si indaratnicia specifice celui care stie ca va strica petrecerea.
“Cantecul larg” defineste povestea de iubire imposibil de spus datorita finalului trist la o
nunta in care veselia trebuia sa predomine. In ciuda darului primit, menestrelul va rosti
cantecul la finalul petrecerii cand atentia nu va fi atat de canalizata asupra lui. Se
remarca 2 moduri de zicere a cantecului “cu foc l-ai zis acum o vara/ Azi, zi-mi-l stins,
incetinel”.
A doua secventa surprinde in mod alegoric povestea imposibila de iubire dintre fiinta
vegetala si cea umana, ele fiind vazute prin calea instiatica de atingere a idealului.
Secventa debuteaza cu definirea celor doua medii existentiale vazute antitetic. Riga
Crypto este regele buretilor sterp si incapabil sa-nfloreasca datorita formarii sale doar in
faza incipienta (increat). Vesnicul tron al umezelii il caracterizeaza si este urat de supusi
datorita lipsei fertilitatii.
In paralel, este surprinsa Enigel, fiinta umana dornica de a-si parasi locurile dominate de
gheata intr-un proces simbolic al transhumantei. Cei doi se intalnesc pe mushciul padurii,
simbol al lumii vegetative refuzate de fata. Cele trei chemari ale lui Crypto pot fi
asemanate cu ale fetei de imparat din Luceafarul, poemul fiind numit in mod simbolic
“Luceafar intors”.

Cele trei chemari ale lui Crypto

In prima chemare cuprinde referiri la bogatiile din lumea vegetala “uite fragi tie dragi”.
Raspunsul fetei face referiri la continuarea drumului spre soare, simbol al absolutului si
al cunoasterii “eu ma duc sa culeg fragi fragezi mai la vale”.
A doua chemare face referire la depasirea conditiei, Riga Crypto dorind sa fie cules ca
simbol al nuntirii. Prin nunta s-ar putea realiza depasirea conditiei parcurgandu-se
drumul de initiere de la vegetal la uman. Fata il refuza si aceasta data, considerandu-l
umed si plapand “Stai asteapta de te coace”.
Prin ultima chemare, drumurile celor doi se despart definitiv deoarece Riga Crypto vede
in soare un cosmar existential “visuri sute de macel, ma despart e rosu mare”, “pete are
fel de fel”, iar fata vede in soare cel ami de pret pentru pamanteni “ma-nchin la soarele
intelept ca sufletu-i fantana-n piept si roate mare mi-e stapana ce zace-n sufletul
fantana”. Apar aici doua simboluri incifrate ce acorda nuanta ermetica modernismului
barbilian: roata – simbol al cercului, al ciclului inscris, fantana – simbol al cunoasterii de
sine in aspiratia catre absolut.
Datorita refuzului fetei, Riga este supus luminii solare, cea care il omoara, simbolic
devenind din ciuperca plapanda o ciuperca otravitoare. Riga va nunti ca o ciuperca
otravitoare, asemeni lui nereusind sa-si depaseasca statutul si conditia.
Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in opera poetului: al soarelui
(absolutul), al nuntii si al oglinzii. Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum
initiatic, iar popasul in tinutul rigai est eo proba, trecuta prin respingerea nuntii pe o
treaba inferioara. Impactul dintre ratiune (Enigel) si instict (Crypto), configurat prin cele
doua simboluri “fiara batrana” si “faptura mai firava”, se soldeaza cu victoria ratiunii
asupra instinctului.
Finalul este trist deoarece Riga Crypto se transofrma intr-o ciuperca otravitoare, obligat
sa nunteasca cu ipostaze degradate ale propriului regn, incercarea fiintei inferioare de a-
si depasi limtele este pedepsita cu nebunia.
Limbajul artistic este foarte conturat, prezenta inversiunilor “mult-indaratnic”, “zice-l-as”
si a vocativelor in prima parte a baladei evidentiaza oralitatea textului. Menestrelul este
portretizat prin intermediul unei comparatii “mai aburit ca vinul”, dublata de un epitet
“vinul vechi”, care sugereaza starea de gratie necesara rostirii poetice. Enumeratia
“pungi, panglici, beteli cu funta” simbolizeaza valoarea estetica a textului. Pentru
portretizarea celor doua personaje ale baladei se foloseste epitetul: Crypto este “sterp si
naravas”, lapona fiind “mica”, “linistita” si “prea-cuminte”. Dialogul dintre riga Crypto si
lapona se desfasoara in regim liric si prin repetitii: “Eu ma duc sa culeg/ Fragi fragezi mai
la vale”. Limbajul dintre cei doi se realizeaza pe baza antitezelor, conturandu-se drama
rigai Crypto: soare/ umbra, intuneric/ lumina, uscat/ umed, somn/ veghe. Se observa
abundenta metaforelor “Ca sufletul nu e fantana/ Decat la om, fiara batrana/ Iar la
faptura mai firava/ Pahar e gandul cu otrava.”
Urmarind toate caracteristicile mentionate anterior, prin intermediul operei Riga Crypto si
lapona Enigel, Barbuy neaga o intreaga traditie literara, inlocuind ideea impusa ca
dragostea este un miracol, poetul prezinta legea nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel
puternic, iar cel slab este sacrificat).