TEMA SI VIZIUNE INTR-O POEZIE TRADITIONALISTA

“Aci sosi pe vremuri” – Ion Pillat

Traditionalismul este o miscare literara prin care s-au promovat valorile nationale, traditiile si
obiceiurile conservate in spatiul satului romanesc. Trecutul, taranul sau lumea rurala sunt receptate
intr-o viziune idilica. Miscarea se infiripeaza la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-
lea in jurul revistelor “Semanatorul” si “Viata romaneasca”, la care vor adera Nicolae Iorga, George
Cosbuc, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, etc. A treia tendinta se manifesta in perioada interbelica,
promovata de revista “Gandirea”, condusa de Nichifor Crainic. El sustinea ca ceea ce da individualitate
spiritualitatii noastre este credinta ortodoxa.

Ion Pillat este un poet traditionalist apartinand perioadei interbelice, iar poezia sa “Aci sosi pe
vremuri” face parte din volumul “Pe Arges in sus”, aparut in 1923. Textul se incadreaza in lirica
traditionalista prin idealizarea trecutului si prezentarea universului rural. Casa bunicilor redesteapta
amintirile legate de imaginea cuplului intemeietor al neamului. “Aci sosi pe vremuri” este un pastel
psihologic pe tema trecerii timpului, a repetabilitatii destinului uman intr-un ciclu al vietii fara sfarsit.
Tema timpului impletita cu cea a iubirii se sprijina pe motive literare adiacente, precum: clopotul, luna,
amintirea sau motivul bibliotecii. Prin intermediul celui din urma, cartea devine o mijlocitoare a
dragostei si de aceea, in poezie apar aluzii livresti la opere si scriitori precum: Ion Heliade Radulescu,
Horia Furtuna, Francis James sau Lamartine. Pillat este un poet traditionalist, care modernizeaza
folosindu-se de elemente simboliste. In poeziile sale cu ton elegiac, se cultiva un lirism clasic, se
transmite o viziune senina asupra vietii, poetul avand nostalgia vietii nealterate de civilizatia
industriala.

Viziunea despre lume si viata este exprimata si prin titlul poeziei format dintr-o propozitie ce
sugereaza reperele spatiale si temporale nedefinite (adverbul de loc “aci” forma regionala si
locutiunea adverbiala “pe vremuri”). Prin intermediul lor, timpul prezent este apropiat de timpul
trecut, creand astfel perspectiva unui timp continuu. Povestea cuplului arhetipal e incadrat intr-un
timp mitic perceput de eul liric intr-o viziune idilica, in totala opozitie cu prezentul modern ce poate
distruge aceasta lume patriarhala: “Pe vremuri nu erau trenuri ca azi”.

Din punct de vedere compozitional, textul contine doua planuri: trecutul si prezentul, in care se
pot distinge patru secvente poetice: incipitul are ca simbol central “casa amintirii”, metafora ce
sugereaza un spatiul al trecutului, un refugiu in care se implinesc dorintele, un loc al perechii sacre.
Casa e o locuinta taraneasca, avand “obloane si pridvor”. Absenta focului din vatra devine simbol al
stingerii vietii, fiind sugerat de o personificare “iar hornul nu mai trage alene din ciubuc”. Casa devine
un univers inchis, in care e permis accesul celor ce pot reconstitui trecutul stramosilor. Plopii sunt un
simbol al efemeritatii vietii, iar “drumul spre zare” un simbol al destinului uman implacabil “in drumul
lor spre zare imbatranira plopii”. Prezenta arhaismului “ciubuc”, precum si folosirea numelui grecesc
“Calyopi” plaseaza povestea bunicilor la inceputul secolului al XIX-lea, in vremea domniilor fanariote.

Prima secventa poetica introduce prin procedeul povestirii in rama, povestea de iubire a
bunicilor, cuplul arhetipal, intemeietor al neamului. Fata e frumoasa, inalta, sprintena: “sari subtire o
fata in larga crinolina”. Frumusetea angelica si puritatea spirituala se reflecta si in “ochi albastri de
peruzea”. Este o romantica visatoare ce asculta poeziile rostite de tanarul indragostit. Bunicul isi
tradeaza sentimentele prin gesturi precipitate “nerabdator, bunicul pandise la scara”. Cadrul nocturn
este ideal pentru povestea de iubire. Iubirea este singura care salveaza fiinta umana, asigurandu-i
eternitate. Verbul la imperfect si punctele de suspensie din structura “Si cum sedeau...” fac aluzie la o
iubire fara sfarsit. Cea de-a doua secventa poetica capata caracter de meditatie “Ce straniu lucru:
vremea!”. Reflectia poetului surprinde antiteza dintre trup si suflet: “Deodata pe perete/ Te vezi aievea
numai in stersele portrete./ Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,/ Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l
poti uita..”. A treia secventa surprinde povestea cuplului din prezent, indragostitul fiind chiar eul liric,
urmasul celor de odinioara. Asemanarea dintre tanara din prezent si bunica este izbitoare. Decorul
este identic, povestea de iubire beneficiind de acelasi cadru romantic, nocturn. Povestea se repeta,
asa cum se sugereaza prin comparatia “ca dansa tragi in dreptul pridvorului la scara”. Chiar daca lumea
se schimba, locul berlinei fiind luat de trasura si al romanticilor fiind luat de simbolisti, aceste innoiri
nu schimba esenta destinului uman, sentimentul iubirii infiorand in acelasi fel sufletele indragostitilor
din orice timp si orice loc. Ultima secventa poetica reprezinta finalul poeziei (final deschis) prin
reluarea refrenului “De nunta sau de moarte in turnul vechi din sat”. Repetitia laitmotivului “clopot”
anticipeaza continuitatea vietii. In ciuda stingerii unei generatii, locul acesteia este luat de alta intr-o
succesiune fara sfarsit. Daca povestea bunicilor apartine lirismului obiectiv, povestea tinerilor din
prezent apartine lirismului subiectiv. Marcile subiectivitatii se regasesc intr-o serie de verbe si
pronume la persoana I: “m-ai ascultat”, “sedeam”, “ti-am parut”.

Muzicalitatea textului e conferita atat de elemente clasice de prozodie (distihuri cu rima

imperecheata si ritm trohaic), cat si de prezenta unor elemente de recurenta specifice simbolismului
precum laitmotivul sau strofa refren.

Consider ca, si-n aceasta poezie, Pillat construieste un univers luminos al satului romanesc intr-
o atmosfera idilica. Astfel, poezia “Aci sosi pe vremuri” se-nscrie in lirica traditionalista interbelica prin
idealizarea trecutului, iar prezenta unor elemente din recuzita simbolista ii confera si un caracter
modern filozofic.