FISA

TRADITIONALISM
Traditionalismul este un curent literar, definit in relatie cu modernismul si reprezinta o tendinta a literaturii de a se inspira din lumea satului, din folclor, din istorie si din natura. Traditionalismul s-a concretizat prin 3 grupari literare: - Prima grupare s-a concretizat in jurul revistei bucurestene Semanatorul in 19191920, avandu-l ca ideolog pe Nicolae Iorga. Printre colaboratorii s-au numarat: George Cosbuc, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu. Scopul acestei reviste si a literaturii promovate de scriitorii numiti a fost protejarea traditiei si a specificului national. - A doua grupare s-a concretizat in jurul revistei Viata Romaneasca sub conducerea lui Garabet Ibraileanu. Printr-o colaboratori s-au numarat: G. Toparceanu, Ion Minulescu, Tudor Arghezi etc. . Miscarea literara pe care o construiesc se numeste poporanism deoarece in centrul preocuparilor se afla poporul si nevoile acestuia. - Cea de-a treia grupare se organizeaza in jurul revistei Gandirea aparuta la Cluj sub conducerea lui Cezar Petrescu si Dumitru Ioan Cucu. Ulterior revista este mutata la Bucuresti fiind condusa pe rand de Lucian Blaga, N. Crainic, Adrian Maniu si altii. Tematica abordata este cu tenta ortodoxista. Ion Pillat este unul dintre exponentii acestui curent. Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista, inclusa in ciclul Trecutul viu, care face parte impreuna cu ciclul Florica, din volumul Pe Arges in sus, aparut in 1923. Volumul este reprezentativ pentru traditionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizeaza imaginea spatiului natal patriarhal, casa parinteasca, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural si imprejurimile casei, natura campeneasca insufletita de amintirile copilariei. La casa amintirii cu-obloane i pridvor, Pienjeni zbrelir i poart, i zvor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De cnd luptar-n codru i poteri, i haiduc. n drumul lor spre zare mbtrnir plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerbdtor bunicul pndise de la scar Berlina legnat prin lanuri de secar. Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, i din berlin Sri, subire,-o fat n larg crinolin. Privind cu ea sub lun cmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Iar cnd deasupra casei ca umbre berze cad, i spuse Sburtorul de-un tnr Eliad. Ea-l asculta tcut, cu ochi de peruzea... i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

i cum edeau... departe, un clopot a sunat, De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat. Dar ei, n clipa asta simeau c-o s rmn... De mult e mort bunicul, bunica e btrn... Ce straniu lucru: vremea! Deodat pe perete Te vezi aievea numai n tersele portrete. Te recunoti n ele, dar nu i-n faa ta, Cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita... Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu: Pe urmele berlinei trsura ta sttu. Acelai drum te-aduse prin lanul de secar. Ca dnsa tragi, n dreptul pridvorului, la scar. Subire, calci nisipul pe care ea sri. Cu berzele ntr-nsul amurgul se opri... i m-ai gsit, zmbindu-mi, c prea naiv eram Cnd i-am optit poeme de bunul Francis Jammes. Iar cnd n noapte cmpul fu lac ntins sub lun i-am spus Balada lunei de Horia Furtun, M-ai ascultat pe gnduri, cu ochi de ametist, i i-am prut romantic i poate simbolist. i cum edeam... departe, un clopot a sunat . Acelai clopot poate . n turnul vechi din sat... De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat. Poezia apartine traditionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator. Este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociate cu repetabilitatea destinului uman, ciclicitatea vietii. Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata, prin indicii de spatiu (adverbul de loc, cu forma regionala aci), de timp (locutiune adverbiala de timp: pe vremuri) si forma verbala, de perfect simplu: sosi. Titlul fiind un cronotop. Aci este elementul semantic definitor in raport cu eul liric vazut din perspectiva timpului: ieri acum. Compozitia, poezia este alcatuita din distihuri si un vers final, liber, avand rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate in mai multe secvente poetice: incipitul, evocarea iubirii de ieri a bunicilor, meditatia asupra efemeritatii conditiei umane, iubirea de acum, epilogul poemului. Cele doua planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) si prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentueaza idea de ciclitate a vietii si a iubirii. Se uitilizeaza elemente de simetrie si opozitie a planurilor, construite pe relatia atunci acum. Elementele de recurenta sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al clopotului (insotind doua momente esentiale ale existentei umane, nunta si moartea), simbol al trecerii si laitmotivul reprezentat de versul final. Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza, prin intermediul unei metafore : casa amintirii, spatiul rememorarii nostalgice a trecutului. Elementele asociate casei sunt : obloane, pridvor, paienjeni, poarta, zavor si versul paienjeni zabrelira si poarta si

zavor sugereaza trecerea timpului, degradarea, starea de parasire a locuintei stramosilor. Trecutul devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate: Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/De cand luptara-n codru si poteri si haiduc. Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Natura devine solidara cu omul, fiind marcat de semnele batranetii, ca si fiinta umana In drumul lor spre zare imbatranira plopii. In versul aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi este reluat titlul poeziei si este evocata imaginea din tinerete a bunicii cu nume mitologic, Caliope, muza poeziei epice si a elocintei in mitologia greaca. Sugestia mitica a numelui, faptul ca poetul este urmasul care eternizeaza in creatia sa iubirea bunicilor si oglindirea de acum a povestii de iubire de ieri sunt aspecte care pot sustine caracterul de arta poetica. Intalnirea bunicilor respecta un cerimonial: bunicul asteapta sosirea berlinei, din care coboara o tanara imbracata dupa moda timpului in larga crinolina. Bunicul ii recita iubitei capodopere ale literaturii romantice Le Lac de Alphonse de Lamartine si Sburatorul de I.Heliade Radulescu. Atmosfera evocata, peisajul, sunt romantice: si totul ce romantic ca-n basme se urzea. Sunetul clopotelului, laitmotiv al poeziei, insoteste protector cuplul de indragostiti: Si cum sedeaudeparte, un clopot a sunat, /De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. Meditatia poetica, tonul elegiac evidentiaza ideea ca eternizarea fiintei umane este posibila doar prin iubire: Dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana. Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmata, in versul urmator de revenirea brutala la realitatea timpului care trece ireversibil De mult e mort bunicul, bunica e batrana.., potretele fiind singurele care mai pastreaza imaginile de demult ale stramosilor: Ce straniu lucru:vremea! Deodata pe perete/Te vezi aievea numai in stersele portrete. // Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta, / Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita. In distihul al treisprezecelea, prin intermediul unei comparatii, se realizeaza o paralela trecut-prezent si se produce trecerea la planul prezent : Ca ieri sosi bunicasi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trasura ta statu. Ca intr-un ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor peste timp. Diferentele tin de moda vremii: iubita coboara din trasura, iar indragostitul ii recita poeme simboliste Balada lunei de Horia Furtuna si poeme de Francis Jammes. Din portretul fizic al iubitei se retine doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, ieri ochi de peruzea, acum ochi de ametist. Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor si sugereaza repetabilitatea existentei umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentueaza trecerea iremediabila a timpului De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. Comunicarea poetica se realizeaza in doua registre: lirismul obiectiv, cu elemente de narativitate simbolica si meditatie, si lirismul subiectiv, cu prezenta eului liric si comunicarea directa a trairilor si a sentimentelor, la persoana I singular. Sentimentul elegiac si meditativ are ca suport lirismul subiectiv, sustinut de prezenta marcilor lexico-gramaticale specifice: pronume personale te, tu, m-(ai),(zambindu)-mi, adjective posesive ta, verbe la I si a II-a persoana singular vezi, poti, vii, am soptit. Elementele traditionaliste prezente in text sunt tema timpului vremea, clipa, amintiri; ciclitatea vietii, viata este aceasi dar cu alti protagonisti si nostalgia eului liric cauzata de idilizarea trecutului. Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat apartine liricii traditionaliste, este bazata pe elemente de opozitie si de simetrie si poate fi redusa, in ultima analiza, la viziunea pamantului care ramane aceeasi, la presimtirea timpului care fuge mereu.