Sunteți pe pagina 1din 3

FISA

SIMBOLISM
Simbolismul este o miscare artistica aparuta la sfarsitul secolului al XIX-lea in Franta ca reactie impotriva parnasianismului si a naturalismului. Teoreticianul acestui curent este Jean Moras care a publicat articolul le Symbolism in anul 1886 in ziarul Le Figaro. Principiile simbolismului sunt: - Prezenta simbolul; - Sugestia; - Muzicalitatea, redata de motive,figuri fonetica,refren,laitmotiv; - Sinetesia; - Principiul corespondentelor; - Versul liber, lipsit de rima si masura; Teme si motive caracteristice: natura ca loc al corespondentelor, moartea, orasul, conditia artistului, conditia umana, arta, muzica si motive precum ploaia, parcul, gradina, moina, toamna, motive cromatice. Atitudinile simboliste sunt: depresia, dezgustul, plictisul, nevroza, angoasa Reprezentantii ai simbolismului european sunt: Paul Verlaine, Rimboud, Charles Boudlaire, Mallarm. Simbolismul romanesc este un curent ce se sincronizeaza cu acel european. Nu este un fenomen de imitatie, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne aparute in tendinta de a depasi romantismul minor. Teoreticianul acestui curent este Alexandru Macedonski care a publicat in revista Literatorul articole precum Poezia viitorului, Arta versului, Despre poezie. Creatiile simbolismului romanesc se impart in trei etape: - 1880/1904: perioada a teoretirazilor in care Alexandru Macedonski sustine importanta acestui curent. Mai fac parte poeti precum: Stefan Petica, Dimitrie Anghel. - 1908/1914: se consolideaza in jurul revistei Viata noua condusa de Ovidiu Densuseanu. Se inscriu in aceasta etapa poeti precum: Emil Isac, Minulescu, Traian Demetriad. - 1914/1920: simbolismul autentic sau bacovian (George Bacovia) - 1916 publica volumul Plumb - 1926 Scantei Galbene - 1930 Cu voi - 1936 Comedii in fond - 1946 Stante burgheze George Bacovia este unul dintre cei mai importanti exponenti ai curentului simbolist. Simbolismul autentic n literatura romn se instaureaz prin activitatea literar acestuia. Bacovia a publicat in total cinci volume de poezii: Plumb (1916); Scantei Galbene (1926); Cu Voi (1930); Comedii in fond (1936); Stante burgheze (1946). Dormeau adanc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vesmant Stam singur in cavou ... si era vant ... Si scartaiau coroanele de plumb. Dormea intors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig Stam singur langa mort ... si era frig ... Si-i atarnau aripile de plumb. (Plumb, George Bacovia)

Poezia Plumb este prima poezie a volumului omonim, Plumb si este considerata o capodopera a creatiei bacoviene, exemplul simbolismului romanesc. Tema aceastei opere lirice reprezinta neputinta infruntarii destinului si a inadaptarii artistului; sub forma unui monolog tragic, aceasta este o elegie pe tema mortii,un cantec de lebada. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv nearticulat care are in compunere patru consoane si o vocala, Plumb. Reprezinta un cuvant cheie al poeziei care are valoare de simbol,repetitie si epitet. Plumbul este un metal cenusiu asociat cu stari negative precum tristetea,nevroza,sentimentul de cadere si de apasare sufleteasca, sugereaza nemiscarea. Greutatea metalului reprezinta apasarea sufleteasca si culoarea gri sugereaza monotonia, angoasa existentiala. Maleabilitatea metalului sugereaz labilitate psihic, dezorientarea iar sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) sugereaz nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire, cuvantul plumb simbolizand si pietrificarea. Alta versiune este data de poet care asociaza plumbul cu culoarea galbena In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau in precipitat galben. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. Poezia Plumb este alcatuita din doua catrene pe baza unui paralelism sintactic, care corespund celor doua planuri ale realitatii:unul exterior alcatuit din cimitir,cavou,vestminte funerare, simboluri ale unui univers rece care impinge poetul la izolare si disperare; si planul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului disperare, nevroza, dezolare, realitatea sufleteasca deprimata pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu este o sansa de salvare. Simetria este data de repetarea cuvantului plumb de trei ori in fiecare strofa ce reda neputina poetului de a evada din aceast lume apstoare, obositoare, stresant, sufocant.; verbul dormea la timpul imperfect la inceputul primului vers, strofa are la sfarsitul primului si ultimului vers cuvantul plumb. Alta caracteristica ce denota simetria este repetarea motivului flori de plumb in al doilea vers din prima si a doua strofa; repetarea sintagmei stam singur ca laitmotiv si semnele de punctuatie linia de pauza si punctele de suspensie in al doilea si al patrulea vers. Lirismul subiectiv in poezie este redat de verbele la prima persoana singular: stam si am inceput sa-l strig si de adjectivul pronominal posesiv (amorul)meu. Din punct de vedere al versificatiei, poezia este alcatuita din decasilabi, ritmul predominant este iambic si rima imbratisata. Primul vers este caracterizat de repetitia verbului dormeau impreuna cu motivul sicriilor de plumb, imagine vizuala sugestiva si tragica; in al doilea vers apare iarasi o repetite a cuvantului si care evidentiaza continuitatea alaturi de imaginile vizuale flori de plumb si funerar vestmant pe baza temei mortii. stam singur reprezinta un laitmotiv si structura cu punctele de suspensie in cavousi era vant desemneaza ruptura de lumea exterioara. Al patrulea vers este compus de onomatopea scartaiau si primul termen al principiul corespondentelor coroanele de plumb legat de aripile de plumb. A doua strofa reprezinta realitatea interioara a eului liric; verbele la imperfect simbolizeaza permanentizarea starii eului liric. In primul vers este prezent motivul amorul meu de plumb care alaturi de sintagma si-am inceput sa-l strig evidentiaza disperarea poetului. Eul liric se simte tot mai aproape de moarte, stam singur langa mort legat de frigul launtric al eului liric. Aripi de plumb este o imagine vizuala, metafora si epitet; reprezinta un motiv foarte sugestiv ce caracterizeaza realitatea interioara a eului liric. Aripi sugereaza motivul zborului, simbol al libertatii contrapus cu plumb ce face trimitere la o cadere in sens macabru si la tema poeziei. Apartinand poeziei interbelice, poezia este un clar exemplu a liricii simboliste. Elementele simboliste sunt: prezenta simbolurilor, muzicalitatea, cromatica, principiul corespondentelor, teme si motive. Poetul cultiv simbolul ca modalitate de surprindere a corespondenelor eului cu lumea, natura, universul, evoc idei, sentimente, senzaii pe calea sugestiei. In acest text simbolul este plumb, in prima strofa apare ca un epitet-metafora pe langa substantivele sicrie, flori, coroane si sugereaza o lume mineralizata, sugestia fiind o tehnica simbolica.Aceasta atmosferasimbol evidentiaza starea sufleteasca depresiva a poetului, ideea prabusirii morale, a crizei existentiale care il stapaneste. Al doilea cuvant cheie este cavou: cavoul este simbol al unui

labirint fara iesire sau cu iesire in moarte. Pe langa sensul propriu pe care il are, cuvantul cavou sugereaza atmosfera in care traia poetul, casa, orasul si chiar propriul trup in care traia un suflet de plumb. Muzicalitatea este redata prin folosirea repetitiilor,motivelor si laitmotivelor, folosirea rimei, a imaginilor artistice precum onomatopea, si verbele la imperfect. Cromatica esre un principiu important deoarece G.Bacovia foloseste in mod foarte amplu culorile,fiecare poezie are o culoare dominanta. Fiecare culoare este asociata cu o stare sufleteasca a eului liric: albul-depresia,verdele crud-nevroza, violetul starea de halucinatie, galbenul-angoasa,negrul-limita depresiei si griul sugereaza monotonia. Griul este culoarea dominanta in poezia Plumb. Este redat de simbolul plumb si de imaginile artistice: sicriele de plumb, flori de plumb, funerar vestmant, cavou, coroanele de plumb, amorul meu de plumb, flori de plumb, aripile de plumb si evidentiaza in primul rand monotonia exasperanta , apoi prabusirea interioara, singuratatea, plictisul, fascinatia mortuarului. Tema principala a poeziei este moartea redata prin imagini vizuale precum sicrie,funerar vestmant,cavou,mort; conditia poetului, drama lumii interioare a eului liric; tema iubirii care nu-l poate salva din aceasta stare de melancolie, tristee, izolare, nevroza. Acestea fiind si motivele operei impreuna cu motivul sicrielor,coroanelor de plumb,aripelor de plumb. In concluzie opera lirica Plumb de George Bacovia poate fi considerata o sinteza a universului poetic bacovian, exprima starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast lume care-l apas, n care se simte nchis definitiv, fr a avea vreo soluie de evadare. Poezia Plumb ilustreaza o noua sensibilitate artistica decandenta reprezentand o adevarata arta poetica.