Poezia Testament, situata in fruntea volumului de debut "Cuvinte

potrivite" reflecta lirismul subiectiv si constituie poate cea mai

cunoscuta si mai elocventa arta poetica din lirica romaneasca.

Modernismul poeziei Testament e argumentat prin structura

compozitionala, cele 6 strofe inegale se constituie in secvente lirice
ideatice in care poetul isi exprima in mod direct conceptia despre
cuvant, poezie si creatie artistica, accentuand conditia artistului in
lume.

In sens conotativ, titlul Testament este sugestiv pentru ideea

fundamentala a poeziei, aceea a relatiei spirituale dintre generatii
si a responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la
strabuni. In sens denotativ, titlul transmite mesajul ca poezia este
un "act oficial" intocmit de poet prin care lasa mostenire urmasilor
averea sa, opera literara in care cuvantul este atotputernic: "Nu-ti
voi lasa drept bunuri dupa moarte/ decat un nume adunat pe-o carte".

Incipitul atesta lirismul subiectiv fiind reprezentat de adresarea

directa prin forma negativa a verbului la persoana a II-a singular
avand rolul de a accentua valoarea mostenirii, opera literara, bunul
cel mai de pret al poetului. Prima strofa continua cu ideea ca
produsul literar se fundamenteaza pe acumularea spirituala mostenita
de la strabuni si realizata cu mult efort si in mod evolutiv.
Preluarea traditiei stravechi si a operei infaptuite de stramosi
constituie o treapta in progresul spiritual al omenirii, simbolizata
prin vocativul "fiule", o adresare directa care da poeziei un ton
familiar, intim, ce apropie afectiv predecesorii de viitorime: "si
care, tanar, sa le urci te asteapta/ cartea mea-i, fiule, o treapta".

In urmatoarea secventa, ca mesager al trudei si durerii strabunilor,

poetul aseaza "cartea" la capataiul civilizatiei romanesti cu indemnul
adresat direct printr-un imperativ de a respecta acest bun spiritual
si aduce spre progres asemuind opera cu Biblia: "aseaz-o cu credinta
capatai/ ea e hrisovul vostru cel dintai".

Spiritual, omenirea a evoluat de la munca fizica, simbolizata prin

instrumentele specifice sapa si brazda, la activitatea intelectuala
reprezentata de "condei" si "calimara": "Ca sa schimbam acum, intaia
oara/ sapa-n condei si brazda-n calimara".

Cuvantul arghezian este omnipotent, el poate sa mangaie sau sa

pedepseasca si are filon divin, este dat de la Dumnezeu, eul liric
facand trimitere la Biblie, unde se spune ca "La inceput a fost
cuvantul".

Menirea poetului este aceea de a ilustra in poezia sa, metaforizata

prin "vioara" durerile neamului romanesc.

In ultima strofa, Arghezi arata ca poezia este atat rezultatul

inspiratiei, al harului divin (slova de foc) cat si rezultatul
mestesugului, al trudei poetului (slova faurita) "slova de foc si
slova faurita/ imparecheate in carte se marita".

Conditia poetului e redata in versul "robul a scris-o/ domnul o

citeste"; artistul este un rob, un truditor al condeiului si se afla
in slujba cititorului ("Domnul").

Finalul poeziei accentueaza ideea ca opera literara este rodul

traditiei stramosesti pe care poetul la randul sau o lasa mostenire
urmasilor asa cum si el a preluat-o si a infrumusetat-o, a imbogatit-o
si a inaltat-o spiritual: "far-a cunoaste ca-n adancul ei/ zace mania
bunilor mei".

La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice

care dobandesc valente estetice, potrivit esteticii uratului (bube,
mucegaiuri si noroi, ciorchini de negi). Ineditul limbajului arghezian
provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri
surprinzatoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (gramadi), cuvinte si
expresii populare (gropi, rapi, plavani, zdrente), termeni religiosi
(cu credinta, icoane, Dumnezeu), neologisme (obscur). Versul "facui
din zdrente muguri si coroane" exprima ideea transfigurarii artistice
a unor aspecte ale realitatii degradate sau efectul expresiv al
cuvintelor triviale.

Metafora "carte" este ca element de recurenta un laitmotiv care

genereaza campul lexical al sensului opera/poezie: carte, hrisov,
cuvinte potrivite, versuri, icoane.

Prozodia moderna e sustinuta de versurile cu metrica si ritm

variabile, de lexicalul abrupt, colturos, in consonanta cu asprimea
ideilor transmis.

Opera literara testament este o arta poetica moderna pentru ca poetul

devine in conceptia lui Arghezi un nascocitor iar poezia presupune
mestesugul, truda autorului.