Plumb

de George Bacovia

Alcatuiti un eseu prin care sa argumentati simbolismul viziunii poetice si

originalitatea poeziei bacoviene “Plumb”, in raport cu altele pe aceeasi tema.

“Arta bacoviana pare a unui poet cu ureche muzicala

mai moderna, capabila sa accepte disonanta si zgomotosul.”
(Nicolae Manolescu)

Poezia este o forma a artei si de aceea ea nu inseamna raceala si formalism. Din contra,
ea trebuie scrisa pe un ton intim si confesiv, atragand astfel cititorii. De aceea, ea se indreapta
spre emotia si muzica interioara a ideii, ducandu-ne cu gandul la armonie si la echilibru.
De asemenea, originalitatea si subtilitatea stau la baza unei poezii, intrucat acestea sunt
trasaturi ce permit cititorului sa se proiecteze intr-un spatiu imaginar, inaltandu-se deasupra
cotidianului. Acest spatiu este o lume poetica, ideala, paralela cu cea reala, de la care porneste.
Poezii cu aceste calitati sunt si cele care apartin curentului simbolist. Simbolismul aduce
in peisajul poetic un alt fel de accent fata de cel romantic, in ceea ce priveste starile, emotiile,
sentimentele. Astfel, acest current literar presupune inovatie in planul continutului, al formei si al
viziunii artistice si isi concentreaza semnificatiile in simboluri ce definesc starile de spirit.
Bacovia este poetul simbolist a carui opera contrasteaza cu cea a altor poeti ce apartin
aceluiasi current literar. Dupa cum afirma si Nicolae Manolescu in articolul sau “Primitivul
Bacovia”, simbolismul bacovian este unul relative deformat, intrucat fata de alti scriitori precum
Verlaine, limbajul folosit nu sugereaza armonie muzicala.
George Bacovia prezinta in volumul sau de poezii, “Plumb”, lumea in totala alienare.
Pentru el, realitatea timpului sau este una ostila adaptarii si implinirii finite umane. De aceea,
tonurile sale muzicale sugereaza o lume trista, a mortilor, cu putine moment de exaltare sau de
speranta, iar temele sale predilecte sunt somnolenta, descompunerea totala, monotonia sau orasul
fara viata.
Poezia omonima care deschide volumul este o adevarata arta poetica simbolista, caci
viziunea asupra lumii este sugerata prin simboluri, insa isi depaseste statutul de poezie
reprezentativa pentru noul curent, in directia unei veritabile poezii moderne, cu aspect de
meditatie asupra conditiei umane.
Lectura poeziei “Plumb” reflecta, in cel putin trei directii, caracterul simbolist.
In plan formal, desi nu se apeleaza la versul liber, se observa ca muzicalitatea data de
ritm si de rima se interiorizeaza, transformandu-se in ecou al sufletului eului liric, inchis in
spatial limitative al cavoului, spatiu ce-i provoaca disperare si stari de anxietate. Efectele de
prozodie percum ritmul predominant iambic si rima imbratisata masculina accentueaza aceasta
idee, creand o muzicalitate sumbra.
In planul sensibilitatii, remarcam ambivalent atitudinii fata de natura si fata de viata
moderna. Astfel, fiind poet simbolist, Bacovia este atat atras de natura, cat si respins de aceasta.
Acest lucru este scos in evident prin universal claustrant conturat, redus la dimensiunile unui
cavou, spatiu funebru in care eul liric se simte blocat si resimte acut apropierea sfarsitului.
Starea nevrotica este amplificata de faptul ca nici iubirea nu mai are puterea de a salva
spiritual uman de la disolutia lenta spre moarte. Amorul “intors” intareste idea de involutie a
vietii, prabusirea in starile primare ale materiei. Prin urmare, aflat alaturi de acesta, eul liric are
in fata o ipostaza intoarsa a Creatiei divine: umanul care s-a descompus si a devenit plumb. Tot
sub semnul plumbului stau si elementele cadrului: sicriele, florile, coroanele, vestmantul funerar,
sugerandu-se astfel o senzatie de apasare, de incremenire.
Eul liric simte ca este respins de unviversul exterior, pe care si el il refuza din disperare.
Astfel, starea care defineste trairile eului liric este cea de solitudine. Senzatii ca frigul, tresarirea
cauzata de scartaitul strident, la nivel tactil si auditiv se transforma in angoas existential,
exprimata sugestiv prin strigat, ca element al disperarii.
Se remarca impletirea planului vizual, auditiv si tactil, ale caror sugestii se concentreaza
in jurul ideii de somnolent, a prefigurare a descompunerii, a stingerii materiei si implicit a finite.
Somnul, ca motiv literar, apare cu aceleasi semnificatii ca in proza fantastica moderna: el devine
o anticamera a mortii.
Nu in ultimul rand, revolutia de spiritualitate presupuneo gandire analogical, bazata pe
intuitive si nu neaparat pe corespondentele logice intre planuri. Poezia subliniaza idea apropierii
lente de sfarsit, iar trairile sugerate, chiar daca sunt dintr-un registru monoton, sunt permanent
amplificate, astfel incat ideea poetica se refera la neputinta individului de a se elibera dintr-un
astfel de univers ostil.
Motivul iubirii este evocat dintr-o perspectiva complet diferita de cea romantica.
Folosirea termenului “amor” acutizeaza acest sentiment, afectat si el de moarte.
Poezia este pusa inca de la inceput sub semnul somnului, iar somnul finite este o alegorie
a mortii, observandu-se corespondenta intre planul exterior (“Dormeau adanc sicriele de plumb”)
sic el interior (“Dormea intors amorul meu de plumb”).
Accentul este pus pe senzatii si trairi. Ideile sunt sugerate, persistand o stare de
ambiguitate, mai ales in privinta cauzelor care au adus fiinta in aceasta stare. Astfel, universal
evocat este misterios si perceput numai prin metafore si simboluri, acestea fiind singurele
elemente prin care se subliniaza corespondentele dintre macro si microcosmos.
Totusi, poezia “Plumb” isi depaseste conditia de poezie simbolista in directia unei poezii
moderne. Astfel, de la cazul particular, poezia devine meditatie asupra conditiei umane
limitate de impactul decadentei. Este interesant ca in acelasi mod in care eul liric refuza cu
disperare universal exterior, omului ii sunt refuzate idealurile, ceilalti nestiind sa-i aprecieze
aspiratiile, intrucat intreaga societate este atinsa de procesul decadentei.
Din meditatie asupra mortii, poezia devine meditatie asupra conditie umane, ba chiar
meditatie asupra suferintei intregii comunitati, trecand astfel la stadiul de arta poetica. Consider
ca astfel Bacovia isi exprima nemultumirea fata de realitatea timpului si fata de societatea in
totala alienare si ii invita pe cititori la reflective asupra conditiei omului in lumea superficiala si
decadenta. In plus, dupa parerea mea, spatiul cavoului este unul potrivit pentru omul devitalizat,
astenizat de civilizatie, ce face parte dintr-o lume a oamenilor vii muribunzi.
Pe de alta parte, insistenta pe universul funebru pune problema acutizarii starilor si
sublinaza ideea neputintei, depasind sfera simbolismului in dierctie expresionista si de aceea
consider ca este relevanta asocierea poeziei cu lucrarea “Tipatul” a lui Edvard Munch.
Poezia “Plumb” este reprezentativa pentru curentul simbolist din care face parte,
sugerand prin tonurile sale muzicale si prin cromatica sa o lume trista a mortilor, dar devine o
poezie moderna, cu statut de arta poetica, intrucat autorul sau se exprima in numele unei intregi
generatii ce nu se poate implini si nu poate fi acceptata de societatea decadent a timpului sau.