Apartenenta la simbolism a poeziei Plumb, de George Bacovia

Cele mai importante trasaturi ale simbolismului sunt folosirea simbolului,

renuntarea la explicit in favoarea sugestiei, exprimarea de stari fluide, vagi, muzicale,
exprimarea unor stari sufletesti si atitudini specifice: angoasa, spleenul, nevroza, depresia,
disperarea etc., corespondenta dintre cuvinte si elementele din natura ca modalitate de
realizare a poeziei, dintre aspecte diferite ale realului sau dintre acestea si starile eului,
sinestezia (perceperea unor senzatii cu ajutorul altor simturi) care aduce in planul poetic
cromatica, olfactivul, auditivul, tactilul.

Tematica si formula estetica a liricii bacoviene se inscrie in tematica mai larga a

poeziei simboliste. Asadar, vom gasi, in primul rand, preferinta pentru simboluri (aproape
toate substantivele din opera lui Bacovia au dobandit statutul unor simboluri: toamna, amorul,
vantul, clavecinul, ploaia, vantul, orasul, odaia, strada, parcul, copacii desfrunziti, corbii sunt,
de fapt, elemente obsedante ale unei lumi care este decat oglinda aceleiasi stari interioare,
confuze, depresive, aproape alienante, presimtind intotdeauna moartea eului liric). Apoi,
prezenta sinesteziilor: Primavara…/O pictura parfumata cu vibrari de violet- corespondenta
vizual-olfactiv-dinamic. Muzicalitatea versurilor se realizeaza, de regula, prin tehnica
simbolista a refrenului, dar si prin motive precum: muzica viorilor, a trompetei si a
clavecinului, orchestra, talangile, fanfara etc.

Tematic, poezia bacoviana inregistreaza spleenul si nevrozele, angoasa, depresia, bolile,

descompunerea universului, decadenta, disolutia materiei, sentimentul mortii, culorile cenusii,
terne, culoarea plumbului, negrul si violetul etc., de o materialitate densa, coplesitoare.

Poezia Plumb deschide volumul de debut cu acelasi titlu, din 1916, si ilustreaza estetica
simbolista asupra lumii si viziunea tragica asupra existentei, specifica operei bacoviene.

Simbolul central al poeziei este plumbul, prezent inca din titlu si reluat obsesiv in
poezie pentru a sugera apasarea, angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul vietii, universul
monoton, inchiderea definitiva a spatiului existential. De-a lungul poeziei, poetul alatura
simbolului plumb alte cuvinte, formand sintagme extrem de sugestive: flori de plumb
(semnificand dualitatea viata-moarte, disparitia vegetalului, a frumosului in general), amor de
plumb (sfarsitul iubirii, imposibilitatea sentimentului), aripi de plumb (imposibilitatea
implinirii idealului). Imaginea amorul meu de plumb sugereaza corespondenta dintre
incremenirea lumii si disolutia eului, moartea sufleteasca. Astfel, plumbul, termen care in
limbajul curent denumeste un metal greu, toxic, de culoare gri-cennusie, devine, in lirica lui
Bacovia, un laitmotiv poetic ce trimite, prin chiar sonoritatea sa (vocala inchisa u), la
sentimentul golului existential si la o senzatie de claustrare. De altfel, in intreaga poezie se
observa, la nivel fonetic, preferinta autorului pentru repetitia vocalei inchise u si a
consoanelor nesonante, ocluzive p si b, care intensifica impresia de claustrare.

Ca tonalitate, poemul este o confesiune trista, un monolog marcat de puternice

accente dramatice, in care este sugerat sentimentul mortii. Spleenul, dezolarea, sinesteziile
(flori de plumb), repetitiile obsedante (flori de plumb, dormeau, stam singur), si
corespondentele care se stabilesc intre cele doua niveluri – al ”eului”, al ”starii” si cel al
lumii, al ”cavoului” – sunt specifice esteticii simboliste.

Repetitia conjunctiei ”si” amplifica atmosfera macabra: Si flori de plumb si funerar

vestmant -/ …si era vant…/ Si scartaiau coroanele…si-am inceput sa-l strig… si era frig…si-i
atarnau aripile de plumb… Epitetele adanc, intors, funerar, singur, contribuie la sugerarea
unei nelinisti metafizice.

Imaginile auditive sunt reprezentate prin doua verbe a caror sonoritate stridenta,
enervanta sugereaza disperare, tristete (sa strig, scartaiau) si contribuie la muzicalitatea
dizarmonica, data si de discursul liric fragmentar, intrerupt de punctele de suspensie.

Poezia Plumb ilustreaza, prin urmare, cateva dintre aspectele esentiale ale liricii
simboliste, iar autorul contureaza o viziune tragica asupra lumii si a vietii; eul liric apare ca un
prizonier al propriilor senzatii si peiceptii, traind un sfarsit continuu al existentei, Bacovia
devenind unul dintre cei mai importanti promotori ai tendintelor novatoare din poezia
romaneasca.