APARTENENȚA LA SIMBOLISM A POEZIEI PLUMB DE GEORGE BACOVIA

Cele mai importante trăsături ale simbolismului sunt folosirea simbolului, renunţarea la expticit
in favoarea sugestiei, exprimarea de stări fluide, vagi, muzicale, exprimarea unor stări sufleteşti
şi atitudini specifice: angoasa, spleenul, nevroza, depresia, disperarea etc., corespondența
dintre cuvinte şi elementele din natură ca modalitate de realizare a poeziei, dintre aspecte
diferite ale realului sau dintre acestea şi stările eului, sinestezia (perceperea unor senzații cu
ajutorul unor simțuri) care aduce în planul poetic cromatica, olfactivul, auditivul, tactilul.

- Tematica și formula estetică a liricii bacoviene se inscrie in tematica mai largă a poeziei
simboliste. Aşadar, vom găsi, în primul rând, preferința pentru simboluri (aproape toate
substantivele din opera lui Bacovia au dobăndit statutul unor simboluri: toamna, amorul,
vântul,clavecinul, ploaia, vântul, oraşul, odaia, strada, parcul, copacii desfunziți, corbii sunt, de
fapt, elementele obsedante ale unei lumi care nu este decât oglinda aceleiaşi stări interioare,
confuze, depresive, aproape alienante, presimțind întotdeauna moartea eului liric). Apoi,
prezenţa sinesteziilor: Primavară... / O pictură parfumată cu vibrări de violet - corespondența-
olfactiv-dinamic.

Muzicalitatea versurilor se realizează, de regulă, prin tehnica simbolistă a refrenului, dar şi prin
motive precum:

muzica viorilor, a trompetei şi a clavecinului, orchestra, tălăngile, fanfara etc.

- Tematic, poezia bacoviană inregistrează spleenul şi nevrozele, angoasa, depresia, bolile,

descompunerea universului, decadența, disoluția materiei, sentimentul morții, culorile cenușii,
terne, culoarea plumbului, negrul și violetul etc., de o materialitate densă, copleşitoare.

-Poezia Plumb deschide volumul de debut cu acelaşi titlu, din 1916 şi ilustrează estetica
simbolistă asupra lumii și viziunea tragică asupra existenței, specifică operei bacoviene.

-Simbolul central al poeziei este plumbul, prezent incă din titlu şi reluat obsesiv in poezie pentru
a sugera apăsarea, angoasa, greutatea sufocantă, cenuşiul vieții, universul monoton, închiderea
definitivă a spaţiului existențial. De-a lungul poeziei, poetul alătură simbolului plumb alte
cuvinte, formând sintagme extrem de sugestive: flori de plumb (semnificând dualitatea viață-
moarte, dispariţia vegetalului, a frumosului în general), amor de plumb (sfârșitul iubirii,
imposibilitatea sentimentului), aripi de plumb (imposibilitatea împlinirii idealului). Imaginea
amor de plumb (sfârșitul iunirii, imposibilitatea sentimentului), aripi de plumb (imposibilitatea
împlinirii idealului). Imaginea amorul meu de plumb sugerează corespondența dintre
încremenirea lumii și disoluția eului, moartea-sufletească. Astfel, plumbul, termen care în
limbajul curent denumește un metal greu, toxic, de culoare gri-cenușie, devine, în lirica lui
Bacovia, un laitmotiv poetic ce trimite, prin chiar sonoritatea sa (vocala inchisă u), la
sentimentul golului existenţial şi la o senzaţie de claustrare. De altfel, in intreaga poezie se
observă, la nivel fonetic, preferinţa autorului pentru repetiţia vocalei inchise „u" şi a
consoanelor nesonante, ocluzive „p" şi „b", care intensifică impresia de claustrare.

Ca tonalitate, poemul este o confesiune tristă, un monolog marcat de puternice accente

dramatice, în care este sugerat sentimentul morţii. Spleenul, dezolarea, sinesteziile (flori de
plumb), repetiţiile obsedante (flori de plumb, dormeau, stam singur), şi corespondenţele care se
stabilesc intre cele două niveluri al „eului", al „stării" şi cel al lumii, al „cavoului"— sunt specifice
esteticii simboliste.

- Repetiţia conjuncţiei şi amplificâ atmosfera macabră: Și flori de plumb șifunerar vestmânt -/

...şi era vânt... / scârtialau coroanele... şi-am inceput să-l strig... şi era frig... şi-i atârnau aripile
de plumb.... Epitetele adânc, intors, funerar, singur contribuie la sugerarea unei nelinişti
metafizice.

Imaginile auditive sunt reprezentate prin două verbe a căror sonoritate stridentă, enervantă
sugerează disperare, tristeţe (să strig, scârțâiau) şi contribuie la muzicalitatea dizarmonică, dată
şi de discursul liric fragmentar, intrerupt de punctele de suspensie.

- Poezia Plumb ilustrează, prin urmare, câteva dintre aspectele esenţiale ale liricii simboliste, iar
autorul conturează o viziune tragică asupra lumii şi a vieții; eul liric apare ca un prizonier al
propriilor senzaţii şi percepţii, trăind un sfârşit continuu al existenţei. Bacovia devenind unul
dintre cei mai importanţi promotori ai tendinţelor novatoare din poezia românească.