Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Probele de efort
Efortul fizic reprezinta o suprasolicitare functionala care produce o modificare a homeostaziei
organismului, in scopul acoperirii necesitatilor metabolice crescute ale musulaturii in
activitate. Modificarile intereseaza aparatul cardiovascular si respirator, permitand
evidentierea unor tulburari in functia acestora, nedecelabile in repaus.
Efortul fizic reprezinta un agent stresant, un excitant care obliga organismul sa raspunda
adecvat prin manifestari electrice, mecanice, calorice, raspunsurile fiind particulartizate in
functie de individ si ducand in final la adoptarea de catre organism a unor modificari
adaptative (la sportiv - calitative si cantitative).
Eforturile fizice se pot imparti:
Profesionale;
Sportive.
Diferenta dintre acestea este consumul energetic (mai mare la efortul fizic sportiv) si aceasta
permanenta crestere a solicitarilor in efortul fizic sportiv. Asemanarea intre cele 2 este
monotonia.
Eforturile sportive se impart dupa mai multe aspecte:
Dupa intensitate:
izometrice: efortul in care se modifica numai tensiunea din muschi fara producerea de
lucru mecanic; se produce anaerob si maximal (pauza este de 11 /2 min);
izotonice: se realizeaza lucru mecanic; orice tip de effort este izotonic;
izokinetice: sunt caracterizate prin contractii musculare care dezvolta tensiune maxima
in toate fibrele musculare active pe toata durata contractiei musculare, miscarea
realizandu-se pe toata amplitudinea articulara libera cu viteza unghiulara constanta;
acest tip de efort se face numai cu aparate speciale=ergometre izokinetice (exista
ergometre pentru fiecare sport).
Din punct de vedere al sistemelor functionale solicitate mai mult in timpul efortului:
Principii teoretice
Testele de efort realizeaza investigarea functionala a complexului cardio- respirator in conditii
de provocare/solicitare standardizata si controlata. Aceste studii permit extinderea
investigatiilor uzuale in vederea clarificarii unor situatii de diagnostic incert sau a completarii
informatiilor diagnostice cu date utile pentru masurarea rezervei functionale (restantului)
cardio-respirator sau a disponibilului de efort in termeni de performanta. Studiile se
efectueaza in conditii de monitorizare atenta a parametrilor vitali, prin supunerea subiectului
la o serie de provocari controlate de ordin fizic, electric (stimulare electrica
sau pacing cardiac), farmacologica sau combinatii ale acestora. Nivelul de efort fizic va fi
adaptat particularitatilor cazului, in general se accepta terminarea sa in momentul in care se
atinge 85- 90% din frecventa cardiaca maximala. Valoarea acesteia depinde de varsta si de o
serie de alte caracteristici, cum ar fi gradul de antrenament al persoanei respective.
Utilizate pe scara larga in cardiologie, medicina sportiva sau recuperarea capacitatii de munca,
aceste probe de efort prezinta o serie de indicatii clinice precise:
evaluarea starii pacientilor cu dureri precordiale;
determinarea stadiului si prognosticului afectiunilor coronariene;
aprecierea capacitatii functionale a bolnavului cardiac;
evaluarea efectelor tratamentului medical sau chirurgical la bolnavii cardiaci;
identificarea candidatilor pentru programele de recuperare- reabilitare
cardiopulmonara;
stimularea modificarilor stilului de viata;
evaluarea performantei fizice (conditia fizica sau gradul de antrenament).
Pe durata sustinerii efortului dozat, subiectul va trece prin 3 faze functionale succesive de
raspuns la efort:
Proba Harvard
Principiu:
Proba Harvard este o proba de efort maximal, bazata pe masurarea frecventei cardiace in
perioada de revenire dupa efort. Este in general folosita pentru a studia comportarea
aparatului cardiovascular in timpul unor eforturi intense (munca fizica grea, sport de
performanta).
Descrierea probei:
Interpretarea:
Principiu:
Proba Astrand este o proba de efort maximal prin care se determina in mod indirect
capacitatea aeroba maxima. Ea permite astfel aprecierea posibilitatilor maximale ale functiei
respiratorii si cardiovasculare.
Descrierea probei:
Principiu:
Proba Ruffier este o proba de efort submaximala care se bazeaza pe masurarea frecventei
cardiace in perioada de recuperare dupa efort.
Descrierea probei:
Interpretare:
Principiu:
Proba Schellong este o proba de effort submaximala, bazata pe masurarea frecventei cardiace
si tensiunii arteriale in perioada de revenire dupa efort.
Descrierea probei:
Interpretare:
Principiu:
Miocardul fiind un organ cu metabolism aproape exclusive aerob, necesita o adaptare rapida a
fluxului coronarian la necesitati. Cresterea necesarului de oxigen in timpul efortului permite
deci diagnosticarea tulburarilor circulatiei coronariene. Aceasta se face in primul rand prin
inregistrarea ECG de efort, hipoxia determinand modificari in procesele de depolarizare si
repolarizare miocardica. Este utila de asemenea estimarea consumului miocardic de oxigen,
pe baza unor parametrii hemodinamici.
Efortul se efectueaza la cicloergometru, covor rulant sau folosind o scarita speciala cu doua
trepte (Testul Master). Cel mai raspandit este testul in trepte la cicloergometru, care permite o
adaptare mai exacta a efortului la gradul de antrenament.
Se prefer un efort submaximal, pana la atingerea unei frecvente tinta (FT), reprezentand 85%
din frecventa cardiaca maxima teoretica (FCMT), la care debitul cardiac atinge valoarea
maxima. Aceasta se apreciaza prin formula:
FCMT = 220 varsta(ani)
Descrierea probei
Interpretare:
Criteriile dupa care se apreciaza ca pozitiv un test de efort in trepte la cicloergometru sunt
urmatoarele:
-
Principiu:
Descrierea probei:
Principiu:
Testul Sargent sau testul detentei (jump-test) este un test clasic de evaluare a
puterii anaerobe maximale dezvoltate in cadrul unui efort efectuat cu
musculatura membrelor inferioare.
Descrierea probei:
Interpretare:
Testul nu este considerat corect daca subiectul nu aterizeaza in acelasi loc cu cel
pe care s-a aflat initial. Puterea maxima (P,kgm/s) dezvoltata de un subiect cu o
greutate data (Gr, Kg), la care s-a obtinut o distanta maxima (D,m) a sariturii, se
calculeaza dupa formula:
P = 4,95 x Gr x D
Testul are o fidelitate de 0,85. Valorile obtinute se apreciaza dupa scala Dal
Monte.
Testul Quebec Simoneau 10s
Principiu:
Descrierea probei:
Practic, dupa un start lansat la 80rpm si rezistenta 0 Kgf, rezistenta este fixata
rapid la 0,09Kg greutate corporala si ajustata in continuare pentru ca subiectul sa
poata mentine o viteza foarte ridicata 10 - 16m/L (100-160 rpm).
Interpretare:
Refacerea dirijata nu se
accelereaza pe aceasta.
organismelor
substituie
refacerii
sanatoase,
spontane,
atat
ci
Din punct de vedere fiziologic, prima conditie a refacerii este realizarea unui
tonus parasimpatic cat mai intens in asa fel incat organismul sa poata compensa
toate pierderile din timpul efortului.
Pe componenta locomotorie, refacerea se adreseaza in primul rand masei
musculare si reprezinta cresterea cantitatii de material proteic muscular,
cresterea cantitatii de mioglobina, a cantitatii de material energogenetic si
ameliorarea hemodinamica a circulatiei.
La nivelul sistemului nervos, refacerea inseamna in primul rand inducerea unor
fenomene de inhibitie corticala in scopul refacerii metabolice a neuronului,
inhibitie realizata prin 2 mijloace: inhibitie ca atare (somn) si inhibitie indusa (prin
realizarea altor focare de excitatie decat cele specifice efortului - odihna activa).
La nivelul sistemelor vegetative, refacerea inseamna aparitia predominant
parasimpatica, care determina instalarea bradicardiei, bradipneei in cazul
sistemelor solicitate in efort, deci si accelerarea functionala a sistemelor inhibate
in efort.
La nivelul componentei endocrine, refacerea inseamna capacitatea organismului
de a metaboliza, de a descompune excesul de catecolamine si de hormoni de
stres, dar si stimularea secretorie fata de hormonii cu rol trofic.
La nivelul mediului intern, refacerea induce alcanizarea pH-ului, restabilirea
glicemiei, a echilibrului hidroelectrolitic, realizabile in principal prin exercitii de
refacere si prin masuri igienodietetice.