Sunteți pe pagina 1din 90

Artrologia 1.

Generalit@]i
Articula]iile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc ^ntre ele. Aceste elemente sunt reprezentate de forma]iuni conjunctive }i mu}chi. F@r@ articula]ii nu ar fi posibil@ realizarea func]iei statice }i dinamice a oaselor, deci deplasarea }i activit@]ile organismului.

1.1. Clasificarea articula]iilor


Factorul cel mai important ce determin@ caracteristicile }i structura unei articula]ii este func]iunea ei, adic@ mi}carea pe care o permite. %n func]ie de acest factor, la care se adaug@ forma]iunile de leg@tur@ }i modul de dezvoltare, articula]iile au fost ^mp@r]ite ^n trei grupe: articula]ii fibroase sau sinartroze, fixe; articula]ii cartilaginoase sau amfiartroze, semimobile; articula]ii sinoviale sau diartroze, mobile. 1.1.1. Articula]iile fibroase Sunt articula]ii ^n care oasele sunt str$ns legate ^ntre ele prin ]esut fibros dens. Aceste articula]ii nu permit mi}c@ri sau dac@ acestea exist@ sunt foarte reduse. Dup@ structura ]esutului de leg@tur@ exist@ mai multe variet@]i: Sindesmoza ]esutul de leg@tur@ este conjunctivo-fibros sau elastic: sinfibroza oasele se leag@ printr-o membran@ interosoas@, fibroas@ (^ntre procesele spinoase, antebra], gamb@); sinelastoza, ^n ]esutul conjunctiv care leag@ cele dou@ oase predomin@ ]esutul elastic (ligamentele galbene). Suturile sunt articula]ii care se g@sesc numai la craniu. Oasele sunt articulate ^ntre ele, dar desp@r]ite printr-un strat sub]ire de ]esut fibros. Acesta se continu@, ^n afar@ cu periostul de la suprafa]a craniului, iar ^n@untru cu stratul fibros al durei mater. Variet@]i de suturi: suturi drepte, ex ^ntre oasele nazale; suturi din]ate, ex. interparietal@; suturi solzoase, ex. temporoparietal@. Gomfoza este articula]ia dintre o extremitate osoas@ conic@ }i o cavitate alveolar@. Ex. r@d@cina dintelui }i alveol@. Sinostozele (suturile osoase) rezult@ prin osificarea unei sinfibroze sau sincondroze. Anchiloza este sinostoza unei articula]ii sinoviale.

1.1.2. Articula]iile cartilaginoase Ele au un grad redus de mobilitate, dar un grad mare de elasticitate, care permite amortizarea }ocurilor. Leg@tura dintre oase se realizeaz@ prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj }i prin ligamente puternice. Exist@ dou@ variet@]i de amfiartroze: Sincondrozele sunt articula]ii tranzitorii. Suprafe]ele articulare sunt unite printr-un cartilaj hialin (ex. sincondroza sfenooccipital@ sau a pieselor osoase care compun osul coxal); Simfizele - ^ntre suprafe]ele articulare este un fibrocartilaj (ex. articula]iile dintre corpurile vertebrale, ^ntre oasele pubiene). 1.1.3. Articula]iile sinoviale Cele mai multe articula]ii apar]in$nd corpului uman se ^ncadreaz@ ^n grupul sinovial. Sunt articula]ii complexe la nivelul c@rora se produc mi}c@ri multiple }i variate. La nivelul lor exist@ elemente anatomice specifice care permit sau fr$neaz@ mi}carea, amortizeaz@ }ocurile }i confer@ stabilitate. Suprafe]ele articulare sunt netede, acoperite de cartilaj hialin. Articula]iile mobile se clasific@ dup@ trei criterii: Dup@ num@rul articula]iilor oaselor care intr@ ^n compunerea articula]iilor, se clasific@ ^n: articula]ie simpl@, cu dou@ oase; articula]ie compus@, cu mai multe oase. Dup@ forma suprafe]elor articulare, se clasific@ ^n: articula]ii plane; articula]ii trohoide; articula]ii condiliene; articula]ii ^n }a; articula]ii elipsoidale; articula]ii sferoidale; trohleartroze. Dup@ num@rul axelor de mi}care, se clasific@ ^n: uniaxiale (trohoide, trohleene); biaxiale (elipsoidale }i ^n }a); triaxiale (sferoidale).

1.2. Elementele anatomice care particip@ la biomecanica articular@


a. Suprafe]ele articulare. Acestea pot fi sferice, cilindrice, eliptice }i plane. Aceste suprafe]e, geometric, sunt de dou@ feluri: plane }i sferoidale.

%n articula]iile plane mi}c@rile sunt reduse. %n cele cu suprafe]e sferoidale exist@ por]iuni osoase convexe care corespund unor por]iuni concave. Mi}c@rile sunt mult mai ^ntinse. b. Cartilajul articular este cartilaj hialin, de culoare alb@-sidefie, care acoper@ suprafe]e osoase ce vin ^n contact. Prezint@ dou@ suprafe]e: una liber@, neted@, lucioas@, care vine ^n contact cu suprafa]a articular@ opus@; una aderent@, ce se fixeaz@ pe suprafa]a articular@ a osului. Marginea cartilajului se continu@ cu periostul. La nivelul marginii se termin@ membrana sinovial@. Cartilajul articular }i lichidul sinovial permite alunecarea suprafe]elor osoase. %n cazul ^n care un proces degenerativ (artroz@) afecteaz@ cartilajul, elasticitatea sa scade, apar rugozit@]i care ^mpiedic@ alunecarea. Se poate ^nt$mpla ca fragmente din acest cartilaj, r@mase ^n articula]ie, s@ creasc@, influen]$nd negativ biomecanica articular@. Grosimea cartilajului articular este de 1-12 mm. Cartilajul articular nu prezint@ termina]ii nervoase }i vase de s$nge. Nutri]ia sa se realizeaz@ prin imbibi]ie. %n caz de imobiliz@ri prelungite ale articula]iei cartilajele articulare sunt invadate de vase de s$nge, se resoarbe }i se instaleaz@ anchiloza. c. Elementele anatomice de congruen]@ sunt forma]iuni ce asigur@ concordan]a ^ntre dou@ suprafe]e articulare care nu se potrivesc. Ca }i structur@ elementele de convergen]@ sunt fibrocartilaje. Ele sunt de dou@ feluri: cadrul, labrul articular; fibrocartilajele intraarticulare. Cadrul articular sau fibrocartilajul de m@rire se ^nt$lne}te ^n cazul unor articula]ii sinoviale (scapulohumeral@, coxofemural@). El m@re}te cavitatea articular@ }i face astfel posibil@ o mai bun@ concordan]@ ^ntre o suprafa]@ articular@ sferic@ }i o cavitate mai pu]in ad$nc@. Fibrocartilajele intraarticulare sunt discurile }i meniscurile. Sunt a}ezate ^ntre suprafe]ele articulare }i au rolul de a asigura o bun@ concordan]@ ^ntre ele, dar }i de a amortiza presiunile intraarticulare, ca o pern@ elastic@. Dac@ fibrocartilajul ocup@ toat@ articula]ia se nume}te disc (articula]ia temporomandibular@). Dac@ au form@ de semilun@ se numesc meniscuri (genunchi). d. Capsula articular@ este o forma]iune care une}te cele dou@ oase care se articuleaz@, dar are rol }i de protec]ie a suprafe]elor articulare.

Are forma unui man}on fibros, tapetat la interior de sinovial@. Are grosime variabil@, ^n raport cu mobilitatea articular@. Este mai groas@ la articula]iile cu mi}c@ri limitate }i care nu sunt protejate de mu}chi. %n timpul mi}c@rilor articulare, capsula nu este prins@ ^ntre segmentele ^n mi}care deoarece pe ea se inser@ fibre musculare care ^mpiedic@ plicaturarea ei (mu}chii tensori ai capsulei articulare). Capsula articular@ este vascularizat@ de ramuri ale arterelor musculare. Venele se vars@ ^n re]eaua periarticular@. Inerva]ia este asigurat@ de termina]ii nervoase libere }i ^ncapsulate = proprioceptori. e. Ligamentele articulare sunt forma]iuni anatomice fibroase, sub form@ de benzi, care se inser@ pe oasele ce formeaz@ o articula]ie, ajunt$nd la men]inerea lor ^n contact. Dup@ structur@ }i situa]ie topografic@, ligamentele se clasific@ ^n: ligamente capsulare, care au rolul de ^nt@rire a capsulei articulare. Sunt por]iuni ^nt@rite ale capsulei; ligamente tendinoase, rezultate din transformarea unor tendoane (ligamentul popliteu oblic, rotulian); ligamente musculare provenite din atrofierea unor mu}chi (ligamentul acromiocoracoidian); ligamente fibrozate (stilohioidian); ligamente interosoase, intracapsulare; ligamente la distan]@, care unesc dou@ oase f@r@ a intra ^n contact cu capsula articular@. Rolurile ligamentelor ^n biomecanica articular@ sunt: ^nt@resc capsula articular@; previn dep@}irea limitei fiziologice a mi}c@rii; sunt suficient de flexibile ^nc$t s@ nu ^mpiedice executarea mi}c@rilor; sunt suficient de rezistente }i inextensibile ^nc$t s@ men]in@ ^n contact suprafe]ele articulare. %n cazul unor solicit@ri prelungite apar dureri la nivelul ligamentelor. C$nd mi}c@rile dep@}esc amplitudinea normal@ se pot produce rupturi sau smulgeri ligamentare. f. Membrana sinovial@. %mpreun@ cu lichidul sinovial face parte din mijloacele de alunecare ale unei articula]ii. Ea formeaz@ stratul profund al capsulei articulare. E sub]ire, neted@ }i lucioas@. Acoper@ toate forma]iunile situate ^n interiorul capsulei articulare. Suprafa]a exterioar@ ader@ de stratul fibros al capsulei articulare. Suprafa]a interioar@ prive}te spre articula]ie. E bogat vascularizat@ }i inervat@.

Inflama]ia ei se nume}te sinovit@ }i e foarte dureroas@. Sinoviala trimite prelungiri: externe: fundurile de sac; criptele. Fundurile de sac se insinueaz@ sub tendoanele unor mu}chi, favoriz$ndu-le alunecarea. Comunic@ cu cavitatea articular@. Ex.: sub tendonul mu}chiului cvadriceps femural este bursa seroas@ suprapatelar@, frecvent afectat@ ^n patologia sportiv@. Criptele sunt funduri de sac mai mici care se insinueaz@ ^ntre ligamente sau ^ntre fibrele lor. Comunic@ cu cavitatea articular@. Interne: plicile sinoviale, plutesc ^n cavitatea articular@; vilozit@]ile sinoviale au aspect filiform. Ele secret@ lichidul sinovial. g. Lichidul sinovial Este un lichid g@lbui, v$scos, care are rol de lubrifiant al suprafe]elor articulare ^n mi}care, precum }i rol de nutri]ie a cartilajelor articulare. Mai are rol de cur@]ire }i adeziune a suprafe]elor osoase. Se formeaz@ prin trecerea plasmei sanguine ^n cavitatea articular@, prin pere]ii capilarelor. Factorul principal de producere este mi}carea articular@. %n timpul mi}c@rilor articulare, lichidul sinovial este ^mpins din vilozit@]i }i recesuri, pe suprafe]ele articulare. Mi}c@rile normale sunt absolut necesare pentru ^ntre]inerea }i men]inerea cartilajelor articulare, deoarece u}ureaz@ difuziunea lichidului sinovial pe suprafa]a lor }i imbibi]ia. Mi}c@rile anormale sau presiunile continue, permanente se opun difuziunii substan]elor nutritive. Consecin]a este apari]ia tulbur@rilor trofice. Compozi]ia chimic@ a lichidului sinovial este asem@n@toare cu a plasmei, dar con]ine mai pu]ine proteine }i glucoz@, dar mai multe s@ruri minerale. Con]ine }i celule, din care predomin@ monocitele }i limfocitele, care au propriet@]i fagocitare. Coeficientul de v$scozitate al lichidului sinovial scade pe m@sur@ ce cre}te viteza de mi}care, temperatura r@m$n$nd constant@. Zgomotul de pocnitur@ ce se percepe c$nd articula]ia trece brusc de la repaus la mi}care, se datore}te greut@]ii de dezlipire a suprafe]elor articulare, lubrifiate de un lichid sinovial v$scos. h. Cavitatea articular@, rolul mu}chilor }i presiunii atmosferice ^n men]inerea suprafe]elor articulare Cavitatea articular@ este un spa]iu virtual delimitat de membrana sinovial@ }i ocupat de lichidul sinovial. Ea devine real@ ^n cazuri patologice, c$nd se acumuleaz@: lichid seros = hidartroz@;

s$nge = hemartroz@; puroi.

Linia de contact dintre suprafe]e articulare ^n interiorul cavit@]ii articulare se nume}te interlinie articular@. %n cazuri de imobilizare total@ }i prelungit@ a articula]iei se ajunge la anchiloz@ fibroas@, ireversibil@. Suprafe]ele articulare sunt aplicate unele pe altele }i solidarizate func]ional prin ac]iunea a trei factori importan]i: capsula fibroas@ }i aparatul ligamentar; presiunea atmosferic@; tonusul mu}chilor periarticulari. Presiunea atmosferic@ Asupra corpului uman, la o suprafa]@ de 1,8-2 m2 ac]ioneaz@ o presiune de 20000 kg. Rolul presiunii atmosferice s-a constatat ^n felul urm@tor: dac@ la articula]ia }oldului se cur@]@ toate p@r]ile moi periarticulare, capul femural nu iese din acetabul; dac@ se perforeaz@ peretele acetabulului, capul femural iese din cavitatea articular@. Mu}chii periarticulari men]in suprafe]ele articulare ^n contact prin elasticitatea }i tonusul lor. Ei lucreaz@ ca ligamente active tonice. Ac]iunea mu}chilor se descompune ^ntr-o component@ de mi}care }i una articular@ cu rol de a men]ine suprafe]ele articulare ^n contact. Rolul lor este mai mare acolo unde capsula este lax@. Ex.: articula]ia scapulo-humeral@. 1.2.1. Mi}c@rile ^n articula]ii Felul mi}c@rilor la nivelul unei articula]ii este ^n concordan]@ cu forma suprafe]elor articulare. %n aceste cazuri, prin exerci]ii ^ndelungate, la gimnastica acrobatic@ se pot produce modific@ri vizibile ale suprafe]elor articulare }i ale aparatului ligamentar, care devine mai lax, permi]$nd mi}c@ri de amplitudine neobi}nuit@ la un individ neantrenat. Mi}c@rile elementare care se produc ^ntr-o articula]ie sinovial@ sunt: mi}carea de alunecare const@ ^n deplasarea suprafe]elor articulare una pe alta, ^nso]it@ de frecare, f@r@ ^ndep@rtarea lor. Ex.: diartrozele plane (sanie pe z@pad@); ^nv$rtirea este deplasarea circular@ a suprafe]elor articulare astfel ^nc$t, la fiecare nou@ faz@ a mi}c@rii, alte suprafe]e intr@ ^n contact (roata pe sol);

rota]ia este o mi}care circular@, care const@ ^n r@sucirea osului ^n jurul axului s@u longitudinal. Dac@ axul este situat ^n afara osului, rota]ia e ^nso]it@ de deplasare. Ex.: prona]ia, supina]ia m$inii.

1.3. Conducerea ^n articula]ii


Include sensul, direc]ia }i amplitudinea mi}c@rii. Conducerea articula]iei poate fi osoas@, ligamentar@ }i muscular@. Conducerea osoas@, c$nd amplitudinea mi}c@rii este determinat@ de suprafe]ele articulare. Ex.: cotul. C$nd amplitudinea mi}c@rii se datoreaz@ fr$n@rii ligamentare vorbim de conducere ligamentar@. Ex.: }oldul. C$nd mi}carea este limitat@ exclusiv de ac]iunea mu}chilor periarticulari vorbim de conducere muscular@. Indiferent de felul conducerii, mi}c@rile se produc ^n jurul unui ax denumit axul articular. El este o linie teoretic@ ^n jurul c@reia se execut@ mi}c@rile. articula]ie poate avea: un singur ax de mi}care uniaxial@ (cotul); dou@ axe de mi}care biaxial@ (radiocarpian@); trei axe de mi}care triaxial@ (um@rul). Gradul de mobilitate al unei articula]ii este direct propor]ional cu num@rul axelor. Cele ai mobile sunt articula]iile triaxiale. Articula]iile cu conducere osoas@ au un singur ax, iar mi}carea se execut@ ^ntr-un singur plan. Ex.: talocrural@: ax transversal }i mi}care ^n plan sagital. Articula]iile cu conducere ligamentar@ au amplitudinea mai redus@ dec$t cele cu conducere muscular@.

1.4. Lan]ul articular sau cinematic


%n mod obi}nuit mi}c@rile nu se execut@ de c@tre o singur@ articula]ie, ci prin participarea unui }ir de articula]ii care ^mpreun@ formeaz@ un lan] articular. Astfel, se pot explica deprinderile motrice complexe sau posibilitatea de a atinge cu degetele orice parte a corpului. Prin intermediul lan]ului articular se pot executa mi}c@ri variate }i se poate asigura amortizarea loviturilor.

2. Articula]iile capului

Oasele capului sunt unite ^ntre ele prin articula]ii imobile sau suturi, exist$nd o singur@ excep]ie, articula]ia temporomandibular@, care este mobil@. At$t oasele bol]ii craniene c$t }i cele ale fe]ei sunt articulate prin suturi de mai multe tipuri: solzoas@, plan@, din]at@. Aceste suturi au importan]@ ^n cre}terea craniului }i ^n arhitectura acestuia.

2.1. Articula]ia temporomandibular@


2.1.1. Elemente descriptive Articula]ia temporomandibular@ este o articula]ie condilian@. Face parte din aparatul dentomaxilar }i leag@ mandibula de baza craniului. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de urm@toarele elemente: temporalul particip@ la articula]ie cu dou@ elemente: fosa mandibular@, o depresiune semielipsoidal@ cu axul oblic orientat dinainte-^napoi }i dinafar@-^n@untru; tuberculul articular, o proeminen]@ situat@ ^naintea fosei mandibulare. Pe o sec]iune sagital@, suprafa]a articular@ a temporalului are forma literei S culcate. mandibula particip@ la articula]ie cu capul mandibulei, un condil de form@ elipsoidal@. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate numai de pov$rni}ul anterior }i creasta care-l desparte de pov$rni}ul posterior. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. discul articular este un fibrocartilaj a}ezat ^ntre suprafe]ele articulare }i realizeaz@ concordan]a dintre acestea. Fa]a inferioar@ a discului este concav@ }i corespunde capului mandibulei; fa]a superioar@ este concav@ anterior, unde r@spunde tuberculului articular }i convex@ posterior, unde corespunde fosei mandibulare. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: Capsula articular@ are forma unui man}on. Superior se inser@ pe marginea anterioar@ a tuberculului articular, ^n fundul fosei mandibulare (^naintea fisurii Glaser), pe r@d@cina longitudinal@ a procesului zigomatic }i pe baza spinei sfenoidului. Inferior se inser@ pe colul mandibulei. Capsula ader@ de discul articular, cavitatea articular@ fiind ^mp@r]it@ ^n dou@ etaje: suprameniscal }i inframeniscal. Capsula este mai sub]ire }i mai lax@ anterior }i mai groas@ posterior. Posterior, ^n structura capsulei, al@turi de fibrele conjunctive, exist@ }i fibre elastice care formeaz@ fr$ul posterior al capsulei. Acesta are dou@ roluri: limiteaz@ deplasarea ^nainte a discului }i a capului mandibulei ^n mi}carea de cobor$re }i le readuce ^n locul ini]ial, ^n mi}carea de ridicare a mandibulei; Ligamentul lateral este principalul mijloc de ^nt@rire a capsulei articulare. Se inser@ pe r@d@cina longitudinal@ a procesului zigomatic }i pe fa]a posterolateral@ a colului mandibulei. El se opune deplas@rii ^napoi a colului;

Ligamentul medial este inconstant. Capsula fibroas@ este tapetat@ de sinovial@, care are dou@ por]iuni: suprameniscal@ }i submeniscal@. 2.1.2. Biomecanica articula]iei temporomandibulare %n cursul evolu]iei, mi}c@rile mandibulei s-au modificat }i s-au perfec]ionat prin adapt@ri func]ionale la felul alimenta]iei }i la condi]iile mediului extern. Articula]ia temporomandibular@, singura articula]ie mobil@ la nivelul capului, face parte din aparatul dentomaxilar. Mandibula se comport@ ca o p$rghie de gradul III: punctul de sprijin este situat la nivelul articula]iei temporomandibulare, rezisten]a este reprezentat@ de duritatea alimentelor }i greutatea mandibulei, iar for]a este dat@ de inser]ia mu}chilor ridic@tori pe unghiul mandibulei. La om, ^n articula]ia temporomandibular@ se pot executa trei feluri de mi}c@ri: mi}c@ri de cobor$re }i de ridicare a mandibulei, mi}c@ri de proiec]ie ^nainte }i ^napoi, mi}c@ri de lateralitate sau diduc]ie. Starea de repaus trebuie considerat@ ca o u}oar@ inocluzie a mandibulei arcadele dentare sunt minim ^ndep@rtate. 1. Mi}c@rile de cobor$re }i ridicare Aceste mi}c@ri au ca rezultat deschiderea, respectiv ^nchiderea cavit@]ii bucale. Axul mi}c@rii este transversal }i trece prin cele dou@ ramuri ale mandibulei. Sunt mi}c@ri verticale }i sagitale, care se petrec simultan: mi}care de transla]ie (alunecare) a capului mandibulei ^mpreun@ cu discul articular: dinapoi-^nainte ^n mi}carea de cobor$re }i dinainte-^napoi ^n mi}carea de ridicare. Mi}carea se produce ^n articula]ia disco-temporal@. %n cobor$re, capul mandibulei, ^mpreun@ cu discul, iese din fosa mandibulei }i se a}eaz@ sub tuberculul articular; este limitat@ de tensiunea fr$ului posterior al capsulei. %n ridicare capul revine ^n fosa mandibulei; este ajutat@ de elasticitatea fr$ului posterior al capsulei; mi}care de rota]ie a capetelor mandibulei pe fa]a inferioar@ a discului articular. Mi}carea se produce ^n articula]ia discomandibular@. Este ^nso]it@ de deplasarea ^nainte a capului mandibulei. Axul mi}c@rii trece prin axul de curbur@ al capetelor mandibulei. Este limitat@ de ligamentul lateral. Mu}chii motori sunt: pentru ridicarea mandibulei: maseter, temporal, pterigoidian medial; pentru cobor$rea mandibulei: digastric, milohioidian, geniohioidian. 2. Proiec]ia ^nainte (propulsie)-^napoi (retropulsie) Sunt mi}c@ri sagitale care au loc ^n etajul discotemporal. Capetele mandibulei, ^mpreun@ cu discul articular, execut@ o mi}care de alunecare

ce, ^n proiec]ia ^nainte, duce capul mandibulei ^mpreun@ cu discul sub tuberculul articular, la proiec]ia ^napoi, capul mandibulei este readus ^n fosa mandibulei. %n proiec]ia ^nainte, arcada dentar@ inferioar@ alunec@ dinainte ^napoi pe arcada dentar@ superioar@ }i o dep@}e}te cu 4-5 mm. Este limitat@ de ^ntinderea fr$ului posterior al capsulei. %n proiec]ia ^napoi mi}carea are sens invers. Este ajutat@ de elasticitatea fr$ului posterior sl capsulei. Mu}chii motori sunt: pentru propulsie: maseter, pterigoidian medial, pterigoidian lateral; pentru retropulsie: temporal (fasciculul posterior }i pterogoidian lateral). 3. Mi}c@rile de lateralitate (diduc]ie) Mandibula este dus@ c$nd ^nspre dreapta, c$nd ^nspre st$nga. Mi}c@rile corespund fazei de m@cinare a hranei. Aceste mi}c@ri rezult@ din alternarea unor mi}c@ri diferite ale unui cap al mandibulei fa]@ de cel@lalt. Unul dintre capete (capul de balans) se deplaseaz@ ^mpreun@ cu discul articular, ^nainte, ^n jos }i pu]in ^n@untru, a}ez$ndu-se sub tuberculul articular; are loc ^n etajul discotemporal. Cel@lalt cap (capul de mastica]ie) se rote}te pe loc ^n jurul unui ax vertical, pe fa]a inferioar@ a discului; are loc ^n etajul discomandibular. Mandibula este dus@ de partea opus@ a discului care se deplaseaz@, apoi rolul capetelor se inverseaz@. Mu}chii motori sunt: pterigoidian medial }i pterigoidian lateral. Mi}c@rile de intruzie-extruzie Sunt mi}c@ri care se produc la nivelul alveolelor dentare cu ajutorul articula]iei temporomandibulare. Intruzia rezult@ din contrac]ia suplimentar@ a mu}chilor ridic@tori ai mandibulei, c$nd arcadele dentare sunt ^n contact; rezultatul este p@trunderea mai ad$nc a din]ilor ^n alveole. Extruzia se realizeaz@ prin relaxarea mu}chilor ridic@tori, iar din]ii revin la pozi]ia ini]ial@.

3. Articula]iile capului cu coloana vertebral@


3.1. Elemente descriptive
Articularea capului cu coloana vertebral@ se face prin dou@ articula]ii: una superioar@, ^ntre atlas }i occipital }i alta inferioar@, ^ntre atlas }i axis. 3.1.1. Articula]ia atlanto-occipital@ Atlasul este unit cu occipitalul prin dou@ articula]ii condiliene }i prin dou@ membrane atlanto-occipitale. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de condilii occipitalului }i de cavit@]ile articulare ale atlasului }i sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt: Capsula articular@. Stratul fibros se inser@ pe periferia condililor occipitali }i pe marginile cavit@]ilor articulare superioare ale atlasului. Sinoviala tapeteaz@ suprafa]a interioar@ a stratului fibros. Membrana atlanto-occipital@ anterioar@ se inser@, ^n sus, pe partea anterioar@ a g@urii occipitale, iar ^n jos pe marginea superioar@ a arcului anterior al atlasului. Membrana atlanto-occipital@ posterioar@ se inser@ ^n jos pe marginea superioar@ a arcului posterior al atlasului, iar ^n sus pe partea posterioar@ a g@urii occipitale. 3.1.2. Articula]ia atlanto-axoidian@ Atlasul se articuleaz@ cu axisul prin dou@ articula]ii atlanto-axoidiene laterale }i o articula]ie atlanto-axoidian@ median@. Articula]iile atlanto-axoidiene laterale Sunt articula]ii plane: Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de fa]a inferioar@ a maselor laterale ale atlasului }i de procesele articulare superioare ale axisului. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin, mai gros ^n partea central@. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@; membrana atlanto-axoidian@ anterioar@, care se ^ntinde de la marginea inferioar@ a arcului anterior al atlasului p$n@ la fa]a anterioar@ a corpului axisului; membrana atlanto-axoidian@ posterioar@, care se ^ntinde ^ntre arcul posterior al atlasului }i arcul axisului. Articula]ia atlanto-axoidian@ median@ Este o articula]ie trohoid@. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de:

inelul atlantoidian format de arcul anterior al atlasului, prev@zut cu o fe]i}oar@ articular@ pe fa]a posterioar@ }i de ligamentul transvers al atlasului. De pe marginile ligamentului transvers se desprind dou@ fascicule: unul ascendent, care se inser@ pe }an]ul bazilar al occipitalului }i altul descendent, care se inser@ pe fa]a posterioar@ a corpului axisului. Ligamentul transvers ^mpreun@ cu cele dou@ fascicule formeaz@ ligamentul cruciform; dintele axisului prezint@ o fe]i}oar@ articular@ anterioar@ }i alta posterioar@; Mijloacele de unire sunt reprezentate de: ligamentul apical al dintelui, care se ^ntinde ^ntre partea anterioar@ a g@urii occipitale }i v$rful dintelui axisului; ligamentele alare cu direc]ie oblic ascendent@, se inser@ pe laturile dintelui axisului }i pe fa]a medial@ a condililor occipitali; membrana tectoria, care acoper@ ^ntregul aparat ligamentar precedent }i se ^ntinde ^ntre occipital }i axis.

3.2. Biomecanica articula]iilor capului cu coloana vertebral@


Capul prezint@ o mare mobilitate amplificat@ de participarea vertebrelor subiacente, p$n@ la o r@sucire de 750. %n cele dou@ articula]ii ale capului cu coloana vertebral@ se produc urm@toarele mi}c@ri: flexiune-extensiune, ^nclina]ie lateral@ }i rota]ie. 1. Flexiunea-extensiunea sunt mi}c@ri care se produc ^n articula]ia atlanto-occipital@. axul mi}c@rii este transversal }i trece prin centrul condililor occipitali; capul ac]ioneaz@ pe coloana cervical@ ca o p$rghie de ordinul I, ^n care punctul de sprijin este plasat ^ntre for]a muscular@, reprezentat@ de mu}chii cefei, }i rezisten]@, reprezentat@ de greutatea capului; amplitudinea mi}c@rilor: flexiunea 200; cu participarea articula]iilor subiacente, 700; extensiunea 300; cu participarea articula]iilor subiacente, 600. Flexiunea este limitat@ de forma]iunile ligamentare posterioare, iar extensiunea de forma]iunile ligamentare anterioare. mu}chii motori sunt: flexori: lungul capului, dreptul anterior al capului, sternocleidomastoidian; extensori: marele drept posterior al capului, oblic superior al capului, splenius.

2. %nclina]ia lateral@ se execut@ ^n articula]ia atlanto-occipital@. axul mi}c@rii este sagital }i trece prin fiecare condil occipital; amplitudinea mi}c@rii este de 150; cu ajutorul articula]iilor subiacente este de

300; mu}chii motori sunt: sternocleidomastoidian, trapez, splenius, drept lateral al g$tului, ^n contrac]ia unilateral@.

3. Rota]ia se produce ^n articula]ia atlanto-axoidian@. axul mi}c@ri este vertical }i trece prin dintele axisului. %n jurul dintelui axisului, inelul osteofibros al atlasului execut@ mi}c@ri de rota]ie; atlasul este solidar cu capul. %n articula]iile atlantoaxoidiene laterale fe]i}oarele atlasului alunec@ pe cele ale axisului; amplitudinea mi}c@rii este de 300; mu}chii motori sunt: oblic inferior al capului, marele drept posterior al capului, sternocleidomastoidian, splenius, trapez.

4. Articula]iile coloanei vertebrale


4.1. Elemente descriptive
4.1.1. Articula]iile vertebrelor adev@rate A. Articula]iile corpurilor vertebrale sunt simfize. Suprafe]e articulare sunt reprezentate de fe]ele superioare }i inferioare ale corpurilor vertebrale. Mijloacele de unire sunt: discurile intervertebrale }i ligamentele longitudinale, anterior }i posterior. 1. Discurile intervertebrale sunt fibrocartilaje de forma unor lentile biconvexe a}ezate ^ntre corpurile vertebrale. Ele ader@ de ligamentele vertebrale longitudinale. %n@l]imea discurilor intervertebrale este de 3 mm. ^n regiunea cervical@, 5 mm. ^n regiunea toracic@ }i 9 mm. ^n regiunea lombar@. %n regiunile cervical@ }i lombar@ discurile intervertebrale sunt mai ^nalte ^n partea anterioar@; ^n regiunea toracic@ sunt mai ^nalte ^n partea posterioar@. La b@tr$ni, prin deshidratare, discurile se reduc, ceea ce explic@ sc@derea global@ a ^n@l]imii trunchiului. Un disc intervertebral are dou@ por]iuni: por]iunea periferic@ sau inelul fibros, care asigur@ stabilitatea coloanei vertebrale, protejeaz@ m@duva spin@rii fa]@ de mi}c@rile exagerate }i se opune ^ndep@rt@rii corpurilor vertebrale ^n timpul mi}c@rilor; por]iunea central@ sau nucleul pulpos este elastic@. Poate fi comparat@ cu o pernu]@ cu lichid care ^}i poate schimba forma f@r@ a-}i modifica volumul.

Discurile intervertebrale sunt centrele }i organele mi}c@rilor ce se petrec ^n fiecare articula]ie vertebro-vertebral@. Nucleul pulpos se deplaseaz@ ^ntotdeauna ^n direc]ie opus@ aceleia pe care o ia coloana. 2. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este o panglic@ fibro-conjunctiv@ a}ezat@ pe fa]a anterioar@ a coloanei vertebrale. Ader@ intim de corpurile vertebrale }i mai slab de discurile intervertebrale. Se ^ntinde de la por]iunea bazilar@ a occipitalului p$n@ la vertebra sacral@ a II-a. Are rol frenator al mi}c@rilor de extensiune ale coloanei. 3. Ligamentul vertebral longitudinal posterior este o panglic@ fibro-conjunctiv@ aplicat@ pe fa]a posterioar@ a corpurilor vertebrale, ^n interiorul canalului rahidian. Se ^ntinde de la por]iunea bazilar@ a occipitalului p$n@ la baza coccigelui. Ligamentul este mai larg la nivelul discurilor intervertebrale. B. Articula]iile proceselor articulare sunt articula]ii sinoviale. Cele din regiunea cervical@ }i toracic@ sunt articula]ii plane, iar cele din regiunea lombar@ sunt trohoide. Suprafa]ele articulare sunt acoperite de un strat sub]ire de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsul@ fibroas@ inserat@ la periferia suprafe]elor articulare; este c@ptu}it@ de sinovial@. C. Unirea lamelor vertebrale se realizeaz@ prin ligamentele galbene, care ^nchid posterior canalul vertebral. Sunt formate din fibre elastice anastomozate ^ntre ele. D. Unirea proceselor spinoase se realizeaz@ prin: ligamentele interspinoase, care unesc dou@ procese spinoase vecine; ligamentul supraspinos, care une}te v$rful tuturor proceselor spinoase. La nivelul regiunii cervicale are dezvoltare maxim@ }i se nume}te ligamentul nuchal. E. Unirea proceselor transversare se realizeaz@ prin ligamentele intertransversare. 4.1.2. Articula]iile vertebrelor false A. Articula]ia lombosacrat@ une}te sacrul cu vertebra lombar@ a V-a. Unirea se face dup@ tipul articula]iilor vertebrelor adev@rate. B. Articula]ia sacro-coccigian@ este o simfiz@. Suprafe]ele articulare sunt eliptice, cu axul mare transversal. Mijloacele de unire sunt reprezentate de un ligament interosos }i de mai multe ligamente periferice. Aceast@ articula]ie permite mobilizarea pasiv@ ^napoi a v$rfului coccigelui ^n timpul

na}terii.

4.2. Biomecanica coloanei vertebrale


Mi}c@rile coloanei vertebrale sunt: flexiunea, extensiunea, ^nclina]ia lateral@, circumduc]ia }i rota]ia. Fiecare articula]ie intrevertebral@ are mi}c@ri proprii reduse. Mi}c@rile coloanei vertebrale ^n ^ntregime sunt foarte ^ntinse, ele fiind rezultanta mi}c@rilor ei par]iale. La nivelul coloanei vertebrale se produc dou@ mi}c@ri fundamentale: mi}carea de ^nclina]ie (flexiunea, extensiunea, ^nclina]ia lateral@), care se execut@ ^n jurul unui num@r infinit de axe: orizontale }i transversale, pentru flexiune }i extensiune; orizontale }i sagitale, pentru ^nclina]ia lateral@. mi}carea de rota]ie, care se execut@ ^n jurul axului longitudinal ce trece prin centrul discurilor intervertebrale. 1. Flexiunea este mi}carea de ^nclinare ^nainte. Discurile intervertebrale sunt ap@sate anterior }i se ^nal]@ posterior. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este relaxat, celelalte ligamente fiind ^ntinse. 2. Extensiunea este mi}carea de ^nclinare ^napoi. Discurile intervertebrale sunt turtite posterior }i se ^nal]@ anterior. Ligamentul longitudinal anterior este ^ntins, celelalte sunt relaxate. %n mi}c@rile de flexiune-extensiune au un rol important ligamentele galbene, care unesc lamele arcului vertebral: prin elasticitatea lor contribuie la readucerea coloanei ^n pozi]ia ei normal@, dup@ ce a fost flectat@; ^mpiedic@ flexiunea exagerat@ sau brusc@ a coloanei vertebrale; contribuie la men]inerea ^n pozi]ie vertical@ a coloanei vertebrale. 3. %nclinarea lateral@ ^n partea dreapt@ sau st$ng@. Discul intervertebral se turte}te ^n aceea}i parte }i se ^nal]@ ^n partea opus@. %n executarea mi}c@rilor precedente, coloana vertebral@ ^ndepline}te rolul unei p$rghii de gradul III, ^n care: rezisten]a se afl@ la extremitatea ei superioar@; sprijinul se afl@ la nivelul articula]iilor sacro-iliace; for]a este reprezentat@ de mu}chii coloanei vertebrale. 4. Circumduc]ia este mi}carea rezultat@ din executarea alternativ@ a mi}c@rilor precedente.

5. Rota]ia se execut@ spre partea dreapt@ sau spre st$nga ^n jurul unui ax vertical care trece prin centrul discurilor intervertebrale. Mobilitatea coloanei vertebrale difer@ ^n raport cu regiunea considerat@: este maxim@ ^n regiunea cervical@; este mai mic@ ^n regiunea lombar@; este mult mai redus@ ^n regiunea toracic@ din cauza discurilor intervertebrale de dimensiuni reduse }i suprapunerii accentuate a lamelor arcului vertebral }i a proceselor articulare. La nivelul regiunilor coloanei vertebrale se produc urm@toarele mi}c@ri: ^n regiunea cervical@ sunt posibile toate mi}c@rile datorit@ urm@toarelor: discurile intervertebrale sunt mari; fe]i}oarele proceselor articulare sunt plane }i descendente ^n jos }i ^napoi; ^n regiunea toracic@ se produc mai ales mi}c@ri de ^nclina]ie lateral@, dar sunt posibile }i celelalte mi}c@ri. Mi}c@rile coloanei toracice sunt limitate de prezen]a coastelor; ^n regiunea lombar@ au amplitudine mare mi}c@rile de flexiune-extensiune, datorit@: discului intervertebral relativ ^nalt; dispozi]iei suprafe]elor articulare ale proceselor articulare. %ntreaga coloan@ vertebral@ este mobil@ pe sacru, ^n articula]ia lombo-sacrat@. Aici sunt posibile toate mi}c@rile. Mi}c@rile coloanei vertebrale depind de: felul articula]iilor proceselor articulare. Rolul primordial ^n direc]ionarea mi}c@rilor ^l au articula]iile proceselor articulare, care au fost comparate cu ni}te }ine conduc@toare; grosimea discului intervertebral, }i anume: cu c$t discul este mai ^nalt, cu at$t mi}carea este mai accentuat@; raportul dintre ^n@l]imea discului }i cea a corpului vertebral este de 2:5 cervical, 1:5 toracal, 1:3 lombar. Mu}chii motori ai coloanei vertebrale sunt urm@torii: Flexori: lungul g$tului, scaleni, sternocleidomastoidian, iliopsoas, dreptul abdominal, oblicul extern }i oblicul intern. Extensori: erector spinae, semispinalul, interspino}i, splenius. %nclinare lateral@: trapez, ridic@tor al scapulei, splenius, sternocleidomastoidian, lungul g$tului, p@tratul lombelor, intertransversari. Rotatori: de aceea}i parte: oblic intern, splenius, complexul mic;

de partea opus@: oblic extern, semispinal, sternocleidomastoidian, ilipsoas, ridic@tor al scapulei.

5. Articula]iile toracelui
5.1. Elemente descriptive
Articula]iile toracelui, dup@ situa]ia lor, se ^mpart ^n dou@ grupe: grupul posterior }i grupul anterior. Grupul posterior este reprezentat de urm@toarele articula]ii: articula]iile costo-vertebrale (capetelor coastelor); articula]iile costotransversare; Grupul anterior este format din: articula]iile condrosternale; articula]iile intercondrale; articula]iile costocondrale; articula]iile pieselor sternale. 5.1.1. Articula]iile capetelor coastelor Sunt articula]ii sinoviale plane. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de: capul unei coaste; cavitate format@ din fe]i}oarele costale a dou@ vertebre toracice al@turate. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de fibrocartilaj. Mijloacele de unire sunt: capsul@ articular@; ligamentul costo-transversar, inserat pe fa]a posterioar@ a coastei }i pe procesul transversar corespunz@tor; ligamentul costo-transversar superior inserat pe colul coastei }i pe procesul transversar suprajacent; ligamentul costotransversar lateral ^ntins ^ntre fa]a posterioar@ a colului coastei }i baza procesului transversar suprajacent; ligamentul lombosacrat inserat pe colul coastei a XII-a }i pe corpurile primelor dou@ vertebre lombare.

5.1.2. Articula]iile costotranversare Sunt articula]ii sinoviale plane. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de: tuberculul coastei, pu]in convex; fe]i}oara articular@ transversocostal@ de pe fa]a anterioar@ a procesului transversar, pu]in concav@. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articular@ ligamentul costotransversar, inserat pe fa]a posteruioar@ a coastei }i pe procesul transversar corespunz@tor; ligamentul costotransversar superior inserat pe colul coastei }i pe procesul transversar suprajacent; ligamentul costotranversar lateral ^ntins ^ntre fa]a posterioar@ a colului coastei }i baza procesului transversar suprajacent; ligamentul lombosacral inserat pe colul coastei a XII-a }i pe corpurile primelor dou@ vertebre lombare.

5.1.3. Articula]iile costocondrale Sunt sincondroze. Extremitatea coastei prezint@ o depresiune eliptic@ ^n care p@trunde extremitatea lateral@ a cartilajului costal. La acest nivel periostul se continu@ cu pericondrul. 5.1.4. Articula]iile condrosternale Cartilajele coastelor adev@rate sunt unite cu marginile sternului prin articula]ii plane. Suprafe]ele articulare de partea sternului exist@ scobiturile costale; cartilajele costale prezint@ col]uri care p@trund ^n aceste scobituri. Mijloacele de unire sunt: ligamentul sternocostal intraarticular se inser@ pe creasta cartilajului costal }i pe fundul scobiturii sternale; capsula se confund@ cu pericondrul care se continu@ cu periostul; ligamentul sternocostal radiat se inser@ pe partea anterioar@ a cartilajului costal }i pe stern (ca un evantai); ligamentul radiat posterior a}ezat pe fa]a posterioar@ a articula]iei.

5.1.5. Articula]iile intercondrale Cartilajele 8, 9 }i 10 sunt articulate prin extremit@]ile lor anterioare form$nd arcurile costale. Cartilajele 6, 7, 8 }i 9 sunt unite }i ^ntre ele. 5.1.6. Articula]iile sternului Articula]ia sternal@ superioar@ leag@ corpul cu manubriul sternal. %ntre suprafe]ele articulare exist@ un fibrocartilaj cu valoare de ligament interosos. Aceast@ articula]ie este o simfiz@. Articula]ia sternal@ inferioar@ se realizeaz@ ^ntre corpul sternului }i procesul xifoid. Suprafe]ele articulare sunt unite printr-un ligament interosos }i prin periost.

5.2. Biomecanica toracelui


Articula]iile toracelui pot fi ^mp@r]ite ^n dou@ grupuri: grupul posterior, format din articula]iile: costovertebrale; costotransversare; grupul anterior, format din articula]iile: condrosternale; condrocostale; intercondrale; articula]iile pieselor sternale (sternal@ superioar@ }i sternal@ inferioar@).

Mi}c@rile pe care le efectueaz@ ^n ansamblu articula]iile toracelui sunt foarte importante ^n realizarea func]iei respiratorii, o dinamic@ normal@ a cutiei toracice permi]$nd realizarea unei func]ii respiratorii eficiente. %n cursul mi}c@rilor toracice se observ@ succesiunea ritmic@ a dou@ momente: o dilatarea, care corespunde inspira]iei; o revenirea, care corespunde expira]iei. Mobilitatea toracelui este legat@ de mi}c@rile coastelor ^n cele dou@ grupuri de articula]ii. Coastele pot efectua dou@ tipuri de mi}c@ri: de ridicare, care corespunde inspira]iei; de cobor$re, care corespunde expira]iei. 1. Mi}carea de ridicare este asociat@ cu cea de proiec]ie ^nainte, dep@rtare lateral@ }i rota]ia coastelor. Efectul este m@rirea unghiului costo-vertebral }i cre}terea celor trei diametre ale toracelui. %n timpul acestei mi}c@ri coastele se comport@ ca ni}te p$rghii de gradul III: articula]ia costo-vertebral@ reprezint@ punctul de sprijin S;

inser]ia mu}chilor pe coaste reprezint@ punctul de aplicare a for]ei F; extremitatea anterioar@ a coastei reprezint@ rezisten]a R.

Axul de mi}care al coastelor este oblic dinainte-^napoi }i medio-lateral }i trece prin colul coastelor. %n faza premerg@toare inspira]iei coastele au oblicitatea maxim@, extremitatea posterioar@ fiind mai ridicat@ dec$t cea anterioar@. %n timpul inspira]iei unghiurile dintre cartilaj }i coast@ }i cel dintre cartilaj }i stern devin obtuze. %n articula]iile intercondrale se produc mi}c@ri de alunecare. %n articula]ia sternal@ superioar@ se produc mi}c@ri reduse ^nainte }i ^napoi. 2. Mi}carea de cobor$re corespunde expira]iei }i este un act pasiv. %n expira]ia obi}nuit@ cobor$rea coastelor se datore}te elasticit@]ii elementelor peretelui toracic: extremit@]ile anterioare ale coastelor coboar@ ^mpreun@ cu cartilajele costale }i sternul, unghiul sternal proemin@ anterior. Capetele coastelor urc@ ^n articula]iile costovertebrale. Toate diametrele toracelui se mic}oreaz@. Mu}chii care asigur@ ac]iunea complet@ de ridicare-cobor$re a coastelor se numesc mu}chi respiratori }i sunt de dou@ feluri: inspiratori; expiratori. a. Mu}chii inspiratori au ca ac]iune principal@ ridicarea coastelor. Ei sunt: extrinseci, cu o inser]ie pe oasele ^nconjur@toare: scaleni, pectoral mare, sternocleidomastoidian. Ei particip@ ^n inspira]ia for]at@ sau ^n st@ri patologice. intrinseci: intercostalii externi, diafragma. Particip@ la respira]ia obi}nuit@. Diafragma este principalul mu}chi inspirator. Prin contrac]ia sa m@re}te cele trei diametre ale toracelui. %n timpul contrac]iei fibrele mu}chiului iau ^n acela}i timp punct fix pe coaste, cobor$nd centrul tendinos }i punct fix pe centrul tendinos, ridic$nd coastele }i sternul. La ^nceputul inspira]iei centrul tendinos este tras ^n jos, apoi fibrele anterioare }i laterale ale mu}chiului se contract@ }i centrul frenic r@m$ne imobilizat ^ntr-o pozi]ie joas@ (inspira]ie complet@). %n expira]ie, prin relaxarea diafragmei, aceasta se bolte}te }i centrul frenic urc@. b. Mu}chii expiratori au ca ac]iune cobor$rea coastelor. Sunt reprezenta]i de intercostalii externi, din]a]i posteroinferiori, drept abdominal, oblici abdominali etc.

6. Articula]iile membrului superior


6.1. Articula]iile centurii scapulare
6.1.1. Elemente descriptive Articula]iile centurii scapulare sunt urm@toarele: articula]ia sternocalvicular@; articula]ia acromioclavicular@; sindesmoza coracoclavicular@; ligamentele proprii ale scapulei.

6.1.1.1 Articula]ia sternoclavicular@ Este o articula]ie ^n }a. Suprafe]ele articulare sunt inegale ca form@ }i dimensiuni. Ele sunt reprezentate: de partea toracelui particip@ manubriul sternal care are o fe]i}oar@ articular@ plan@ }i primul cartilaj costal; ^ntre cele dou@ elemente se formeaz@ un unghi diedru deschis ^nafar@; de partea claviculei exist@ dou@ fe]i}oare articulare, una vertical@ }i alta orizontal@ care formeaz@ un unghi diedru proeminent; deoarece ^ntre cele dou@ suprafe]e articulare nu exist@ o concordan]@ perfect@, ^ntre ele se g@se}te un disc articular fibrocartilaginos. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articular@, care se inser@ pe marginile suprafe]elor articulare; ligamentul sternoclavicular anterior inserat pe fa]a anterioar@ a extremit@]ii mediale a claviculei }i pe fa]a anterioar@ a manubriului sternal; ligamentul sternoclavicular posterior inserat pe fe]ele posterioare ale extremit@]ii mediale a claviculei }i manubriului sternal; ligamentul interclavicular a}ezat pe fa]a superioar@ a articula]iei }i care une}te extremit@]ile sternale ale claviculelor ^ntre ele, precum }i cu manubriul sternal; ligamentul costoclavicular, inserat pe primul cartilaj costal }i pe impresiunea ligamentului costoclavicular a claviculei. Capsula articular@ este c@ptu}it@ de sinovial@.

6.1.1.2. Articula]ia acromioclavicular@ Este o articula]ie plan@. Suprafe]ele articulare sunt:

extremitatea acromial@ a claviculei prezint@ o fe]i}oar@ articular@ oval@, u}or convex@. acromionul prezint@ o fe]i}oar@ oval@ u}or convex@.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articular@, tapetat@ de sinovial@; ligamentul acromioclavicular; discul articular dintre suprafe]ele articulare.

6.1.1.3. Sindesmoza coracoclavicular@ Clavicula este unit@ cu procesul coracoid prin dou@ ligamente: ligamentul trapezoid, de form@ patrulater@, se inser@ pe procesul coracoid al scapulei }i pe fa]a inferioar@ a claviculei (linia trapezoidal@); ligamentul conoid (triunghiular), care se inser@ pe procesul coracoid }i pe fa]a inferioar@ a claviculei (procesul conoidian). Rolurile ligamentelor coracoclaviculare: ele fac ca greutatea membrului superior s@ fie suportat@ ^n cea mai mare de clavicul@ }i mai pu]in de acromion; limiteaz@ mi}c@rile dintre scapul@ }i clavicul@.

6.1.1.4. Ligamentele proprii ale scapulei Se inser@ exclusiv pe capsul@. Sunt dou@: ligamentul coracoacromial; ligamentul transvers superior al scapulei care trece ca o punte peste incisura de pe marginea superioar@ a scapulei; inferior de ligament trece nervul suprascapular, iar superior de ligament trece artera suprascapular@. 6.1.2. Biomecanica centurii scapulare 6.1.2.1. Articula]ia sternoclavicular@ Este o articula]ie sinovial@, ^n }a. Aceast@ articula]ie permite claviculei trei feluri de mi}c@ri: de ridicare-cobor$re; proiec]ie ^nainte, proiec]ie ^napoi; circumduc]ie.

Mi}carea de ridicare-cobor$re axul mi}c@rii este antero-posterior }i trece prin inser]ia costal@ a ligamentului costoclavicular; ^n mi}carea de ridicare, extremitatea lateral@ a claviculei se ridic@, iar cea medial@ coboar@; este limitat@ de ligamentul sternoclavicular superior. Se realizeaz@ de mu}chiul trapez }i ridic@tor al scapulei; ^n mi}carea de cobor$re extremitatea lateral@ a claviculei coboar@, iar cea sternal@ este ridicat@. Mu}chiul motor este subclavicular. Mi}carea este limitat@ de ligamentul costoclavicular. Mi}carea de proiec]ie ^nainte }i ^napoi axul mi}c@rii este vertical }i trece prin extremitatea sternal@ a claviculei; ^n mi}carea de proiec]ie ^nainte, extremitatea lateral@ a claviculei ^mpreun@ cu um@rul se deplaseaz@ ^nainte, iar cea medial@, ^napoi. Mu}chii motori sunt: pectoralul mic, din]atul mare, pectoralul mare. Mi}carea este limitat@ prin ^ntinderea ligamentului sternoclavicular anterior; ^n mi}carea de proiec]ie ^napoi extremit@]ile claviculei se deplaseaz@ ^n sens invers ca la proiec]ia ^nainte. Mu}chii motori sunt romboid }i trapez. Mi}carea este limitat@ de ligamentul sternoclavicular posterior; distan]a dintre punctele extreme ale acestei mi}c@ri este de 7-10 cm. Mi}carea de circumduc]ie provine din succesiunea alternativ@ a mi}c@rilor precedente; execu]ia mi}c@rii reproduce dou@ conuri imaginare: unul mai mic, cu baza la nivelul extremit@]ii sternale a claviculei }i unul mai mare cu baza la nivelul extremit@]ii acromiale a claviculei, v$rfurile conurilor se unesc la nivelul ligamentului costoclavicular.

6.1.2.2. Articula]ia acromioclavicular@ %n aceast@ articula]ie se produc mi}c@ri de alunecare. Scapula urmeaz@ deplas@rile claviculei ^n articula]ia sternoclavicular@, dar r@m$ne lipit@ de torace.

6.1.2.3. Articula]ia coracoclavicular@ Este o sindesmoz@. Ligamentele conoid }i trapezoid se rup ^n disjunc]iile claviculare.

6.1.2.4. Articula]ia scapulotoracic@ Nu este o articula]ie propriu-zis@. Este vorba de o jonc]iune scapulo-toracic@, ^n care omoplatul se sprijin@ indirect pe torace, prin intermediul claviculei }i alunec@ datorit@ spa]iilor intermusculare. Centura scapular@ are un singur punct de sprijin ligamentul costoclavicular. De aceea basculeaz@ liber@ la cap@tul centurii. Scapula prezint@ mi}c@ri proprii de ridicare, cobor$re, alunecare medial@ }i lateral@, rota]ie. Mi}carea de rota]ie se execut@ ^n jurul unui ax care trece prin articula]ia acromioclavicular@. C$nd unghiul superior se ridic@, cel lateral coboar@, iar unghiul inferior se apropie de coloana vertebral@. C$nd unghiul lateral se ridic@ cel inferior se ^ndep@rteaz@ de coloana vertebral@. Amplitudinea mi}c@rii este de 450. Datorit@ mi}c@rilor scapulei este posibil@ ducerea bra]ului dincolo de orizontal@. Mu}chii motori sunt: pentru ridicare romboid, ridic@tor al scapulei, trapez; pentru cobor$re trapez, latissim; pentru rota]ie romboid, ridic@tor al scapulei.

6.1.2.5. Biomecanica centurii scapulare ^n totalitate 1. Mi}c@rile de ridicare }i cobor$re a um@rului: Axul mi}c@rii este sagital }i trece prin inser]ia costal@ a ligamentului costoclavicular; ^n jurul acestui punct fix, clavicula se ridic@, realiz$nd cu orizontala un unghi de 30-400, sau coboar@, realiz$nd cu orizontala un unghi de 8-10 0. 2. Mi}c@rile de proiec]ie ^nainte }i ^napoi a um@rului: Axul mi}c@rii este vertical }i trece prin ligamentul costoclavicular. 3. Circumduc]ia se execut@ succesiv: ridicare, proiec]ie ^nainte, cobor$re, proiec]ie ^napoi a um@rului. Mi}c@rile scapulei pot fi sistematizate ^n: mi}c@ri proprii ale scapulei: ridicare, cobor$re, alunecare medial@ }i lateral@, proiec]ie ^nainte }i ^napoi; mi}c@ri imprimate de articula]iile vecine. Mi}c@rile limitate ale articula]iei acromioclaviculare permit deplas@ri apreciabile ale scapulei. Mobilizarea scapulei pe torace are unele consecin]e: bra]ul poate fi dus ^n abduc]ie de 1500; pentru ca bra]ul s@ ajung@ ^n pozi]ie

vertical@, coloana lombar@ face o curb@ concav@ spre partea opus@; dac@ omoplatul ar fi fix, proiec]ia ^nainte a bra]ului ar fi posibil@ numai p$n@ la 600; mi}c@rile scapulei permit o amplitudine de 95-1200; f@r@ mobilizarea scapulei, abduc]ia ar fi limitat@ la 720.

6.2. Articula]ia scapulo-humeral@


6.2.1. Elemente descriptive Articula]ia scapulohumeral@ este o articula]ie sinovial@ sferoidal@. Suprafa]ele articulare sunt: de partea humerusului exist@ capul humeral acoperit de cartilajul hialin; scapula particip@ la articula]ie cu cavitatea glenoidal@ acoperit@ de cartilaj hialin. Cadrul glenoidal realizeaz@ concordan]a dintre cele dou@ suprafe]e articulare. Este un fibrocartilaj, de form@ triunghiular@ pe sec]iune, a}ezat la periferia cavit@]ii glenoide. Cadrul glenoidal prezint@ trei fe]e: una ader@ de periferia cavit@]ii glenoidale; alta extern@, continu@ colul scapulei; fa]@ intern@, care continu@ suprafa]a glenoidal@. Mijloacele de unire sunt reprezentate de urm@toarele elemente: Capsula articular@. Are forma unui man}on }i este alc@tuit@ dintr-un strat extern fibros }i altul intern, sinovial. Stratul fibros se inser@ la periferia suprafe]ei glenoidale }i pe colul humerusului. Inser]ia glenoidal@ se face pe fa]a extern@ a cadrului glenoidal }i pe colul scapulei; tuberculul supraglenoidian este intracapsular, iar cel infraglenoidian este extracapsular. Inser]ia humeral@ se realizeaz@ astfel: ^n por]iunea superioar@ se inser@ la limit@ cartilajului hialin, l@s$nd afar@ cei doi tuberculi; trece peste }an]ul intertubercular; inferior capsula se inser@ pe colul chirurgical. %n partea inferioar@ unele fibre profunde ale capsulei fibroase se reflect@ }i se inser@ la limita cartilajului hialin; ele ridic@ sinoviala }i formeaz@ frenula capsulae. Capsula articular@ este lax@ }i pu]in rezistent@ permi]$nd mi}c@ri ample, dar face posibil@ }i producerea frecvent@ a luxa]iilor. ligamentul coracohumeral se inser@ pe procesul coracoid }i pe tuberculul mare; ligamentele glenohumerale ocup@ partea anterosuperioar@ a capsulei. Se inser@ pe cadrul glenoidal }i pe colul anatomic al humerusului. Ele limiteaz@ extensia, rota]ia extern@ }i abduc]ia. ^n men]inerea suprafe]elor articulare ^n contact, un rol important ^l au mu}chii periarticulari (deltoid, subscapular, supraspinal, rotund mic) }i presiunea atmosferic@.

Sinoviala se inser@ la limita cartilajului hialin. %n partea inferioar@ prezint@ frenula capsulae. 6.2.2. Biomecanica articula]iei scapulo-humerale Articula]ia scapulo-humeral@ este o articula]ie cu conducere muscular@; are trei axe de mi}care. Este cea mai mobil@ articula]ie a corpului omenesc. Abduc]ia-adduc]ia Axul mi}c@rii este sagital }i trece prin partea infero-extern@ a capului humerusului. Abduc]ia este mi}carea prin care bra]ul se ^ndep@rteaz@ de corp. Are dou@ faze: prima, c$nd bra]ul ajunge la orizontal@; e limitat@ de tuberculul mare care love}te partea superioar@ a cadrului glenoidal. Are amplitudinea de 72; a doua faz@, care permite abduc]ia bra]ului p$n@ la vertical@, dar care se realizeaz@ prin bascularea scapulei. Mu}chii abductori ai bra]ului sunt: supraspinosul, bicepsul brahial (capul lung), deltoidul. Primul care intr@ ^n ac]iune este supraspinosul. Acesta ia punct fix ^n fosa supraspinoas@ }i prin contrac]ie duce tuberculul mare spre cadrul glenoidal, capul humerusului merg$nd ^n jos; realizeaz@ primele 100 ale abduc]iei. Intervine apoi mu}chiul deltoid, care completeaz@ abduc]ia p$n@ la 72 0. Adduc]ia este mi}carea de apropiere a bra]ului de corp. Mu}chii adductori ai bra]ului sunt: pectoralul mare, latissimul, deltoidul (fasciculele anterioare }i posterioare), subscapularul, subspinosul, rotundul mic, coracobrahialul, rotundul mare, bicepsul brahial (capul scurt). %n ortostatism, adduc]ia este ajutat@ }i de gravita]ie }i de propria greutate a membrului superior. Adduc]ia este limitat@ de lovirea bra]ului de trunchi. Proiec]ia ^nainte (flexiunea) proiec]ia ^napoi (extensiunea) Axul mi}c@rii este transversal }i trece prin centrul capului humerusului }i al cavit@]ii glenoidale. %n jurul acestui ax capul humerusului basculeaz@ ^napoi (^n flexiune) }i ^nainte (^n extensiune). Extremitatea inferioar@ a humerusului se deplaseaz@ ^n sens invers. Proiec]ia ^nainte Are amplitudinea de 950-1200. Este limitat@ de ^ntinderea ligamentului coraco-humeral }i a por]iunii posterioare a capsulei. Mu}chii flexori sunt: deltoidul (fascicule anterioare), pectoralul mare, bicepsul brahial, coracobrahialul. Proiec]ia ^napoi

Are amplitudinea de 200-300. Este limitat@ de mu}chiul subscapular }i de ^ntinderea por]iunii anterioare a capsulei. Mu}chii extensori sunt: deltoidul (fasciculele posterioare), latissimul, rotundul mare, capul lung al tricepsului brahial. Rota]ia ^n@untru }i ^nafar@ Axul mi}c@rii este vertical }i trece prin centrul capului humeral }i al capitulului humeral. Completeaz@ prona]ia }i supina]ia antebra]ului. Rota]ia ^n@untru Completeaz@ prona]ia antebra]ului. Are amplitudinea de 95. Mu}chii rotatori ^n@untru sunt: pectoralul mare, latissimul, rotundul mare, subscapularul, bicepsul brahial (capul lung). Rota]ia ^nafar@ Completeaz@ supina]ia antebra]ului. Are amplitudinea de 800. Este limitat@ de punerea ^n tensiune a por]iunii anterioare a capsulei. Mu}chii rotatori ^nafar@ sunt: subspinosul, rotundul mic. Circumduc]ia ^nsumeaz@ mi}c@rile precedente. Bra]ul }i ^ntregul membru superior execut@ un con cu v$rful la axil@. Capul humeral descrie un cerc ^n cavitatea glenoidal@, iar extremitatea inferioar@ a humerusului descrie un cerc mare, ^n sens invers.

6.3. Articula]ia cotului


6.3.1. Elemente descriptive La formarea articula]iei cotului particip@ trei oase: humerusul, ulna }i radiusul. Teoretic se descriu trei articula]ii: humeroulnar@, humeroradial@ }i radioulnar@ proximal@. Din punct de vedere fiziologic trebuie descrise dou@ articula]ii diferite: una ^n raport cu mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie; una ^n raport cu mi}c@rile de flexiune-extensiune. Aceasta este format@ de articula]ia humeroantebrahial@ compus@ din: articula]ia humeroulnar@, o trohleartroz@; articula]ia humeroradial@, o elipsoid@. Suprafe]ele articulare ale articula]iei humeroantebrahiale: De partea humerusului exist@ suprafe]ele articulare ale epifizei distale a humerusului: trohleea; capitulul;

}an]ul intermediar. De partea ulnei exist@ incizura trohlear@; radiusul particip@ prin foseta capului radial. Trohleea corespunde incizurii trohleare a ulnei, capitulul corespunde fosetei capului radial, iar }an]ului intermediar ^i corespunde marginea fosetei radiale. Suprafe]ele articulare sunt acoperite cu cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articular@ format@ dintr-un strat extern fibros }i din altul intern, sinovial. Capsula fibroas@ se inser@ pe humerus de-a lungul unei linii ce trece ^nainte, deasupra fosetei coronoide }i a celei radiale; ^napoi, la periferia fosei oleocraniene; cei doi epicondili r@m$n ^n afara capsulei. Inser]ia pe antebra] pe antebra] se face astfel: pe radius, ^mprejurul colului la 5-6 mm. sub capul radial, iar pe uln@, pe marginile incizurii trohleare, pe incizura radial@, pe olecran }i pe procesul coronoidian; v$rfurile olecranului }i procesului coronoidian se g@sesc ^n interiorul capsulei; ligamentul colateral ulnar se inser@ pe epicondilul medial al humerusului, de unde radiaz@ spre fa]a medial@ a epifizei proximale a ulnei; are dou@ fascicule: humerocoronoidian }i humeroolecranian; ligamentul colateral radial se desprinde de pe epicondilul lateral al humerusului }i apoi se ^mparte ^n dou@ fascicule care trec anterior }i posterior fa]@ de capul radiusului }i se inser@ pe incizura radial@ a ulnei. Stratul sinovial tapeteaz@ fa]a profund@ a capsulei fibroase. Sinoviala tapeteaz@ fosa coronoidian@ }i radial@ form$nd un fund de sac bilobat anterior; pe fa]a posterioar@ tapeteaz@ fosa olecranian@ form$nd un fund de sac posterior. 6.3.2. Biomecanica cotului Articula]ia cotului este o articula]ie cu conducere osoas@; are un singur ax de mi}care, fiind posibile dou@ mi}c@ri: flexiunea }i extensiunea. Axul mi}c@rii este transversal }i trece prin mijlocul trohleei }i al capitulului humeral. Deoarece acest ax nu este perfect transversal, ci orientat dinafar@-^n@untru, dinainte-^napoi }i de sus ^n jos, ^n ambele mi}c@ri, bra]ul }i antebra]ul nu se comport@ ca ramurile unui compas; ^n flexiune, antebra]ul ajunge pu]in medial fa]@ de bra], iar ^n extensiune cele dou@ segmente formeaz@ un unghi deschis ^n afar@. Flexiunea este mi}carea prin care antebra]ul se apropie de bra]. amplitudinea mi}c@rii este de 140-1500; este limitat@ de ^ntinderea por]iunii posterioare a capsulei }i de mu}chiul triceps brahial;

mu}chii flexori sunt: brahialul, bicepsul brahial, brahioradialul, mu}chii epitrohleeni.

Extensiunea (^ndep@rtarea antebra]ului de bra]). amplitudinea mi}c@rii este de 1500; este limitat@ de p@trunderea v$rfului olecranului ^n foseta olecranian@ }i ^ntinderea por]iunii anterioare a capsulei; mu}chii extensori sunt: tricepsul brahial, anconeul, mu}chii epicondilieni. Prin contrac]ia mu}chilor, antebra]ul ac]ioneaz@ ca o p$rghie de ordinul I, cu punctul de sprijin situat la mijloc (axul mi}c@rii).

6.4. Articula]iile radioulnare


Oasele antebra]ului, radiusul }i ulna, sunt unite ^ntre ele la nivelul epifizelor proximale }i distale }i la nivelul diafizelor. 6.4.1. Elemente descriptive Articula]ia radioulnar@ proximal@ Este o articula]ie sinovial@ trohoid@. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de: din partea ulnei, incizura radial@ a ulnei, completat@ de ligamentul inelar; radiusul particip@ cu jum@tatea medial@ a circumferin]ei capului. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@ este reprezentat@ de partea lateral@ a capsulei articula]iei cotului, ^nt@rit@ de ligamentul colateral radial; ligamentul inelar constituie principalul mijloc de unire a oaselor. El pleac@ de la extremitatea anterioar@ a incizurii radiale, ^nconjoar@ capul radial }i se fixeaz@ la extremitatea posterioar@ a incizurii radiale; ligamentul p@trat este o lam@ fibroas@ patrulater@, ^ntins@ orizontal de la marginea inferioar@ a incizurii radiale, la fa]a medial@ a colului radiusului. Acest ligament este relaxat atunci c$nd antebra]ul este ^n pozi]ie intermediar@ }i ^ntins c$nd antebra]ul este ^n prona]ie sau ^n supina]ie. Sinoviala este o dependin]@ a sinovialei cotului.

Articula]ia radioulnar@ distal@ Este o articula]ie sinovial@ trohoid@. Suprafe]ele articulare sunt: ulna prezint@ dou@ fe]i}oare articulare situate pe cap: una lateral@ }i alta pe partea inferioar@ a capului. %mpreun@, cele dou@ suprafa]e formeaz@ un unghi diedru acoperit de cartilaj hialin; fe]i}oarele articulare ulnare se articuleaz@ cu o cavitate format@ din incizura ulnar@ a radiusului }i de discul articular. Acesta este un fibrocartilaj de form@ triunghiular@, care se fixeaz@ prin v$rful s@u pe scobitura care separ@ capul ulnei de procesul stiloid; fa]a lui superioar@ vine ^n raport cu ulna, iar cea inferioar@ cu piramidalul. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@ se inser@ pe marginile suprafe]elor articulare }i pe discul articular. Capsula este ^nt@rit@ de ligamentele radio-ulnare, anterior }i posterior; discul articular are trei roluri: completeaz@ suprafe]ele articulare, le men]ine ^n contact }i limiteaz@ mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie. Sinoviala c@ptu}e}te stratul fibros al capsulei. Sindesmoza radio-ulnar@ Este reprezentat@ de membrana interosoas@ }i de coarda oblic@. Membrana interosoas@ este o forma]iune fibroas@ care umple spa]iul dintre cele dou@ diafize ale oaselor antebra]ului. Se inser@ pe marginile interosoase ale radiusului }i ulnei. %n jos coboar@ p$n@ la articula]ia radioulnar@ distal@, iar ^n sus se termin@ la c$]iva centimetri sub tuberozitatea radiusului. Rolul acestei membrane este de a transmite for]ele de la extremitatea proximal@ a ulnei la cea distal@ a radiusului. Coarda oblic@ este un fascicul fibros oblic, care se inser@ pe baza procesului coronoid al ulnei }i pe radius, sub tuberozitatea acestuia. 6.4.2. Biomecanica antebra]ului La nivelul antebra]ului se produc mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie indispensabile prehensiunii. Prin ele fa]a palmar@ a m$inii se poate ^ndrepta ^n orice direc]ie. Definirea mi}c@rilor %n pozi]ia repaus a antebra]ului, adic@ l@sat liber pe l$ng@ corp, policele este orientat ^nainte }i fa]a palmar@ medial. Prona]ia este mi}carea prin care fa]a palmar@ este orientat@ posterior, iar policele

medial. Supina]ia este mi}carea invers@ prin care fa]a palmar@ este orientat@ anterior }i policele lateral. C$nd antebra]ul este ^ntins orizontal, ^n prona]ie fa]a palmar@ prive}te ^n jos }i policele lateral. %n pozi]ia de repaus a antebra]ului, ^n prona]ie extremitatea proximal@ a radiusului se rote}te pe loc, iar extremitatea distal@ a lui execut@ o rota]ie combinat@ cu transla]ie. Raporturile dintre radius }i uln@ se schimb@ : extremitatea distal@ a radiusului trece medial fa]@ de uln@ }i astfel cele dou@ oase se ^ncruci}eaz@ prin diafizele lor. Supina]ia se execut@ invers. Mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie se produc ^n mod excep]ional ^n activitatea obi}nuit@. %n aceste mi}c@ri ulna este imobil@, singurul os care se mi}c@ fiind radiusul. Axul mi}c@rii este oblic }i trece prin capul radiusului }i al ulnei. Mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie combinate sunt ^nso]ite de mi}c@ri ale membrului superior ^n articula]ia scapulohumeral@. Axul mi}c@rii trece ^ntre cele dou@ oase ale antebra]ului }i prin mijlocul m$inii. M$na fiind legat@ de antebra] ^i va urma mi}c@rile, fiind vorba despre un lan] articular. Prona]ia este combinat@ cu rota]ia intern@ a bra]ului, iar supina]ia cu rota]ia extern@. %n pozi]ia intermediar@ membrana interosoas@ este ^ntins@ la maximum. %n mi}c@rile de prona]ie spa]iul interosos nu dispare. Amplitudinea mi}c@rilor ^n mi}c@rle pure, cu bra]ul fixat 1800 (prona]ie-supina]ie); ^n mi}c@rile combinate: prona]ia-supina]ia = 3600, din care 1500 se realizeaz@ prin rota]ia intern@ a bra]ului }i 300 prin rota]ia extern@ a acestuia. Limitarea mi}c@rilor Prona]ia este limitat@ de ^ntinderea ligamentului p@trat }i a mu}chilor periradiali }i de interpunerea mu}chilor flexori profunzi ^ntre cele dou@ oase. Supina]ia este limitat@ de ^ntinderea ligamentului p@trat }i a coardei oblice, de interpunerea mu}chilor extensori ^ntre oase, de ^nt$lnirea procesului stiloid al ulnei cu incizura ulnar@ a radiusului. Mu}chii motori Mu}chii pronatori sunt: rotund pronator, p@trat pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, brahioradial. Mu}chii supinatori sunt: biceps brahial, supinator, brahioradial.

6.5. Articula]iile m$inii


6.5.1. Elemente descriptive Articula]iile m$ini sunt urm@toarele: articula]ia radiocarpian@; articula]iile intercarpiene; articula]iile carpometacarpiene; articula]iile intermetacarpiene.

6.5.1.1. Articula]ia radiocarpian@ Este o articula]ie sinovial@ elipsoidal@. Une}te radiusul cu r$ndul proximal al carpului. Ulna este separat@ de oasele carpului prin discul articular. Suprafe]ele articulare antebra]ul prezint@ o cavitate ovalar@, cu axul mare orientat transversal, format@ din fa]a inferioar@ a epifizei distale a radiusului }i fa]a inferioar@ a discului articular; carpul particip@ la articula]ie cu o proeminen]@ elipsoidal@ format@ din oasele scafoid, semilunar }i piramidal. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloace de unire sunt urm@toarele: Capsula articular@. Stratul fibros se inser@ ^n sus la periferia suprafe]ei articulare radiale }i a discului articular, iar ^n jos pe periferia elipsoidului carpian. Ligamentele palmare au forma literei V }i sunt formate din dou@ fascicule: ligamentul radiocarpian, care se inser@ ^n sus pe radius }i ^n jos pe oasele semilunar, piramidal }i capitat; ligamentul ulnocarpian, care se inser@ ^n sus pe discul articular }i ^n jos pe semilunar, piramidal }i capitat. Ligamentul radiocarpian dorsal, se inser@ superior pe radius }i inferior pe fa]a posterioar@ a osului piramidal. Ligamentul colateral radial al carpului se inser@ pe v$rful procesului stiloid al radiusului }i pe scafoid. Ligamentul colateral ulnar al carpului se inser@ pe procesul stiloid al ulnei }i pe piramidal }i pisiform. Sinoviala tapeteaz@ stratul fibros al capsulei.

6.5.1.2. Articula]iile intercarpiene Oasele carpului sunt a}ezate ^n dou@ r$nduri. %n fiecare r$nd oasele sunt unite ^ntre ele; cele dou@ r$nduri proximal }i distal sunt de asemenea articulate ^ntre ele. Articula]iile r$ndului proximal sunt articula]ii plane. Suprafe]ele articulare, acoperite cu cartilaj hialin, se afl@ ^ntre scafoid-semilunar }i ^ntre semilunar-piramidal. Mijloacele de unire sunt reprezentate de dou@ ligamente interosoase. Osul pisiform se articuleaz@ cu fa]a anterioar@ a piramidalului; articula]ia este plan@ }i este ^nt@rit@ de dou@ ligamente inserate, pe de o parte pe pisiform }i cu cealalt@ extremitate pe baza metacarpianului V }i pe osul cu c$rlig. Articula]iile r$ndului distal. Trapezul, trapezoidul, osul capitat }i osul cu c$rlig se articuleaz@ ^ntre ele prin articula]ii plane. Suprafe]ele articulare sunt acoperite cu cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de trei ligamente palmare }i trei ligamente dorsale.

6.5.1.3. Articula]ia mediocarpian@ Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de dou@ cavit@]i glenoide }i de doi condili: r$ndul proximal prezint@ medial o cavitate format@ de piramidal, semilunar }i fa]a medial@ a scafoidului; lateral prezint@ un condil format de scafoid; r$ndul distal prezint@ medial un condil format de osul capitat }i de osul cu c$rlig, iar lateral o cavitate format@ de trapez }i trapezoid. Linia articular@ are forma de S orizontal. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@; ligamentul radiat al carpului, a}ezat pe fa]a palmar@; porne}te de pe osul capitat, de unde pleac@ dou@ fascicule divergente, spre scafoid }i piramidal; ligamentul posterior, mai slab dezvoltat. Sinoviala c@ptu}e}te stratul fibros al capsulei.

6.5.1.4. Articula]iile carpometacarpiene Articula]ia carpometacarpian@ a policelui. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de fa]a inferioar@ a trapezului }i de baza metacarpianului I. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Este o articula]ie ^n }a.

Mijlocul de unire este reprezentat de o capsul@ fibroas@, tapetat@ de un strat sinovial.

Articula]iile carpometacarpiene ale degetelor II-V Sunt articula]ii plane. Suprafe]ele articulare: metacarpianul II se articuleaz@ cu trapezul, trapezoidul }i osul capitat; metacarpianul III se articuleaz@ cu osul capitat; metacarpianul IV se articuleaz@ cu osul capitat }i cu osul cu c$rlig; metacarpianul V se articuleaz@ cu osul cu c$rlig. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@, tapetat@ de sinovial@; ligamentul interosos; ligamentele carpometacarpiene palmare; ligamentele carpometacarpiene dorsale.

6.5.1.5. Articula]iile intermetacarpiene Primul metacarpian este independent. Celelalte metacarpiene sunt unite ^ntre ele astfel: extremit@]ile proximale sunt unite ^ntre ele prin articula]ii plane. Mijloacele de unire sunt reprezentate de trei ligamente palmare, trei ligamente dorsale }i trei ligamente interosoase; extremit@]ile distale sunt unite ^ntre ele printr-o panglic@ fibroas@ ^ntins@ de la metacarpianul II la V.

6.5.1.6. Articula]iile degetelor Articula]iile metacarpofalangiene Sunt articula]ii elipsoidale. Suprafe]ele articulare sunt: capetele rotunjite ale metacarpienilor cavit@]ile de pe baza falangelor proximale. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@; ligamentele palmare; ligamentele colaterale;

ligamentul metacarpian transversal profund; el ^mpiedic@ ^ndep@rtarea metacarpienilor vecini.

Articula]iile interfalangiene Degetele m$inii prezint@ c$te dou@ articula]ii: proximal@ }i distal@. Ambele articula]ii sunt trohleene. Policele are o singur@ articula]ie . Suprafe]ele articulare suprafa]a proximal@ este reprezentat@ de extremit@]ile distale ale falangelor I }i II; suprafa]a distal@ este reprezentat@ de extremit@]ile proximale ale falangelor II }i III. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@, c@ptu}it@ cu sinovial@; un ligament palmar; dou@ ligamente colaterale. 6.5.2. Biomecanica articula]iilor m$inii 6.5.2.1. Biomecanica g$tului m$inii Din complexul osteoarticular al g$tului m$inii fac parte articula]iile: radiocarpian@, intercarpiene }i mediocarpian@. Acest complex osteoarticular permite efectuarea mi}c@rilor de flexiune-extensiune, adduc]ie-abduc]ie }i circumduc]ie. Amplitudinea acestor mi}c@ri este o rezultant@ a amplitudinilor ^nsumate ale tuturor acestor articula]ii. Dintre toate articula]iilerolul cel mai important revine articula]iilor radiocarpian@ }i mediocarpian@.

Articula]ia radiocarpian@ este o elipsoid@; cavitatea de recep]ie a antebra]ului este format@ din fa]a inferioar@ a epifizei distale a radiusului }i fa]a inferioar@ a discului articular; din partea carpului este o proeminen]@ elipsoid@ format@ din lateral spre medial de: scafoid, semilunar }i piramidal.

Articula]ia medio-carpian@ Une}te r$ndul proximal (f@r@ pisiform) cu r$ndul distal al carpului: r$ndul proximal prezint@: medial o cavitate glenoid@: piramidal semilunar }i fa]a medial@ a scafoidului; lateral un condil format de scafoid.

r$ndul distal prezint@: medial un condil: osul capitat, osul cu c$rlig; lateral o cavitate glenoid@: trapez, trapezoid.

Linia articular@ are forma de S culcat. Mi}c@rile se produc simultan ^n articula]iile m$inii, at$t ^n articula]ia radiocarpian@ c$t }i ^n cea mediocarpian@. Sunt mi}c@ri de alunecare, de amplitudine redus@. Toate aceste mi}c@ri se realizeaz@ printr-o deplasare ^n etaj a segmentelor regiunii: r$ndul carpian distal se deplaseaz@ pe cel proximal, iar acesta alunec@ pe antebra]. Deoarece primul r$nd carpian se g@se}te ^ntre dou@ suprafe]e articulare r$ndul distal }i antebra] - el a fost comparat, ca rol mecanic, cu un menisc.

Flexiunea extensiunea Flexiunea = palma se apropie de fa]a anterioar@ a antebra]ului. Extensiunea = dosul m$inii se apropie de fa]a dorsal@ a antebra]ului. %n flexiune: primul r$nd carpian se ^nclin@ pe oasele antebra]ului. Axul transversal trece prin osul semilunar; al doilea r$nd carpian se mi}c@ pe primul. Axul transversal trece prin osul capitat; Flexiunea se produce mai ales ^n articula]ia radiocarpian@. %n extensiune se produc acelea}i fenomene, dar ^n sens contrar. Extensiunea se produce mai ales ^n articula]ia mediocarpian@.

Amplitudinea mi}c@rilor de la flexiune maxim@ la extensiune maxim@ 1800; depinde de pozi]ia m$inii fa]@ de antebra] }i de pozi]ia degetelor: flexiunea este maxim@ c$nd m$na este ^nclinat@ medial }i degetele extinse; extensiunea este maxim@ c$nd m$na este ^n abduc]ie }i degetele flectate. Mi}c@rile de flexiune }i extensiune sunt limitate de ligamentele dorsale }i palmare }i mai ales de tendoanele mu}chilor extensori }i flexori ai degetelor. Mu}chii motori flexori: flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial }i profund al degetelor, flexor lung al policelui; extensori: extensor ulnar al carpului, scurt }i lung extensor radial al carpului,

extensorul degetelor.

Adduc]ia-abduc]ia adduc]ia = ^nclinarea ulnar@ = marginea ulnar@ a m$inii se ^nclin@ c@tre marginea respectiv@ a antebra]ului; abduc]ia = ^nclinarea radial@ = marginea radial@ a m$inii se ^nclin@ c@tre marginea lateral@ a antebra]ului.

Mi}carea se realizeaz@ ^n articula]iile radiocarpian@ }i mediocarpian@. Axul mi}c@rii antero-posterior trece prin centrul osului capitat, celelalte oase bascul$nd ^n jurul acestui centru. %n abduc]ie r$ndul proximal al carpienelor se ^nclin@ ^n@untru: scafoidul ajunge la mijlocul suprafe]ei radiale, iar semilunarul trece sub uln@. Limitarea mi}c@rii este realizat@ de ligamentele laterale ulnare. %n adduc]ie semilunarul se ^nclin@ ^n afar@ iar scafoidul dep@}e}te cu 1 cm. pozi]ia ini]ial@. Limitarea este dat@ de ligamentele radiale. Mi}c@rile ^nso]itoare sunt: abduc]ia este ^nso]it@ de flexiune }i prona]ie; adduc]ia este ^nso]it@ de extensiune }i supina]ie. Mu}chi motori sunt: abductori: lung extensor radial al carpului, lung abductor al policelui, flexor radial al carpului, extensorii policelui; adductori: extensor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor. Circumduc]ia rezult@ din executarea succesiv@ a mi}c@rilor de flexiune, abduc]ie, extensiune, adduc]ie }i invers. Mi}carea reproduce o elips@, deoarece flexiunea }i extensiunea sunt mai ample dec$t abduc]ia }i adduc]ia. 6.5.2.2. Biomecanica articula]iilor metacarpofalangiene Sunt articula]ii de tip sinovial. Suprafe]e articulare sunt: capetele rotunde ale metacarpienilor; cavit@]i de pe baza falangelor proximale. Mi}c@rile sunt: Flexiunea }i extensiunea falangelor proximale: axul transversal trece prin capul metacarpienelor;

^n flexiune falanga proximal@ se ^nclin@ pe fa]a palmar@ a m$inii, ca ^n mi}carea de ^nchidere a pumnului; ^n extensiune falanga proximal@ se ^ndep@rteaz@ de fa]a palmar@ a m$inii.

Mu}chi motori sunt: flexori: lombricali }i interoso}i (palmari }i dorsali), flexor superficial }i profund al degetelor, flexor lung }i scurt al policelui; extensori: extensorul degetelor, al degetului mic, indexului }i policelui. %nclinarea marginal@. Amplitudinea este de 300 de fiecare parte. falanga proximal@ poate fi dus@ ^n sens ulnar (adduc]ie); falanga proximal@ poate fi dus@ ^n sens radial (abduc]ie); axul dorso-palmar trece prin capul metacarpienilor; mi}carea este posibil@ numai cu degetele ^n extensie. %ndep@rtarea degetelor de axul m$inii (abduc]ie) este realizat@ de mu}chii interoso}i dorsali, iar apropierea degetelor de axul m$inii (adduc]ie)este realizat@ de mu}chii interoso}i palmari. Circumduc]ia rezult@ din executarea succesiv@ a mi}c@rilor: flexiune, ^nclinare ulnar@, extensiune, ^nclinare radial@ sau invers. 6.5.3. Biomecanica ultimelor patru degete (II, III, IV, V) F@r@ police m$na nu poate executa dec$t mi}c@ri de ^mpingere, de sus]inere, prehensiune limitat@, toate cu o for]@ redus@. %n aceast@ situa]ie persoana respectiv@ prezint@ o sc@dere a capacit@]ii func]ionale a m$inii cu 60%.

Flexiunea-extensiunea degetelor Se produc fie simultan, fie izolat, at$t la nivelul articula]iei interfalangiene I c$t }iII; axele sunt transversale }i trec prin trohleea extremit@]ii distale a falangelor I }i II; Mu}chii motori sunt: flexori: flexiunea falangei II pe I este efectuat@ de mu}chiul flexor superficial }i profund al degetelor iar flexiunea falangei distale pe mijlocie este efectuat@ de mu}chiul flexor profund al degetelor; extensori: mu}chii lombricali, interoso}i, palmari }i dorsali, mu}chiul extensor al degetelor, al indicelui, al degetului mic, al policelui (lung).

%nclinarea marginal@ %n articula]iile interfalangiene sunt posibile ^nclin@ri marginale sub 50 0 prin flexarea falangei proximale sau 100, prin mi}c@ri pasive. 6.5.4. Biomecanica policelui Spre deosebire de ultimele patru degete, care au posibilit@]i mai reduse de mi}care, policele poate executa mi}c@ri mai ample }i variate. Aceasta se realizeaz@ cu participarea ^ntregii raze externe a m$inii, care se mai nume}te coloana policelui, }i care este format@ din: falangele policelui; primul metacarpian; trapez; scafoid. La realizarea mi}c@rilor particip@ articula]iile: interfalangian@ a policelui; metacarpopolician@; trapezometacarpian@; scafotrapezian@; radioscafoidian@.

Mi}c@rile coloanei policelui sunt: Flexiune-extensiune flexiunea = coloana policelui se ^nclin@ spre fa]a palmar@ a m$inii; extensiunea = coloana policelui se ^nclin@ spre fa]a dorsal@ a m$inii; axul mi}c@rii este oblic ^nainte }i ^n afar@ }i trece prin baza primului metacarpian; amplitudinea este de 350-400, la nivelul articula]iei trapezometacarpiene.

Mu}chii motori sunt flexori: scurt flexor al policelui, scurt abductor al policelui, opozantul policelui, lung flexor al policelui; extensori: lung }i scurt extensor al policelui.

Abduc]ie-adduc]ie ^ndep@rtarea (abduc]ia) }i apropierea (adduc]ia) primului metacarpian de al doilea; axul mi}c@rii este anteroposterior }i trece prin centrul trapezului;

amplitudinea este de 350-400;

Mu}chii motori sunt adductori: adductor al policelui; abductori: lung abductor al policelui.

Circumduc]ia Se realizeaz@ prin efectuarea succesiv@ a mi}c@rilor prezentate mai sus.

Opozi]ie-repozi]ie Opozi]ia este o mi}care combinat@ }i se realizeaz@ prin apropierea activ@ a coloanei policelui de ultimele patru degete. %n acest fel, m$na omului se transform@ ^ntr-o veritabil@ pens@ de prins obiecte. axul mi}c@rii este radio-ulnar; opozi]ia rezult@ din combina]ia a trei mi}c@ri: mi}care unghiular@, prin care v$rful policelui descrie un arc de 1200, ^ntre punctul cel mai ^ndep@rtat de axul longitudinal al m$inii }i un punct care dep@}e}te ^n direc]ie medial@ aceast@ ax@; mi}care concomitent@ de rota]ie de 900 a policelui ^n jurul axei lui longitudinale; mi}care de flexie a ultimei falange pe prima }i a falangei I pe metacarp. Pentru realizarea opozi]iei, policele pleac@ din pozi]ia de abduc]ie }i extensie maxim@, ^n care fa]a lui dorsal@ este situat@ pe acela}i plan cu fa]a dorsal@ a m$inii. Ajunge ^n pozi]ia de adduc]ie }i flexiune maxim@, ^n care fa]a dorsal@ a policelui ajunge perpendicular@ pe fa]a dorsal@ a m$inii. Mi}carea de opozi]ie este caracteristic@ m$inii omului. Mu}chii motori sunt: Opozi]ia se realizeaz@ prin ac]iunea mai multor mu}chi: lung abductor }i scurt extensor al policelui, ^ndep@rteaz@ policele la maxim (pozi]ia de start); flexorul lung }i mai pu]in adductorul policelui apropie policele de unul din cele patru degete; Cu c$t opozi]ia se face spre degetul mic, intervine mai intens mu}chiul flexor scurt }i mu}chiul opozant al policelui.

6.6. Prehensiunea
Se define}te ca fiind posibilitatea de care dispune m$na omului de a prinde obiectele ca ^ntr-o pens@. Prehensiunea presupune existen]a urm@toarelor elemente: dou@ bra]e de pens@ rigide, care se unesc la unul din capetele lor; lan] articular, care s@ permit@ deschiderea }i ^nchiderea pensei, cu bra]ele ^ntinse sau ^n form@ de cerc; un aparat musculotendinos care s@ mobilizeze bra]ele pensei ^n sensul dorit pentru prehensiune sau deprehensiune; acoperire tegumentar@ }i de ]esuturi moi mobile }i suficiente pentru a permite ^nchiderea }i deschiderea pensei. M$na omului dispune de trei forme de prehensiune. 1. Prehensiunea ^ntre dou@ din ultimele patru degete Bra]ele pensei sunt reprezentate de dou@ degete al@turate. Permite o form@ simplist@ de prehensiune, f@r@ mult@ for]@ }i nu pentru lung@ durat@. %n sport aceast@ form@ de prehensiune este folosit@ pentru prinderea suli]ei. Mu}chii: mai particip@ flexorul superficial }i profund al degetelor, extensorul indicelui, interoso}ii palmari.

2. Prehensiunea dintre ultimele patru degete (^mpreun@ sau izolat) }i podul palmei. este posibil@ prin ac]iunea flexorilor superficial }i profund al degetelor, interoso}ilor }i lombricalilor, care flexeaz@ falangele proximale; sub ac]iunea acestor mu}chi degetele se str$ng, se apropie }i pot atinge prin fe]ele lor palmare podul palmei; cu aceast@ form@ de prehensiune m$na are posibilitatea de a ag@]a, devenind un fel de c$rlig care poate ]ine obiecte sau men]ine corpul ^n pozi]ia at$rnat.

3. Prehensiunea ^ntre police }i restul degetelor sau a palmei este cea mai complet@ prehensiune }i cea mai util@; amplitudinea }i for]a de prehensiune sunt mai mari; coloana policelui execut@ mi}carea de opozi]ie; al doilea bra] al pensei execut@ o mi}care de flexie a degetelor II-V, m$na form$nd un cerc care poate apuca obiecte.

Mu}chii m$inii se ^mpart ^n dou@ grupe mari: mu}chi de atitudine: extensorii degetelor, abductorul policelui, opozantul; ei pun m$na ^n atitudinea cea mai potrivit@ pentru executarea unei munci }i o deschid pentru a preg@ti prinderea; mu}chi de for]@: flexorii degetelor, adductorul policelui, care execut@ prinderea propriu-zis@.

6.7. Prinderea
Se face ^n raport de forma, dimensiunile, volumul }i greutatea obiectelor, cu for]a }i precizia pe care o pretinde mi}carea. Exist@ mai multe tipuri de prindere: 1. Prinderea cu m$na ^ntreag@ a uneltelor grele. %n sport apare la canotaj, haltere, scrim@ (sabie), gimnastica la aparate. Pentru a m@ri for]a de prindere se pot folosi ambele m$ini suprapuse (aruncarea ciocanului). 2. Prinderea prin adduc]ia policelui, care se aplic@ pe marginea extern@ a indexului f@cut c$rlig. Are for]@ }i precizie relative. 3. Prinderea cu pensa curb@ police-index; are precizie, dar f@r@ for]@. %n sport apare la prinderea floretei. 4. Prinderea cu primele trei degete extinse. Are for]@ }i precizie. Exemplu: prinderea bisturiului.

6.8. Alte func]ii ale m$inii


Sus]inerea se poate face fie cu fa]a dorsal@, fie cu cea palmar@, ^n special cu ultima care este u}or concav@. %mpingerea se efectueaz@ cu podul palmei. Fiind acoperit@ cu ]esuturi moi, m$na nu se strive}te. C$nd ^mpingerea trebuie f@cut@ }i cu vitez@ (aruncarea greut@]ii) se folosesc }i ultimele patru degete, care joac@ rol de p$rghii. Lovirea este o form@ mai deosebit@ de ^mpingere, realizat@ ^n ^ntreg lan]ul articular }i muscular al membrului care execut@ mi}carea. Aruncarea ca }i lovirea antreneaz@ ^ntreg lan]ul muscular al membrului executor. M$na omului este un mijloc de exprimare sau de ^nt@rire a celor spuse. La surdomu]i fiecare liter@ a alfabetului este ^nlocuit@ cu o anumit@ pozi]ie a m$inii. Rolul degetelor m$inii: Policele este cel mai important deget al m$inii. El realizeaz@ forma principal@ a prehensiunii: pensa dintre police }i restul m$inii. Indexul este degetul adresei. Are for]@ }i este stabilizator principal al prehensiunii. Dispune de cea mai ^nalt@ form@ de sensibilitate. El realizeaz@ ^n cel mai ^nalt grad formele

obiectelor }i dirijeaz@ mi}c@rile de creare a acestor forme. Degetul mijlociu este degetul for]ei. Este indispensabil prehensiunii obiectelor grele }i a men]inerii ^n pozi]ia at$rnat sau sprijinit. Inelarul completeaz@ degetul III ^n mi}c@rile de for]@. Este dotat cu o form@ deosebit@ de sensibilitate. Sesizeaz@ pozi]ia la distan]@ a extremit@]ilor obiectelor lungi ]inute ^n m$n@. E degetul care sesizeaz@ pozi]ia v$rfului floretei sau a cap@tului v$slei. Degetul mic are un rol mai redus. M@re}te lungimea pensei digitopalmare, d$nd prehensiunii o stabilitate mai mare.

7. Articula]iile membrului inferior


7.1. Articula]iile centurii membrului inferior
7.1.1. Elemente descriptive 7.1.1.1. Articula]ia sacroiliac@ Este o articula]ie sinovial@. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de fe]ele auriculare ale osului coxal }i ale sacrului. Sunt aproape plane la f@t }i copil }i neregulate la adult. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Sacrul este ^mpiedicat s@ cad@ ^n pelvis de baza lui care este mai voluminoas@ }i de partea dorsal@ care este mai lat@ dec$t cea ventral@. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: Capsula articular@, care se inser@ la periferia suprafe]elor articulare. Ligamentele sacroiliace ventrale. Ligamentele sacroiliace dorsale. Ligamentul sacroiliac interosos, care este principalul mijloc de unire. El umple spa]iul format deasupra }i ^napoia cavit@]ii articulare }i une}te tuberozitatea iliac@ cu cea sacrat@. Ligamentul iliolombar, care se inser@ pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare 4 }i 5 }i pe creasta iliac@.

7.1.1.2. Simfiza pubian@ Cele dou@ oase coxale sunt unite ^n partea anterioar@ prin simfiza pubian@. Suprafe]e articulare. Fiecare os pubian prezint@ c$te o fe]i}oar@ articular@ ovalar@, acoperit@ de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: Discul interpubian, care este un fibrocartilaj ce umple spa]iul dintre cele dou@

suprafe]e articulare. Ligamentul pubian superior, care se ^ntinde de la un tubercul pubian la cel@lalt. Ligamentul pubian arcuat, semilunar cu concavitatea ^n jos, este a}ezat imediat sub simfiza pubian@.

7.1.1.3. Ligamentele sacroischiadice Sunt ^n num@r de dou@. Ligamentul sacrotuberal. Are form@ triunghiular@, cu baza pe sacru }i v$rful pe tuberozitatea ischiadic@. Superior se inser@ pe spinele iliace posterioare, pe marginile sacrului }i coccigelui. %n jos se inser@ pe fa]a medial@ a tuberozit@]ii ischiadice. Ligamentul sacrospinos se inser@ prin baz@ pe marginile laterale ale sacrului }i coccigelui, iar prin v$rf pe spina ischiadic@. Ligamentele sacroischiadice completeaz@ peretele lateral al pelvisului osos. 7.1.2. Biomecanica bazinului Principalul rol al bazinului este cel static, exist$nd }i situa]ii c$nd are rol dinamic.

7.1.2.1. Rolul bazinului ^n static@ Suprafe]e articulare ale articula]iei sacroiliace sunt reprezentate de fe]ele auriculare ale coxalului }i sacrului. La adult, aceste suprafe]e sunt neregulate, contribuind la mai buna solidarizare a oaselor bazinului; mi}c@rile sunt reduse la minimum asigur$nd stabilitatea pelvisului. Cele dou@ suprafe]e articulare se angreneaz@ ^ntre ele datorit@ formei de pan@ a sacrului. Acesta are baza mai voluminoas@, ceea ce ^mpiedic@ deplasarea lui ^n jos. Partea dorsal@ a sacrului e mai lat@ dec$t cea ventral@ }i nu permite c@derea sacrului spre pelvis. Sacrul transmite ^n mod elastic greutatea p@r]ii superioare a corpului asupra bazinului }i apoi membrelor inferioare. For]ele de greutate se transmit prin coloana vertebral@ direct sacrului, apoi articula]iilor sacroiliace, coxalelor, articula]iilor coxofemurale }i apoi extremit@]ilor superioare ale femurului. La nivelul sacrului, for]ele de presiune se descompun ^n for]e care ac]ioneaz@ longitudinal, transversal }i oblic. O parte din presiuni sunt absorbite de parcurs, alt@ parte este transmis@ membrelor inferioare.

7.1.2.2. Rolul dinamic al bazinului %n timpul locomo]iei, bazinul se comport@ ca un sistem rigid. Dar la nivelul articula]iilor sacro-iliace se produc mi}c@ri reduse, mai accentuate la copii }i tineri. Aceste mi}c@ri sunt: nuta]ia }i contranuta]ia. Axul ambelor mi}c@ri este transversal }i trec prin por]iunea superioar@ a sacrului }i prin ligamentele scaroiliace dorsale. %n nuta]ie baza sacrului se apleac@ ^nainte }i ^n jos, iar v$rful lui ^napoi }i ^n sus. Str$mtoarea superioar@ a bazinului se mic}oreaz@, dar se m@re}te cea inferioar@. Un exemplu de nuta]ie ni-l ofer@ sus]inerea unei greut@]i pe umeri. Greutatea se transmite prin intermediul coloanei vertebrale spre baza sacrului }i aceasta este ^mpins@ ^nainte. La trecerea din clinostatism ^n ortostatism sacrul coboar@ cu c$]iva milimetri. %n contranuta]ie, baza sacrului se ^ndreapt@ ^napoi }i ^n sus, iar v$rful lui ^n jos }i ^nainte. Str$mtoarea superioar@ se m@re}te, iar cea inferioar@ se mic}oreaz@. Un exemplu de contranuta]ie este ^n cazul repausului unei persoane pe regiunea lombar@, sprijinit de o banc@ transversal@. Baza sacrului este dus@ ^napoi, deoarece greutatea trunchiului apas@ asupra bazei sacrului prin intermediul coloanei vertebrale; ^n acela}i timp membrele inferioare deplaseaz@ coxalele ^nainte. Mi}carea de contranuta]ie e important@ ^n na}tere. De}i str$mtoarea inferioar@ se mic}oreaz@, f@tul poate trece deoarece capul acestuia ^mpinge ^napoi coccigele ^n articula]ia sacrococcigian@. %n timpul sarcinii, sub influen]e hormonale se produce o relaxare capsuloligamentar@, care duce la cre}terea mobilit@]ii articula]iilor bazinului. 7.1.3. Articula]ia }oldului sau coxofemural@ 7.1.3.1. Elemente descriptive Articula]ia coxofemural@ este o articula]ie sferoidal@ cu trei axe de mi}care. Suprafe]ele articulare sunt: capul femural, reprezent$nd dou@ treimi dintr-o sfer@; acetabulul, de pe fa]a lateral@ a coxalului, prezint@ suprafa]a articular@ semilunar@ }i fosa acetabulului, nearticular@. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. labrul sau cadrul acetabular este un fibrocartilaj situat la periferia acetabulului }i are rolul de a-i m@ri ad$ncimea. Pe sec]iune are form@ triunghiular@: baza se inser@ pe spr$nceana acetabular@, fa]a extern@ este ^n raport cu capsula articular@, fa]a intern@ vine ^n raport cu capul femural. %n dreptul incizurii acetabulului, labrul trece peste acesta }i poart@ denumirea de ligamentul transvers al acetabulului.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de: Capsula articular@. Inser]ia pe osul coxal se face pe fa]a extern@ a labrului acetabular }i pe periferia spr$ncenei acetabulare. Pe femur, inser]ia capsulei se face ^n felul urm@tor: ^nainte, la limita lateral@ a colului, pe linia intertrohanteric@; ^napoi, pe fa]a posterioar@ a colului, la unirea treimii laterale cu cele dou@ treimi mediale ale colului; ^n sus }i jos, pe liniile care unesc inser]ia anterioar@ cu cea posterioar@. O parte din fibrele profunde ale capsulei se reflect@ pe col p$n@ la nivelul suprafe]ei articulare a capului. Aceste fibre ridic@ sinoviala form$nd ni}te plice numite frenula capsulae. Capsula articular@ este foarte rezistent@. Este format@ din fibre longitudinale superficiale }i din fibre profunde circulare. Fibrele profunde se condenseaz@ }i formeaz@ zona orbicular@, care sus]ine colul femural. Ligamentul iliofemural este cel mai puternic ligament al articula]iei. Este a}ezat pe fa]a anterioar@ a articula]iei. V$rful lui se inser@ pe spina iliac@ anteroinferioar@, iar baza pe linia intertrohanteric@. Are dou@ fascicule: unul lateral, oblic, numit iliopretrohanterian; altul medial, vertical, numit iliopretrohantinian. Ligamentul pubofemural este a}ezat pe fa]a anterioar@ a articula]iei. Se inser@ pe eminen]a iliopubian@, pe creasta pectineal@ }i pe ramura superioar@ a pubelui, pe de o parte }i pe trohanterul mic, pe de alt@ parte. Ligamentul ischiofemural este situat pe fa]a posterioar@ a articula]iei. Pe coxal, se inser@ pe ischion, ^napoia }i dedesubtul acetabulului; pe femur se inser@ pe trohanterul mare; o parte din fibre se continu@ cu zona orbicular@. Ligamentul capului femural se inser@ ^n foseta capului femural }i pe ligamentul transvers al acetabulului }i ^n fosa acetabulului. Are trei roluri: con]ine vase nutritive pentru capul femural, fiind ^nvelit ^n sinovial@, m@re}te suprafa]a acesteia, prin mi}c@rile lui contribuie la r@sp$ndirea sinoviei pe suprafe]ele articulare. Stratul sinovial tapeteaz@ fa]a profund@ a stratului fibros al capsulei. %n men]inerea ^n contact a suprafe]elor articulare, un rol important ^l are presiunea atmosferic@.

7.1.3.2. Biomecanica articula]iei coxofemurale Articula]ia coxofemural@ este o articula]ie sinovial@ sferoidal@ cu trei axe de mi}care. Ea permite efectuarea urm@toarelor mi}c@ri. Flexiune extensiune Axul mi}c@rii. Dac@ mi}c@rile ar fi pure axul mi}c@rii ar fi transversal }i are trece prin v$rful trohanterului mare }i prin foseta ligamentului rotund. Deoarece flexiunea este

^nso]it@ de rota]ie ^nafar@, axul de mi}care trece prin centrul acetabulului. Flexiunea este mi}carea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al abdomenului. Extensiunea este mi}carea prin care coapsa se ^ndep@rteaz@ de peretele anterior al abdomenului. Amplitudinea de mi}care Flexiunea: cu genunchiul ^ntins 90; cu genunchiul flectat 120; este limitat@ de punerea ^n tensiune a mu}chilor posteriori ai coapsei. Extensiunea: este de 30; este limitat@ de ^ntinderea por]iunii anterioare a capsulei }i de ligamentul iliofemural; hiperextensia (balet, patinaj) e posibil@ prin flexiunea }oldului de partea opus@ }i prin aplecarea ^nainte a trunchiului. Mu}chii motori sunt: mu}chi flexori: iliopsoas, drept femural, croitor, tensor al fasciei lata; p$n@ la orizontal@ mai intervin mu}chii adductor lung }i scurt, gracilis, iar de la orizontal@ ^n sus, mu}chiul gluteu mijlociu (fasciculul anterior); mu}chii extensori: gluteu mare, gluteu mijlociu, adductor mare, semimembranos, semitendinos, biceps femural, p@trat femural.

Abduc]ie adduc]ie Axul mi}c@rii este sagital }i trece prin centrul capului femural. Abduc]ia este mi}carea prin care coapsa se ^ndep@rteaz@ de planul mediosagital. Adduc]ia este mi}carea prin care coapsa se apropie de planul mediosagital. Amplitudinea de mi}care Abduc]ia: cu coapsele extinse - 60; ^ntre cele dou@ coapse se formeaz@ un unghi de 120; cu coapsele ^n flexiune 70; ^ntre cele dou@ coapse se formeaz@ un unghi de 140; este limitat@ de ligamentele iliopretrohanterian }i pubofemural. Adduc]ia este de 30; este limitat@ de ^nt$lnirea coapselor; c$nd coapsele se ^ncruci}eaz@ este limitat@ de ^ntinderea ligamentelor iliopretrohantinian }i de ligamentul capului femural.

Adduc]ia este mai puternic@ dec$t abduc]ia. Mu}chii motori sunt: abductori: tensor al fasciei lata, gluteu mijlociu, piriform, croitor; adductori: adductori mare, lung }i scurt, iliopsoas, gracilis, pectineu. Amplitudinea abduc]iei poate fi m@rit@ prin mi}c@ri de compensare ale bazinului }i coloanei lombare. %n mi}carea de sfoar@ lateral@, abduc]ia real@ a coapselor este de 700 de fiecare parte, dar mi}carea devine posibil@ datorit@ ^nclin@rii ^n fa]@ a bazinului }i a unei lordoze accentuate, ceea ce face ca abduc]ia s@ se transforme ^n flexiune.

Circumduc]ia Rezult@ din executarea succesiv@ a mi}c@rilor precedente. Capul femural se ^nv$rte}te ^n acetabul, epifiza inferioar@ a femurului descrie un cerc, iar diafiza un con cu v$rful la nivelul articula]iei }oldului.

Rota]ie intern@ - rota]ie extern@ Axul mi}c@rii este vertical }i trece prin capul femural. Amplitudinea rota]ia extern@ - 15; rota]ia intern@ - 35; c$nd coapsa este ^n flexie }i abduc]ie, totalul amplitudinilor este de 1000. Mu}chii motori sunt: rotatori externi: gluteu mijlociu, gluteu mare, gemeni, piriform, obturator extern, obturator intern, croitor, pectineu. Rota]ia extern@ este limitat@ de ligamentul iliopretrohanterian }i ligamentul rotund. rotatori interni: gluteu mijlociu, gluteu mic, semimembranos, semitendinos. Rota]ia intern@ este limitat@ de ligamentul ilioprotrehantinian }i ischiofemural.

7.2. Articula]ia genunchiului


7.2.1. Elemente descriptive Articula]ia genunchiului este cea mai mare articula]ie a corpului. Este o articula]ie condilian@. Suprafe]ele articulare apar]in epifizei inferioare a femurului, epifizei superioare a tibiei }i patelei. Ele sunt:

cei doi condili femurali; condilul medial este mai voluminos }i coboar@ mai mult dec$t cel lateral; fa]a posterioar@ a patelei; fa]a articular@ superioar@ a platoului tibiei, care prezint@ dou@ fose articulare separate prin eminen]a intercondilian@. Fe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin (6-7 mm. grosime), care fiind elastic are rolul de a atenua presiunile }i traumatismele produse de mi}c@rile ce se efectueaz@ ^n mers, fug@ }i s@rituri.

Deoarece ^ntre suprafe]e articulare ale femurului }i tibiei nu este o concordan]@ perfect@, ^ntre ele exist@ dou@ fibrocartilaje semilunare, numite meniscuri intraarticulare. Meniscurile intraarticulare sunt ^n num@r de dou@: lateral }i medial. Pe sec]iune vertical@ prezint@: dou@ fe]e: superioar@, care corespunde condilului femurului }i alta inferioar@ aplicat@ pe fosa articular@ a tibiei; baz@, care corespunde capsulei articulare; circumferin]@ medial@ orientat@ spre centrul articula]iei; dou@ extremit@]i numite coarne: anterior }i posterior, prin care se inser@ pe platoul tibiei. Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet. Se inser@ prin cele dou@ coarne la nivelul eminen]ei intercondiliene. Meniscul medial are forma unei semilune. Se inser@ astfel: cornul anterior pe marginea anterioar@ a platoului tibiei, iar cornul posterior pe aria intercondilian@ posterioar@. Mijloacele de unire sunt: Capsula articular@, care une}te femurul, tibia }i patela. %n partea anterioar@ se inser@ pe marginile patelei. Inser]ia pe femur se face deasupra fe]ei patelare, trece pe sub cei doi epicondili, iar posterior se confund@ cu ligamentele ^ncruci}ate. Pe tibie se inser@ la 2-5 mm. sub cartilajul articular. Capsula articular@ ader@ de baza meniscurilor, fiind ^mp@r]it@ ^n dou@ por]iuni: suprameniscal@ }i submeniscal@. Ligamentul patelei se inser@ pe v$rful patelei }i pe tuberozitatea tibiei. Este tendonul terminal al mu}chiului cvadriceps femural. Ligamentele posterioare sunt: ligamentul popliteu oblic }i ligamentul arcuat. Ligamentul colateral fibular, care se inser@ pe epicondilul lateral al femurului }i pe capul fibulei. Ligamentul colateral tibial, care se inser@ pe epicondilul medial al femurului }i pe fa]a medial@ a tibiei. Ligamentele ^ncruci}ate sunt ^n num@r de dou@ }i se g@sesc ^n fosa intercondilian@. Dup@ inser]ia lor pe tibie, se numesc anterior }i posterior.

Ligamentul ^ncruci}at anterior se inser@ pe fa]a intercondilian@ a condilului lateral al femurului }i pe aria intercondilian@ anterioar@ a tibiei. Ligamentul ^ncruci}at posterior se inser@ pe fa]a intercondilian@ a condilului medial al femurului }i pe aria intercondilian@ posterioar@ a tibiei. Sinoviala c@ptu}e}te stratul fibros al capsulei. Ea este ^ntrerupt@ la nivelul meniscurilor, exist$nd dou@ sinoviale: una suprameniscal@ }i alta inframensical@. 7.2.2. Biomecanica articula]iei genunchiului Articula]ia genunchiului este o articula]ie sinovial@ condilian@, uniaxial@. %n aceast@ articula]ie se produc urm@toarele mi}c@ri principale: 1. Flexiunea. Este mi}carea prin care gamba se apropie de fa]a posterioar@ a coapsei. Se produce ^n articula]ia femuromeniscal@. Axul mi}c@rii este transversal }i trece prin condilii femurului. %n flexiunea genunchiului trebuie luate ^n considerare trei eventualit@]i: deplasarea tibiei pe femur, deplasarea femurului pe tibie }i deplasarea simultan@ a ambelor oase. Dac@ se admite deplasarea femurului pe tibie, se constat@ c@ flexiunea implic@ la ^nceput o mi}care redus@ de ^nv$rtire urmat@ de o mi}care mai ampl@ de alunecare datorit@: dispropor]iei dintre suprafa]a condilian@ femural@ }i cavitatea articular@ a tibiei, care este mai scurt@; formei spiroide a condililor femurului, care ^n partea anterioar@ prezint@ o raz@ de curbur@ de 45 mm., iar posterior de 16-17 mm. Aceste fenomene au fost descrise de fra]ii Weber. Ei au pornit de la pozi]ia de repaus ^n extensiune }i au fixat dou@ repere osoase simetrice: superior pe condilul femurului }i inferior pe condilul tibiei. %n momentul ^n care ^ncepe flexiunea, cele dou@ repere ^}i pierd simetria. %n flexiune, 70 sunt mi}care pur@, de la 70 ^n sus, flexiunea se combin@ cu rota]ia intern@ a gambei, considerat@ mi}care terminal@. Amplitudinea mi}c@rii este de 130. Flexiunea este limitat@ de ^ntinderea maxim@ a mu}chiului cvadriceps femural }i de ^nt$lnirea gambei cu coapsa. %n flexiune, ligamentul colateral fibular este relaxat total, cel colateral tibial este pu]in relaxat, iar ligamentul ^ncruci}at poaterior este ^ntins. Mu}chii motori sunt: bicepsul femural, semitendinosul, semimembranosul, gastrocnemianul, gracilisul }i croitorul. 2. Extensiunea este mi}carea prin care gamba se ^ndep@rteaz@ de coaps@. Se produce ^n articula]ia meniscotibial@. Axul mi}c@rii erte transversal }i trece prin condilii femurului. %n extensiune au loc acelea}i momente ca la flexiune: ini]ial o mi}care de ^nv$rtire,

apoi alta de alunecare. Extensiunea se asociaz@ cu rota]ia extern@ a gambei, ca mi}care terminal@. Amplitudinea extensiunii este de 130. Extensiunea este limitat@ de ^ntinderea ligamentelor posterioare ale genunchiului }i a ligamentului ^ncruci}at anterior. Mu}chii motori sunt: cvadricepsul femural }i tensor al fasciei lata. %n articula]ia genunchiului se mai produc }i mi}c@ri secundare: rota]ia intern@ }i extern@, ^nclinarea marginal@, medial@ }i lateral@ a gambei. 3. Rota]ia este mi}carea de r@sucire a gambei pe coaps@ sau a coapsei pe gamb@. Axul mi}c@rii este vertical }i trece prin eminen]a intercondilian@ a tibiei. %n rota]ia intern@ v$rful piciorului se apropie de planul mediosagital. %n rota]ia extern@ v$rful piciorului se ^ndep@rteaz@ de planul mediosagital. Mi}carea de rota]ie are loc numai cu gamba flexat@, c$nd ligamentele sunt relaxate. Amplitudinea mi}c@rilor Rota]ia intern@ - 5 10. Ligamentele ^ncruci}ate sunt ^ntinse, iar cele colaterale sunt relaxate. Rota]ia extern@ - 40. Ligamentele ^ncruci}ate sunt relaxate, iar cele colaterale sunt ^ntinse. Mu}chii motori sunt: rotatori interni: capul medial al gastrocnemianului, semimembranos, semitendinos }i croitor; sunt mai puternici dec$t rotatorii externi. rotatori externi: biceps femural }i capul lateral al gastrocnemianului. 4. %nclinarea lateral@ }i medial@ sunt mi}c@ri pasive: se fixeaz@ coapsa }i gambei semiflectate i se imprim@ mi}c@ri laterale }i mediale. Amplitudinea este redus@; gamba se deplaseaz@ 2 2,5 cm. Aceste mi}c@ri sunt limitate de ligamentele colaterale }i de cele ^ncruci}ate.

7.2.2.1. Rolul ligamentului patelei Realizeaz@ leg@tura dintre tibie }i patel@. Include patela (os sesamoid). Patela, fiind ac]ionat@ de un tendon puternic }i inextensibil, alunec@ pe condilii femurali: coboar@ ^n flexiunea genunchiului; se ridic@ ^n extensia genunchiului. %n extensiunea maxim@ baza patelei ajunge ^n scobitura intercondilian@, de care este desp@r]it@ prin bursa suprapatelar@. %n flexiunea maxim@ patela p@r@se}te spa]iul intercondilian, acoper@ condilii

femurali, ajung$nd ^n contact cu tibia.

7.2.2.2. Rolul ligamentelor ^ncruci}ate %n mi}c@rile de flexiune }i extensiune tensiunea ligamentelor ^ncruci}ate nu este uniform@: dac@ se sec]ioneaz@ ligamentele ^ncruci}ate c$nd articula]ia este ^n flexiune, articula]ia devine foarte mobil@ balant@. dac@ se sec]ioneaz@ ^n extensiune, soliditatea articula]iei nu este compromis@. Deci, ligamentele ^ncruci}ate asigur@ soliditatea articula]iei ^n flexiune, iar ligamentele colaterale ^n extensiune. Dispozi]ia ligamentelor ^ncruci}ate constituie unul din factorii care explic@ combinarea mi}c@rilor terminale ale genunchiului cu mi}c@ri de rota]ie. La sf$r}itul unei extensiuni pure ligamentul ^ncruci}at anterior este ^ntins. Extensiunea poate fi accentuat@ numai dac@ femurul execut@ o rota]ie ^n@untru sau tibia o rota]ie ^nafar@. %n aceste situa]ii ligamentul ^ncruci}at anterior se relaxeaz@, permi]$nd efectuarea unei extensiuni maxime. Mi}c@rile terminale care ^nso]esc extensiunea maxim@ confer@ o mai mare siguran]@ locomo]iei, mai ales pe terenuri accidentate. Biomecanica meniscurilor Meniscurile au rol important ^n biomecanica genunchiului. Ele se deplaseaz@ ^ntotdeauna ^mpreun@ cu platoul tibiei, g@sindu-se ^n acea parte a platoului care suport@ presiunea condililor femurali: ^n flexiune, meniscurile sunt ^mpinse dinainte ^napoi, apropiindu-se ^ntre ele prin extremit@]ile lor posterioare. %n flexia complet@ meniscul exterior ajunge la 1 cm. }i cel interior la 0,8 cm. de marginea anterioar@ a tibiei. ^n extensiune, meniscurile sunt ^mpinse dinapoi ^nainte, apropiindu-se prin extremit@]ile lor anterioare. Alunec@rile meniscurilor se produc prin modificarea formei lor, extremit@]ile lor fiind bine fixate. %n timpul mi}c@rilor de rota]ie: ^n rota]ia ^nafar@ a gambei partea anterioar@ a meniscului intern se deplaseaz@ dinapoi ^nainte }i mediolateral, partea posterioar@ a lui deplas$ndu-se ^napoi sub presiunea condilului femural rezult@ o puternic@ distensie a meniscului. ^n rota]ia ^nafar@, meniscul extern sufer@ o deplasare ^n sens invers, dec$t cel intern. Cu toate c@ meniscurile urm@resc cu mare fidelitate direc]ia pe care le-o impun condilii femurului prin for]a lor de presiune, se ^nt$mpl@ uneori, ca unul sau ambele sa fie prinse sub condili, suferind rupturi sau fisuri.

Func]iile biomecanice ale meniscurilor sunt: completeaz@ spa]iul dintre suprafe]ele articulare ale femurului }i tibiei, ^mpiedic$nd p@trunderea sinovialei }i capsulei fibroase ^ntre ele; centreaz@ sprijinul femurului pe tibie ^n cursul mi}c@rilor; particip@ la lubrifierea suprafe]elor articulare; au rol de amortizor de }oc ^ntre extremit@]ile osoase; reduc frecarea dintre extremit@]ile osoase. Marea majoritate a rupturilor de menisc se datoreaz@ accidentelor de sport, ^n special ^n sporturile cu mi}c@ri rapide }i puternice sau care ^}i modific@ direc]ia ^n timpul efectu@rii lor; loviturile sau supra^nc@rc@rile prin c@derile unui juc@tor peste altul. Frecven]a: fotbal 56%, rugbi, gimnastic@ 10%, handbal 5%,turism 3%, volei schi, atletism 1%.

7.2.2.3. Rolul rotulei %n extensiune men]ine tendonul cvadricepsului la distan]@ de fa]a patelar@ a femurului. U}ureaz@ activitatea cvadricepsului, m@rindu-i bra]ul de p$rghie cu 50%. %n flexie, rotula este ap@sat@ pe femur, cu o for]@ care cre}te pe m@sur@ ce genunchiul se flecteaz@. De exemplu, ^n cobor$rea unei sc@ri (80 kg), ^n momentul sprijinului, cu genunchiul flectat la 50 , rotula este aplicat@ pe femur cu o for]@ de 150 kg. %n timpul activit@]ilor sportive aplicarea rotulei pe trohleea femurului se face cu o intensitate mai mare, datorit@ for]ei de contrac]ie a cvadricepsului apar leziuni de uzur@ a cartilajului articular al rotulei. Contrac]ia cvadricepsului deplaseaz@ rotula: ^n 49% ^n sus }i u}or ^nafar@; ^n 36% ^n sus; ^n 15% ^n sus la ^nceput, apoi ^nafar@, deasupra condilului lateral al femurului.

7.3. Articula]iile tibiofiburale


7.3.1. Elemente descriptive Oasele gambei sunt unite prin epifizele lor: cele superioare printr-o articula]ie sinovial@, cele inferioare printr-o sindesmoz@; spa]iul dintre diafizele tibiei }i fibulei este ocupat de membrana interosoas@.

7.3.1.1. Articula]ia tibiofibular@ Articula]ia tibiofibural@ este o articula]ie plan@.

Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de: fe]i}oar@ plan@ situat@ pe condilul lateral al tibiei; fe]i}oar@ prezent@ pe epifiza superioar@ a fibulei. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: Capsula articular@ format@ dintr-un strat extern fibros }i altul intern sinovial, se inser@ pe marginile suprafe]elor articulare. Ligamentul anterior al capului fibulei, orizontal, se ^ntinde de la condilul lateral al tibiei la partea anterioar@ a capului fibulei. Ligamentul posterior al capului fibulei, oblic, se ^ntinde de la partea posterioar@ a capului fibulei la partea posterioar@ a condilului lateral al tibiei.

7.3.1.2. Sindesmoza tibiofibular@ Suprafe]ele articulare sunt: incizura fibular@ a epifizei distale a tibiei; fa]a medial@ a maleolei laterale. Suprafe]ele articulare sunt acoperite de periost; vin ^n contact numai prin marginile lor. Mijloacele de unire sunt urm@toarele: Ligamentul tibiofibular anterior, patrulater, ^ntins ^ntre marginile anterioare ale incizurii fibulare a tibiei }i maleolei laterale. Ligamentul tibiofibular posterior se inser@ pe marginile posterioare ale incizurii fibulare a tibiei }i maleolei laterale. Ligamentul interosos este format din fascicule scurte ^ntinse ^ntre suprafe]ele articulare; este principalul mijloc de unire al celor dou@ oase.

7.3.1.3. Membrana interosoas@ crural@ Membrana interosoas@ se inser@ pe marginile interosoase ale tibiei }i fibulei. Este o forma]iune fibroas@ rezistent@ care separ@ mu}chii lojei posterioare ai gambei de cei ai lojei anterioare. %n partea ei superioar@ exist@ un orificiu prin care trec vasele tibiale anterioare. 7.3.2. Biomecanica articula]iilor tibiofibulare %n articula]ia tibiofibular@ se produc mi}c@ri limitate de alunecare. La nivelul sindesmozei tibiofibulare se produc mi}c@ri de foarte mic@ ^ntindere, cu rol ^n flexiunea }i extensiunea piciorului pe gamb@. Mi}c@rile sunt de apropiere }i de ^ndep@rtare a tibiei de fibul@, mi}c@ri care se datoreaz@ conforma]iei trohleei talusului,

mai lat@ anterior dec$t posterior. %n timpul mi}c@rilor de flexiune-extensiune ale piciorului, talusul ruleaz@ pe pensa tibiofibular@. C$nd piciorul este ^n unghi drept pe gamb@, pensa tibiofibular@ este ^n repaus, ^n contact cu partea posterioar@, mai ^ngust@ a trohleei talusului. C$nd piciorul se flecteaz@ dorsal, talusul alunec@ dinainte ^napoi }i ^n pensa tibiofibular@ p@trunde partea anterioar@, mai lat@, a trohleei talusului, care ^mpinge cele dou@ maleole }i extremit@]ile inferioare ale tibiei }i fibulei se ^ndep@rteaz@. %n flexiunea plantar@ (extensiune) a piciorului, oasele gambiere se apropie deoarece pensa tibiofibular@ vine ^n contact cu por]iunea posterioar@, mai ^ngust@, a talusului. Sindesmoza tibiofibular@ permite astfel adaptarea permanent@ a diametrului transversal al pensei tibiofibulare la cel transversal al talusului ^n mi}care. Ligamentele acestei articula]ii, ^mpreun@ cu membrana interosoas@ au rol at$t ^n static@ c$t }i ^n mi}c@rile piciorului; ele trebuie s@ fie rezistente pentru a ^mpiedica ^ndep@rtarea tibiei de fibul@, sub greutatea corpului, dar }i elastice, pentru a permite o deplasare de 1-2 mm. }i revenirea la normal a pensei tibiofibulare.

7.4. Articula]iile piciorului


Oasele piciorului sunt articulate ^ntre ele prin mai multe articula]ii care sunt: articula]ia talocrural@ (a g$tului piciorului); articula]iile intertarsiene; articula]iile tarsometatarsiene; articula]iile intermetatarsiene. 7.4.1. Elemente descriptive 7.4.1.1. Articula]ia talocrural@ Este o trohleartroz@. Suprafe]ele articulare. Gamba particip@ la aceast@ articula]ie cu extremit@]ile inferioare ale tibiei }i fibulei, care ^mpreun@ formeaz@ scoaba gambier@. Epifiza inferioar@ a tibiei prezint@ fa]a articular@ inferioar@ }i maleola medial@, iar fibula maleola lateral@. Talusul particip@ cu trohleea talusului, cu cele dou@ fe]i}oare maleolare. Trohleea talusului este mai larg@ anterior. Suprafe]ele articulare sunt acoperite cu cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articular@ al c@rei strat fibros se inser@ la periferia cartilajului articular. Stratul fibros este c@ptu}it de sinovial@. ligamentul colateral lateral porne}te de la maleola lateral@ }i ^}i grupeaz@ fibrele ^n trei fascicule: ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular }i ligamentul talofibular posterior.

ligamentul colateral medial, de form@ triunghiular@, porne}te de pe marginile }i v$rful maleolei mediale, de unde se r@sp$nde}te la talus, calcaneu }i navicular.

7.4.1.2. Articula]iile intertarsiene Cele }apte oase ale tarsului sunt legate ^ntre ele prin }apte articula]ii: subtalar@, talocalcaneonavicular@, calcaneocuboidian@, cuboidonavicular@, intercuneene }i cuneocuboidiene.

7.4.1.2.1. Articula]ia subtalar@ Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de fe]i}oara talar@ posterioar@ a calcaneului }i de fe]i}oara calcanean@ posterioar@ a talusului. Sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@ ce se inser@ la periferia suprafe]elor articulare. Este format@ dintr-un strat fibros tapetat de sinovial@; ligamentul talocalcanean interosos este cel mai important ligament. Este a}ezat ^n sinus tarsi: planul posterior apar]ine articula]iei subtalare, iar planul anterior celei talocalcaneonaviculare. Intervine ^n torsiuni ale piciorului, ^mpiedic$nd exagerarea acestora. Asigur@ articula]iei soliditate }i elasticitate, favoriz$nd mersul; ligamentul talocalcanean lateral se ^ntinde ^ntre fe]ele laterale ale talusului }i calcaneului; ligamentul talocalcanean medial se ^ntinde de la tuberculul medial al procesului posterior al talusului la sustentaculum tali.

7.4.1.2.2. Articula]ia talocalcaneonavicular@ Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de capul talusului }i o cavitate de recep]ie format@ din calcaneu }i navicular unite prin ligamentul calcaneonavicular plantar. Pe acest ligament rezistent se sprijin@ capul talusului. Relaxarea ligamentului calcaneonavicular are ca rezultat reducerea bol]ii plantare. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@, format@ dintr-un strat extern fibros }i unul intern sinovial, se inser@ la periferia suprafe]elor articulare; ligamentul talocalcanean interosos; ligamentul calcaneonavicular plantar; ligamentul bifurcat se inser@ cu un cap@t pe fa]a superioar@ a calcaneului }i se ^mparte ^n dou@ por]iuni: medial@, care se inser@ pe navicular }i lateral@, care

se inser@ pe cuboid; ligamentul talonavicular, ^ntins de la colul talusului la fa]a superioar@ a navicularului.

7.4.1.2.3. Articula]ia calcaneocuboidian@ Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de fa]a anterioar@ a calcaneului }i de fa]a posterioar@ a cuboidului; sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt: capsula articular@ se inser@ la periferia suprafe]elor articulare; e tapetat@ de sinovial@; ligamentul bifurcat, ramura lateral@; ligamentul mare plantar se ^ntinde de la fa]a inferioar@ a calcaneului la baza ultimilor metatarsieni. Este format din dou@ straturi. Stratul superficial, sau ligamentul plantar lung, contribuie la men]inerea bol]ii plantare ^n sens longitudinal. Stratul profund se ^ntinde numai p$n@ la cuboid (ligamentul calcaneocuboidian plantar).

7.4.1.2.4. Articula]ia transversal@ a tarsului Se mai nume}te articula]ia mediotarsian@ sau a lui Chopart. La aceast@ articula]ie particip@ talusul cu navicularul }i calcaneul cu cuboidul. Ligamentul principal al articula]iei este ligamentul bifurcat.

7.4.1.3. Articula]iile tarsometatarsiene Suprafe]ele articulare. Primul metatarsian se articuleaz@ cu primul cuneiform; al doilea metatarsian intr@ ^n scoaba format@ de cele trei cuneiforme; al treilea metatarsian se articuleaz@ cu al treilea cuneiform; al patrulea }i al cincilea metatarsian se articuleaz@ cu cuboidul. Mijloacele de unire sunt: capsulele articulare; ligamentele tarsometatarsiene dorsale; ligamentele tarsometatarsiene plantare; ligamentele tarsometatarsiene interosoase.

7.4.1.4. Articula]iile intermetatarsiene Metatarsienii se articuleaz@ prin intermediul bazei lor; primul metatarsian nu se une}te cu cel de-al doilea. Capetele metatarsienilor sunt unite prin ligamentul metatarsian

transvers profund.

7.5. Articula]iile degetelor


Articula]iile metatarsofalangiene se realizeaz@ ^ntre capul metatarsianului }i o cavitate articular@ oval@ a falangei corespunz@toare. Ca mijloc de unire prezint@: capsul@ articular@; dou@ ligamente colaterale; ligamente plantare; ligamentul metatarsian transvers profund, care leag@ capetele metatarsienilor IV. Articula]iile interfalangiene. Cu excep]ia halucelui care are o singur@ articula]ie, celelalte degete au dou@ articula]ii. Ca mijloace de unire amintim: capsula articular@, un ligament plantar }i dou@ ligamente colaterale. 7.5.1. Biomecanica articula]iilor piciorului 7.5.1.1. Biomecanica articula]iei gleznei %n aceast@ articula]ie este posibil@ o singur@ mi}care: flexiunea }i extensiunea piciorului. Axul mi}c@rii este transversal; el face cu linia bimaleolar@ un unghi de 8, astfel ^nc$t, ^n flexiune dorsal@, v$rful piciorului se duce u}or ^n adduc]ie. Amplitudinea total@ a mi}c@rii de flexiune-extensiune este de 70; 25 revin flexiei dorsale, iar 45 celei plantare. %n cazul de hipermobilitate, la o extensiune for]at@, piciorul cade ^n unghi drept fa]@ de sol (mersul pe poante la balet). %n mi}c@rile articula]iei talocrurale, suprafa]a articular@ a extremit@]ii inferioare a tibiei constituie sistemul de sus]inere al gleznei, iar pensa maleolar@ tibiofibular@, sistemul de direc]ie, care ^mpiedic@ deplasarea lateral@ a talusului. La nivelul articula]iei gleznei se pot produce }i u}oare mi}c@ri de alunecare ^nainte }i ^napoi, ^n momentul c$nd oprirea din mers sau alergare se face brusc. Mu}chii motori sunt: mu}chii flexori dorsali: tibial anterior, extensor lung al halucelui, extensor lung al degetelor; mu}chii flexori plantari: triceps sural, peronier lung, peronier scurt, flexor lung al degetelor, flexor lung al halucelui, tibial posterior.

7.5.1.2. Statica bol]ii plantare Bolta plantar@ poate fi comparat@ cu o bolt@ arhitectonic@; c$nd ambele picioare sunt alipite prin marginea lor medial@, bol]ile lor ^mpreun@ formeaz@ o cupol@. Spre deosebire de bolta tehnic@, care ^}i suport@ greutatea prin forma }i a}ezarea pieselor componente, cea a scheletului piciorului ^}i are punctele de sprijin ^n mi}care, iar liniile de for]@ mai pu]in constante, Astfel, greutatea corpului uman nu poate fi men]inut@ dec$t prin ^nt@riri suplimentare ale leg@turilor dintre piesele osoase }i punctele lor de sprijin. Ca elemente importante cu rol ^n men]inerea activ@ a bol]ii plantare amintim mu}chii lungi ai gambei, cu tendoanele lor plantare care joac@ rol de ching@. Bolta plantar@ mai este sus]inut@ de aponevroza plantar@, sec]ionarea ei, chiar par]ial@, duc$nd la pr@bu}irea bol]ii plantare. Trabeculele osoase din substan]a spongioas@ a tarsului }i metatarsului sunt dispuse paralel cu arcurile bol]ii plantare, ^nt@rind arhitectural bolta. Astfel, transmiterea tensiunilor de presiune se realizeaz@ prin intermediul tibiei la talus. De aici liniile de for]@ se transmit ^n dou@ direc]ii: posteroinferior, spre calcaneu }i anteroinferior spre navicular , primul cuneiform }i primul metatarsian. De la calcaneu for]ele se distribuie spre cuboid }i metatarsienii IV }i V. Rolul ^nc@l]@mintei nu este de neglijat ^n statica piciorului, modul ^n care se transmit tensiunile de presiune fiind influen]at ^n sens negativ sau pozitiv. Piciorul este astfel construit, ^nc$t s@ suporte ^n cele mai bune condi]ii presiunile, c$nd axa lui lung@ este perpendicular@ pe axa gambei. Sub aceast@ inciden]@ presiunea se repartizeaz@ uniform la tarsul posterior }i la cel anterior. Un toc excesiv de ^nalt accentueaz@ presiunea asupra tarsului anterior, calcaneul primind numai dou@ cincimi (2/5) din greutatea corpului. Efectul este pr@bu}irea bol]ii plantare. Un toc de 2 cm. sau purtarea unui suport plantar ortopedic evit@ apari]ia piciorului plat sau amelioreaz@ statica, ^n cazul c$nd acesta s-a instalat.

7.5.1.3. Biomecanica sprijinului plantar Clasic, se consider@ c@ arcul longitudinal medial al bol]ii plantare este arcul de mi}care, iar cel lateral este arcul de sprijin. A. R@dulescu consider@ c@ nu ar exista o bolt@ de sprijin }i alta de mi}care, ci o singur@ bolt@ care se adapteaz@ func]ional la modurile variate de static@ sau de mi}care, talusul fiind considerat ca o cheie a bol]ii. Sta]iunea se realizeaz@ pe un picior, c$nd ^n u}oar@ prona]ie c$nd ^n u}oar@ supina]ie, alternativ; ^n felul acesta cele dou@ arcuri plantare nu sunt solicitate simultan. %n acest joc al bol]ilor exist@ un moment c$nd metatarsienii mijlocii suport@ ap@sarea greut@]ii, care se deplaseaz@ spre partea anterioar@ a bol]ii, }i anume c$nd sarcina se mut@ de la o bolt@, la cealalt@. Acela}i lucru se ^nt$mpl@ }i ^n cazurile ^n care calcaneul

este ridicat de pe sol: pozi]ia pe v$rfuri sau purtarea unui toc prea ^nalt la pantofi. Prin schimbul succesiv al bol]ilor toate capetele metatarsienilor devin, pe r$nd, puncte de sprijin. %n mers, alergare, s@rituri, cobor$rea sc@rilor, unde intervine efortul digitigrad, greutatea se transmite prin talus navicularului }i apoi metatarsienilor, cu rol de sus]inere. St$lpul posterior al bol]ii d@ inser]ie tendonului tricepsului sural, care reprezint@ rezultanta for]elor care se opun gravita]iei, dar }i mu}chilor plantari, factor important ^n men]inerea piciorului ^n pozi]ie digitigrad@.

7.5.1.4. Biomecanica celorlalte articula]ii ale piciorului %n cele mai multe dintre articula]iile piciorului mi}c@rile au o amplitudine redus@, dar prin ^nsumarea acestora piciorul se poate mi}ca ^n toate direc]iile. Ca punct de plecare pentru mi}c@rile piciorului ^l vom lua pe acela ^n care fa]a dorsal@ a piciorului formeaz@ cu gamba un unghi drept. a. Flexiunea dorsal@ (flexiunea) este mi}carea prin care fa]a dorsal@ a piciorului se apropie de fa]a anterioar@ a gambei. Se realizeaz@ ^n articula]ia talocrural@. b. Flexiunea plantar@ (extensiunea) este mi}carea prin care fa]a dorsal@ a piciorului se ^ndep@rteaz@ de fa]a anterioar@ a gambei. Se realizeaz@ ^n articula]ia talocrural@. c. Adduc]ia este mi}carea prin care v$rful halucelui se apropie de planul mediosagital. d. Abduc]ia este mi}carea prin care v$rful halucelui se ^ndep@rteaz@ de planul mediosagital. Adduc]ia }i abduc]ia piciorului se realizeaz@ ^n articula]ia subtalar@ }i au o amplitudine de 10-20. e. Circumduc]ia este mi}carea prin care v$rful halucelui descrie un cerc; rezult@ din executarea succesiv@ a mi}c@rilor precedente. f. Supina]ia este mi}carea prin care marginea medial@ a piciorului este ridicat@ de pe sol }i planta este orientat@ medial. g. Prona]ia este mi}carea prin care marginea lateral@ a piciorului este ridicat@ de pe sol }i planta prive}te lateral. Supina]ia }i prona]ia se execut@ ^n articula]iile subtalar@ }i mediotarsian@. %n toate mi}c@rile piciorului talusul joac@ un rol important. Pe talus nu se inser@ mu}chi ci numai ligamente, tendoanele mu}chilor trec$nd pe l$ng@ el pentru a se insera pe oasele vecine. %n mi}c@rile de flexiune-extensiune talusul se solidarizeaz@ cu oasele tarsului, mi}c@rile produc$ndu-se ^n articula]ia talocrural@. %n celelalte mi}c@ri talusul se solidarizeaz@ cu oasele gambei }i mi}c@rile se produc ^ntre el }i celelalte oase ale piciorului. %n articula]iile tarsului posterior mi}c@rile se execut@ ^n jurul unui ax rezultant@, cu

tripl@ oblicitate: ^n jos, ^napoi }i ^nafar@, trec$nd prin colul talusului, sinus tarsi, calcaneu. %n jurul acestui ax se produc mi}c@ri complexe, rezultate din combinarea mai multor mi}c@ri individuale ale celor trei articula]ii ale tarsului posterior (subtalar@, talocalcaneonavicular@ }i calcaneocuboidian@). Acestea sunt: inversiunea (r@sturnarea ^n@untru) rezultat@ din adduc]ia, supina]ia }i flexiunea plantar@ a piciorului; eversiunea (r@sturnarea ^nafar@) rezultat@ din abduc]ia, prona]ia }i flexiunea dorsal@ a piciorului. %n articula]iile tarsului anterior sunt posibile mi}c@ri de alunecare; aceste articula]ii continu@ mi}c@rile tarsului posterior. Rolul principal al acestor articula]ii este de a asigura elasticitatea tarsului }i de a-l proteja de traumatisme.

Capitolul II Pozi]iile sau posturile


O parte din pozi]iile ^nt$lnite ^n activit@]ile motorii sunt prezente frecvent ^n practicarea exerci]iilor fizice }i sportului. Acestea au fost denumite pozi]ii fundamentale. Deoarece acestea difer@ ^n func]ie de ramura sportiv@, pentru analiza unei pozi]ii se utilizeaz@ un plan general, care include: denumirea pozi]iei, pozi]ia segmentelor, baza de sus]inere, pozi]ia centrului de greutate, men]inerea echilibrului }i rolul reflexelor posturale, raporturile axelor biomecanice ale segmentelor, p$rghiile osteoarticulare, grupurile musculare ^n activitate static@, variantele pozi]iei.

1.1. Planul general de analiz@ a pozi]iilor


Pozi]ia segmentelor. Din totalitatea pozi]iilor adoptate de diversele segmente ale corpului, rezult@ pozi]ia fundamental@ respectiv@, a c@rei descriere anatomic@ depinde de biomecanica segmentelor }i de descrierea lor. Baza de sus]inere (poligonul de sustenta]ie, poligonul de sprijin) este o suprafa]@ de forme geometrice variabile, delimitat@ de marginile exterioare sau de punctele prin care segmentele corpului iau contact cu solul. Cu c$t baza de sus]inere este mai mare, men]inerea echilibrului este mai u}oar@, iar cu c$t se mic}oreaz@ mai mult, men]inerea echilibrului devine mai dificil@. Pozi]ia centrului de greutate este legat@ direct de for]a gravita]iei. Gravita]ia ac]ioneaz@ asupra corpului sub forma unui m@nunchi de linii de for]@ cu direc]ie vertical@, care se dirijeaz@ spre centrul p@m$ntului. Toate aceste for]e asociate vectorial dau o rezultant@ care ac]ioneaz@ asupra unui punct al masei corpului, care este centrul de greutate al corpului. Dac@ corpul asupra c@ruia ac]ioneaz@ rezultanta liniilor de for]@ gravita]ionale este perfect simetric }i are o densitate uniform@, centrul de greutate se suprapune cu centrul s@u geometric. Corpul omenesc nu are o densitate uniform@ }i este format din segmente, care iau cele mai diverse pozi]ii. Din acest motiv centrul de greutate al corpului nu ocup@ o pozi]ie fix@, ci variabil@ ^n raport cu deplasarea. Pentru determinarea locului centrului de greutate al corpului ^n diverse pozi]ii, s-au luat ^n considerare greutatea diferitelor segmente, ^ntr-o pozi]ie oarecare, stabilindu-se pozi]ia centrului de greutate al segmentelor, ^n diverse atitudini. Unghiul de stabilitate este unghiul format de proiec]ia centrului de greutate cu linia care une}te acest centru de greutate cu marginile bazei de sus]inere. Stabilitatea cre}te cu c$t unghiul este mai mare. Men]inerea echilibrului se realizeaz@ prin mecanisme reflexe statice, de postur@.

Stabilitatea pozi]iei este cu at$t mai mare cu c$t proiec]ia centrului de greutate este mai apropiat@ de centrul bazei de sus]inere }i men]inut@ la acest nivel prin reflexe de postur@. Raporturile axelor biomecanice ale segmentelor. Fiecare pozi]ie presupune o anumit@ orientare a segmentelor corpului, deci }i o modificare a axelor biomecanice ale acestor segmente. P$rghiile osteoarticularte se schimb@ ^n func]ie de pozi]ia adoptat@. Grupele musculare ^n activitatea static@. Pentru men]inerea unei pozi]ii intr@ ^n activitate numai anumite grupe musculare. Stabilizarea pasiv@. %n men]inerea unei posturi intr@ ^n ac]iune }i factori de stabilizare pasiv@: echilibrul intrinsec al coloanei vertebrale, ligamentele, capsulele unor articula]ii aflate ^n hiperextensie, intrarea ^n contact a unor segmente osoase care limiteaz@ sau blocheaz@ mi}carea. Variantele pozi]iei. Orice pozi]ie principal@ poate prezenta variante legate de caracteristicile individuale ale subiectului, talent, fantezie etc. %n raport cu inciden]a axei mediosagitale a corpului fa]@ de sol, pozi]iile pot fi ^mp@r]ite ^n: pozi]ii orizontale, ^n care sprijinul pe sol se realizeaz@ pe una din fe]ele corpului: decubit dorsal, ventral }i lateral; pozi]ii verticale, cu sprijinul pe extremit@]i: ^n ortostatism, pe fe]ele plantare ale picioarelor sau ^n m$ini, pe fe]ele palmare al m$inilor; pozi]ii ^nclinate, cu sprijinul at$t pe membrele superioare, c$t }i pe cele inferioare.

1.2. Pozi]ia vertical@


Pozi]ia vertical@, ortostatismul, este caracteristic@ omului. Baza de sus]inere ^n ortostatism, are forma unui trapez cuprins ^ntre marginile }i conturul plantelor, cu axele picioarelor dep@rtate sub un unghi de 20-30. Centrul de greutate la om, ^n sta]iune biped@, se afl@ la ^ncruci}area planului transversal care trece prin partea superioar@ a vertebrei L2, cu planul mediosagital }i cu cel frontal principal. Dac@ utiliz@m un fir cu plumb, acesta trece prin fa]a vertebrei L 2, posterior de articula]ia coxofemural@, ^napoia axei transversale a genunchiului, ^naintea articula]iei talocrurale }i cade ^n mijlocul bazei de sus]inere. Men]inerea acestei pozi]ii se realizeaz@ printr-o serie de reflexe posturale: mu}chii antigravita]ionali sunt ^n tensiune, mu}chii antagoni}ti ^}i mic}oreaz@ tensiunea. Mu}chii ischiocrurali ^mpiedic@ flexiunea coapsei, cvadricepsul femural men]ine gamba ^n extensie, tricepsul sural sus]ine gamba s@ nu se flecteze pe picior. Prin contrac]ia tonic@ a dreptului abdominal trunchiul nu cade ^napoi, iar prin cea a mu}chilor vertebrali, ^nainte. Mu}chii cefei ^mpiedic@ capul }i g$tul s@ se ^ncline ^nainte. Activitatea muscular@ necesar@ men]inerii pozi]iei ortostatice duce la cre}terea

metabolismului cu 22% fa]@ de valorile acestuia ^n clinostatism.

1.3. Pozi]ia orizontal@


Pozi]ia orizontal@, clinostatismul, mai este denumit@ ^n gimnastic@ pozi]ia culcat. Este pozi]ia ^n care corpul uman ia contact cu una din fe]ele sale cu o suprafa]@ ^ntins@, situat@ orizontal. Dac@ planul orizontal este dur suprafa]a de sprijin este reprezentat@ de urm@toarele puncte: ^n decubit dorsal, culcat pe spate, contactul se realizeaz@ cu regiunea occipital@ , por]iunea superioar@ a fe]ei posterioare a toracelui, regiunea gluteal@ }i fa]a posterioar@ a c@lc$ielor; ^n decubit ventral, culcat facial, contactul se realizeaz@ cu fa]a anterioar@ a toracelui, spinele iliace anterosuperioare, fa]a anterioar@ a coapselor }i genunchilor }i fa]a dorsal@ a picioarelor; ^n decubit lateral, cu membrul superior ^n contact cu solul, contactul se realizeaz@ pe trohanterul mare, fa]a lateral@ a coapselor, a gambei }i marginea lateral@ a piciorului. Centrul de greutate al corpului este apropiat de baza de sus]inere, men]inerea echilibrului este u}oar@ }i pozi]ia devine de repaus.

1.4. Pozi]ia }ez$nd


%n pozi]ia }ez$nd corpul se poate sprijini numai pe tuberozit@]ile ischiadice, c$nd membrele inferioare at$rn@, sau }i pe t@lpile picioarelor. Pozi]ia centrului de greutate coboar@ p$n@ la nivelul vertebrelor L4-L5, iar proiec]ia sa este deplasat@ posterior, ^n interiorul bazei de sus]inere.

For]ele interioare }i exterioare ale locomo]iei


Baza anatomofunc]ional@ a unei mi}c@ri este reprezentat@ de arcul neuro-musculoosteo-articular. Organele care particip@ ^n locomo]ie apar]in sistemului nervos, osteoarticular }i muscular. Se nume}te for]@ orice cauz@ care tinde s@ modifice sau modific@ starea de repaus sau de mi}care a unui corp. Prin intrarea ^n ac]iune a aparatului locomotor, comandat de sistemul nervos, se declan}eaz@ o serie de for]e interioare care conlucreaz@ la realizarea mi}c@rilor. For]ele interioare sunt obligate s@ ^nving@ o serie de for]e exterioare care se opun mi}c@rii.

Energia necesar@ mi}c@rii este produs@ ^n organism prin metabolizarea glucidelor, lipidelor }i proteinelor.

2.1. For]ele interioare ale locomo]iei


Succesiunea for]elor interioare care intervin ^n realizarea mi}c@rii este urm@toarea: impuls nervos, contrac]ie muscular@, p$rghia osoas@, mobilitate articular@. P$rghiile osoase P$rghia de ordinul I (cu sprijinul la mijloc). Ex. Articula]ia atlantooccipital@. Punctul de sprijin ^l constituie articula]ia condililor occipitali cu atlasul. Rezisten]a este reprezentat@ de greutatea corpului care tinde s@ cad@ ^nainte, iar for]a este reprezentat@ de mu}chii cefei care opresc c@derea capului. P$rghia de ordinul II este una singur@, atunci c$nd corpul se ridic@ pe v$rful degetelor. Punctul de sprijin este reprezentat de capetele metatarsienilor, for]a este reprezentat@ de mu}chiul triceps sural, iar rezisten]a de proiec]ia centrului de greutate care cade la nivelul articula]iei talocrurale. P$rghiile de ordinul III sunt cele mai numeroase. Sunt p$rghii de vitez@ care permit printr-o for]@ redus@ s@ imprime segmentului o deplasare foarte mare (ex. cot flexia antebra]ului pe bra]). For]a muscular@ se descompune ^n dou@ componente: una muscular@, de ac]iune; alta articular@, de men]inere ^n contact a suprafe]elor articulare. Unii mu}chi prezint@ ac]iuni a c@ror direc]ie nu corespunde direc]iei for]elor de ac]iune ale fasciculelor musculare, deoarece tendonul s@u ^}i schimb@ direc]ia. De exemplu, capul lung al bicepsului brahial, lu$nd drept hipomohlion capul humerusului, se a}eaz@ lateral fa]@ de axul de mi}care }i devine abductor. Mobilitatea articular@ Articula]iile dirijeaz@ direc]ia }i sensul mi}c@rilor, limiteaz@ amplitudinea lor. Articula]iile efectueaz@ mi}c@ri ^n concordan]@ cu axul de mi}care. Acesta este linia ^n jurul c@ruia unul dintre segmentele osoase se deplaseaz@ fa]@ de cel@lalt. Articula]iile prezint@ diverse amplitudini de mi}care, cele mai ample apar]in$nd articula]iilor sinoviale. Amplitudinea mi}c@rii este ^n func]ie de v$rst@, sex, preg@tire fizic@ }i de calit@]ile morfologice ale aparatului capsuloligamentar. %n practic@ se m@soar@ cu goniometrul. Pozi]ia func]ional@ a articula]iei este acea pozi]ie a articula]iilor ^n pozi]ie ortostastic@. De exemplu: pozi]ia func]ional@ a genunchiului este rectitudinea, pozi]ia func]ional@ a articula]iei talocrurale este c$nd piciorul formeaz@ cu gamba un unghi drept.

Mi}c@ri active }i mi}c@ri pasive Mi}carea activ@ este mi}carea executat@ de subiect cu ajutorul propriilor grupe musculare, sub control voluntar. Mi}carea pasiv@ este mi}carea efectuat@ de o for]@ exterioar@ (examinator, aparat) f@r@ ca subiectul s@-}i utilizeze propriile grupe musculare. %n cazuri de paralizie muscular@, hipotonie, au amplitudine mai mare dec$t cele active. Mi}c@rile pasive ^mpiedic@ apari]ia redorii postoperatorii, cu ele se trateaz@ redoarea articular@ deja instalat@, se deblocheaz@, sub narcoz@, o articula]ie. Sensul mi}c@rii ^n func]ie de a}ezarea mu}chilor Mi}c@rile fundamentale Sensul unei mi}c@ri este ^n func]ie de a}ezarea liniei de ac]iune a mu}chiului fa]@ de axele de mi}care ale articula]iei. Planul mi}c@rii este perpendicular pe axul mi}c@rii. %n acela}i plan se pot efectua dou@ mi}c@ri de sens opus, pentru realizarea c@rora exist@ cel pu]in dou@ grupe musculare antagoniste. Mi}c@rile fundamentale, sunt perechi pentru fiecare ax de mi}care. %n planul de mi}care sagital mi}c@rile au loc ^n jurul unui ax transversal; ele se numesc flexiune-extensiune. %n planul frontal mi}c@rile au loc ^n jurul unui ax sagital; ele se numesc abduc]ieadduc]ie ^n cazul segmentelor perechi }i ^nclina]ie lateral@ pentru segmentele neperechi (cap, g$t, trunchi). %n planul orizontal mi}c@rile se produc ^n jurul unui ax longitudinal; se numesc prona]ie-supina]ie, rota]ie ^nafar@-^n@untru. Mi}carea de circumduc]ie nu este o mi}care fundamental@. E rezultanta execut@rii succesive a mi}c@rilor fundamentale. Mi}c@ri speciale ridicare-cobor$re (ex. mandibula); dilatare-constric]ie (ex. sfinctere). Exist@ posibilitatea ca un mu}chi la nivelul unei articula]ii s@ aib@ mai multe ac]iuni, c$te una ^n raport cu fiecare ax articular.

2.2. For]ele exterioare ale locomo]iei


Sunt for]ele care se opun for]elor interioare }i ele sunt: greutatea corpului sau segmentului respectiv, for]a gravita]ional@, presiunea atmosferic@, rezisten]a mediului, iner]ia, rezisten]ele exterioare diverse. Greutatea corpului }i a segmentelor sale care sunt mobilizate ^n mi}care sunt efecte

ale gravita]iei. Indiferent de pozi]ia corpului, gravita]ia ac]ioneaz@ de sus ^n jos, fiind direct propor]ional@ cu masa, densitatea, lungimea sau num@rul corpurilor aflate ^n mi}care. Valoarea for]ei exterioare se poate reduce la mas@. Pentru aceea}i for]@ motric@, viteza corpului care se mi}c@ este invers propor]ional@ cu greutatea sa. Masa se calculeaz@ dup@ formula: Masa = Volumul x Densitatea Cu c$t masa este mai mic@, corpul este mai pu]in dens }i viteza de deplasare este mai mare. La corpul uman intr@ ^n calcul }i valoarea masei musculare, care poate modifica aceast@ lege. For]a gravita]ional@ intervine hot@r$tor ^n realizarea mi}c@rilor prin atragerea continu@ spre sol a corpului. %n cursul evolu]iei filogenetice, for]a gravita]ional@ a reprezentat factorul esen]ial de des@v$r}ire a mi}c@rilor, mi}carea put$nd fi considerat@ ca o reac]ie a materiei vii la tendin]a gravita]iei de a imobiliza corpurile pe sol. La ^nceput, mi}c@rile elementare s-au produs ^n mediul lichid, unde se efectueaz@ mai u}or (corpurile pierd din greutate ^n func]ie de volumul lichidului ^nlocuit). Pe uscat, organismele vii s-au t$r$t pe sol, apoi au devenit patrupede }i ulterior bipede. Mu}chii care la un moment dat }i ^ntr-o anumit@ pozi]ie a corpului sau a unui segment al s@u, prin ac]iunea lor se opun gravita]iei se numesc mu}chi antigravita]ionali. For]a gravita]ional@ ac]ioneaz@ vertical, de sus ^n jos. %mpotriva ei ac]ioneaz@ for]ele interioare cumulate, ^n direc]ie de jos ^n sus. For]a gravita]ional@ se aplic@ ^n centrul de greutate al segmentului respectiv, iar ^nvingerea ei presupune un mare consum de energie muscular@. Forma superioar@ de mi}care care ^ncearc@ s@ ^nving@ gravita]ia este s@ritura ^n ^n@l]ime. %n condi]ii de imponderabilitate ac]iunea gravita]iei este nul@ }i s@riturile se pot efectua cu mare u}urin]@ }i la mari distan]e cu o for]@ muscular@ numit@ for]@ absolut@ de contrac]ie. %n condi]ii prelungite de imponderabilitate, mu}chii antigravita]ionali se pot atrofia, iar oasele se rarefiaz@ prin lipsa excitantului fiziologic al ]esutului osos, contrac]ia muscular@. Presiunea atmosferic@ este for]a exterioar@ care apas@ asupra corpului cu o intensitate direct propor]ional@ cu viteza de deplasare. %n repaus, la o suprafa]@ corporal@ de 1,8-2 m2 ac]ioneaz@ o presiune de 20.000 Kg., repartizat@ uniform, adic@ aproximativ 1 kg/cm2. Aceast@ presiune men]ine ^n contact suprafe]e articulare. Presiunea din torace }i abdomen realizeaz@ un echilibru cu presiunea exterioar@. Rezisten]a mediului are importan]@ at$t ^n aer c$t }i ^n ap@. Viteza v$ntului influen]eaz@ decisiv sportul de performan]@ ^n aer liber. Dac@ dep@}e}te 114 km/h omul poate fi ridicat ^n aer.

Pentru ^not, la un curent al apei mai mare de 1,66 m/sec, ^not@torul r@m$ne pe loc sau este dus de curent ^napoi. Iner]ia este tendin]a corpurilor de a r@m$ne pe loc sau de a continua mi}carea. Datorit@ interven]iei iner]iei, un corp aflat ^n repaus tinde s@ r@m$n@ ^n repaus = iner]ia de repaus. Un corp aflat ^n mi}care tinde s@ se deplaseze ^n continuare = iner]ia de mi}care c$}tigat@. %n momentul startului for]ele interioare trebuie s@ ^nving@ iner]ia de repaus. %n momentul termin@rii unei mi}c@ri trebuie s@ se opun@ iner]iei de mi}care c$}tigate. Rezisten]a for]elor exterioare diverse sunt reprezentate de diverse obiecte asupra c@rora organismul trebuie s@ ac]ioneze: greut@]i, obiecte de lucru, iar ^n sport obiectele care se arunc@. For]ele interioare trebuie s@ fie superioare ca intensitate acestor rezisten]e }i s@ ac]ioneze ^n sens invers cu for]ele exterioare.

2.3. Clasificarea mi}c@rilor ^n locomo]ie


Primele mi}c@ri care apar pe scara filogenetic@ sunt acte reflexe simple, necondi]ionate, de ap@rare }i orientare. Odat@ cu dezvoltarea sistemului nervos, locomo]ia uman@ se perfec]ioneaz@ }i putem distinge dou@ feluri de mi}c@ri: voluntare, care au ca punct de plecare impulsuri interioare; involuntare, care sunt acte reflexe necondi]ionate sau condi]ionate de un excitant din mediul extern. Mi}c@rile se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. Astfel: [in$nd cont de participarea grupelor musculare, care depinde de for]a, amplitudinea }i pozi]ia ^n care se execut@ mi}carea: mi}c@ri de tensiune slab@, ca mi}c@rile de fine]e, de ^ndem$nare, scrisul; mi}c@ri de tensiune rapid@, cum sunt mi}c@rile de for]@-vitez@; mi}c@rile balistice (aruncarea, lovirea); mi}c@ri de oscila]ie (pendul@ri). %n func]ie de direc]ia mi}c@rii exist@: mi}c@ri rectilinii; mi}c@ri curbilinii; mi}c@ri rotatorii. %n raport cu axul de mi}care }i planul mi}c@rii exist@: flexiune-extensiune; abduc]ie-adduc]ie; rota]ie intern@ }i extern@ (prona]ie-supina]ie);

circumduc]ie (segmentul descrie un con cu v$rful spre axul de mi}care).

Sincronizarea ac]iunilor musculare


Grup@ri func]ionale, cupluri de for]@ }i lan]uri cinematice
%n efectuarea unei mi}c@ri particip@ mai multe grupe musculare, repartizate pe func]ii, ^n jurul unei articula]ii. Sinergi}tii sunt mu}chii unui grup func]ional ce efectueaz@ o mi}care de acela}i sens ^ntr-o anumit@ articula]ie. De exemplu, ^n cazul articula]iei cotului, to]i flexorii ^ntre ei sunt sinergi}ti, iar to]i extensorii ^ntre ei sunt tot sinergi}ti. Termenii de agonist }i antagonist se refer@ la o ac]iune simultan@; sunt termenii de rela]ie ^ntre dou@ grupe musculare opuse. De exemplu, ^n mi}carea de flexiune a cotului, flexorii sunt agoni}ti, iar extensorii antagoni}ti. %n mi}carea de extensiune rolurile se inverseaz@. Agoni}tii }i antagoni}tii ac]ioneaz@ ^ntotdeauna simultan. De exemplu, ^n flexiunea cotului, flexorii se scurteaz@ ^nving$nd rezisten]a antebra]ului, iar extensorii intervin prin sc@derea gradat@ a tensiunii lor }i prin cedare progresiv@ ^n lungime. Alte grupe func]ionale ar fi: mu}chii de fixare, care sus]in segmentul ^n pozi]ia cea mai util@, conferind for]@ mi}c@rii, }i mu}chii neutralizatori care intervin dup@ terminarea mi}c@rii. Gruparea func]ional@ a mu}chilor se poate face ^n 4 tipuri: 1. Grup@ri func]ionale periarticulare; 2. Chingi musculare; 3. Lan]uri musculare; 4. Lan]uri cinematice.

3.1. Gruparea func]ional@ periarticular@


%n timpul diverselor mi}c@ri se realizeaz@ at$t for]ele active c$t }i cele contrarii, care ^mpreun@ alc@tuiesc cupluri de for]@. Cuplul de for]@ este format din dou@ for]e paralele care ac]ioneaz@ asupra p$rghiilor osoase ^n direc]ii opuse. De exemplu, la articula]ia cotului, ^n flexiune, flexorii ac]ioneaz@ dup@ principiul unei p$rghii de gradul III. %n extensiune p$rghia este de gradul I. Cupluri cinematice. %n biomecanic@ dou@ segmente mobile apropiate alc@tuiesc un cuplu cinematic, care asigur@ mi}carea segmentelor respective. %n biomecanic@ se ^nt$lnesc dou@ tipuri de cupluri cinematice: de rota]ie, cele mai numeroase; cel mai mobil este cel dintre antebra] }i m$n@;

helicoidale, de exemplu ^n articula]ia gleznei.

Un rol important ^n cadrul mi}c@rii la nivelul cuplului cinematic ^l au mu}chii antagoni}ti. Ei controleaz@ efectuarea uniform@ }i lin@ a mi}c@rii, av$nd rol de fr$n@ muscular@ elastic@, de protejare a articula]iei. %n cazul ^n care func]ioneaz@ insuficient se pot produce accidente articulare }i musculare. Antagoni}tii regleaz@ viteza, amplitudinea }i precizia, care rezult@ din jocul echilibrat dintre agoni}ti }i antagoni}ti. Coordonarea celor dou@ grupe musculare opuse agoni}ti }i antagoni}ti se face prin mecanism nervos: inerva]ie reciproc@.

3.2. Chingile musculare


Chinga muscular@ poate avea form@ de ans@ sau de V. E format@ din doi mu}chi cu inser]ia distal@ apropiat@ sau chiar comun@ }i cu capetele proximale divergente. Aceea}i ching@ poate ac]iona, dup@ caz, cu punctul fix a}ezat distal sau proximal. Un exemplu de ching@ foarte important@ este cea format@ de mu}chiul peronier lung }i tibial anterior (baza primului metatarsian }i I cuneiform), cu rol sus]inerea bol]ii plantare, suspend$nd piciorul ca ^ntr-o }a cu punctul fix superior.

3.3. Lan]uri musculare (cinematice)


Mai mu]i mu}chi se asociaz@ prin grupare ^n sens longitudinal de-a lungul unui lan] articular (cinematic) form$nd un lan] muscular sau motor. %ntinz$ndu-se peste mai multe articula]ii, mu}chii lan]ului, prin contrac]ia lor simultan@ sau succesiv@ solidarizeaz@ ^ntr-o ac]iune comun@ mai multe segmente corporale, chiar }i la distan]@ mare. Un lan] cinematic poate fi: deschis, atunci c$nd se termin@ liber (exemplu membrul inferior balant ^n timpul mersului); ^nchis, c$nd ambele capete sunt fixate de sol sau de un obiect fix (exemplu membrul superior ^n munca fizic@ sau membrul inferior ^n sta]iune). La nivelul membrului inferior, ^n jurul celor trei mari articula]ii, se formeaz@ dou@ lan]uri musculare antagoniste: lan]ul triplei flexiuni; lan]ul triplei extensiuni; lan]ul spiral de solidarizare a trunchiului cu membrul inferior. %n cadrul fiec@rui lan] mu}chii sunt a}eza]i alternativ ^naintea }i ^napoia articula]iilor.

Lan]ul triplei extensiuni este cu mult mai important }i mai puternic din cauza ortostatismului. Ac]ioneaz@ preponderent antigravita]ional. Este format din gluteul mare, cvadricepsul femural }i tricepsul sural.

3.4. Lan]uri cinematice


Mai multe cupluri cinematice legate ^ntre ele, ^n sens longitudinal, formeaz@ un lan] cinematic, format din mai multe segmente }i mai multe articula]ii. Lan]urile cinematice principale ale corpului omenesc sunt: a. Lan]ul cinematic al capului, g$tului }i trunchiului este format din articula]iile: atlantooccipital@, intervertebrale, ale coloanei cu bazinul. Permite mi}c@ri de flexiuneextensiune, ^nclinare lateral@, rota]ie, circumduc]ie. b. Lan]ul cinematic al membrului superior este format din centura scapular@, articula]ia scapulohumeral@, bra], articula]ia cotului, antebra], g$tul m$inii, m$n@. Execut@ mi}c@ri complexe: ridicarea }i cobor$rea bra]elor prin lateral (abduc]ie-adduc]ie), prin ^nainte }i ^napoi (flexiune-extensiune) sau prin orice alt@ direc]ie intermediar@; r@sucirea ^nauntru }i ^nafar@; rota]ia (circumduc]ia); apucarea, ^mpingerea, lovirea, aruncarea; c@]@rarea ^n m$ini; amortizarea c@derii pe m$ini; sus]inerea corpului ^n pozi]ia at$rnat sau st$nd pe m$ini. Realizeaz@ mi}c@ri de fine]e, precizie, amplitudine. c. Lan]ul cinematic al membrului inferior este format din centura pelvian@, }old, coaps@, genunchi, gamb@, glezn@, picior. Efectueaz@ mi}c@ri ca: sus]inerea corpului ^n diverse pozi]ii; propulsia corpului ^nainte, ^napoi }i ^n sus (mers ^nainte }i ^napoi, fug@, salt); amortizarea c@derii pe sol ^n cazul c@derii pe picioare; r@sucirea ^n@untru }i ^nafar@; dep@rtarea }i apropierea membrului inferior; (abduc]ie-adduc]ie); rota]ia pe unul sau pe ambele picioare, pivotarea; lovirea cu sau f@r@ pendulare; ^mpingerea, apucarea (la cei antrena]i); s@ritura cu forfecare. %ndepline}te ^n principal func]ia de sprijin }i este mai dezvoltat dec$t lan]ul cinematic al membrului superior. Ac]iunea de totalitate a celor trei lan]uri cinematice principale, ^mpreun@ cu lan]uri

mai mici, are ca efect ^n sport ob]inerea unor performan]e deosebite prin r@sucirea ^n aer a ^ntregului corp (la s@ritura cu pr@jina, gimnastic@, s@rituri ^n ap@).

Deprinderile motrice complexe


Sunt mersul, fuga, saltul }i arunc@rile. Sunt comune majorit@]ii sporturilor individuale }i colective. Ele sunt ac]iuni biomecanice complexe care permit locomo]ia diferitelor segmente }i ale corpului ^n ^ntregime.

%nsu}irea }i perfec]ionarea deprinderilor motrice Mersul }i fuga sunt mi}c@ri ciclice, deoarece ^n timpul efectu@rii lor membrele repet@ fazele mi}c@rii. S@riturile }i arunc@rile sunt mi}c@ri aciclice deoarece membrele }i trunchiul execut@ mi}c@rile respective doar o singur@ dat@, repetarea nefiind obligatorie. Deprinderile motrice apar ^n cursul ontogenezei, chiar ^n cavitatea uterin@, embrionul }i apoi f@tul execut$nd o serie de mi}c@ri ^n lichidul amniotic, care sunt percepute de mam@ ^ncep$nd din luna a IV-a. La na}tere nou n@scutul execut@ mi}c@ri dezordonate, ^nl@n]uiri ale unor reflexe primare. Dup@ primele s@pt@m$ni de via]@ copilul, dac@ este sus]inut, poate realiza mi}c@ri alternative cu membrele inferioare = mers automatic primar, care dispare dup@ 10-12 luni. El este ^nlocuit cu un mers titubant, cu picioarele ^ndep@rtate pentru a-}i m@ri poligonul de sus]inere. Perfec]ionarea ulterioar@ a mersului se realizeaz@ prin intermediul analizatorilor cutanat }i kinestezic. %nsu}irea }i formarea unor deprinderi motrice trece prin patru faze: faza de mi}care necoordonat@, caracteristic@ primei copil@rii sau ^ncep@torului ^n sport; faza de diferen]iere, ^n care ^n timpul mi}c@rilor organismul caut@ s@ transforme sistemul s@u cu mai multe grupe, ^ntr-unul dirijat, care duce la o execu]ie rigid@ }i st$ngace; faza de concentrare, ^n care se concentreaz@ sistemele de fr$nare, se sistematizeaz@ mi}c@rile utile }i sunt eliminate cele inutile. Mi}carea devine u}oar@, rapid@ }i precis@; faza de perfec]ionare, ^n care, ^n urma repet@rilor se ajunge la apari]ia mi}c@rilor stereotipe. Prin repetare, perfec]ionarea continu@. Sportivul ajunge s@ se integreze total ^n mediul ^n care lucreaz@ }i s@ considere materialele cu care lucreaz@ drept prelungiri ale membrelor sale. S@ritorul va face corp comun cu pr@jina, arunc@torul cu ciocanul, suli]a, discul sau greutatea. Prin repetarea ^n diferite variante a unei mi}c@ri se l@rge}te num@rul deprinderilor

motrice, ^nsu}irea unui alt stil, a unei tehnici mai avantajoase. Urm@torul pas este des@v$r}irea stilului la care particip@ }i condi]iile speciale de antrenament. Planul general de analiz@ a unei mi}c@ri simple sau a unor deprinderi motrice este urm@torul: 1. Denumirea mi}c@rii; 2. Exerci]iile fizice ^n care se ^nt$lne}te mi}carea; 3. Fazele mi}c@rii: enumerarea fazelor ^n succesiunea lor; descrierea fiec@rei faze ^n parte; for]ele exterioare care trebuie ^nvinse: rezisten]a solului }i presiunea asupra solului; rezisten]a aerului; greutatea segmentelor; alte rezisten]e exterioare. baza de sus]inere; traiectoria centrului de greutate; men]inerea echilibrului }i rolul posturii; p$rghiile osoase; grupele musculare ^n travaliu dinamic. 4. Variantele mi}c@rii: legate de mi}care; legate de caracteristicile individuale. 5. Ierarhia calit@]ilor fizice. %n evaluarea unei deprinderi motrice trebuie s@ se ]in@ seama }i de integritatea sistemului nervos, a bra]elor aferent }i eferent ale reflexului.

4.1. Mersul
Mersul este deprinderea motric@ prin care se realizeaz@ ^n mod obi}nuit locomo]ia, iar ^n sport probele de mar}. Evolu]ia ontogenetic@ a mersului. Copilul ^ncepe prin a se t$r^, a merge de-a bu}ilea, apoi se ridic@ ^n picioare }i face primii pa}i. Mersul poate ^ncepe mai repede dac@ un copil este sus]inut sau ]inut de m$ini. %n primii ani copilul merge cu baz@ mare de sus]inere pentru a putea men]ine centrul de greutate al corpului ^n interiorul poligonului de sprijin. Copilul se leag@n@ pentru a}i putea men]ine echilibrul, imit$nd mersul maimu]elor antropoide. %n jurul v$rstei de 4 ani, mersul copilului ^ncepe s@ semene cu cel al adultului }i evolueaz@ odat@ cu v$rsta. %n evolu]ia sa filogenetic@, ^n mers au trebuit s@ fie respectate dou@ cerin]e: stabilitatea

}i mobilitatea. Stabilitatea este esen]ial@ deoarece balansarea }i echilibrul trebuie sus]inute ^n timpul acceler@rii }i oscila]iilor care se produc la fiecare pas. Mobilitatea rezult@ din coordonarea ac]iunilor musculare a gravita]iei }i a iner]iei sistemelor de p$rghii pentru dirijarea diferitelor segmente ale corpului. Fazele mersului Mersul se realizeaz@ cu ajutorul pa}ilor. Pasul corespunde seriei de mi}c@ri ce se succed ^ntre cele dou@ pozi]ii identice ale unui singur picior. %n timpul efectu@rii pa}ilor exist@ urm@toarele momente mai importante: 1. debutul dublului sprijin; 2. dublul sprijin; 3. sprijinul unilateral, cu: semipasul posterior; momentul verticalei; semipasul anterior; 4. debutul dublului sprijin ulterior. %n orice mi}care primul impuls porne}te din apropierea centrului de greutate. Trunchiul se apleac@ ^nainte pentru ca proiec]ia centrului de greutate s@ treac@ ^naintea bazei de sus]inere. Concomitent membrul de sprijin se extinde iar cel@lalt devine pendulant, p@r@se}te solul, apoi este proiectat ^naintea membrului de sprijin, fiind fixat din nou pe sol. Mi}carea se repet@, cu rolul membrelor inversat. 1. Debutul dublului sprijin se efectueaz@ cu: membrul inferior propulsat ^nainte, av$nd piciorul la unghi drept pe gamb@, genunchiul extins }i coapsa la 30 fa]@ de vertical@; membrul inferior situat posterior are calcaneul ridicat de pe sol, genunchiul ^n u}oar@ flexie }i }oldul ^n extensie de 15. 2. Dublul sprijin membrul situat anterior ^}i a}eaz@ planta pe sol, gamba face cu verticala un unghi de 10, apoi se verticalizeaz@. Genunchiul se ^ndoaie u}or, apoi se destinde; la membrul situat posterior, de la 15 flexie dorsal@, piciorul trece ^n unghi drept, apoi ^n flexie plantar@ de 30, cu primele falange ^n hiperextensie. %n acest moment ambele picioare sunt ^n contact cu solul. Apoi genunchiul de flecteaz@ p$n@ la 50, hiperextensia }oldului se reduce }i piciorul p@r@se}te solul.

3. Sprijinul unilateral este perioada ^n care membrul situat posterior p@r@se}te solul }i devine pendulant (semipasul posterior) trece pe l$ng@ membrul inferior de sprijin

(momentul verticalei) }i devine anterior (semipasul anterior). %n acest moment, membrul de sprijin este blocat vertical cu }oldul }i genunchiul ^n hiperextensie sub ac]iunea mu}chilor care alc@tuiesc lan]ul triplei extensii: glutei, ischio-gambieri, cvadriceps. Ulterior, c$nd piciorul de sprijin se desprinde de pe sol, v$rfurile degetelor ^mping corpul ^nainte, membrul de sprijin devine oscilant, av$nd genunchiul ^n flexie, datorit@ mu}chilor gemeni. Mu}chii adductori ai coapsei }i gluteii mijlociu }i mic men]in bazinul orizontal, nel@s$ndu-l s@ cad@ spre membrul oscilant. Linia centrului de greutate cade ^n imediata apropiere a piciorului de sprijin. Echilibrul corpului ^n mers este men]inut }i cu ajutorul mi}c@rilor de pendulare a bra]elor; fiecare bra] penduleaz@ pe r$nd, ^napoi, c$nd membrul inferior de partea sa este ^mpins ^nainte. Deplasarea centrului de greutate ^n mers Fiind o deprindere motric@, mersul de bazeaz@ pe ac]iuni biomecanice. Corpul omenesc este considerat un mobil al c@rui centru de greutate este }i el ^n mi}care. Asupra centrului de greutate ac]ioneaz@ for]a gravita]iei care ^l trage spre sol }i rezisten]a aerului, care i se opune din fa]@. Aceste dou@ for]e dau for]a rezultant@ care trebuie ^nvins@ de for]a de deplasare. Pentru a fi posibil@ deplasarea, for]a de deplasare trebuie s@ fie mai mare dec$t for]a rezultant@. Deci, mersul este influen]at de o serie de for]e exterioare, dintre care gravita]ia }i rezisten]a aerului se aplic@ asupra centrului de greutate, sub forma unei for]a rezultante. Toate aceste for]e exterioare trebuie ^nvinse de for]ele interioare, reprezentate de grupele musculare }i de sistemul de p$rghii osteoarticulare. Dup@ ce mi}carea a fost pornit@, centrul de greutate se deplaseaz@ datorit@ a doi factori, viteza de propulsie }i iner]ia, care pot suplini p$n@ la un moment dat chiar }i o for]@ muscular@ deficitar@. Viteza de propulsie este }i un factor de echilibru care limiteaz@ deplas@rile laterale. Mu}chii motori ai mersului %n mers intervin numeroase grupe musculare apar]in$nd pelvisului, coapsei }i gambei, aceste grupe intervenind ^n anumite faze ale mersului. Mu}chii posteriori ai pelvisului care intervin ^n mers sunt: Mu}chiul gluteu mare este un mu}chi prin excelen]@ antigravita]ional. Ac]ioneaz@ ^n sta]iune }i locomo]ie de pe membrul inferior fixat, asupra bazinului, ^nving$nd greutatea corporal@. %n sta]iune vertical@ comod@ }i ^n mersul obi}nuit este inactiv. %n sta]iune intervine ^n momentul ^n care corpul este u}or ^nclinat ^nainte, ^mpiedic$nd c@derea ^nainte a trunchiului pe coaps@ (contrac]ie static@ cu punctul fix pe coaps@). %n mers intervine numai c$nd subiectul poart@ greut@]i, urc@ o pant@ sau merge pe teren alunecos. Mu}chii gluteu mijlociu }i gluteu mic ac]ioneaz@ ca abductori, cu punctul fix pe femur, devenind antagoni}ti ai adductorilor, ^mpreun@ cu care asigur@ balansarea pelvisului ^n

plan frontal. %n contrac]ie unilateral@ la nivelul membrului de sprijin, devin indispensabili ^n mers }i ^n sta]iunea asimetric@. %n mers, ^n faza de sprijin unilateral, contrac]ia lor ^mpiedic@ c@derea pelvisului de partea membrului oscilant, produc$nd chiar o u}oar@ ^nclina]ie a lui de partea membrului de sprijin. Prin aceasta, greutatea trunchiului este adus@ deasupra sprijinului, asigur$ndu-se echilibrul, iar membrul oscilant c$}tig@ spa]iul necesar pendul@rii. %n paralizia lor, mersul devine foarte greu, pelvisul c@z$nd la fiecare pas de partea opus@. C$nd sunt paraliza]i bilateral, mersul devine leg@nat (ca de ra]@). Mu}chii anteriori ai pelvisului Mu}chiul iliopsoas are ca ac]iune principal@ flexia coapsei pe pelvis. Cu punctul fix pe coloan@ }i pelvis, intervine indispensabil ^n mers, duc$nd coapsa membrului oscilant dinapoi ^nainte. Lungimea psoasului este hot@r$toare pentru lungimea pa}ilor }i a s@riturii. C$nd iliopsoasul este paralizat, mersul devine aproape imposibil. Mu}chii regiunii anterioare a coapsei Mu}chiul cvadriceps femural are rol ^n mers, at$t ^n contrac]ie static@ c$t }i dinamic@; ac]ioneaz@ asupra articula]iei coxofemurale }i asupra genunchiului. Cu punctul fix pe gamba membrului de sprijin, prin contrac]ie static@ stabilizeaz@ genunchiul ^n extensiune }i transform@ membrul inferior ^ntr-o coloan@ rigid@ necesar@ sprijinului ^n timpul mersului. La nivelul membrului oscilant ac]ioneaz@ succesiv: produce flexiunea coapselor pe bazin, c$nd coapsa este dus@ din faza pasului posterior ^n cea a pasului anterior, ^n faza a doua extinz$nd brusc gamba. Contrac]ia cvadricepsului contribuie la lungirea pasului prin extensiunea brusc@ a genunchiului. %mpreun@ cu ceilal]i mu}chi ai lan]ului triplei extensiuni, cvadricepsul femural intervine ^n mersul pe teren ascendent }i ^n urcatul sc@rilor. Mu}chii regiunii posterioare a coapsei sunt cei trei mu}chi ischio crurali: semimembranosul, semitendinosul }i bicepsul femural, care sunt flexori ai gambei pe coaps@. Mu}chii regiunii anterioare a gambei sunt tibialul anterior, extensorul lung al halucelui }i extensorul lung al degetelor. Prin ac]iunea lor de flexiune dorsal@ a piciorului, intervin ^n mers: la nivelul membrului de sprijin trag gamba ^nainte; pe membrul mobil ac]ioneaz@ de pe gamb@ }i ridic@ piciorul, asigur$nd scurtarea membrului necesar@ pendul@rii. Prin ac]iune static@ stabilizeaz@ glezna ^n faza de sprijin. Mu}chii regiunii laterale a gambei, lungul }i scurtul peronier, sunt stabilizatorii laterali ai piciorului }i gleznei, activitatea lor mecanic@ fiind ^n timpul c$t calcaneul este ridicat de pe sol.

Mu}chii regiunii posterioare a gambei Mu}chiul triceps sural este cel mai puternic flexor plantar al piciorului. La nivelul membrului de sprijin tricepsul ac]ioneaz@ de pe picior asupra gambei, ^mpiedic$nd ^nclina]ia ei ^nainte sub ac]iunea greut@]ii corporale; este un important stabilizator al articula]iei talocrurale. %n mers, aplic@ cu for]@ planta pe sol, dezlipe}te apoi planta p$n@ pe capetele metatarsienilor }i realizeaz@ ^n continuare desprinderea complet@ a piciorului de pe sol, d$ndu-i propulsia necesar@ locomo]iei. Este unul dintre cei mai importan]i mu}chi ai mersului. Mi}c@ri asociate mersului %n timpul mersului mai intervin activ o serie de grupe musculare, care determin@ mi}c@ri ale umerilor }i membrelor superioare }i oscila]ii ale corpului ^n ^ntregime. Mi}c@rile umerilor }i membrelor superioare. %n timpul mersului umerii }i membrele superioare sunt proiectate ^nainte }i ^napoi, prin torsiuni ale coloanei, ^n acela}i ritm cu deplasarea membrelor inferioare, dar ^n sens invers. Proiectarea bra]ului ^nainte pune ^n tensiune mu}chiul latissim, iar rota]ia trunchiului fibrele mu}chiului intern al abdomenului, iner]ia creat@ ajut$nd la progresia }oldului ^nainte. Mi}c@rile trunchiului }i balansul membrelor superioare ajut@ ritmul de ^naintare prin men]inerea centrului de greutate ^ntr-o pozi]ie convenabil@. Oscila]iile corpului ^n timpul mersului sunt: Oscila]iile verticale, ^n medie 5 cm., sunt maxime ^n momentul verticalei }i minime ^n perioada de sprijin bilateral. Exist@ persoane la care oscila]iile verticale au o amplitudine mai mare: mersul s@lt@re]. Oscila]iile transversale, ^n medie 4 cm., corespund ^nclin@rilor alternative ale trunchiului de partea membrului de sprijin; au rol ^n echilibrarea centrului de greutate ^n mers prin apropierea sa de poligonul de sprijin. Oscila]iile anteroposterioare. %n faza anterioar@ a sprijinului unilateral trunchiul se ^nclin@ ^nainte, iar ^n faza posterioar@ a sprijinului unilateral se ^nclin@ ^napoi. Aceste oscila]ii sunt completate cu u}oare mi}c@ri de rota]ie ale bazinului ^n jurul unui ax vertical.

4.2. Alergarea
Alergarea este o form@ a locomo]iei care ajut@ la deplasarea rapid@ a corpului omenesc. Ea const@ ^n trecerea succesiv@ }i rapid@ a unui membru inferior ^naintea celuilalt, cu sprijin alternativ pe membrele inferioare. Spre deosebire de mers, alergarea nu prezint@ perioada de sprijin dublu; ^naintarea se realizeaz@ prin mici s@rituri, separate prin perioada de sprijin unilateral. Fazele alerg@rii

Alergarea are dou@ faze principale: faza de sprijin unilateral }i fuleul. a. Faza de sprijin unilateral ^ncepe din momentul c$nd membrul inferior ia contact cu solul }i se termin@ ^n momentul ^n care membrul inferior se desprinde de sol. Aceast@ perioad@ reprezint@ momentul de sprijin }i se ^mparte ^n cinci faze secundare: ^nceputul sprijinului; cursa membrul inferior pendulant spre momentul verticalei; momentul verticalei; cursa membrul inferior pendulant dup@ momentul verticalei; sf$r}itul sprijinului. %nceputul sprijinului reprezint@ contactul membrului anterior cu solul, contact care este diferit ^n func]ie de tipul alerg@rii. Pentru sus]inerea greut@]ii corpului, prin contrac]ia mu}chilor membrului inferior devenit de sprijin, se formeaz@ o coloan@ rigid@ care ^mpinge capul femural ^n cavitatea acetabular@. Bazinul, coapsa }i articula]ia genunchiului fiind blocate, ^ntreaga for]@ de presiune se transmite bol]ii plantare, sus]inut@ de tendoanele tibialului anterior }i peronierului lung. Cel mai solicitat este mu}chiul tibial anterior, el devenind dureros mai ales la persoanele neantrenate. Cursa membrului pendulant spre momentul verticalei reprezint@ faza de sprijinfr$nare. %n momentul ^n care membrul inferior de sprijin s-a fixat, ^ncepe ^naintarea membrului pendulant, care ajunge ^n dreptul membrului de sprijin momentul verticalei apoi ^}i continu@ pendularea }i preia func]ia de sprijin, permi]$nd celuilalt membru s@ continue ^naintarea. Membrul inferior de sprijin are }i rol de formare prin intrarea ^n contrac]ie izometric@ a mu}chilor lan]ului triplei extensiuni, cu ac]iuni de amortizare. Pe l$ng@ musculatura frenatoare, la amortizare particip@ }i oasele, cartilajele articulare, capsula }i ligamentele, ^n special ale articula]iei genunchiului. b. Fuleul este momentul alerg@rii ^n care ambele picioare, de}i uneori ating solul, nu se sprijin@ pe el. Fuleul este cu at$t mai mare, cu c$t articula]ia coxofemural@ este mai mobil@ }i este urmat imediat de ^nceputul sprijinul membrului pendulant. Deplasarea centrului de greutate ^n alergare Ca }i ^n mers, ^n alergare centrul de greutate se deplaseaz@ ^n func]ie de interven]ia celor trei for]e principale: for]a muscular@ (F), greutatea corporal@ (G) }i rezisten]a aerului (A). Deplasarea centrului de greutate respect@ principiul paralelogramului for]elor. Dac@ viteza este constant@, cele trei for]e se men]in ^n echilibru: for]a care exprim@ greutatea corporal@ ac]ioneaz@ ^n jos, for]a muscular@ ^n sus }i se opune celorlalte for]e (gravita]ie, greutate, rezisten]a aerului), iar for]a A ac]ioneaz@ orizontal. Dac@ viteza scade, rezisten]a aerului se mic}oreaz@ }i for]a muscular@ se reduce. Dac@ viteza cre}te, cre}te propor]ional }i rezisten]a aerului }i for]a de frecare, iar for]a

muscular@ trebuie s@ ating@ valori mai mari, pentru a ^nvinge aceste for]e exterioare. %n alergare, pe l$ng@ deplasarea rectilinie, centrul de greutate se deplaseaz@ vertical }i lateral. Dac@ se calculeaz@ distan]a parcurs@ de subiect ^n alergare, ea nu corespunde traiectoriei parcurse de centrul de greutate, care este ^ntotdeauna mai lung@. Acest lucru este explicabil prin deplasarea sinusoidal@ pe vertical@ a centrului de greutate, care este proiectat ^n sus }i ^nainte, apoi ^n jos }i ^nainte; centrul de greutate se deplaseaz@ tot dup@ o traiectorie sinusoidal@ }i lateral. %n timpul unei curse de 100 m. plat, centrul de greutate are o traiectorie de 105-113 m., ^n condi]iile unei tehnici de alergare corect@. Cu c$t tehnica de alergare este mai deficitar@, cu at$t lungimea traiectoriei centrului de greutate cre}te. Caracteristicile alerg@rilor de vitez@ }i de fond %n timpul alerg@rilor de vitez@ subiectul fuge dup@ propriul s@u centru de greutate, care cade ^ntotdeauna ^naintea poligonului de sprijin. Trunchiul alerg@torului este aplecat ^nainte, for]a muscular@ este mai mare }i direc]ia ei de ac]iune este mai ^nclinat@. Fa]@ de mers, ^nceputul sprijinului difer@ prin faptul c@ atingerea c@lc$iului de sol este superficial@; planta nu se a}eaz@ pe sol ca un t@v@lug, ci numai mu}c@ solul. Se disting dou@ momente de rulaj plantar: la ^nceput dinainte ^napoi, p$n@ ce c@lc$iul atinge solul, iar dup@ ce s-a dep@}it momentul verticalei, planta ruleaz@ invers, dinapoi ^nainte pentru a participa la propulsia corpului ^nainte. La alergarea ^napoi cu spatele planta nu atinge solul ^n totalitate, deoarece alergarea se realizeaz@ pe v$rfuri, ^n schimb centrul de greutate cade ^n interiorul poligonului de sprijin. C$nd subiectul alearg@ cu trunchiul aplecat ^napoi, centrul de greutate cade ^naintea poligonului de sprijin (^naintea alerg@rii). %n timpul alerg@rilor de fond, centrul de greutate se plaseaz@ ^n permanen]@ ^n interiorul poligonului de sprijin. Alergarea de fond este o alergare economic@: trunchiul subiectului alege pozi]ia cea mai comod@ }i cea mai pu]in solicitant@; for]a muscular@ necesar@ deplas@rii este mai mic@, direc]ia de ac]iune mai apropiat@ de vertical@, ^nceputul sprijinului se realizeaz@ cu c@lc$iul, iar ^n perioada de sprijin unilateral planta ruleaz@ pe sol dinapoi ^nainte, pe toat@ suprafa]a de contact, realiz$nd o mi}care de tip t@v@lug. Viteza de alergare %n alergarea de vitez@, subiectul nu poate alege pozi]ia cea mai pu]in solicitant@, ci pozi]ia care-i permite s@ ^nving@ mai u}or frecarea aerului, pentru a c$}tiga ^n vitez@. Aplecarea trunchiului ^nainte reprezint@ o pozi]ie aerodinamic@, ^n care trunchiul ^n atac }i suprafa]a de sec]iune se mic}oreaz@, ^n consecin]@ se mic}oreaz@ }i rezisten]a aerului. Viteza de deplasare este condi]ionat@ de caden]a fuleelor pe secund@, de lungimea fuleului, de factorii meteorologici, de calitatea echipamentului etc. Dac@ se ia ^n considerare numai lungimea }i frecven]a fuleului, f@c$nd abstrac]ie de for]a muscular@ }i de rezisten]a aerului, viteza de deplasare reprezint@ produsul dintre

lungimea fuleului (L) }i frecven]a lui (N), exprimat@ prin formula V=LxN. Viteza se m@re}te dac@ cre}te numai frecven]a fuleului, dac@ cre}te numai lungimea fuleului sau, ideal, dac@ cresc ambii factori. Frecven]a este legat@ de caracteristicile neuromusculare ale subiectului, unde este inclus }i startul. Cre}terea lungimii fuleului se realizeaz@ prin trei modalit@]i: m@rind intensitatea for]ei de extensie a piciorului de sprijin, m@rind unghiul fuleului (unghiul femuro-femural, cu v$rful la nivelul articula]iilor coxofemurale) sau pendul$nd c$t mai ^nainte gamba. Aceste trei modalit@]i au numai valoare teoretic@, deoarece unghiul femuro-femural nu poate fi m@rit ^ntr-o alergare eficient@, iar pendularea ^nainte a gambei duce fie la pierderea echilibrului, fie la alungirea prea mare a fuleului, care este ^nso]it@ de sc@derea frecven]ei. Singura modalitate eficient@ r@m$ne cre}terea intensit@]ii for]ei de extensie a piciorului de sprijin, care se poate dezvolta prin antrenament. Cre}terea frecven]ei implic@ ameliorarea impulsurilor nervoase motorii (viteza de execu]ie) }i senzitivo-motorii (viteza de reac]ie). Cre}terea vitezei de reac]ie, important@ ^n cazul startului sau a ruperilor de ritm, este extrem de greu de realizat, dat fiind caracterul ei constitu]ional. %n schimb, cre}terea frecven]ei se poate realiza prin ameliorarea excitabilit@]ii arcurilor reflexe de tip somatic, de exemplu prin alergarea pe plan ^nclinat }i medica]ie neurotrop@ adecvat@. Exerci]iile de alergare pe un u}or plan ^nclinat (8-10) u}ureaz@ biomecanica deplas@rii }i cre}terea frecven]ei. Dup@ numeroase repet@ri, frecven]a poate fi men]iunut@ }i pe teren plat.

4.3. S@riturile
S@ritura sau saltul este o deprindere motric@ prin care corpul uman realizeaz@ o desprindere momentan@ de sol, ^nving$nd for]a gravita]iei }i greutatea proprie. S@riturile sunt dependente de o serie de factori lega]i de constitu]ie, ras@, influen]a mediului etc. S@riturile se utilizeaz@ ^n domenii diferite, de la exerci]iile simple din }coli, p$n@ la s@ritura cu pr@jina, prob@ atletic@ deosebit de dificil@. S@riturile se ^nt$lnesc ^n atletism (lungime, ^n@l]ime, triplu salt, pr@jin@), ^n gimnastic@ }i jocuri sportive. C$t timp corpul omenesc se afl@ situat pe sol (iner]ia de repaus) asupra sa ac]ioneaz@ dou@ for]e egale }i de sens contrar, ale c@ror efecte se anuleaz@ reciproc. Aceste for]e sunt: ac]iunea gravita]iei (for]a de ac]iune) }i rezisten]a solului (for]a de reac]ie). Pentru ^nvingerea iner]iei de repaus este necesar@ interven]ia for]elor interioare, care trebuie s@ fie mai mari dec$t ^n mers sau alergare, deoarece intervine desprinderea de sol. %n timpul s@riturii se disting urm@toarele faze: elanul, preb@taia, zborul }i aterizarea, prezente la toate tipurile de s@ritur@ din mi}care. La s@riturile de pe loc, aceste faze se modific@ calitativ }i cantitativ. Elanul este una din fazele premerg@toare s@riturii propriu-zise. %n s@riturile din mi}care el const@ dintr-o alergare cu accelera]ie progresiv@. La s@riturile de pe loc, elanul

se ob]ine prin bascularea membrelor superioare }i flexiuni repetate ale membrelor inferioare. Preb@taia este faza ^n care segmentele corpului se flecteaz@, preg@tind b@taia, iar centrul de greutate al corpului coboar@. %n tipurile de s@ritur@ unde elanul este reprezentat de alergare, preb@taia este de fapt ultimul fuleu, de regul@ mai mic, ^nso]it de un moment de concentrare nervoas@ maxim@. B@taia reprezint@ un moment de extensie maxim@ a segmentelor corpului care particip@ la salt, proiect$nd centrul de greutate ^nainte }i ^n sus (sau ^napoi }i ^n sus la stilul flop). Membrele superioare sunt aruncate }i ele pe direc]ia s@riturii, u}ur$nd propulsia. Forma calitativ@ de manifestare a momentului b@t@ii, ^mpreun@ cu energia dezvoltat@, reprezint@ ^nceputul detentei. Zborul reprezint@ momentul plutirii ^n aer }i difer@ de detent@, care reprezint@ numai componenta ascendent@, p$n@ la ^n@l]imea maxim@ a s@riturii. %n zbor, traiectoria centrului de greutate al corpului omenesc poate fi asem@nat@ cu o curb@ balistic@ descris@ de un proiectil. Ea reprezint@ rezultanta for]elor care au ac]ionat ^n etapele premerg@toare. Mi}c@rile suplimentare ca forfecarea aerului ^n zbor sau aruncarea membrelor inferioare ^nainte, ^n apropierea locului de aterizare, nu influen]eaz@ traiectoria, ci m@resc iner]ia, prin reducerea frec@rii sau prelungirea locului de contact cu solul. Aterizarea este ultima faz@ a s@riturii }i reprezint@ din punct de vedere biomecanic efortul final al gravita]iei, iar din punct de vedere al performan]ei, randamentul s@riturii. Presiunea exercitat@ asupra solului la aterizare este maxim@, dep@}ind pe cea din momentul b@t@ii. Acest lucru se explic@ prin ad@ugarea iner]iei corpului ^n c@dere liber@. Accidentele ^n timpul s@riturii sunt mai frecvente ^n momentul b@t@ii }i ateriz@rii. %n timpul s@riturii, pe tot parcursul plutirii, traiectoria centrului de greutate se poate ^nscrie grafic ca o linie curb@ cu forme variate, ^n raport cu tipul s@riturii }i cu sportul ^n care se practic@. Forma ei este legat@ de m@rimea for]ei de plecare (impuls), de greutatea corpului ^n mi}care, direc]ia impulsului, intensitatea v$ntului, rezisten]a aerului. V$ntul din spate lunge}te traiectoria s@riturii }i performan]a nu se ia ^n considerare dac@ viteza v$ntului dep@}e}te 2 m/sec. Men]inerea echilibrului ^n timpul s@riturii se realizeaz@ ^n afara oric@rui punct de sprijin. El este realizat prin gruparea diferitelor segmente ale corpului ^n jurul centrului de greutate aflat ^n mi}care.

4.4. Detenta
Detenta este o modalitate specific@ de salt, motiv pentru care se va descrie separat, av$nd ^n vedere }i implica]iile ei ^n sportul performan]@. Detenta reprezint@ o declan}are brusc@ a energiei fizice acumulate la maximum, urmat@ de distensie brusc@. %n salt, detenta depinde de viteza de detent@, care pune ^n

valoare urm@torii factori: Viteza elanului. Elanul influen]eaz@ net calitatea detentei, mai ales la s@riturile cu elan, dar }i alte probe atletice sau jocuri sportive. Un elan bun, un ritm }i o apreciere corect@ a penultimului }i ultimului pas, precum }i o apreciere corect@ a traiectoriei unei mingi de fotbal, permite o lovitur@ cu capul a ei, din s@ritur@, cu maximum de randament. Unghiul de s@ritur@ influen]eaz@ ^n@l]area centrului de greutate. Unghiul de s@ritur@ este unghiul sub care axul gambei la membrul inferior de b@taie (detentor) p@r@se}te solul. Acest unghi depinde de natura s@riturii. Dar, un corp mai greu dec$t aerul va avea o vitez@ ini]ial@ mai mare viteza cu care p@r@se}te solul -, dac@ unghiul de s@ritur@ se va ^ndep@rta de 90 }i se va apropia de orizontal@. Dac@ pentru un unghi de 90 s@ritorul trebuie s@-}i ridice centrul de greutate drept ^n sus (gravita]ia fiind maxim@) utiliz$nd o anumit@ for]@, la aceea}i greutate, sub un unghi de 45 for]a va sc@dea la jum@tate, iar sub un unghi de 0 (startul la ^not) va fi egal@ cu viteza ini]ial@ maxim@ dezvoltat@ de posibilit@]ile organismului respectiv. Lungimea membrelor inferioare influen]eaz@ detenta mai ales la s@ritura ^n ^n@l]ime, deoarece atunci c$nd membrele inferioare sunt mai lungi, centrul de greutate este situat mai sus, deci mai aproape de ^n@l]imea care trebuie trecut@. Forma bol]ii plantare. O bolt@ plantar@ mai ad$ncit@ favorizeaz@ s@ritorul, spre deosebire de o bolt@ plantar@ mai aplatizat@, care-l defavorizeaz@. Cu c$t raportul dintre bra]ele p$rghiei piciorului (axa transversal@ a gleznei }i tuberozitatea calcaneului) este mai mare, cu at$t for]a de propulsie cre}te. Ritmul ultimilor doi pa}i. %n raport cu viteza de alergare m@rit@ }i cu aprecierea corect@ a distan]ei, acest factor influen]eaz@ detenta la sporturile ^n care sunt necesari ace}ti pa}i. Lungimea fibrelor musculare. Pentru detent@ este important@ lungimea fibrelor mu}chilor care fac parte din lan]ul triplei extensiuni, acest lan] muscular realiz$nd extensiunea cu o for]@ cu at$t mai mare cu c$t apropierea capetelor de inser]ie ale mu}chiului este mai mare. Elementele ajut@toare au un caracter auxiliar, dar trebuie luate ^n considera]ie. Acestea sunt mi}c@ri complexe, cum ar fi extensia membrului inferior de b@taie, aruncarea membrului inferior pendulant ^nainte }i ^n sus, ac]iunea bra]elor. Viteza cu care sunt pu}i ^n ac]iune factorii de mai sus este numit@ viteza de detent@, care, cu c$t este mai mare cu at$t detenta cre}te.

4.5. Aruncarea
Aruncarea este o mi}care complex@, care const@ ^n propulsarea unui obiect oarecare c$t mai departe de cel care arunc@. Obiectul poate fi suli]@, disc, greutate, ciocan, minge. Aruncarea are patru faze principale: preg@tirea, ghemuirea, explozia }i echilibrarea. Preg@tirea sau elanul const@ ^n prinderea obiectului ce urmeaz@ a fi aruncat, plasarea

corpului pe locul de aruncare, pozi]ionarea lui ^n vederea arunc@rii }i concentrarea. Ghemuirea reprezint@ punerea sub tensiune a tuturor lan]urilor musculare extensoare. Explozia reprezint@ extensia lan]urilor musculare extensoare ale membrelor superioare care execut@ aruncarea, ^nso]it@ de extensia de propulsie }i sprijin din partea membrelor inferioare }i a trunchiului. Echilibrarea este revenirea corpului ^n vederea men]inerii echilibrului, deoarece ^n momentul exploziei corpul se dezechilibreaz@. Pentru echilibrare intervin to]i mu}chii care particip@ la reflexele statice }i statokinetice. Formele arunc@rii %n general, arunc@rile se pot ^ncadra ^n trei tipuri: prin destindere, prin arcuire, prin piruet@. Arunc@rile prin destindere au ca prototip aruncarea greut@]ii }i se realizeaz@ prin ghemuirea corpului }i extinderea lui brusc@, de jos ^n sus. Arunc@rile prin arcuire au ca prototip aruncarea suli]ei. Efectuarea arunc@rii cuprinde extensia trunchiului }i a membrelor, prin a c@ror destindere obiectul este aruncat. %n aceast@ form@ de aruncare un rol important ^l au mu}chii drep]i abdominali. Arunc@rile prin piruet@ au ca prototip aruncarea ciocanului. Se pot efectua trei sau patru piruete, ^n care corpul este folosit ca un ax care se ^nv$rte}te. Randamentul arunc@rii cre}te odat@ cu viteza de ^nv$rtire. Traiectoria centrului de greutate Traiectoria centrului de greutate trebuie s@ fie c$t mai eficient@. %n orice mi}care din cadrul deprinderilor motrice complexe, echilibrul tinde s@ se rup@ datorit@ deplas@rii centrului de greutate. Acest fapt trebuie utilizat ^n folosul arunc@rii }i pentru cre}terea randamentului ei. Pentru realizarea unui randament sporit al arunc@rii, mi}c@rile se studiaz@ }i se corecteaz@ cu ajutorul cinematografiei sau videocasetelor care permit oprirea }i analizarea pozi]iei respective. S@ analiz@m acum aruncarea mingii de handbal la poart@. %n momentul arunc@rii din plonjon, echilibrul centrului de greutate (situat la nivelul vertebrei L5) se rupe inten]ionat, prin aruncarea corpului ^nainte. La realizarea mi}c@rii contribuie o serie de mi}c@ri succesive. Mi}carea ^ncepe din pozi]ia vertical@ cu corpul ^n echilibru, preg@tindu-se pentru aruncare, sportivul flecteaz@ genunchii, ajung$nd ^n pozi]ia pe v$rfuri. Baza de sus]inere se reduce, centrul de greutate tinde s@ coboare, se proiecteaz@ ^nc@ ^n mijlocul bazei de sus]inere, care este ^ns@ redus@ ca suprafa]@. Ridicarea membrului superior st$ng ^nainte }i a celui drept ^napoi, ajut@ ^n acest moment la men]inerea echilibrului. Prin accentuarea flexiei gambelor }i deplasarea trunchiului ^nainte, centrul de greutate continu@ s@ coboare }i proiec]ia lui cade ^naintea bazei de sus]inere, astfel ^nc$t echilibrul se rupe }i corpul cade ^nainte. %n momentul pierderii echilibrului, gleznele

}i genunchii se destind brusc }i toat@ for]a membrului inferior se transmite trunchiului, care este proiectat ^nainte, ^mpreun@ cu centrul de greutate. Membrul superior drept care ]ine mingea se ^ntinde }i biciuie}te aerul, arunc$nd mingea. For]a cu care este aruncat@ mingea este o for]@ combinat@ (FC ), calculat@ astfel: FC = F1 + F2 + F3, ^n care F1 este for]a membrului inferior, F2 este for]a trunchiului ^n c@dere, F3 este for]a membrului superior. La aceste for]e se adaug@ coeficientul ce ]ine de rezisten]a }i elasticitatea solului, unghiul de aruncare }i valoarea accelera]iei for]ei gravita]ionale (9,81 m/sec2). %n cadrul oric@rui tip de aruncare intervine }i presiunea cu care plantele apas@ asupra solului (PN). Aceasta variaz@ ca intensitate }i se calculeaz@ din formula: PN = PD + PS, unde PD = presiunea plantei drepte, PS = presiunea plantei st$ngi. La aruncarea greut@]ii cu m$na dreapt@ PD variaz@ ^n func]ie de traiectoria greut@]ii aruncate. For]a de aruncare For]a de aruncare (FA) reprezint@ energia dezvoltat@ de organism ^n vederea realiz@rii arunc@rii. %n biomecanica arunc@rii, FA = FC x V, unde FC este for]a de contrac]ie, V este viteza de aruncare contrac]ie). For]a de contrac]ie rezult@ din combinarea unor elemente anatomice ce ]in de aparatul locomotor cu o serie de propriet@]i fiziologice ale masei musculare. Aceste elemente sunt: num@rul de lan]uri musculare angajate ^n mi}care; num@rul de lan]uri articulare care particip@. Cu c$t lan]ul musculoarticular cuprinde mai multe segmente, cu at$t for]a de aruncare cre}te. sec]iunea transversal@ a maselor musculare. For]a de contrac]ie a unui mu}chi este propor]ional@ cu sec]iunea sa transversal@; elasticitatea muscular@. Prehensiunea unui obiect care urmeaz@ s@ fie aruncat realizeaz@ o punere ^n tensiune a unor grupe musculare (mu}chii flexori ai antebra]ului }i m$inii) urmat@ de alungirea lor. Alungirea se realizeaz@ pe baza elasticit@]i musculare, mu}chii av$nd ac]iunea unui amortizor elastic, destins. %n momentul arunc@rii mu}chii se contract@, dar tensiunea elastic@ a fibrelor care se scurteaz@ se reduce treptat. Rela]ia dintre alungirea fibrelor (prin dep@rtarea capetelor de inser]ie ^n momentul prehensiunii) }i scurtarea lor (prin apropierea capetelor de inser]ie ^n momentul contrac]iei) se adaug@ for]ei contractile din momentul arunc@rii; lungimea p$rghiilor osoase. Cu c$t aceste p$rghii sunt mai mari, cu at$t for]a de contrac]ie cre}te. Viteza de contrac]ie (viteza de explozie) este al doilea factor de care depinde for]a

de aruncare. La arunc@ri, viteza are important@ mai mare ^n arunc@rile cu piruet@ dec$t la arunc@rile simple. Rezisten]a }i elasticitatea solului }i unghiul de aruncare sunt factori exteriori de mare importan]@. Unghiul de aruncare trebuie s@ fie c$t mai favorabil. Randamentul arunc@rii depinde }i de calitatea solului; dac@ acesta nu are rezisten]@ suficient@ o parte din for]a de aruncare se pierde.

Bibliografie selectiv@
1. 2. 3. 4. 5. 6. Baciu C. Anatomie func]ional@ }i biomecanic@, Ed. Sport-Turism, Buc.1977. Baciu C., Aparatul Locomotor, Ed. Med. Bucure}ti,1981. Baciu, C. Anatomi a func]ional@ a aparatului locomotor, Ed. Stadion, Bucure}ti, 1972. Br@tucu, L.S. - Anatomie func]ional@, vol.I-III, Ed. UBB Cluj-Napoca, 1994. Cordun, Mariana Kinetologie medical@, Ed. AXA, Bucure}ti, 1999. Diaconescu, N., Veleanu, C., Klepp, H.J. Coloana vertebral@, Ed. Medical@, Bucure}ti, 1977 7. Dumaulin, I., Bisschop, G., Petit, B., Rijn, Ch. Dossier de kinesiologie et biomecanique, Ed. Masson, Paris, 1991. 8. Enoka, R. Kinesiology, Human Kinetics, 1994. 9. Gardner, D.L. The nature and cause osteoarthosis, Br. Med.I, 1983, 286, 418-423. 10. Goubel, Fr. Biomcanique, Ed. Masson, Paris, 1998. 11. Gerry, Carr Mecanics of sport, Human Kinetics, 1997. 12. Papilian, V. - Anatomia omului, vol. I-II, edi]ia a VI-a, Ed. All, Bucure}ti, 1992. 13. Robacki, R. Anatomie func]ional@, Ed. Scrisul Rom$nesc, Craiova, 1986. 14. Sbenghe, T. Kinetologie profilactic@, terapeutic@ }i de recuperare, Ed. Medical@, Bucure}ti, 1987. 15. Sbenghe, T. Bazele teoretice }i practice ale kinetoterapiei, Ed. Medical@, Bucure}ti, 1999. 16. Thpaut-Mathieu, C. Biomecanics X-A, Human Kinetics, Champaing, Illinois, 1987. 17. Zuuvbier, C.J. Influence of muscle geometry on shortening speed of fibre, aponeurosisand muscle, I. Biomecanics, 1992, 25, 1017-1026. 18. Zamora, Elena Anatomie func]ional@ - aparatul locomotor, vol.I, Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2000.

Cuprins
Artrologia 1 1. Generalit@]i 1 1.1. Clasificarea articula]iilor 1 1.1.1. Articula]iile fibroase 1 1.1.2. Articula]iile cartilaginoase 1.1.3. Articula]iile sinoviale 2 1.2. Elementele anatomice care particip@ la biomecanica articular@ 3 1.2.1. Mi}c@rile ^n articula]ii 8 1.3. Conducerea ^n articula]ii 9 1.4. Lan]ul articular sau cinematic 10 2. Articula]iile capului 10 2.1. Articula]ia temporomandibular@ 10 2.1.1. Elemente descriptive 10 2.1.2. Biomecanica articula]iei temporomandibulare 12 3. Articula]iile capului cu coloana vertebral@ 15 3.1. Elemente descriptive 15 3.1.1. Articula]ia atlanto-occipital@ 15 3.1.2. Articula]ia atlanto-axoidian@ 15 3.2. Biomecanica articula]iilor capului cu coloana vertebral@ 16 4. Articula]iile coloanei vertebrale 18 4.1. Elemente descriptive 18 4.1.1. Articula]iile vertebrelor adev@rate 18 4.1.2. Articula]iile vertebrelor false 20 4.2. Biomecanica coloanei vertebrale 20 5. Articula]iile toracelui 23 5.1. Elemente descriptive 23 5.1.1. Articula]iile capetelor coastelor 23 5.1.2. Articula]iile costotranversare 24 5.1.3. Articula]iile costocondrale 24 5.1.4. Articula]iile condrosternale 25 5.1.5. Articula]iile intercondrale 25 5.1.6. Articula]iile sternului 25 5.2. Biomecanica toracelui 25 6. Articula]iile membrului superior 28 6.1. Articula]iile centurii scapulare 28 6.1.1. Elemente descriptive 28 6.1.1.1 Articula]ia sternoclavicular@ 28 6.1.1.2. Articula]ia acromioclavicular@ 29 6.1.1.3. Sindesmoza coracoclavicular@ 29 6.1.1.4. Ligamentele proprii ale scapulei 30 6.1.2. Biomecanica centurii scapulare 30 6.1.2.1. Articula]ia sternoclavicular@ 30 6.1.2.2. Articula]ia acromioclavicular@ 31 6.1.2.3. Articula]ia coracoclavicular@ 31 6.1.2.4. Articula]ia scapulotoracic@ 32 6.1.2.5. Biomecanica centurii scapulare ^n totalitate 32

6.2. Articula]ia scapulo-humeral@ 33 6.2.1. Elemente descriptive 33 6.2.2. Biomecanica articula]iei scapulo-humerale 34 6.3. Articula]ia cotului 36 6.3.1. Elemente descriptive 36 6.3.2. Biomecanica cotului 38 6.4. Articula]iile radioulnare 39 6.4.1. Elemente descriptive 39 Articula]ia radioulnar@ distal@ 40 6.4.2. Biomecanica antebra]ului 41 6.5. Articula]iile m$inii 42 6.5.1. Elemente descriptive 42 6.5.1.1. Articula]ia radiocarpian@ 43 6.5.1.2. Articula]iile intercarpiene 44 6.5.1.3. Articula]ia mediocarpian@ 44 6.5.1.4. Articula]iile carpometacarpiene 45 Articula]ia carpometacarpian@ a policelui. 45 Articula]iile carpometacarpiene ale degetelor II-V 45 6.5.1.5. Articula]iile intermetacarpiene 46 6.5.1.6. Articula]iile degetelor 46 Articula]iile metacarpofalangiene 46 Articula]iile interfalangiene 46 6.5.2. Biomecanica articula]iilor m$inii 47 6.5.2.1. Biomecanica g$tului m$inii 47 Articula]ia radiocarpian@ 47 Articula]ia medio-carpian@ 47 Flexiunea extensiunea 48 Adduc]ia-abduc]ia 49 6.5.2.2. Biomecanica articula]iilor metacarpofalangiene 50 6.5.3. Biomecanica ultimelor patru degete (II, III, IV, V) 51 Flexiunea-extensiunea degetelor 51 %nclinarea marginal@ 52 6.5.4. Biomecanica policelui 52 Flexiune-extensiune 52 Abduc]ie-adduc]ie 53 Circumduc]ia 53 Opozi]ie-repozi]ie 53 6.6. Prehensiunea 54 1. Prehensiunea ^ntre dou@ din ultimele patru degete 55 2. Prehensiunea dintre ultimele patru degete (^mpreun@ sau izolat) }i podul palmei. 55 3. Prehensiunea ^ntre police }i restul degetelor sau a palmei 55 6.7. Prinderea 56 6.8. Alte func]ii ale m$inii 56 7. Articula]iile membrului inferior 57 7.1. Articula]iile centurii membrului inferior 57 7.1.1. Elemente descriptive 57 7.1.1.1. Articula]ia sacroiliac@ 57 7.1.1.2. Simfiza pubian@ 58 7.1.1.3. Ligamentele sacroischiadice 58

7.1.2. Biomecanica bazinului 59 7.1.2.1. Rolul bazinului ^n static@ 59 7.1.2.2. Rolul dinamic al bazinului 59 7.1.3. Articula]ia }oldului sau coxofemural@ 60 7.1.3.1. Elemente descriptive 60 7.1.3.2. Biomecanica articula]iei coxofemurale 62 Flexiune extensiune 62 Abduc]ie adduc]ie 63 Circumduc]ia 64 Rota]ie intern@ - rota]ie extern@ 64 7.2. Articula]ia genunchiului 65 7.2.1. Elemente descriptive 65 7.2.2. Biomecanica articula]iei genunchiului 66 7.2.2.1. Rolul ligamentului patelei 69 7.2.2.2. Rolul ligamentelor ^ncruci}ate 69 7.2.2.3. Rolul rotulei 71 7.3. Articula]iile tibiofiburale 71 7.3.1. Elemente descriptive 71 7.3.1.1. Articula]ia tibiofibular@ 72 7.3.1.2. Sindesmoza tibiofibular@ 72 7.3.1.3. Membrana interosoas@ crural@ 73 7.3.2. Biomecanica articula]iilor tibiofibulare 73 7.4. Articula]iile piciorului 74 7.4.1. Elemente descriptive 74 7.4.1.1. Articula]ia talocrural@ 74 7.4.1.2. Articula]iile intertarsiene 74 7.4.1.2.1. Articula]ia subtalar@ 75 7.4.1.2.2. Articula]ia talocalcaneonavicular@ 75 7.4.1.2.3. Articula]ia calcaneocuboidian@ 76 7.4.1.2.4. Articula]ia transversal@ a tarsului 76 7.4.1.3. Articula]iile tarsometatarsiene 76 7.4.1.4. Articula]iile intermetatarsiene 77 7.5. Articula]iile degetelor 77 7.5.1. Biomecanica articula]iilor piciorului 78 7.5.1.1. Biomecanica articula]iei gleznei 78 7.5.1.2. Statica bol]ii plantare 78 7.5.1.3. Biomecanica sprijinului plantar 79 7.5.1.4. Biomecanica celorlalte articula]ii ale piciorului 80 Capitolul II 82 Pozi]iile sau posturile 82 1.1. Planul general de analiz@ a pozi]iilor 82 1.2. Pozi]ia vertical@ 84 1.3. Pozi]ia orizontal@ 84 1.4. Pozi]ia }ez$nd 85 For]ele interioare }i exterioare ale locomo]iei 85 2.1. For]ele interioare ale locomo]iei 86 2.2. For]ele exterioare ale locomo]iei 88 2.3. Clasificarea mi}c@rilor ^n locomo]ie 90 Sincronizarea ac]iunilor musculare 91 Grup@ri func]ionale, cupluri de for]@ }i lan]uri cinematice 91

3.1. Gruparea func]ional@ periarticular@ 92 3.2. Chingile musculare 93 3.3. Lan]uri musculare (cinematice) 93 3.4. Lan]uri cinematice 94 Deprinderile motrice complexe 95 4.1. Mersul 97 4.2. Alergarea 103 4.3. S@riturile 107 4.4. Detenta 108 4.5. Aruncarea 110 Bibliografie selectiv@ 114 Cuprins 115