Planul cursului

Articulaţiile
I. Introducere
II. Clasificarea articulaţiilor
A. Clasificare morfologică
B. Clasificare funcţională
III. Anatomie descriptivă
A. Sinartroze
B. Diartroze (articulaţii sinoviale)
1. Clasificarea diartrozele
2. Elemente componente
 I. Introducere

O articulaţie este formată din totalitatea elementelor care realizează

unirea a două sau mai multe oase adiacente sau la distanţă.

Ştiinţa care studiază articulaţiile se numeşte artrologie sau

syndesmologie (gr. arthron – articulaţie, syndesmos – ligament)

Din punct de vedere anatomic, o articulaţie prezintă:

• suprafeţe osoase,
• părţi moi interosoase,
• părţi moi adiacente osului.
II. Clasificarea articulaţiilor

Clasificare morfologică

Sinartroze (legătura dintre elementele osoase se realizează prin

intermediul unui ţesut conjunctiv solid):
• Articulaţii fibroase,
• Articulaţii cartilaginoase.

Diartroze (sinoviale) (elementele osoase sunt separate de o cavitate)

Clasificare funcţională – după mişcările pe care le permit

• articulaţii imobile, fixe, fibroase (sinartroze),

• articulaţii semimobile, cartilaginoase (amfiartroze),
• articulaţii mobile , sinoviale (diartroze)
 II. Clasificarea articulaţiilor
1. Sinartroze
- sunt articulaţii imobile ale căror suprafeţele osoase sunt aproape în
contact, iar între elementele scheletice există un ţesut conjunctiv fibros sau
cartilaginos
A. Articulaţii fibroase B. Articulaţii cartilaginoase
Între suprafeţele articulare se Elementele osoase sunt unite de un
găseşte ţesut conjunctiv bogat cartilaj hialin sau de un disc
în fibre de colagen şi, mai rar, fibrocartilaginos:
puţin ţesut fibro-elastic: •sincondroze
•suturi, •simfize
•gomfoze,
•sindesmoze.
II. Clasificarea articulaţiilor
A. Articulaţiile fibroase
a) Suturile

•sunt limitate la craniu (suturi craniene)

II. Clasificarea articulaţiilor
A. Articulaţiile fibroase

b) Gomfozele
•Articulaţie formată dintr-un element osos conic (dintele) care este fixat într-o
structură osoasă cavitară (alveolă) precum un cui (articulaţia dento-alveolară)
II. Clasificarea articulaţiilor
A. Articulaţiile fibroase

c) Sindesmozele

•articulaţii fibroase în cadrul cărora oasele

sunt unite de fibre lungi de ţesut conjunctiv
care formează un ligament interosos sau o
membrană aponevrotică
•permit mişcările de amplitudine redusă
II. Clasificarea articulaţiilor

B. Articulaţiile cartilaginoase

a) Sincondrozele

Suprafeţele articulare sunt unite de un cartilaj articular de tip hialin

II. Clasificarea articulaţiilor

B. Articulaţiile cartilaginoase

b) Simfizele

Suprafeţele articulare sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin care se

inseră la rândul său pe o structură flexibilă de tip fibrocartilaginos. Aceste articulaţii
permit mişcări limitate.
•Simfiza mentonieră,
•Simfiza pubiană.
II. Clasificarea articulaţiilor

2. Diartrozele (articulaţiile sinoviale)

Morfologie generală
• simple (o pereche de suprafeţe articulare)
•compuse (mai mult de o pereche de suprafeţe articulare)
•complexe (cu meniscuri sau discuri articulare)
III. Elementele unei articulaţii

Suprafeţele articulare

•constituie elementele fundamentale ale articulaţiilor,

•de obicei, cele două suprafeţe articulare sunt congruente (una este un mulaj
negativ al celeilalte) .

•oasele lungi se articulează prin intermediul extremităţilor care prezintă cel puţin
o suprafaţă articulară care poate fi plană, concavă sau convexă,
•oasele late se articulează prin intermediul marginilor,
•oasele scurte se pot articula prin intermediul oricărei suprafeţe.
III. Elementele unei articulaţii

Suprafeţele articulare
III. Elementele unei articulaţii
Cartilajul articular

•Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilajul articular,

•Cu excepţia suprafeţelor articulare care participă la formarea articulaţiilor
sternoclaviculară, acromioclaviculară şi temporomandibulară care sunt acoperite
de un cartilaj fibros, celelalte suprafeţe articulare sunt acoperite de un cartilaj
hialin,
•Suprafaţa unui cartilaj articular este direct proporţională cu gradul de mobilitate al
articulaţiei respective,
•Grosimea cartilajului articular (1-3 mm în cazul articulaţiilor intercarpiene şi 7-
8 mm în cazul articulaţiei genunchiului) variază în funcţie de vârstă (mai mare la
tineri) şi este direct proporţională cu presiunea suportată,
•Cartilajele care acoperă suprafeţele articulare convexe sunt mai groase în zona
centrală, iar cele care acoperă suprafeţele articulare concave sunt mai groase la
periferie.
 III. Elementele unei articulaţii
Structurile intra-articulare
Anumite articulaţii prezintă structuri intra-articulare:
• discuri,
• meniscuri,
• labrumuri,
• ligamente.
Discurile articulare
•Sunt structuri fibrocartilaginoase care se unesc la periferie cu capsula
articulară,
•Divid cavitatea articulară în două compartimente (articulaţia
temporomandibulară),
•Corectează incongruenţa suprafeţelor articulare.

Meniscurile articulare
•Sunt structuri fibrocartilaginoase în formă de potcoavă de cal, situate la
periferia suprafeţelor articulare (meniscurile genunchiului),
•Îndeplinesc aceeaşi funcţie ca şi discurile articulare.
 III. Elementele unei articulaţii
Labrumul articular
Este format din cartilaj fibros,
Pe secţiune are formă triunghiulară şi prezintă 3 feţe:
•baza, fixată de cartilajul articular,
•Faţa periferică, mai mult sau mai puţin aderentă la capsula articulară,
•Faţa articulară, vine în raport cu cealaltă suprafaţă articulară care
participă la realizarea articulaţiei şi determină o creştere a ariei
suprafeţelor articulare (articulaţia glenohumerală)
 III. Elementele unei articulaţii

Ligamentele intra-articulare
•benzi puternice de ţesut conjunctiv acoperite de membrana sinovială
(extrasinoviale),
•se găsesc la nivelul articulaţiei genunchiului şi coxofemurală:
oLigamentele încrucişate ale genunchiului îndeplinesc o funcţie
mecanică, stabilizând suprafeţele articulare
oLigamentul capului femural nu are funcţie mecanică dar este însoţit de
vase nutritive destinate capului femural.
 III. Elementele unei articulaţii

Capsula articulară

Separă articulaţia de elementele înconjurătoare şi asigură homeostazia cavităţii

articulare
Este alcătuită din 2 straturi:
• membrana fibroasă,
• membrana sinovială.
III. Elementele unei articulaţii

Capsula articulară