Noțiuni generale

Articulațiile

Prof. univ. dr. Anoaneta Crețu

 Clasificare dupa structura anatomica si dupa gradul de libertate:
 Diartroze (articulatii sinoviale) – sunt posibile miscari ample.
 Sinartroze – sunt miscari foarte limitate sau chiar absente; se impart
in:
o Simfize: articulatii cu extremitati fixate prin ligamente ferme, intre
extremitatile osoase intercalandu-se un disc fibrocartilaginos (simfiza
pubiana).
o Sincondroze: oasele sunt unite prin cartilaj hialin in care mobilitatea
este limitata (articulatiile manubrio si costosternale).
o Sindesmoze: oasele sunt unite prin cartilaj hialin, fara cartilaj (articulatia
distala tibioperoniera);
o Sinostoze: oasele sunt unite ferm intre ele prin tesut conjunctiv dens si
prin punti osoase, care nu permit nici un fel de miscare (articulatiile
intre oasele capului).
Articulatia diartroidala: extremitatile osoase sunt acoperite de cartilaj
hialin. Articulatia este inconjurata de o capsula cu un strat extern fibros
si unul intern sinovial. Unele articulatii (radiocarpiana, genunchi), contin
meniscuri fibrocartilaginoase intraarticulare, ajuta la mentinerea
stabilitatii extremitatilor ososase. Periferic, aceste meniscuri se fixeaza
la capsula articulara si ligamentele ei de intarire.
Biomecanica articulara este asigurata de:
- Cartilajul de tip hialin: este elastic, deci compresibil, deformabil.Aceasta
calitate este datorata hidrofiliei proteoglicanilor structurali.
- Sinoviala: tapeteaza toata articulatia, cu exceptia cartilajului articular si se
fixeaza pe os. Este alcatuita de 1-3 straturi de celule, numite sinoviocite si lipsite
de membrana bazala. Absenta membranei bazale poate explica proliferarea
necontrolata a sinoviocitelor in poliartrita reumatoida.
- Lichidul sinovial: este un transudat plasmatic si este secretat de sinoviocitele
B. ( N.B. – exista sinoviocite A si B). Rolul sau major este de
lubrefiere a suprafetelor articulare si de asigurare a hranei cartilajului hialin.
Stabilitatea articulara este data de structuri ale tesutului conjunctiv (capsula,
tendoane, ligamente) si de centurile musculare. Aceste structuri permit
mobilitatea articulara in anumite planuri si totodata limiteaza amplitudinea
miscarilor.
Miscarile in articulatiile diartrodiale se fac cu usurinta datorita unor coeficienti
de frecare foarte scazuti (intre suprafetele articulare netede) si datorita
onctuozitatii lichidului sinovial.