Articulațiile

 Clasificare dupa structura anatomica si dupa gradul de libertate:

 Diartroze (articulatii sinoviale) – sunt posibile miscari ample.
 Sinartroze – sunt miscari foarte limitate sau chiar absente; se impart in:
 Simfize: articulatii cu extremitati fixate prin ligamente ferme, intre
extremitatile osoase intercalandu-se un disc fibrocartilaginos (simfiza
pubiana).
 Sincondroze: oasele sunt unite prin cartilaj hialin in care mobilitatea este
limitata (articulatiile manubrio si costosternale).
 Sindesmoze: oasele sunt unite prin cartilaj hialin, fara cartilaj (articulatia
distala tibioperoniera);
 Sinostoze: oasele sunt unite ferm intre ele prin tesut conjunctiv dens si
prin punti osoase, care nu permit nici un fel de miscare (articulatiile intre
oasele capului).
Articulatia diartroidala: extremitatile osoase sunt acoperite de cartilaj hialin. Articulatia
este inconjurata de o capsula cu un strat extern fibros si unul intern sinovial. Unele
articulatii (radiocarpiana, genunchi), contin meniscuri fibrocartilaginoase intraarticulare,
ajuta la mentinerea stabilitatii extremitatilor ososase. Periferic, aceste meniscuri se
fixeaza la capsula articulara si ligamentele ei de intarire.

Biomecanica articulara este asigurata de:

- Cartilajul de tip hialin: este elastic, deci compresibil, deformabil.Aceasta

calitate este datorata hidrofiliei proteoglicanilor structurali.
- Sinoviala: tapeteaza toata articulatia, cu exceptia cartilajului articular si se
fixeaza pe os. Este alcatuita de 1-3 straturi de celule, numite sinoviocite si
lipsite de membrana bazala. Absenta membranei bazale poate explica
proliferarea necontrolata a sinoviocitelor in poliartrita reumatoida.
- Lichidul sinovial: este un transudat plasmatic si este secretat de
sinoviocitele B. ( N.B. – exista sinoviocite A si B). Rolul sau
major este de lubrefiere a suprafetelor articulare si de asigurare a hranei
cartilajului hialin.
Stabilitatea articulara este data de structuri ale tesutului conjunctiv
(capsula, tendoane, ligamente) si de centurile musculare. Aceste structuri permit
mobilitatea articulara in anumite planuri si totodata limiteaza amplitudinea miscarilor.
Miscarile in articulatiile diartrodiale se fac cu usurinta datorita unor
coeficienti de frecare foarte scazuti (intre suprafetele articulare netede) si datorita
onctuozitatii lichidului sinovial.