BAZELE FIZICE ȘI

FIZIOLOGICE ALE
ELECTROTERAPIE

ANUL II BFKT
Istoric
1744-1745 : Johann Gottlob Krueger - Notiuni despre electricitate
1786 : Galvani - descopera ca in corpul uman exista electricitate
- experimenteaza stimularea electrica a nervului
gastrocnemian
1796 : Volta - inventeaza pila galvanica
1827 : Stefano Marianini - stimuleaza electric muschii paralizati
sec. XIX : - baile galvanice 4 celulare ( Karlsbad )
- baile Stanger ( Ulm )
- cercetari de neurofiziologie

1940 : Ginsberg , Milinowski – introduc inalta frecventa pulsata

1949 : Gierlich – terapia combinata cu ultrasunet si curenti diadinamici

1968 : Hufschmidt - terapia musculaturii spastice

1980 : - curenti de medie frecventa interferentiali

1990 : - lasere medicale pentru fizioterapie ( LLLT )

- terapie cu unde de soc
- stimulare magnetica
 Electroterapie
 Tratament medical bazat pe acțiunea curenților electrici ca agenți
terapeutici ai anumitor boli.
 Este o parte a terapiei cu agenți fizici – terapia fizicală – în care diverse
forme ale energiei electromagnetice sunt aplicate extern organismului
uman, cu scopul de a limita unele procese fiziologice, de a întări un răspuns
fiziologic mai slab şi de a combate durerea. (Adrian Drăgan, 2007)
 Electroterapia poate fi folosită în scop medical deoarece organismul
uman funcționează în mare parte electric.
 Curentul electric = deplasare a sarcinilor electrice
printr-un conductor.
 Modul de acțiune al agenților fizici asura organismului
uman poate fi interpretat și evaluat pornind de la
cunoașterea și înțelegerea noțiunilor fundamentale de
electrofiziologie a țesuturilor neuromusculare, luând în
considerare faptul că orice agent aplicat asupra
organismului viu constituie un stimul care provoacă o
reacție tisulară.

 Există două categorii de stimuli fundamental deosebiți:

- stimulii naturali sau „adecvați” (din care fac parte schimbările ce au
loc la nivelul terminațiilor nervoase, la nivelul sinapselor sau prin
intermediul receptorilor care pot declanșa impulsuri nervoase);
- stimulii artificiali sau „inadecvați” (presiunea, lovirea, lumina, sunetul,
stimulii termici, stimulii electrici – acești stimuli ocupă un loc aparte,
datorită faptului că ating direct potențialul membranelor celulare,
interesează numeroși receptori și provoacă reacții analoge celor
obținute cu excitanți specifici).
 Capacitatea celulelor vii de a reacționa la un stimul
se numește iritabilitate. Ca o reacție primară la un
stimul apare un răspuns local, iar excitabilitatea este
considerată ca o reacție secundară a țesuturilor,
reprezentând transmiterea mai departe a stimulului
de către celulele și fibrele nervoase.
 Pentru a declanșa o excitație, stimulul trebuie să aibă
o intensitate minimă precisă – intensitate prag – și
trebuie să acționeze un anumit timp minim pentru
provocarea excitației.
 Numai stimulii „peste prag” pot determina o reacție
care se propagă ca undă de excitație ce poate fi
măsurată la o distanță determinată de locul de
excitare. Intensitatea minimă necesară pentru
declanșarea excitației reprezintă așa –numitul „prag
de curent continuu” sau REOBAZĂ.
Electrotonusul
Pragul de excitabilitate este mai coborât în
zona catodului, întrucât acesta acționează
depolarizând membrana, facilitând influxul
de ioni și astfel apariția excitației.
La anod, cresc sarcinile pozitive pe suprafața
externă a membranei - are loc un efect
hiperpolarizant cu îngreunarea apariției
excitației; excitabilitatea tisulară scade, iar în
cazul unui anelectrotonus puternic se
produce abolirea excitabilității prin blocaj
anodic de hiperpolarizare.
Modificările apărute la nivelul
polului negativ poartă numele de
catelectrotonus, iar cele apărute la
polul pozitiv anelectrotonus.
Catelectrotonus - apare la catod
(-)
 - scade pragul de excitabilitate
 - crește excitabilitatea
Anelectrotonus - apare la anod (+)
 - crește pragul de excitabilitate
 - scade excitabilitatea (hiperpolarizare)
Frecvența stimulilor
 Un alt element important în producerea excitației electrice îl
reprezintă frecvența stimulilor. Succesiunea foarte rapidă a
impulsurilor nu poate provoca apariția excitațiilor, când structura
excitabilă se află în fază refractară.
 Musculatura netedă răspunde numai la un stimul cu pantă foarte
lină de creștere a curentului, deoarece nu prezintă fenomenul de
acomodare, caracteristic fibrei musculare striate.
 Este necesar ca înaintea instituirii unei electroterapii
neuromusculare să se realizeze o evaluare diagnostică precisă a
substratului tratat:
- faza de excitație – studiată prin cronaximetrie;
- faza de activitate (contracție) musculară – prin electromiografie;
- sinteza excitație – contracție – prin stimulo – detecție;
- joncțiunea neuro-musculară este apreciată prin raportul dintre
cronaxia nervului și a mușchiului.
 Frecvența aplicării stimulilor va trebui să țină cont și de
natura inervației vegetative a structurilor excitate.
 Răspândirea curentului în organism
Modul în care curenții electrici terapeutici se răspândesc în organism
are următoarele caracteristici:
• indiferent de locul unde sunt amplasați electrozii, liniile de forță ale
curentului se răspândesc în tot corpul, cantitatea cea mai mare
trecând însă pe zonele ce opun cea mai mică rezisță;
• pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului nu este
egală, ci proporțională cu conductibilitatea electrică a țesuturilor;
• cu cât un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea
curentului ajuns la el este mai mică;
• un țesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana
celulară și spațiile intercelulare opun rezistențe diferite trecerii
curentului electric;
• conductibilitatea electrică a unui țesut este direct proporțională cu
conținutul lui în apă .
Din acest punct de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secreția
biliară, sângele, sunt cele mai bune conductoare de electricitate;
rău conducatoare sunt țesutul gras și cel osos.
CLASIFICAREA CURENTILOR UTILIZATI IN
ELECTROTERAPIE
• Curenti de joasa frecventa
ν = 0 ÷ 1000 Hz - Curentul galvanic ( continuu ) si curentul cu impulsuri
• Curenti de medie frecventa
ν = 1000 ÷ 100.000 Hz - Curenti de medie frecventa si curenti
interferentiali
• Curenti de inalta frecventa ( campuri electromagnetice )
ν = > 300 kHz - Microunde , unde scurte
• Fototerapie
Radiatii infrarosii , ultraviolete , laser

• Unde mecanice
Ultrasunete , ESWT
• Campuri magnetice
Stimulare magnetica , magnetoterapie
Clasificarea agenţilor electroterapeutici după Key Watson (sursa: Watson,
2012, Key Concepts in Electrotherapy)
Stimulare Electrică Termici Non Termici
Agenţi / Modalităţi Agenţi / Modalităţi Agenţi / Modalităţi
Stimulare nervoasă electric transcutanată Iradiere cu infraroşii (IRR) [Pulsatorii] Ultrasunet
(TENS)
Terapie interferenţială (IFT) Diatermie cu unde scurte Ultrasunet pulsatoriu de intensitate
(SWD) joasă (LIPUS)
Stimulare electrică neuromusculară (NMES) Diatermie cu microunde [Pulsatoriu] Terapie cu unde scurte
(MWD) (PSWT)
Stimulare electrică funcţională (FES) Alte terapii RF [Pulsatorii] Terapie Laser (LLLT / LILT)
Stimulare faradică Pachete Hydrocollator Terapie cu microunde
[Pulsatorii]
Iontoforeză Parafină Aplicaţii RF de intensitate joasă
Stimulare galvanică pulstorie cu volaj ridicat Balneoterapie ( spa/ piscină) Câmpuri electromagnetice pulsatorii
(HVPGS) (PEMF’s)
Cirent direct de intensitate joasă (LIDC) Fluidoterapie Terapie cu microcurenţi
şi Curent direct de intensitate joasă
pulsatorie
Stimulare monofazică Untrasunet terapeutic Terapie magnetică
Terapie dinamică pulsatorie Terapie Laser
Terapie cu unde H; Sistemul potenţialului de Terapie magnetică statică
acţiune (APS)
Stimulare rusească: stimulare cu medie Crioterapie / Terapie de imersie Terapie cu microcurenţi
frecvenţă
Terapie Rebox; Terapie Scenar
Terapie cu microcurenţi (MCT)
 !!!Electroterapia este o parte a terapiei cu agenti fizici – terapia
fizicala – in care diverse forme ale energiei electromagnetice sunt
aplicate extern organismului uman, cu scopul:
 - de a limita unele procese fiziologice ;
 - de a intari un raspuns fiziologic mai slab ;
 - de a combate durerea.
 !!! Electroterapia poate fi folosita in scop medical deoarece
organismul uman functioneaza in mare parte electric .
 !!! Curentul electric = deplasare a sarcinilor electrice printr-un
conductor
 !!! Conductori electrici:
- gradul I – metalici;
- gradul II – electrolitici;
- gradul III – gazosi.
 !!! Corpul uman este format 70 – 80 % H2O.
Na + , K + , Mg , Ca + , Cl -
 PARAMETRII CURENTILOR

FOLOSITI
(a) curent continuu
IN ELECTROTERAPIE
 (b) curent cu impulsuri
 (c) curent alternativ
 Caracteristicile curentilor folosiți în
electroterapie
POLARITATE  FRECVENȚĂ: Reprezintă numărul
Un curent continuu aplicat țesuturilor
duce la acumularea ionilor pozitivi
sub catod și a ionilor negativi sub
anod. Local se produc modificări
ale ph-ului (sub catod va fi mai
alcalin iar sub anod mai acid)
ceea ce provoacă disconfort
pacientului (mai ales la catod).
Un curent alternativ nu duce la o astfel
de acumulare de sarcini electrice
sub electrozi și deci acest curent nu
are efecte polare.
 Cantitatea de sarcini electrice
care se deplasează în fiecare
direcție a electrozilor poate fi :
- inegală ― curentul are efecte polare
(curent polar)
- egală ― curentul nu are efecte
polare (curent apolar)
de oscilații în unitatea de timp.
Se măsoară în Hz.
 Curentii pulsați au 2 tipuri de
frecvență:
-1. număr de oscilații pe secundă
-2. număr de trenuri de impulsuri pe
secundă “burst frequency”
 frecvență impulsuri: 60 Hz
 frecvență burst: 2 Hz
Este important să urmărim stimularea
musculaturii: la frecvență de
cca. 30 Hz se obține contracția
tetanică cu forță crescută.
 Ex. : 10 pulsuri pe secundă
reprezintă o frecvență de 10 Hz .
 Carateristicile electrozilor
 Aplicația monopolară - 2 electrozi
cu mărimi inegale
 - Electrodul activ sau stimulator
este plasat peste zona țintă.
 - Al doilea electrod, cel
dispersiv/indiferent se plasează pe
o zonă îndepărtată de zona țintă
 - De obicei electrodul activ este
mai mic decât electrodul dispersiv/
indiferent.
 - Această tehnică se folosește
pentru iontoforeză, vindecarea
rănilor și tratarea edemelor
 Aplicația Bipolară
 - 2 electrozi egali ca mărime
aşezati peste zona de tratat
 - Se folosesc în aplicații de
curent monofazic sau bifazic
 - Tehnica se folosește în
hipotonii musculare, facilitare
neuromusculară, spasme,
creșterea amplitudinii de
mișcare

• Aplicația cvadriploară
• - 4 electrozi egali ca mărime
• - Doi electrozi care provin de la souă circuite separate sunt poziționați
astfel încât curenții ce provin de la cele două circuite să se intersecteze în
zona țintă
• - Tehnica se flosește la aplicarea curentului interferențial
CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI IN
ELECTROTERAPIE
 POLARITATE
Un curent continuu aplicat tesuturilor duce la acumularea ionilor
pozitivi sub catod si a ionilor negativi sub anod . Local se produc
modificari ale phului (sub catod va fi mai alcalin iar sub anod mai
acid) ceea ce provoaca disconfort pacientului (mai ales la catod ) .

 Un curent alternativ nu duce la o astfel de acumulare de sarcini

electrice sub electrozi si deci acest curent nu are efecte polare .
Cantitatea de sarcini electrice care se deplaseaza in fiecare directie
a electrozilor poate fi :
- inegala ― curentul are efecte polare
- egala ― curentul nu are efecte polare
CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI
IN ELECTROTERAPIE
 FORMA IMPULSURILOR
La impulsurile rectangulare intensitatea curentuluicreste brusc la nivel
maxim ,ceea ce genereaza potentiaprogresiv apare fenomenul
lul de actiune . Daca intensitatea impulsului creste progresiv apare
fenomenul de acomodare la curent .
CURENTUL CONTINUU (GALVANIC )
Este definit ca un curent avand un
puls de durata infinita ; se foloseste
pentru galvanizari si ionoforeza
CURENTUL ALTERNATIV
Este constituit dintr-o serie de
impulsuri care alterneaza; se
foloseste pentru
stimularea musculaturii normal
inervate
si pentru
controlul durerii.
 In electroterapie echipamentele functioneaza in 2 moduri :
- Curent constant ( CC ) = intensitatea curentului produs de aparat
ramane mereu constanta oricat ar varia rezistenta cutanata
Curentul constant este avantajos in aplicatiile stationare evitand
senzatiile neplacute pe care le poate resimti pacientul la cresterea
intensitatii.
- Voltaj constant ( CV ) = densitatea de curent ramane aceeasi chiar
daca marimea electrozilor se schimba. Pacientul nu are senzatii
neplacute.

U = tensiunea masurata in [ V ] sau [ mV ]

R = rezistenta , masurata in [ Ω ]
I = intensitatea curentului electric , masurata in [ mA ]