LP2

Curenții de joasă frecvență

Asist. Univ. Dr. Corina Sporea
 Răspândirea curentului în organism
• indiferent de locul în care sunt amplasați electrozii,
liniile de forță ale curentului se răspândesc in tot
corpul, cantitatea cea mai mare trecând însă pe
zonele ce opun rezistența cea mai mică;
• în zona cuprinsă între electrozi intensitatea
curentului nu este egală, ci este proporțională cu
conductibilitatea electrică a țesuturilor;
• cu cât un segment este situat mai departe de
electrozi, cu atât intensitatea curentului ajuns la el
este mai mică;
 Răspândirea curentului în organism
• un țesut nu este un conductor uniform deoarece
membrana celulară și spațiile intercelulare opun
rezistențe diferite la trecerea curentului electric;
• conductibilitatea electrică a unui țesut este direct
proporțională cu conținutul lui în apă. Din acest punct
de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secreția
biliară, sângele sunt cele mai bune conducătoare de
electricitate, spre deosebire de țesutul gras și cel
osos, care nu sunt bune conducătoare de electricitate.
 Penetrarea curenților în țesuturi

• curentul galvanic și curentul alternativ de joasă

frecvență se răspândesc exclusiv în spațiul
intercelular deoarece membrana celulară le opune
rezistență;
• curentul alternativ de înaltă frecvență nu întâmpină
rezistență din partea membranelor celulare
Curenți folosiți în electroterapie

• Curent continuu
• Curent cu impulsuri
• Curent alternativ
 Caracteristicile curenților folosiți în electroterapie
1. Polaritatea
Curentul continuu duce la acumularea ionilor pozitivi sub catod și a
ionilor negativi sub anod.
Local se produc modificări ale Ph-ului (sub catod va fi mai alcalin iar
sub anod mai acid), ceea ce provoacă disconfort pacientului (mai
ales la catod).
Curentul alternativ nu duce la o astfel de acumulare de sarcini
electrice sub electrozi și deci acest curent nu are efecte polare.
Cantitatea de sarcini electrice care se deplasează în fiecare
direcție a electrozilor poate fi:
- inegală ― curentul are efecte polare
- egală ― curentul nu are efecte polare
 Caracteristicile curenților folosiți în electroterapie
2. Frecvența = numărul de oscilații în unitatea de timp (Hz)
3. Durata impulsurilor este legată
de amplitudine în producerea
unui potențial de acțiune

La aceeași amplitudine a stimulului,

în funcție de durata acestuia,
putem produce stimulare motorie,
durere sau stimulare senzitivă.
 Caracteristicile curenților folosiți în electroterapie

4. Forma impulsurilor

La impulsurile rectangulare
intensitatea curentului crește
brusc la nivel maxim, ceea ce
generează potențialul de
acțiune.
Dacă intensitatea impulsului
crește progresiv, apare
fenomenul de acomodare la
curent.
Caracteristicile curenților folosiți în electroterapie

5. Amplitudinea impulsurilor

Este cuprinsă între 10 – 100 mA la curenții folosiți în ET.

Depinde de scopul urmărit de tratament și de pacient (se setează
colaborând cu pacientul).
Amplitudinea determina numărul total de fibre nervoase activate.
 Caracteristicile curenților folosiți în electroterapie
6. Ciclurile de stimulare efectivă (duty-cycle)

Reprezintă raportul dintre timpul în care curentul acționează și timpul

total până la următorul impuls sau tren de impulsuri (burst). Duty-cycle
este un factor ce determină oboseala neuromusculară (data de
epuizarea neurotransmițătorilor) și se poate măsura atât la curenții cu
impulsuri (izolate) cât și la cei cu trenuri de impulsuri (burst).
 Caracteristicile curenților folosiți în electroterapie
7. Modulația
Reprezintă variația unor parametri (frecvență, amplitudine, durată) cu
scopul de a reduce fenomenul de acomodare.
Acomodarea este scăderea răspunsului la un stimul repetat și constă în
scăderea percepției senzoriale a stimulului. Acomodarea trebuie
prevenită atunci când tratamentul are ca scop controlul durerii.
 Curenții de joasă frecvență

• Curenți diadinamici
• Curenți exponențiali
• TENS (stimulare nervoasă electrică transcutanată)
• Curent Träbert
• Curent faradic
• Curent Hufschmidt
• Curent Leduc
• HVT (terapie de înaltă tensiune)
 Curenții de joasă frecvență

Curenții diadinamici (CDD)

• curent alternativ redresat, având semiunda negativă din
ciclul oscilator eliminată; rămân doar semiundele pozitive,
numite impulsuri de curent
 Curenții de joasă frecvență

Curenții exponențiali (CE)

• Impulsuri de curent cu pantă ascendentă și descendentă
lentă folosiți pentru terapia de electrostimulare a
musculaturii total sau parțial denervate
Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS)
• Terapie antialgică și de electrostimulare pentru zonele
normoinervate
 Curenții de joasă frecvență

Curentul Träbert
• Curent rectangular de joasă frecvență cu efect antialgic

Curentul faradic
• Impulsuri de curent de joasă frecvență, rectangular,
având rolul de a stimula musculatura normoinervată
 Curenții de joasă frecvență
Curentul Hufschimidt
• Utilizat pentru reinstituirea controlului motor al unei
musculaturi normoinervate slăbite prin decondiționare
(inutilizare, vârstnici, sedentari)
Curentul Leduc
• Impulsuri de curent de joasă frecvență, rectangular, cu
rol antialgic (alături de TENS și Träbert)
Terapia de înaltă tensiune (HVT = High Voltage Therapy)
• Indicată în terapii cu electrozi dinamici
 Stimularea contracției musculaturii striate normoinervate

Prin stimulare electrică se poate obține o depolarizare (modificarea

sarcinii electrice) la nivelul membranei celulare. Fiecare membrană (în
funcție de tipul celulelor) are o anumită frecvență optimă pentru
valoarea prag a stimulării sale (ex. pt. fibre nervoase A, 50 Hz; pt.
fibre vegetative C, 5 Hz).
Musculatura scheletică normal inervată răspunde la impulsuri de durată
relativ scurtă și cu frecvență relativ rapidă.
Pentru producerea contracțiilor musculare:
• Frecvența 30 Hz
• Durata impulsului 0,1-5 ms (sub 0,02 ms impulsul nu mai este
eficace)
 Stimularea contracției musculaturii striate normoinervate

Indicații:
• Atrofii musculare de inactivitate
• Musculatura slăbită a spatelui în cazul scoliozelor și cifozelor
incipiente
• Musculatura piciorului în cazul piciorului plat și a prăbușirii bolții
anterioare
• Prevenirea aderențelor intermusculare, intramusculare și
peritendinoase
• Unele nevralgii și nevrite
• Stări postcontuzionale și postentorse
• Tulburări ale sensibilității cutanate (analgezii, hipoestezii,
parestezii)
Stimularea contracției musculaturii striate normoinervate

Contraindicații:
• Paralizii spastice
• Spasme musculare
• Musculatură parțial sau total denervată
Stimularea contracției musculaturii striate normoinervate

Tehnica de aplicare
• Electrozii se plasează la nivelul inserțiilor musculare sau pe
zonele de trecere mușchi-tendon
• Intensitatea curentului trebuie să producă secuse musculare
evidente și eficiente (să poată realiza antrenamentul
muscular), dar fără să suprasolicite mușchiul
• Electrodul negativ se plasează pe mușchiul afectat la nivelul
plăcii motorii, iar cel pozitiv proximal de acesta
• Pentru musculatura cu tonus mai scăzut se aleg frecvențe mai
mici cu pauze mai mari
• Durata ședinței: 20-30 minute
• Numărul ședințelor: 8-10-12/serie; la nevoie se pot repeta