Curentul

Interferential

Ion Mihai

KMS 3.2
Ce este Electroterapia?
Electroterapie înseamnă aplicarea energiei electrice asupra unei regiuni sau a organismului
în totalitate, în scopul obţinerii de efecte terapeutice. Dat fiind că aplicarea acestei forme
de energie stimulează sau amplifică un răspuns fiziolgic al organismului pentru a obţine un
beneficiu terapeutic, pentru acest tip de activitate se folosesc şi termenii de
electrostimulare sau terapie electrică.

Modul de acțiune al agenților fizici asupra organismului uman poate fi interpretat și

evaluat pornind de la cunoașterea și înțelegerea noțiunilor fundamentale de
electrofiziologie a țesuturilor neuromusculare, luând în considerare faptul c ă orice agent
aplicat asupra organismului viu constituie un stimul care provoac ă o reac ție tisular ă. Exist ă
două categorii de stimuli fundamental deosebiți:
⦁ stimulii naturali sau „adecvați” (din care fac parte schimbările ce au loc la nivelul
terminațiilor nervoase, la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot
declanșa impulsuri nervoase);
⦁ stimulii artificiali sau „inadecvați” (presiunea, lovirea, lumina, sunetul, stimulii termici,
stimulii electrici – acești stimuli ocupă un loc aparte, datorită faptului că ating direct
potențialul membranelor celulare, interesează numeroși receptori și provoacă reacții
analoge celor obținute cu excitanți specifici).
Capacitatea celulelor vii de a reacționa la un stimul se numește iritabilitate. Ca o reacție
primară la un stimul apare un răspuns local, iar excitabilitatea este considerată ca o reac ție
secundară a țesuturilor, reprezentând transmiterea mai departe a stimulului de c ătre
celulele și fibrele nervoase. Pentru a declanșa o excitație, stimulul trebuie s ă aibă o
intensitate minimă precisă – intensitate prag – și trebuie să acționeze un anumit timp
minim pentru provocarea excitației. Numai stimulii „peste prag” pot determina o reac ție
care se propagă ca undă de excitație ce poate fi măsurată la o distanță determinată de
locul de excitare. Intensitatea minimă necesară pentru declanșarea excitației reprezintă
așa –numitul „prag de curent continuu” sau REOBAZĂ. Dacă prin stimuli electrici sunt
excitate mai multe sau mai puține celule – după intensitatea curentului și suprafața
stimulată – se constată o contracție musculară mai puternică sau mai slabă.

CARACTERISTICI ALE CURENTULUI ELECTRIC FOLOSIT ÎN

TERAPIE
Electroterapia foloseşte curentul electric pentru a obţine efecte fiziologice şi
terapeutice asupra organismului uman. Organismul uman, ca şi celelalte
organisme vii, reprezintă un conductor de clasa a II-a, la nivelul căruia purtătorii
de sarcină electrică sunt ionii.  Curentul electric este caracterizat de o anumită
intensitate şi o anumită tensiune: el va străbate organismul, care la rândul său va
opune o anumită rezistenţă la trecerea curentului.
Curentul electric reprezintă la nivel celular un stimul, care dacă depăşeşte ca
durată şi intensitate pragul de excitabilitate al membranei celulare, declanşează
depolarizarea membranei care determină apariţia unui răspuns la nivel de
substrat, în funcţie de tipul de celulă excitat: contracţie, impuls nervos, variaţia de
debit circulator, secreţie, etc. Curentul electric este de două tipuri: curent electric
continuu şi curent electric alternativ. Curentul electric alternativ se caracterizează
prin frecvenţă.
Frecvenţa reprezintă numărul de cicli (stimuli) realizaţi pe unitatea de timp – dacă
exprimarea se face pe secundă (număr de cicli/secundă) unitatea de măsură este
Hertz-ul (Hz).
Perioada reprezintă durata în timp a unui ciclu, deci este inversul frecvenţei.

Ce este curentul interferential!

Curentul interferențial prezintă curenți cu frecvențe cuprinse între

1000-100.000 Hz. Principiul de bază în terapia interferențială este de a
utiliza efecte fiziologice semnificative ale stimulării nervoase cu
frecvențele joase, fără a asocia efectele colaterale oarecum dureroase
și neplăcute caracteristice terapiei cu curenți de joasă frecvență.

Principii curenți interferențiali

Terapia prin curenți interferenţiali utilizează doi curenți de medie
frecvență, care penetrează simultan țesuturile şi care sunt setaţi astfel
încât să se încrucişeze, de unde şi denumirea acestui tip
de electroterapie. Această interacţiune dă naştere unui curent
interferenţial care are caracteristicile unui curent de joasă frecvenţă (cu
alte cuvinte, interferenţa celor doi curenţi mimează stimularea cu
frecvenţă joasă). Frecvenţa exactă a rezultantei interacţiunii celor doi
curenţi de medie frecvenţă poate fi controlată prin imputul
frecvenţelor.
Efecte curenți interferențiali
Efectele terapeutice maxime sunt localizate la nivelul de încrucişare a
celor două surse de medie frecvenţă, de amplitudini constante dar cu
frecvenţă diferită – 100 Hz. Variaţia amplitudinii între 1-100 Hz, a
diferenţei de frecvenţă dintre cele două circuite de medie frecvenţă,
generează efectele mediei frecvenţe.
În cadrul acestei variaţii de frecvenţă se acceptă că:
1. frecvenţele până la 10 Hz sunt excitatorii
2. frecvenţele cuprinse între 10-50 Hz sunt decontracturante
3. frecvenţele cuprinse între 80-100 Hz sunt analgetice
4. frecvențele cuprinse între 1-30 Hz reduc edemul – cauzează
electroporație; creșterea fluxului limfatic și venos, precum și
tonusul țesuturilor și a vaselor, favorizând reducerea edemului
5. frecvențele cuprinse între 1 – 10Hz
determină vasodilatație cu un puternic efect de pompă, ceea ce va
stimula mecanismele fiziologice ale absorbției exudatului.
Efecte fiziologice ale curentului interferențial
curent interferențial curent interferential
 excitomotor
 vasodilatator
 trofic
 resorbtiv
 decontracturant
 analgetic
 parasimpaticoton
 simpaticolitic
1. Excitomotor – cu stimularea musculaturii striate scheletice,
producând contracţii musculare puternice, reversibile și bine
tolerate, (frecvenţe mici); cu stimularea musculaturii netede
hipotone (frecvenţe medii).
 2. Analgezic – prin modificarea percepţiei dureroase pe calea
diminuării excitabilităţii dureroase.
3. Vasodilatator – la frecvenţe rapide.
4. Vasomotorie – prin efect direct asupra musculaturii netede
și indirect pe calea gimnasticii musculare cu producere de contracţii
fiziologice.
5. Decontracturant – stimulare asupra mușchilor normal
inervaţi, cele medii au efect decontracturant și vasculotrofic iar
frecvenţele rapide au efect antialgic.

Aplicații clinice curenți interferențiali

Sunt 4 aplicaţii principale ale curenților interferenţiali:
1. Reducerea durerii
2. Stimulare musculară
3. Creşterea fluxului sangvin local
4. Reducerea edemului

Tehnica de tratament
curent interferențial curent interferential
 Durata unei ședințe de tratament variază între 10 și 30 min.
 Ședințele de tratament se fac:
1. zilnic sau de 2-3 ori pe zi în afecțiuni acute
2. de 2-3 ori pe săptămână în afecțiuni cronice
3. zilnic în afecțiuni subacute
Numărul de ședințe pentru o serie de tratament este de minim 6-8,
până la 14-16 ședințe. Dacă este nevoie de perioade mai lungi de
aplicație, după 12 ședințe se face pauză de cca. 14 zile. Oricum,
derularea seriilor terapeutice, trebuie particularizată în funcție de
individ, de obicei zilnic, uneori, în funcție de caz, la două zile.
Indicații curenți interferențiali
curent interferențial curent interferential
 traumatologie: contuzii, entorse, luxaţii, fracturi, hematoame
posttraumatice
 reumatologie: artrite, artroze, reumatism abarticular (tendinite,
bursite, entezite, fibromialgii)
 neurologie: nevralgii, nevrite, pareze, paralizii
 afecţiuni vasculare: arteriopatii periferice stadiul I – II, varice
stadiul I – II.
 ginecologie: anexite, metroanexite nespecifice.
 gastroenerologie: dischinezii biliare, boală ulceroasă, enteropatii
funcţionale.

Contraindicații curenți interferențiali

curent interferențial curent interferential
 pacienţii incapabili să coopereze sau să urmeze instrucţiunile
terapeutului
 pacienţii cu Pacemaker
 pacienţii care urmează terapie anticoagulantă sau au în istoric
embolism pulmonar, sau tromboză venoasă profundă, sau a căror
tegument este fragil şi uşor de lezat/cu risc de echimoze (nu se vor
trata cu electrozi cu vacuum)
 femeile însărcinate – aplicaţii pe trunchi şi pelvis
 afecţiuni maligne sau benigne suspecte sau certe
 condiţii dermatologice: dermatite, leziuni cutanate de
continuitate,
 pacienţi cu risc de hemoragie şi cu marcate problem circulatorii
 infecţii, procese inflamatorii purulente,
 stări febrile,
 implante metalice,
 tuberculoză