Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
D = durata impulsului
P = pauza
Dp = perioada = impuls + pauza
Curentii rectangulari, trapezoidali, triangulari - sunt excitabili pe musculatura normal inervata.
Curentii exponentiali - au panta impulsului usor ascendebta, curba, si sunt stimulanti pe musculatura partial
denervatã, unde partea exponentialã dã impulsuri ce pot stimula si fibrle denervate alaturi de cele normale
putandu-se adapta treptat la intensitatea stimulului
Curentul faradic. Este o forma de curent de joasa frecventa obtinut din curentul continuu, cu un inductor. Grafic
se prezinta ca niste curse neregulate negative si pozitive, fara posibilitatea de a fi reglate. Are frecventa de 50
Hz, cu durata pauzei de 10 ms. Singurul parametru care se regleaza este intensitatea impulsului.
Este excitant motor - produce contractii puternice. Se aplica numai pe musculatura bine irigata, altfel
agraveaza ischemia.
Curentul triatronic. Este derivat din curentul alternativ, avand numai unde pozitive, cu panta descendenta
rectangulara, panta descendenta exponentiala (semiunde). Are avantajul ca este excitomotor - cu intensitate,
frecventa si durata constante. Dezavantaj à acomodare
Curentii diadinamici. Sunt derivati din curentul sinusoidal alternativ (de la retea) 220V si 50Hz.
Ramane deci o singura faza = monofaza. Aceasta este forma de curent diadinamic monofazat - MF
Unda negativa redresatã devine pozitiva si rezulta un curent diadinamic cu configuratia urmatoare:
à doua faze - adica curent diadinamic difazat: DF
Prin combinarea celor doua faze in diverse configuratii dau nastere urmatoarelor forme de curent
diadinamic:
1. Perioada scurta - PS
1sec MF + 1sec DF
2. Perioada lunga - PL
undele monofazice si difazice se succed fara perioade definite exact: 2sec MF-5sec DF-2sec MF-
5secDF
3. Ritmul sincopat - este combinatia intre curentul MF = 1sec + 1sec pauza + 1sec MF
In concluzie: curentul diadinamic are 5 forme: MF - monofazat
DF - difazat
PS - perioada scurta
PL - perioada lunga
RS - ritm sincopat
Pentru musulatura normal inervata se pot folosi curentii diadinamici in scop de tonifiere. Nu se aplica in
pareze, paralizii spastice
Indicatii:
- hipotonii musculare
- nevralgii
- sechele posttraumatice
- hiperestezii
- incontinente urinare
Tehnica de aplicatie:
- in tonifiere = bipolara sau punctiform pe punctul motor
- transosale = pe articulatii
- sechelele posttraumatice:
= DF + PL - in puncte durerase
= PS - direct pe muschi
- mialgii
- durerile artrozice
- epispondilite
- periatrite
- nevrite, nevralgii
-afectiuni abdominale :DF ( pe coloanã, la metamerul respectiv, apoi tot cu DF pe plexul solar, apoi pe
coloanã- 1 - 2min)
- algodistrofia: DF + PS
Forma speciala = curentul TRABERT cu frecventa fixa 140Hz cu efect antiagic si excitomotor, hiperemiant
Contraindicatii:
- osteosinteze metalice
- afectiunile cardiace
- HTA
- arteritele obliterante
- TBC
- sarcina
- neoplasmele
Sunt diferente intre curentii de joasa freventa si cei de medie frecventa privind excitatiile sincrone pt fibrele
nervoase mielinice. Excitatiile sincrone sunt excitatiile produse de fiecare perioada a stimulului electric. Aceste
excitatii se produc pana la 1000Hz.
Peste 1000Hz nu se mai produc excitatii sincrone. Este necesar sa se insumeze efectul unei succesiuni de
perioade a curentului electric pt a putea prduceo excitatie à efect GILDERMEISTER sau sumatie temporara.
Pânã nu demult sau folosit in electroterapie curenti cu frecvente intre 4000Hz si 5000Hz, precum si de
10000Hz (medie frecventa joasa). Astazi se folosesc curentii de medie frecventa incrucisata ( curenti
interferentiali ).
- rezulta din doi curenti de medie frecventa de amplitudini constante, dar cu frecvente diferite, încrucisati a.î.
decalajul dintre ei sã se situeze la 100 Hz
- rezultatul este tot un curent de medie frecventa, dar cu amplitudinevariabila in functie de directia pe care il
consideram.
- frecventa de variatie a amplitudinii este egala cu diferenta frecventelor celor doi curenti
- diferenta celor doua frecvente corespunde, in cazul electroterapiei, unei variatii de joasa frecventa
modulat - intre 0 si 100Hz, cand frecventa interferentei variaza liniar crescator, apoi descrescator, timp
de 15 secunde de la 0 la 100Hz
modulat - intre o si 10Hz, cand frecventa interferentei variaza liniar crescator, apoi descrescator intre 0
si 10Hz timp de 15secunde
Proprietatile biologice
- curentul de medie frecventa pur este excitant prin efectul de sumatie temporara (efect Gildemeister)
- curentul de medie frecventa incrucisat, efectele excitatorii sunt cele ale unui curent de joasa frecventa ca
rezultat al interferentei. Avand amplitudinea variabila se evita acomodarea.
- asupra nervilor senzitivi ai pielii au o actiune excitatorie foarte scazuta, datorita scaderii foarte mari a
impedantei pielii la actiunea curentilor de medie frecventa. In acest fel este permisa o aplicare nedureroasa chiar
la intensitati mari, deci o penetratie mai mare in tesuturile profunde.
- permit aplicatii cu intensitati mari, nedureroase, cu penetratie mare in tesuturi si cu reducere marcata a
riscurilor electrolitice cutanate (nu produc arsuri)
à Efect decontracturant, la frecvente medii (12-35Hz) mai ales cu frecventa variabila (0-100Hz), prin alternanta
ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular
à Efect vasculotrofic
- hiperemiant si resorbtiv:
à Efect analgetic - se modifica perceptia dureroasa prin diminuarea excitabilitatii (efect de acoperire) dar prin
combaterea hipoxiilor generatoare de durere (vasodilatatie)
Tehnici de aplicare : - 2 minute cu 4 electrozi asezati in oglinda; - electrozi manusa; - electrozi spatiali
- nevrite, nevralgii
- afectiuni ginecologice
Contraindicatii:
- afectiuni febrile
- TBC
- neoplazii
- stari casectice
Au proprietate capacitivãà pot strabate cu usurintã capacitãti pe care curentii de joasã frecventã nu le
pot strãbate. Astfel ei traverseazã condensatorii si pot actiona in circuit deschis
Produc efecte inductorii marcate. Cu cât frecventa este mai mare, cu atât câmpul inductor are variatii
rapide cu atat forta electromotoare de inductie este mai ridicata. Aceasta proprietate se foloseste pt
aplicatiile in camp inductor
Curentii de inlta frecventa se transmit in mediul inconjurator. Fenomenul sta la baza radiofoniei,
radoilocatiei, televiziunii
In electroterapie, din curentii de inlta frecventa se folosesc undele scurte (UNDE SCURTE)
Au actiune electrolitica si electrochimica (cu exceptia inaltei frecvente redresate, care azi nu se mai
foloseste). În consecintã nu se produc fenomene de polarizare. Nu provoacã excitatie neuromuscularã;
La frecventã înaltã, durata stimulului este foarte scurta (sub 0.01 msec) à nu se poate provova excitatia
structurilor nervoase
Au efecte calorice de profunzime, fara a produce leziuni cutanate. Datorita acestei proprietati, curentii de
inlata frecventa sunt utilizati termoterapia cu actiune profundã.
à asupra metabolismului: creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular, creste metabolismul. Dozele
normale stimuleaza metabolismul in zonele tratate??
à asupra circulatiei: se activeaza circulatia producandu-se hiepremie activa prin actiune directa locala, prin
actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala, avand ca efect secundar
scaderea tensiunii arteriale (in aplicatiile generale).
à la nivelul sistemului nervos periferic la dozare corecta creste excitabilitatea, viteza de conducere, scade
reobaza si scurteazã cronaxia.
à asupra musculaturii - scade tonusul muscular relaxand antagonistii. In aplicatiile locale acest lucru se explica
prin cresterea circulatiei locale, iar in aplicatiile cefalice prin actiunea asupra HT
Intensitatea de aplicare
In stadiile acute à doze mici(I-II) 3-5 minute zilnic sau la 2 zile (antialgic)
In stadiile cronice à doze mari(III-IV) cu durata prelungita 20-30 min, zilnic sau la doua zile - 12
sedinte (antispastice)
Indicatii:
- sindroame posttraumatice
Afectiuni ale sistemului nervos: nevralgii, neuromialgii, NCD, sciatalgii, pareze, paralizii
Afectiuni ale aparatului digestiv: spasme esofacgiene, gastroduodenite, constipatii cronice, dischinezii
biliare, sindroame aderentiale
Afectiuni uro-genitale: hipertrofii prostatice, prostatite, pielocistite, colici renale, orhite, metroanexite,
parametrite, amenoree, mastite
- procese neoplazice
- pace-maker cardiac
- sarcina
Fatã de terapia cu unde scurte, înalta frecventã pulsatilã are urmãtoarele avantaje:
Durata unui impuls este de 656 microsecunde. Durata pauzei variazã în trepte, plecând de la o duratã de 25 ori
mai mare decât durata impulsului.
Frecventa impulsurilor este dozatã în 6 trepte între 80 si 600 impulsuri pe sec. Penetratia este si ea în trepte de
la 1 la 6.
Efectele calorice ale undelor se disperseazã datoritã pauzei mari intre impulsuri a.i. efectele biologice sã aiba o
duratã mai lungã si o estompare lentã. Efectele biologice se sumeazã pt o perioadã de timp
Terapia cu penetratie de la 1 la 6 se alege in functie de constitutia organismului. La cele mai robuste se aleg
trepte mai mari: 5, 6
Excitatorul de aplica la mica distanta de corpul omenesc - de la contactul intim, pana la 2-3cm
Mod de actiune
- stimualrea hematopoiezei
Efecte fiziopatalogice:
- accelereaza cicatrizarea plagilor accidentale sau postoperatorii prin reepitelizari bune si rapide
- realizeaza o topire a calcificarilor organizate in structura partilor moi din bursite si tendinite
Ap. locomotor:
- calusarea fracturilor
- osteomileite
- artroze: hidrartroze
Afectiuni musculare:
- artropatii periferice
Afectiuni respiratorii
- bronsite
- faringite
Afectiuni ORL:
Afectiuni deigestive
- _______ intestinale
Afectiuni uro-genitale:
- pielonefrite acute
Afectiuni stomatologice:
Afectiuni tegumentare:
- herpes zoster
- arsuri
Metodologie:
Frecventa 400-600/sec
Numar sedinte: 4-8 sedinte in evolutii acute, 10-14 sedinte in evolutii cronice
Metodã terapeuticã ce foloseste apa la diferite temperaturi si stãri de agregare (solidã, lichidã sau gazoasã) în
scop profilactic sau terapeutic.
Se pot folosi si temperaturi mai mari de 42˚ pânã la 80˚, apa fiid sub formã de vapori.
În afarã de apã - trat. - în aceastã categorie de hidroterapie sunt introduse si aplicatiile cu: nisip, nãmol, parafinã.
Hidroterapia - este o metodã de terapie nespecificã; se poate asocia cu factori fizici, chimici, efectele fiind
sumate: ale agentului fizic, electric sau chimic cu cel al apei.
Ø excitantului chimic al apei - în cadrul " hidroterapiei cu apã de conductã" - de mai micã importantã.
Proprietãtile apei:
1. Capacitate termicã mare = poate înmagazina o cantitate mare de energie termicã - deci are capacitate
caloricã mare
2. Termoconductibilitatea mare = capacitatea de a ceda din energia caloricã cea mai mare parte
înmagazinatã în unitatea de timp. Practic cãldura înmagazinatã = cãldura cedatã
3. Temperatura de indiferentã a apei este mare datoritã celor douã caracteristici anterioare
Proprietatile tegumentului: Organ cu rol de protectie a organismului uman, cu structurã si functii complexe,
motiv pt care se aplica hidroterapia si devine eficienta:
4. Bogat in glande sudoripare - si acestea cu rol in schimbul de caldura - eliminând excesul caloric, dar si
metabolitii
- la cald
- circulatia periferica
Este o reactie fiziologica de adaptare la temperatura medilui inconjurator si este denumit comportament
termoreglator = adãpostirea de rece
A. Termoreglarea chimica : reperezinta capacitatea organismului de a creste sau reduce schimburile
metabolice - respectiv productia de calorii. Aceastã capacitate este diferita de la specie la specie si
reprezinta TERMOGENEZA ( termoproductie in necesitatea de a se apara de rece)
1. Termogeneza netremuranda
Creste metabolismul in anumite tesuturi sub influenta stimulilor reci si principalul mediator al acestor procese
este noradrenalina (este un mecanism neuroendocrin). Se activeaza citocromoxidazele si cresc arderile tisulare,
mai ales la nivelul anumitor tesuturi:
50 % in tesutul muscular (fara cresterea activitatii electrice - deci fara contractie musculara)
25 % in ficat
10 % in tesutul adipos
2. Termogeneza tremuranda
Tremuraturile care sunt contractii musculare de diferite grade, de la tremuraturile f. fine pânã la cele grosiere =
contractii puternice ritmice cu rol de a produce în timp cât mai scurt o cantitate de caldura care sa evite scaderea
temperaturii centrale (cantitate suplimentara)
Aceasta se realizeaza prin contractia ritmica a maselor musculare care produc caldura. Este ceea ce cunoastem
sub numele de tremurãturã.
3. Frisonul : Este caracterizat prin contractii puternice, dezorganizate, care apar în situatia unor dereglãri ale
centrilor vasomotori. Reprezintã o modalitate neeconomicã de termogeneza. Se produce o cantitate de caldura
rapid, dar cu cheltuiala energeticã mare (glucidele hepatice). La rece creste consumul de O2.
Contra supraîncãlzirii organismul se apãrã prin mãrirea transferului de cãldurã în straturile superficiale prin
activarea circulatiei superficiale
1. temperatura criticã inferioarã = temperatura mediului extern sub care organismul nu mai poate mentine
echilibrul termic si homeotermia constantã a centrului organismului (↓)
2. temperatura criticã superioarã = temperatura mediului deasupra cãreia organismul nu mai poate mentine
homeotermia nucleului si temperatura centralã începe sã creascã
3. Între: - temperatura criticã superioarã si - temperatura criticã inferioarã = amploarea termoreglarii
Existã un comportament termoreglator care variazã în functie de: individ; vârstã; microclimat ; îmbrãcãminte
1. Tampon termic = poate ceda sau primi temperatura in functie de temperatura nucleului prin termogeneza
sau termoliza.
2. Izolator caloric variabil - Poate face transferul de caldura prin conductie si convectie
Conductia este o cale pur fizica (adica primeste sau cedeaza caldura prin contact direct), iar convectia este o
componentã fiziologicã, transferul de cãldurã fãcându-se prin jocul vasodilatatie - vasoconstrictie in functie de
factorii de mediu - rece sau cald.
3. Comutator al stratului de tesut adipos - In mediu rece tesutul adipos are rol izolator, dar în mediu cald,
nefiind irigat, nu poate pierde caldura.
4. Receptor caloric
Receptorii termici sunt bogati in tegument : corpusculii Krausse pt rece si Ruffini pt cald. Distributia receptorilor
este definita pt rece si cald. Sunt anumite zone ale organismului care sunt mai bogate in receptori termici decat
alte zone. De ex: tegumentul fetei, mainii, al fruntii, etc
b). Vasodilatatie (arteriolarã si venularã) pielea devenind roz - rosiaticã. Este faza hiperemiei active.
c). Faza de stazã - când capilarele retin sângele, curentul sangvin încetineste si apare spasmul arteriolar -
ischemie - cu incetinerea schimburilor metabolice locale cu aspectul cianotic al zonei.
Aplicatiile reci au la bazã jocul vasodilatatie - vasoconstrictie vascularã, care determinã rãspunsuri consensuale
prin rãspândirea reactiilor si excitatiilor în tegument ( R. OTTFRIED - MULER) si a mucoaselor (BROWN -
SEQUARD)
Aplicatiile reci nu au efecte asupra circulatiei organelor interne. Aici intervin urmatoarele mecanisme:
- legea Dastre - Morat = vasele periferice (din tegumente si mucoase) actioneaza antagonist cu cele ale
organelor interne
Excitatiile la cald:
- dacã temperatura centralã depaseste 37˚, centrii hipotalamici anteriori inhibã tonusul simpatic vasoconstrictor
periferic si apare vasodilatatia cutanatã si intrã în functie sudoratia.
5. Organ efector al rãcirii prin:
- temperatura zonei centrale nu este uniform stabilã si omogenã, fiind între 35 - 37.5˚ C .
Se considerã ca fiind cele mai apropiate temperaturi de T 0 centralã, temperatura rectalã si sublingualã
- echilibrarea deficientei de temperaturã în interiorul nucleului se face prin conductie ( între organe ) si prin
circulattia sângelui
- lunarã - hormonalã
- sezonierã.
1. Conductia = prin contactul direct tegument - aer cedeaza sau primeste caldurã în functie de temperatura
nucleului.
3. Evaporarea: - sudoratiei
- perspiratia insensibila
2. Neregularitatea pulsului
4. Reactii subiective:
- imediate: - durerea
- arsura (daca dispare reactie buna)
5. Reactie dermo-epidermica
Rea = paloare, cianoza sau racire, frisoane, cefalee, alterarea starii generale
- depinde de:
- deficitul caloric
- echilibrul termic
- gradientul termic
- viteza de aplicare
- procesul de acomodare
HIDROTERMOTERAPIA
- rece
Parafina
- sulfuroase
- iodurate
5. prieshnitz = sunt comprese reci stimulante - dureaza 2 - 6 ore pana se usuca. La inceput se produce
vasoconstrictie, apoi vasodilatatie ce dureaza pana la terminarea procedurii.
CATAPLASMELE = comprese in interiorul carora se pune o substanta organica sau anorganica cu consistenta
ridicata la temperaturi diferite. Aici actioneaza factorul: - termic ; - chimic
Umede:
Uscate:
Presupune impachetarea completa a corpului intr-un cearceaf bine udat si stors, izolarea capului apoi prin
invelire cu paturi. In final are efect hiperterm
Sunt 3 faze in aplcarea impachetarilor umede complete, pe care se bazeaza efectul lor:
2. Faza de calmare - relaxare generala, bradicardie, se rareste ritmul respirator - apare somnolenta
3. Faza de excitatie - hiperterma. Apare numai daca bolnavul ramane impachetat mai mult de 45 min.
Apare: hipertermia, transpiratia, accelerarea pulsului si respiratiei.
Impachetarea cu parafina
Efectul se bazeaza pe proprietatea parafinei de a ceda tegumentului o mare cantitate de caldura - producandu-
se vasodilatatie importanta tegumentara cu decongestionare profunda. Are efect: - decongestiv; -
decontracturant
Este indicata in contracturi musculare de diferite etiologii (nu in inflamatie!!): degenerative, posttraumatice, mai
ales pt pregatirea programului de kinetoterapie ( temperatura = 40˚, durata = 20 min). Este singura metoda de
aplicare a parafinei - imersia si pensularea sunt greu de suportat.
Împachetãrile cu nisip sau nãmol au aceeasi prescriptie, pt aceleasi afectiuni ca si placa de parafina. Efectele se
bazeaza pe aceleasi principii. Temperatura de aplicare = 40˚, durata aplicatiei = 20 min.
FRICTIUNILE. Sunt proceduri reci, rar alternante, niciodata calde. Se executa cu un cearceaf pe regiunea
interesata, pana la incalzirea cearceafului. Se sterge apoi regiunea cu un prosop uscat, dupa care pacientul se
relaxeaza o jumatate de ora. Are efect tonifiant, revigorant.
Baia de cearceaf
AFUZIUNILE Sunt aplicatii de apa, in jet, fara presiune, centripet la nivelul membrelor, pe trunchi se executa
axial spre ceafa. Are efect de tonifiere prin actiunea reflexa asupra segmentelor medulare. Sunt indicate:
- afuziunile alternante sunt indicate in insuficienta venoasa periferica, staza, acrocianoza, tulburari trofice
asociate
Clasificarea dusurilor:
Efecte:
Dusul scotian: - este un dus orizontal sub presiune, alternant. Presiunea apei in jet este de 1.5 - 2 atmosfere
Rece - 20"
- creste reactivitatea
- activeaza circulatia
- atonii
- meteorism, constipatia
- hipotirodie
- obezitate
Dusul masaj:
- combinatia manevrelor de masaj sub dusul rozeta (o ploaie de dusuri rozeta). Se practica la temperatura de 38˚
- 40˚C, 15 min .. Efecte:
- hiperemie locala importanta, atat prin efectul termic al apei, cat si menvrelor masajului
- resorbtive locale
- nevrite
- mialgii
- tumefactii
- redori posttraumatice
Dusul subacval
Se executa intr-o baie generala, calda, cu temperatura apei jetului mai mare cu 1-2˚ decat a baii. Se aplica oblic
sau perpendicular pe tegument, in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem. Forma duzei dusului se alege de
asemenea in functie de efectul dorit sa-l obtinem.
Efectele aplicatiei sunt datorita temperaturii apei, presiunii hidrostatice a baii, presiunii jetului dusului, forma
duzei, diferentei de temperaturã dintre bai si dus. Efecte:
BAILE. Clasificare
- partiale
- racoroase: 21˚-23˚
- indiferente: 34˚-35˚
- calde: 36˚-40˚
- sulfuroase
- de plante
Baia indiferenta . Temperatura indiferenta = 34-35. Nu exista excitant termic, dar efectul mecanic exista prin
presiunea hidrostatica a apei, care comprima discret circulatia periferica, apare oarecare accelerare a respiratiei si
excitarea SNC la imersia in apa. Apoi intervine adaptarea, baia avand in continuare efect sedativ. Durata baii de
10-15 min este tonifianta, revigoranta. Intre 15-45 min efectul baii este calmant, recomandat in prurit, insomnii,
nevroze, nevralgii.
Baile racoroase. Sunt baile a caror temperatura este sub temperatura de indiferenta. In prima faza la contactul cu
apa intervine spasmul vascular care impiedica pierderea de caldura. TA creste putin , creste pulsul si se produce
o excitatie a SNC.
A doua faza - reactiva - este dominata de vasodilatatie, aparand hiperemia activa si ca urmare o pierdere a
caldurii din corp, cu atat mai mare cu cat temperatura baii este mai mica.
Baia HALFBAD - baia de jumatate. Se efectueaza intr-o cada cu pereti mai mari decat cele obisnuite, umpluta
pe jumatate, bolnavul sezand usor aplecat. Se fac turnari repezi, dupa perioada de adaptare, cu o cana, izbind cu
apa tegumentele.Se fac pana la 15 turnari pe spate, urmate de frictiuni puternice. Apoi se repeta procedeul si pe
fata anterioara si pe membre. Indicatii: pareze, paralizii, atonii gastrice, congestii hepatice. Este folosita ca o
proceudra de racire dupa bale fierbinti
Baia cu peria - efect mecanic prin frictuni cu peria ; - indicata in tulburarile circulatorii, nevroze.
Baia kinetoterapeutica. - este o baie calda in care kinetoterapeutul executa miscari de mobilizare pasive, pasiv-
active, pe toate articulatiile sau tintit pe un anumit segment in scop de recuperare functionala. Apa calda este
relaxanta, antialgica, facand posibila mobilizarea in absenta gravitatiei, facand miscarile mai usor de realizat.
Baile fierbinti. Se practica la temperaturi de 40˚-42˚C. Sunt intens hiperterme, temperatura cutanata creste rapid,
creste si temperatura centrala, creste pulsul, TA.
Baile hiperterme. - pireto-terapeuticã; - temperatura de plecare 35˚. Se fac turnãri succesive de apa fierbinte
astfel incet sa creasca temperatura baii cu un grad la fiecare minut. Procedura se opreste cand temperatura sub
limba ajunge la 39˚-40˚C.
Indicatii:
- nevrite, nevralgii
Baile partiale
- de maini
- tulburari circulatorii
Baile de plante. - la temperaturi de 36˚ - cu efect sedativ prin adaosul in baie a florilor de tei, fan, musetel,
(mixturi)
Baile cu bule CO2 - gazul - CO2 - aste condus prin conducte ce se distribuie in toata baia. Este baie artificiala,
presiunea gazului este de 5 atm. Efectul baii cu CO2:
- chimic - se resoarbe prin tegument - cu efect excitant asupra peretilor vasculari, producand vasodilatatie
cutanta, la nivelul anastomozelor arterio-venoase (pasiv)
- temperatura baii - de indiferenta - scade temperatura centrala cu 0.4˚-0.7˚C in 20-30 min, prin efectul
vasodilatator.
TERMOTERAPIA. A doua parte a hidrotermoterapiei foloseste temperaturi ridicate (40˚-80˚) in scop terapeutic.
Se folosesc vaporii de apa, aerul incalzit, nisipul (=conductibilitate mai redusa decat apa). Aceste proceduri se
termina printr-o procedura de racire sub forma de baie completa, halfbad cu racire, dus rece, etc. In timpul
procedurii se aplica comprese reci la ceafa, pe frunte sau inima. Sunt foarte solicitante, de aceea se aplica rar, de
2-3 ori pe saptamana. Formele termoterapiei:
1. Baile de abur:
- se aplica in camere speciale intr-o atmosfera supraincarcata cu vapori la 40˚-50˚. Sunt foarte eficiente
pt sistemul cardiovascular.
- sunt foarte indicate in: hipotiroidii, obezitate, intoxicatii cu metale, diateza uricã, reumatisme usoare??,
nevralgii, nevrite.
3. Baile de lumina
- folosesc aerul incalzit cu ajutorul becurilor, utilizand efectele razelor infrarosii in spatii inchise.
Au avantajul unei vasodilatatii puternice datorita caldurii indirecte, transipratia incepe mai devreme. Scad TA.
- spasmolitice
- resorbtive
- relaxante
- analgezice
- imunologice
CRIOTERAPIA. Expunerea de scurta durata a tegumentului la temperaturi apropiate de 0˚ sau sub 0˚C.
Efecte:
Metoda foloseste:
TERAPIA CU ULTRASUNETE
Aparatele utilizate în fonoterapie furnizeaza ultrasunete cu frecvente cuprinse între 80000 si 100000Hz.
Lungimea de unda a ultrasunetelor este foarte mica, putând fi localizate selectiv. Ele prezinta variatii în functie
de natura mediului strabatut : gaz, lichid, solid.
Aplicarea undelor ultrasonice pe un cap omenesc produce un transfer de energii considerabil prin
alterarea starilor de presiune realizate.Transferul de energie se masara în W/cm2 , si depaseste intensitatile
sunetului.Acesta este un parametru important în cadrul terapiei cu ultrasunete. Undele ultrasonice se propaga sub
forma unui fascicol de raze, cu viteza costanta.
1. Efect mecanic - reprezentat de vibratia pendulara, care se transmite din aproape în aproape, fiecare molecula
fiind pusa în miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei.
2. Efect termic - energia ultrasonica se transforma în energie calorica în mediul traversat prin doua modalitati:
- prin absorbtia energiei undelor ultrasonice de catre mediile neomogene cu degajare de caldura si amestecare
amplitudinilor vibratorii.
- prin frictiunea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a doua medii
3. Efectul de cavitatie - este un fenomen care consta în producere de goluri în interiorul lichidului traversat,
manifestându-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile si dilatarile succesive
realizate de UUS asupra lichidului.În perioade de compresiune cavitatile dispar dupa care amestecul lichidian se
reface cu eliberarea unei mari cantitati de energie, cu efecte distructive. În punctele de separare a doua medii cu
densitati diferite ( os - muschi , de ex ) presiunea poate creste la câteva mii de atmosfere în temperatura la câteva
sute de grade. În lichide se produce fenomenulde pseudocavitatie, caracterizat prin degazeifierea lichidului.
5. Efecte chimice - ca urmare a actiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reductie, depolarizare si
alterare a structurii chimice a substantelor.
6. Efecte biologice ale ultrasunetelor - sunt - incomplete elucidate, se presupune ca în functie de intensitatea
ultrasunetului (care se masoara în W/cm2) se produc modificari tisulare minime si reversibile, la intensitati mici.
La intensitati medii au loc efecte fizico-chimice si biologice maxime (0,5-0,7W/cm2) reversibile, iar la
intensitati mari (0,8W/cm2) apar modificari ireversibile.
Dozele mici de 0,1-0,5 W/cm2 (0,4 W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare, se produc
activari moleculare, creste activitatea de respiratie celulara, sunt activate enzimele glicolitice, se scindeaza
macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare (creste continutul de
grupe sulfhidrice în ficat, creier,rinichi,miocard).
Dozele mari de 0,8W/cm2 produc distructii celulare si rupturi capilare, datorita exacerbarii efectelor
dozelor medii.
În tesutul muscular, efectele UUS sunt direct proportionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate.
Ţesutul osos, la dozele mici reactioneaza prin formare de osteofite, la dozele mari prin edeme hemoragice,
necroze osoase.
La limita muschi-os se acumuleaza o importanta cantitate de energie calorica, osul se încalzeste de 5 ori mai
mult decât muschiul.
Sângele, supus iradierii cu ultrasunete, va determina: scade proteinemia(albuminele si alfa globulinele) si creste
globulinele beta, eritrocitele se concentreaza în grupuri, se încetineste procesul de coagulare
- calea de aplicare
Pentru tesutul subcutanat si cutanat se utilizeaza. intensitati mici 0,1-0,2w/cm2iar în zonele hiperalgice chiar mai
mici:0,02w/cm2
Pentru tesuul muscular dozele sunt cele medii cu insistenta pe zona de trecere tendon-muschi în disectia fibrelor
musculare
Pentru tesutul osos si articulatii: pozitionarea sa fie adecvata, fracturile imobilizate în aparat gipsat se stimuleaza
pentru formarea calusului, în doze mici prin ferestre în gips zonele cu vascularizatie vor fi tratate cu intensitati
reduse.
-reumatismul abarticular
-contuzii, entorse, luxatii, hematoame, algoditrofii posttraumatice; se practica dozele progresive, de la 0,05-0,1
w/cm2 pâna la 0,5 w/cm2, 2-5 minute
Afectiuni dermatologice: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor
Afectiuni neurologice: nevite ,nevralgii ,sechele ce apar dupa herpes zoster,nevroamele amputatiilor, distrofia
musculara progresiva,sindroame spastice
Afectiuni circulatorii:...st I-II în aplicatii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliaca, triunghiul lui Scarpa,
boalaRaynaud când se iradiaza ganglionul stelat în regiunea supraclaviculara, în dreptul vertebrei C7-T1
Contraindicatiile ultrasonografiei:
- afectiuni dermatologice cu leziuni tegumentare sau nevi
- tulburari de coagulare
- fragilitate vasculara
- Stari febrile
- Fenomene inflamatorii
- RAA
- Tulburari de ritm
- NU se vor aplica UUS pe zonele organelor integre: creier, maduva, ficat, splina, uter gravid, glandele
sexuale, plamani, cordul
- naturala (solara)
Energia radianta artificiala este furnizata de aparatura medicala prin transformarea energiei electrice.
Reflexia - reintoarcerea ei in mediul din care provine. Raza reflectata = raza incidenta, unghiul de
reflexie = unghiul de incidenta
Refractia = deviatia pe care o sufera raza de lumina la trecerea ei prin suprafete de separare a doua medii
cu densitati diferite. Raza refractata se afla in acelasi plan cu raza incidenta, dar unghiurile difera:
unghiul de refractie ≠ de unghiul de incidenta.
Polarizarea = dependenta intensitatii razelor de lumina reflectate fata de orientarea planului de incidenta
1. Efectul termic
2. Absorbtia
- un corp care primeste un flux radiant absoarbe o parte din energia acesteia, iar o alta parte este
transmisa si o alta reflectata
3. Reflexia si refractia
4. Efecte fotoelectrice
- efect fotoconductor
- efect de fotoemisie
- efect fotovoltaic
5. Efecte fotochimice
- sunt = disocieri moleculare, oxidari, reduceri, _________ fotosinteze, fotolize (ex. transformarea
oxiHb sanguine in metHb si activarea ergosterolului sun actiunea radiatiilor ultraviolete)
- au efect bactericid prin coagularea celulei bacteriene. Distrug sau atenueaza bacilii
KOCH ,
carbunosi, bacteriofagi , iar in doze mai mari virusurile . Ca urmare , RUV sunt utilizate :
Asupra plagilor superficiale efectului bactericid I se mai adauga si efectul trofic de stimulare a
tesutului mezenchimal si efectul de stimulare a imunogenezei => contribuie la grabirea
vindecarii
Efecte :
- produc modificari tranzitorii in circulatia tegumentara : vasodilatatie arteriolara si capilara care sta la baza
eritemului caloric care persista? 30- 40 min. , urmata rapid de o pigmentatie patata;
- edem al stratului mucos al papilelor dermice ; infilltratii leucocitare perivasculare ( la doze sub 1500 mμ )
- dozele mari pot provoca arsuri de diferite grade in functie de intensitatea si durata expunerii , alterari sau chiar
distrugeri celulare ( flictene) . La actiuni prelungite => necroze .
Pentru terapie se folosesc dozele moderate => care produc vasodilatatie subpapilara cu cresterea
debitului sanguin ( vasodilatatie) crescand metabolismul local si general cu efecte trofice locale si generale.
-celulite;
-are caracter de termoterapie de sudatie si de solicitare generala a organismului,mai ales baile generale
de lumina;
-intoxicatii cronice cu metale grele ,in care sudatia intensa permite eliminarea acestora;
-inflamatii acute,supuratii;
-stari febrile.
=>exfolierea epidermului;
3.UV-C(III)=sau unde scurte=sub280 mμ=produse de aparate prin descarcari electrice in vapori de mercur.
Exista o sensibiltate individuala la RUV ,care difera de la individ la individ.Protectia se realizeaza cu unguente
topice sau injectii IV cu pirocatehina(interfera mecanismele biochimice implicate in efectele atenuate de RUV).
-efect dezinfectant
-TBC(nu in activitate)
-sindroame neurovegetative
-afectiuni ORL
-afectiuni..............
-profilactic
-neoplazii
-TBC activa
-casexii
-CI,IC,HTA.,AVC
-insuficienta renala
-stari hemoragipare
-hipotiriodia
-nevroze
-sarcina
-fotsensibilitate
Tehnica aplicarii RUV:
-lampi cu cuart
-lampi cu mercur
Inainte de inceperea tratamentului se face biodozimetria=masurarea timpului minim necesar pt obtinerea celui
mai slab eritem pe tegument , adica eritem perceptibil (care dispare dupa 24 ore) la o anumita persoana, cu o
anumita sursa de UV ,de la o distanta fixa( 75 sau50cm).Se efectueaza cu lampa .................Se va face trat. prin
aplicatie perpendiculara.Se creeaza 4 campuri de expunere-(1-4 minute).Se alege doza cu eritemul cel mai
inofensiv pt tegument.
-gradul III-reactie putin pala, inconjurat de lizereu rosu viu, urmata de descuamare
Rolul fiecarei structuri -din acestea trei-are un rol bine precizat dar care actioneaza ca un tot in
interdependent,de aici denumirea de aparat,NEUROMUSCULOKINETIC.
ARTICULATIA
Reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine (testut)
A)dupa mobilitate:
1)articulatii fibroase=unirea se face prin tesut conjuctiv.Sunt foarte putin mobile si datorita formei suprafetei
osoase articulare care congrueaza perfect cu cea opusa (exemplu:articulatiile cutiei craniene sau cele
interapofizare vertebrale.
2)articulatii cartilaginoase=unirea se face prin fibrocartilaj si nu prin cartilaj hialin.Articulatia permite o anumita
miscare.De exp:simfizele pubiene dar si articulatia intervertebrala (fibrocartilajul discal).
3)articulatii sinoviale=unirea se face prin caposula,existand o cavitate intre suprafetele articulare ,care permite
miscari ample. Aceste articulatii sunt ca diartrope.
B)dupa forma suprafetelor :articulari care determina tipul de miscare posibila in respective articulatie.Din
acest punct de vedere diartrozele se calsifica in:
1)articulatii plane(artrodii) in care miscarea este mai mult de alunecare. De ex::articulatiile oaselor capului sau
trunchiului.
2)articulatii sferoide (evartroze) care sunt formate dintr-o suprafata articulara sferoida si alta cancava ca o
cupa(de ex;articulatia coax -femurala ,sh?). Acest tip de articulatii permit o foarte mare mobilitate in mai multe
planuri.Astfel de articulatii sunt denumite articulatii total libere.
-trohleara=articulatia cotului
-trohoida=articulatia radiocubitala
5)articulatii selare cu una din suprafete cancava si cu cealalta convexa (ca articulatia trapezometacarpiana a
policelui).
a)cartilaju hialin care acopera extremitatile osoase formand suprafelete articulare. Au grosime variabila in
functie de zonele de presiune:mai mare in zonele de maxima presiune articulara.Nu este irigat (nu are vase
sangvine) deci nu se poate regenera sau cicatriza.Este rezistent la agresiuni.este numit deci osul subcondral si
deci lichidul sinovial prin imbibitie. Este lipsit de inervatie.Au elasticitate datorita fibrelor colagene care sunt
compresibile.
b)bureletul fibrocartilaginos=este present in enartroze unde suprafetele articulare nu sunt egale ca in capul
articulatiilor c-f sau s-h. Cavitatile articulare (glenoida si cotiloida) sunt marite ca suprafata de aste burelate
circulare pentru a asgura siguranta articulara.
c)capsula articulara=structura conjunctiva complexa formata din doua straturi-cel extern fibros in continuarea
periostului si cel intern sinovial.Capsula se prinde pe epifize ca un manson,de periost,de bureletul
fibrocatilaginos pana la nivelul cartilajului.La articulatiile cu grad mare de libertate capsula inveleste si cativa
cm din metafiza.In anumite locuri,capsula intarita de fascicole fibroase numite ligamente capsulare care au rol in
limitarea miscarilor.
In alte locuri,capsula este extreme de subtire sau chiar lipseste.In aceste locuri capsula herniaza in jurul
tendoanelor si chiar sub musculatura periarticulara ,formand funduri de sac sau pungi sinoviale-formatiuni ce
faciliteaza alunecarea tendomusculara in timpul miscarii articulatiei.
e)lichidul sinovial=scalda cavitatea articulara ,fiind generat de sinoviocite,de transudatul plasmatic si produsele
de descuamatie sinoviale si cartilaginoase care apar in timpul miscarii.Asta are rolul de a hrani,curata,lubrefia
cavitatea articulara.
MUSCHIUL - este elementul motor al miscarii si reprezinta elemental cel mai important al kinetologiei ( chiar
inaintea articulatiei ).Este componenta finala a complexului neuromuscular sau a " unitatii motorii "
Este vorba de mushiul sriat care participa la miscare.Sunt 430 de muschi striati in tot organismul uman si
reprezinta 40-45 % din greutatea lui.
Macroscopic mushiul striat are urmatoarele componente : corpul muscular, tendonul, jonctiune tendo-
musculara, tecile sinoviale, bursele seroase anexe.
Fiecare corp muscular are unu manchon conjunctiv cu rol protector la efort à perimisiumul extern
Intre perimisiumul si fascia comuna este un tesut lax conjunctiv care permite alunecarea planurilor in
timpul contractiei. Din perimisiumul extern pornesc o serie de septuri conjunctive, spre interiorul corpului
muscular pe care il separa in fascicole musculare mai groase sau mai subtiri in functie de grosimea
muschiului.Aceste septuri formeaza in totalitate perimisiumul intern sau endomisiumul.
Fibra musculara este celula musculara si este formata din : membrane=sarcolema, protoplasma =
sarcoplasma, nuclei = sarcolemali, structuri citoplasmatice diferentiate specifice miofibrile.
Fibra musculara poate fi de cativa cm sau 25-35 cm (m. sartorius) iar grosimea ei de la 10 la 150µ.
Sarcolema = membrana celulei musculare, are pe fata interna nucleii sarcolemali paraleli cu axul lung al
fibrei. Are o grosime de 20-100Å. In sarcolema sunt plasate: partea postsinaptica a placii motorii (unica la fibrele
albe si multipla la fibrele rosii) si inceputul invaginarilor tubulare ale sistemului tubular "I"prin care se dirijeaza
impulsurile nervoase spre elementele contractile
In sarcoplasma mai sunt: granule formate din mitocondrii (sarcozomi), grasimi, lipoproteine.
Mitocondriile sarcoplasmatice
- se grupeaza in jurul nucleilor, a placii motorii si intre elementele contractile. Sunt purtatorii
echipamentului enzimatic celular, care metabolizeaza acidul piruvic pana la CO2 si H2O. Ei sunt
rezervor de energie, stocand ATP.
Proteinele musculare
- proteine sarcoplasmatice: - mioglobina ; - enzimele
- proteinele stromei
2.TENDONUL - Este un organ rezistent, inextensibil, format din fascicule conjunctive (fibre de colagen)
legate intre ele printr-o substanta fundamentala ca un ciment. Printre fibrele de colagen se afla celulele
tendinoase=tenocitele. Ca si la muschi, tendonul are septuri conjunctive care separa fasciculele tendinoase.
Aceste despartituri alcatuiesc pertendonul interb si se desprind din peritendonul extern.
Tendonul se insera direct pe os sau prin periost. In primul caz continua fibrele de colagen ale osului.
Unele tendoane strabat canale osteofibroase, se invelesc de teci sinoviale, care permit o mai buna alunecare a
tendonului
Muschii tonici = sunt superficiali, sar doua articulatii, au tendoane lungi, realizeaza contractii rapide si
obosesc repede _________ contractii tonice sau fazice.
In componenta muschilor exista fibre fazice (albe) si fibre musculare tonice (fibre rosii).
Intr-un muschi predomina unul saumai multe tipuri de fibre. Astfel in muschii flexori, in vastul extern,
gemeni, semimembranos, muschii posturii, predmina fibrele rosii, in timp ce in extensori - vastul intern,
solear, semitendinos, predomina fibrele albe.
à Fibrele albe sunt sarace in mioglobina, mitocondrii si enzime oxidative. Rezervele ATP sunt reduse,
vascularizatie saraca. In aceste fibre albe, contractiile sunt rapide, fazice pt ca au o singura sinapsa
neuromusculara, iar stimulul genereaza potentiale de actiune care se propaga in tot muschiul. O astfel de
contractie se face cu cheltuiala energetica mare, motiv pentru care fibra oboseste repede.
à Fibrele rosii sunt bogate in mioglobina, mitocondrii, ATP. Sunt bine vascularizate, au mai multe sinapse
neuromusculare care determina potentiale de actiune propagate. Raspunsul _____ este de intensitate redusa,
dar de durata lunga, cu consum energetic mic, deci obosesc greu.
CERTIFICAREA MIsCÃRILOR ÎN RAPORT CU PLANURILE ANATOMICE
- Miscãrile de flexie sunt definite ca fiind miscãrile de îndoire fatã de pozitia initialã - ortostaticã.
- Miscãrile de extensie - sunt definite ca fiind opuse acestora si au loc în sensul revenirii la pozitia
ortostaticã sau în sensul exagerãrii acestei pozitii.
La umãr, de exemplu - miscarea de flexie se numeste si anteproiectie sau anteductie, iar cea de extensie →
retroproiectie sau retroductie.
De asemenea, la laba piciorului flexia gleznei are loc în plan anterior, în timp ce flexia labei din articulatia
mediotarsianã are loc în plan posterior. De aceea se preferã termenul de flexie dorsalã în loc de flexia labei
piciorului si termenul de flexie plantarã în loc de extensia labei piciorului.
2. Miscãrile în plan sagital sunt abductia si adductia , dupã cum segmentul se îndepãrteazã sau se apropie de
planul sagital.
Pentru miscãrile distale ale membrelor, terminologia este diferit înteleasã. Planul sagital fatã de care se
face orientarea nu este acelasi pentru toti autorii: scoala francezã considerã cã acest plan mediosagital este planul
mediosagital al trunchiului, pe când scoala germanã si cea anglosaxonã, care folosesc termenul de NBA,
considerã cã acest plan este planul mediosagital al membrului care executã miscarea.
Astfel, ducerea labei piciorului spre înãuntru este denumitã si adductie, iar în exterior abductie.
3. Miscarea care se executã concomitent pe mai multe planuri este circumductia, adicã miscarea prin care
segmentul descrie un con, cu baza mai mare sau mai micã, al cãrui vârf este reprezentat de axul articulatiei.
La antebrat aceste miscãri se numesc: pronatie (rotatie internã) si supinatie (rotatie externã).
MASAJUL
Este o metodã de tratament care are la bazã contactul tegumentului bolnavului cu mâna terapeutului.
Pielea (tegumentul) este un organ complex cu multe functii: protectie, sensibilitate tactilã, termicã, de
secretie, de absorbtie.
Actiunea fiziologicã a masajului:
- antialgicã;
- decontracturantã - relaxantã;
- troficã;
- sedativã.
Tehnica masajului:
1. EFLEURAJUL ( netezirea )
2. Presiunile
3. Frãmântarea - PETRISAJUL
4. Frictiunile
5. Vibratia
6. Percutia
Aceste manevre se executã succesiv, intercalându-se între ele obligatoriu - 2 - 3 minute din prima
tehnicã - efleurajul - Aceasta are efect sedativ, fiind manevrã de suprafatã, usoarã; presupune alunecarea mâinilor
pe tegument fãrã apãsare sau presiune asupra tesuturilor subiacente. Efleurajul este sedativ, decontracturant.
aplicate pe punctele reflexogene, produc efecte în profunzime în functie de dermatomul pe care se aplicã
manevrele de masaj.
Aceste manevre sunt indicate atunci când se urmãreste cresterea tonusului si fortei musculare → nu se
aplicã în cazul în care urmãrim efecte sedative.
Definitie =ramura a stiintelor biologice care se ocupa cu studiul miscarilor locomotorii-kinetiologie; pornind de
la termenul "kinetos" care inseamna miscare -kinetoterapia-terapia prin miscare.
Locomotia animala este cea mai desavarsita forma de miscare a materiei vii, forma care subordoneaza
si inglobeaza toate celelalte forme de miscare biologica. In cadrul locomotiei animale locomotia umana oupa un
loc deosebit atat prin caracterele ei cat si prin ontogenia ei.
Formele superioare ale miscarilor nu pot fi explicate integral prin aplicarea legilor formelor inferioare
de miscare. Miscarea biologica (viata si locomotia organismelor vii) nu poate fi explicate numai pin aplicarea
legilor mecanice, fizice sau chimice. Miscarea biologica este o forma superioara de miscare, care dispune de
calitati si mecanisme noi, caracteristice acestor forme. In cadrul acestor mecanisme si calitati formele inferioare
de miscare nu sunt fundamentale ci auxiliare ........... Natura biocurentilor nervosi si musculari desi
asemanatoare nu este identica naturii curentilor electrici. Segmentele osoase nu actioneaza ca niste simple
parghii iar forta lor de actiune nu se poate determina matematic apelandu-se la formulele clasice ale fizicii. In
miscarea umana intervin o serie de factori cum sunt: componenta articulara, .........., interventia muschilor
periarticulari, integrtitatea sistemului nervos si centrilor periferici. Miscarea a precedat conditiile
indispensabile aparitiei materiei vii. In aparitia materiei vii se disting 3 stadii evolutive: chimic, coloidal si
morfologic.
2. Cvadripedia
3. Brahiatia
4. Bipedia
1.Statica si locomotia reptiliana este intalnita la taratoare care isi mentin axul longitudinal in contact cu solul si
se deplaseaza vermicular rin tarare.
2.Cvadripedia reprezinta tipul de postura si locomotive al animalelor patrupede la care centrul de greutate este
situat anterioraproximativ deasupra membrelor inferioare la nivelul toracelui
3.Brahiatia este tipul de postura si locomotie al primatelor care folosesc membrele superioare (anterior) pentru
atarnare si deplasare in copaci. Centrul de greutate este plasat mai posteror, cam la mijlocul trunchiului. Tipar:
maimutele- urangutanul.
4.Bipedia - tipul de postura si locomotie characteristic omului folosind membrele inferioare pentru statica si
locomotive. Centrul de greutate este plasat tot la nivelul trunchiului dar mai jos. Celelalte speii de animale
folosesc bipedia ocazional (ursii). Bipedia umana se deosebeste fundamental de postura si locomotia ocazionala
a celorlalte animale.
Pozitia bipeda caracteristica omului se numeste ortostatism. Pozitia anatomica corecta corespunde pana la
un anumit punct pozitiei de drepti din gimnastica: membrele inferioare lipite cu piioarele in unghi drept pe
gambe, genunchii si soldurile extinse. Membrele superioare sunt lipite de partile laterale ale trunchiului cu
coatele extinse, antebratele rotate in afaraiar palmele cu degetele extinse. Aceasta este denumita si pozitia "0"
sau "neutrala" si se foloseste in ....... reprezentand pozitia de start. Planurile anatomice sunt suprafete care
sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. In raport cu orientarea fata de pozitia anatomica
se determina 3 categorii principale de planuri anatomice: panuri frontale, sagitale si transversale.
Planurile frontale = sunt dispuse parallel cu fruntea deci vertical si latero-lateral si impart corpul intr-o
parte anterioara si una posterioara. Planul frontal care imparte greutatea corpului intr-o jumatate anterioara si una
posterioara se numeste plan mediofrontal.
Planurile sagitale = sunt dispuse vertical si anteroposterior si impart corpul intr-o parte dreapta si una
stanga. Planul sagital care imparte greutatea corpului intr-o jumatate dreapta si una stanga se numeste plan
mediosagital.
Planurile transversale = sunt dispuse orizontal si impart corpul intr-o parte superioara si una inferioara.
Planul transversal care imparte corpul intr-o jumatate superioara si un inferioara se numeste plan
mediotransversal.
Centrul de greutate al corpului -sau de gravitatie poate fi definit ca fiind punctul corpului asupra caruia
actioneaza rezultanta fortelor gravitationale si care se gaseste la intersectia planurilor mediofrontal, mediosagital
si mediotransversal(undeva la nivelul simfizei pubiene)