RĂDULESCU NICOLAE

AN II, GRUPA C

MODALITĂȚI DE APLICARE ALE CURENTULUI TENS ȘI TRABERT

Curenții Trens și Trabert fac parte din categoria curenților de joasă frecvență, curenți care
se caracterizează prin impulsuri de diverse forme, ce au o frecvență cuprinsă între 0-1000
cicli/sec.
Curentul TENS
Stimularea electrică nervoasă transcutanată TENS constituie o metodă noninvazivă și
netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase acute sau cronice, de diferite cauze, prin
folosirea curentului oscilant de joasă frecvență.
Curenții TENS se folosesc cu succes în tratarea următoarelor afecțiuni: • discopatie • boli
degenerative ale articulațiilor • artralgia și sindroame dureroase în poliartrita reumatoidă și
spondilită • nevralgii și sindroame de compresie • inflamații periartritice • dureri post-
chirurgicale • dismenoree • alte sindroame dureroase musculoscheletale: mialgii , miogeloze,
tendinite, periartrite, musculoscheletal : mialgii, miogeloze, tendinite, periartrite • afecțiuni
reumatice • sechele algice dupa hernie de disc lombara și cervicală operată • dureri tip “membru
fantomă” dupa amputație.
Curentul TENS reprezintă una dintre modalitățile cele mai frecvente de tratament și
presupune aplicarea curentului electric prin electrozi plasați pe piele pentru controlul durerii.
Poate fi aplicat cu diferite frecvențe, de la mică (<10 Hz) la mare (> 50 Hz). Intensitatea poate fi
variată de la senzorială la intensități motorii.
Selecţia parametrilor TENS se face în funcţie de anumite aspecte:
 tipul de durere: adesea, simptomele pacientului vor indica frecvenţa pulsului ce urmează
să fie folosită în tratament. De exemplu, dacă pacientul acuză o durere acută a ţesuturilor moi la
nivelul umărului, un curent de frecvenţă joasă poate excerba simptomele prin producerea
contracţiilor pulsatile în musculatura traumatizată.
 plasarea electrozilor: plasarea electrozilor de o parte şi de alta a leziunii sau zonei
dureroase este tehnica cea mai des întâlnită.
Este de recomandat să se înceapă tratamentul cu TENS convenţional. Mulţi pacienţi
consideră senzaţia de furnicături mai confortabilă decât pe cea de contracţie musculară
determinată de TENS acupunctură. Chiar dacă se obţine ameliorarea durerii cu ajutorul TENS
convenţional, în decursul tratamentului trebuie încercată cel puţin o dată şi TENS acupunctură şi
să se noteze orice variaţie a duratei sau gradului ameliorării durerii. Este recomandat să se
încerce ambele variante TENS: conventional şi acupunctură, deoarece pot să se observe diferenţe
notabile la acelaşi pacient.
 Intensitatea TENS trebuie crescută treptat şi se cere pacientului să raporteze orice
senzaţie percepută sub electrozi. Intensitatea se creşte până la apariţia senzaţiei “puternice dar
confortabile”. Pacientul trebuie atenţionat că dacă intensitatea este prea mare, efectele benefice
ale terapiei nu vor fi atinse.
În aplicaţiile TENS acupunctură, este indicat să se obţină contracţie musculară dar
pacientul trebuie să fie capabil să tolereze intensitatea.
Primul tratament de TENS trebuie să fie scurt (< 30 mins), pentru a permite pacientului
să se obişnuiască cu senzaţia şi pentru a-i permite terapeutului să monitorizeze orice reacţie
adversă, alergie la electrozi, gel, bandă, sau să observe dacă pacientul pur şi simplu nu tolerează
electrostimularea.
După tratamentul iniţial, TENS poate fi aplicat până la o oră/ şedinţă. O perioadă mai
lungă de tratament în cadrul aceleiaşi şedinţe duce la iritaţia pielii, lucru care poate fi evitat prin
introducerea pauzelor de o jumătate de oră. Mai mult, la folosirea TENS acupunctură, pacientul
va experimenta contracţie musculară, iar stimularea prelugită poate duce la oboseală musculară.
Există două situaţii în care TENS poate fi folosit în mod continuu: durerea din travaliu şi
durerea postoperatorie.

Plasarea electrozilor:
Există patru zone principale unde pot fi aplicați electrozii TENS: zonele dureroase, nervii
periferici, rădăcinile nervilor spinali, puncte specifice (acupunctură, puncte motorii şi trigger).
 Aplicaţii pe zona dureroasă
Plasarea electrozilor de o parte şi de alta a leziunii sau zonei dureroase este tehnica cea
mai folosită. Deoarece se doreşte obţinerea unei parestezii a zonei afectate, electrozii se vor plasa
la marginile proximală şi distală a zonei afectate. Dacă senzaţia este diminuată sau absentă,
electrozii pot fi plasaţi proximal de zona afectată (pe tegumentul normal inervat) pentru a stimula
aferenţele nervoase senzitive care ajung de la zona afectată la măduva spinării. În unele situaţii,
aplicaţia electrozilor pe zona afectată se dovedeşte a fi inconfortabilă pentru pacient (de ex.
hipersensibilitatea ca urmare a leziunii nervilor periferici). În aceste situaţii, este indicat ca
electrozii să fie plasaţi proximal de zona hipersensibilă.
 Aplicaţii pe nervii periferici
Electrozii pot să fie plasaţi deasupra nervior periferici care au distribuţie cutanată în zona
afectată. De exemplu, durerea experimentată pe partea dorsală a aspectului lateral intern al
mâinii şi degetul I şi II poate fi tratată cu electrozi plasaţi pe nervul radial superficial, de-alungul
cursului său, pe partea laterală a treimii inferioare a antebraţului.
 Aplicații pe rădăcinile nervilor spinali
Plasarea electrozilor paralel cu coloana vertebrală (aplicaţie paraspinală) şi peste
foramenul intervertebral vor permite stimularea rădăcinii corespunzătoare a nervului spinal care
inervează dermatomul afectat.

 Acupunctură, puncte motorii şi trigger

 Ultima modalitate de plasare a electrozilor este reprezentată de un grup de puncte
specifice: de acupunctură, motorii şi trigger. O unitate motorie este punctul de intrare al nervului
motor în muşchi şi este caracterizat prin conductibilitate electrică mare şi rezistenţă a
tegumentului mică.
Punctele motorii sunt folosite pentru stimularea optimă a muşchiului, prin urmare ele pot
fi considerate puncte de aplicare a electrozilor pentru TENS acupunctură, când se doreşte
declanşarea contracţiei musuclare.
Punctele trigger sunt zone de contractură tensionate la palpare şi care determină durere
referită.
În contrast, punctele de acupunctură sunt bine definite de medicina tradiţinală chineză,
putând fi stimulate pentru a trata diverse afecţiuni.

Tehnica de aplicare a curenților TENS:

 Primul pas este posturarea pacientului și expunerea regiunii ce urmează a fi tratată.
 Ulterior, se verifică integritatea cutanată și prezența sensibilității cutanate local.
 Se fixează parametrii curentului de aplicat la aparat:
1. pentru durere severă se folosesc : - pulsuri cu durata mai mare (200-500 μs);
- frecvențe mai înalte cu modulație în trenuri de
impulsuri (100 - 500 Hz);
- intensități mai mari ale curentului.
2. pentru durere medie sau ușoară : - pulsuri cu durată mică (4-50 Hz);
- frecvențe atât înalte, cât și joase (50 Hz alternat cu
300 Hz);
- intensitate mai mică.
 Se testează funcționarea aparatului de către terapeut.
 Se fixează electrozii pe pacient: de unică folosință (self adeziv) - cei mai siguri, sau de tip
vacuum.
 Electrozii se plasează cât mai aproape de zona dureroasă (unul dintre ei), iar celălalt în
același dermatom sau pe trunchiul nervos al nervului aferent.
 Se poate plasa un electrod pe zona dureroasă și unul paraspinal, pe zona spinală
corespunzătoare.
 Se pot plasa și 2 electrozi paraspinal pe partea afectată la nervul spinal respectiv.
 Se poate tatona o poziționare cât mai eficace a electrozilor.
 Nu se plaseaza electrozii pe zone cu tulburări de sensibilitate tactilă.
 Mărimea electrozilor trebuie să fie mare, atât pentru pentru a evita densități de curent
crescute, cu risc de arsuri, cât și pentru a asigura o stimulare eficientă.
 La terminarea procedurii se oprește aparatul, se inspectează tegumentul pentru a sesiza
eventualele leziuni cutanate, apoi se curăță și dezinfectează electrozii.
 Durata terapiei este ghidată de rezultatele clinice obținute.
Exemple de aplicare ale curentului TENS:
Migrene și nevralgie trigemen Durerea articulației umărului

Durerea articulației cotului Cervicalgia

Lombalgie Ischialgie

Coxartroză
Curentul de tip Trabert
 Curentul de tip Trabert este un curent dreptunghiular, care realizează două efecte
fundamentale și anume: analgetic și hiperemizant (crește foarte mult vascularizația).
Curentul de tip Trabert este un curent polar, cu puls rectangular, cu o durată a impulsului
de 2 ms și a pauzei de 5 ms. Frecvența curentului este de 143Hz.
Durata tratamentului este de max. 15 min. Electrodul activ este (-) și se aplică de regulă
pe locul dureros, în timp ce electrodul (+) se aplică proximal la circa 3-5 cm.
În terapia cu curenți Trabert, se utilizează patru locații tipice pentru aplicarea electrozilor.

Aplicații ale curentului Träbert (R.V. Den Axel, RHJ Luykx, 2005)

Polaritatea depinde de zona de elecție. De exemplu, locația electrozilor pentru durere de

cap și durere cervicală este aceeași. În tratamentul durerii de cap, electrodul negativ se
poziționează caudal în raport cu electrodul pozitiv, pe când în tratamentul durerii cervicale are
iradiază în braț, electrodul negativ se poziționează proximal în raport cu electrodul pozitiv.
Poziționarea electrozilor se potrivește foarte bine aplicațiilor segmentare.
De exemplu, locația electrozilor EL4 din imaginea mai sus prezentată, se realizează
pentru tratamentul claudicației intermitente. Dacă afecțiunea este bilaterală, electrodul negativ se
poate divide și se poate poziționa în regiunea fesieră.
După ce se aplică electrozii și se începe terapia apare fenomenul de acomodare și
pacientul nu mai simte senzația de curent. Se crește astfel amplitudinea progresiv, de mai multe
ori pe durata terapiei, până la un nivel tolerabil de 20 mA (după unii autori 70÷80 mA).
Amplitudinea se crește progresiv, până la apatiția contracției musculare. Aceasta trebuie să fie
palpabilă sau doar vizibilă. Contracțiile contribuie la îmbunătățirea perfuziei sangvine la nivel
muscular (mecanismul de pompă musculară).
Majoritatea pacienților tolerează bine curentul până la 10 mA, depășirea acestei valori
fiind deobicei neplăcută.

În aplicarea practică a curenților de tip Trabert, se pot contura următorii parametrii:

 10 – 15 min/ședința, 6-12 ședințe, în funcție de necesități;
  intensitate medie 10 mA;
 plasarea electrodului (-) pe locul dureros;
 se folosesc doar în perioada subacută și cronică;
 au efect cumulativ.

Curenții de tip Trabert sunt indicați în: • tratamentul sindroamelor dureroase de etiologie
cunoscută • reumatisme abarticulare (miozite, tendinite, bursite) • reumatism inflamator cronic
(spondilita ankilopoetică) • afecțiuni degenerative ale coloanei vertebrale (radiculopatii
vertebrogene artrozice, spondiloză) • dureri musculare și boli degenerative articulare, indiferent
de localizare • nevralgii • tulburări ale circulației periferice • stări post-traumatice.

BIBLIOGRAFIE
1. Cristina DAIA, Electroterapie. Principii practice, Editura Universitară, 2019;
2. RĂDULESCU Andrei, Electroterapie, Editura Medicala Bucuresti, 2002;
3. Adriana Sarah NICA, Recuperare medicală, -Editura Universitara "Carol Davila", 2004
4. DRĂGAN Adriana, Curs de electroterapie, 2007
5. CEVEI Mariana, Curs de Electroterapie. Elemente de electroterapie, Editura Universităţii din
Oradea, 2009