LP Electrodiagnosticul si Electrostimularea

Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare

cuprinde următoarele metode :
- Testul galvanic al excitabilităţii ;
- Testul faradic al excitabilităţii ;
- Metoda curbei I / t .
În toate aceste metode se folosesc stimuli din domeniul joasei
frecvenţe. La ora actuală dintre cele trei metode de electrodiagnostic curba I
/ t este folosită cel mai frecvent, prezentând faţă de testul galvanic şi testul
faradic, aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare şi
permite o apreciere cantitativă a procesului de reinervare. Pe de altă parte cu
ajutorul curbei I / t se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor
triunghiulare utilizate pentru tratarea paraliziilor flaşte, în vederea obţinerii
unor rezultate cât mai bune.

Aparatura folosită pentru determinarea curbei I / t

Există mai multe aparate moderne cu care se poate realiza curba I / t.

Unul dintre acestea este aparatul Siemens Universal – Neuroton 826 ( fig.
IV)

Fig. IV
 Acesta prezintă pe panoul frontal câteva taste utilizate în
determinarea curbei I / t :
- tasta I / t care setează aparatul pentru determinarea curbei I / t
- tastele T – şi T + cu ajutorul cărora se stabileşte durata
impulsului.
- tastele R – şi R + cu ajutorul cărora se stabileşte durata
pauzei.
- taste pentru selectarea tipului de impuls dreptunghiular sau
triunghiular.

- potenţiometrul cu ajutorul căruia se creşte intensitatea

curentului.
- butoane pentru selectarea duratei terapiei.
- cadran care indică valoarea intensităţii curentului.
Tehnica de lucru pentru determinarea curbei I / t :
- se poziţionează bolnavul astfel încât musculatura la care
dorim să determinăm curba I / t să fie perfect vizibilă. Pentru
aceasta se foloseşte şi o lampă care va fi orientată către zona
respectivă.
- electrozii, de marime egală, se dispun pe punctele motorii ale
muşchiului (vezi figura de mai jos). Mărimea lor se
adaptează la dimensiunile acestuia. Catodul se dispune distal
în toate cazurile în care nu există răspuns paradoxal, adică IA
> IC. În cazul răspunsului paradoxal se inversează catodul cu
anodul, prin apăsarea butonului de inversare a polarităţii.
- se verifică dacă aparatul este cuplat la reţea .
- se porneşte aparatul de la întrerupătorul de reţea situat pe
panoul din spatele acestuia.
- se apasă tasta I / t .
- se apasă tasta de selectare a impulsului dreptunghiular.
- cu ajutorul tastelor T + şi R + se selectează durata
impulsurilor la 1000 ms şi durata pauzei la 2000 ms.
- cu electrozii plasati pe pacient conform indicaţiilor de
polaritate menţionate mai sus, se creşte treptat intensitatea
curentului de la potenţiometru până se observă la nivelul
muşchiului contracţia minimă. (valoarea intensităţii obţinute
se numeşte REOBAZĂ ea fiind pragul fundamental, adică
intensitatea minimă a unui curent continuu care produce o
contracţie musculară la o închidere bruscă şi prelungită a
curentului electric). Aceasta se notează pe un grafic. (vezi
figurile de mai jos)
- se scurtează apoi durata impulsului (500 ms, 400 ms, 300 ms,
200 ms, 100 ms etc.) măsurându-se de fiecare dată ca la etapa
precedentă, intensitatea curentului care produce contracţia
minimă. Valorile obţinute se trec în grafic obţinându-se curba
I / t pentru impulsurile dreptunghiulare (CID). La scăderea
duratei impulsului, valoarea intensităţii curentului care
produce contracţia minimă rămâne un timp egală cu reobaza
(porţiunea orizontală a curbei CID ) după care intensitatea
necesară pentru obţinerea contracţiei minime devine mai
mare decât reobaza, din acest punct curba I / t devenind
ascendentă.
- se determină CRONAXIA, care reprezintă timpul minim
necesar al unui curent, având valoarea egală cu dublul
reobazei, pentru a produce o contracţie musculară liminară.
Cronaxia poate fi determinată în două moduri :
- pe graficul curbei I / t determinată în fazele
precedente se trasează o dreaptă paralelă cu abscisa la valoarea
de curent reprezentând dublul reobazei, iar de la punctul de
intersecţie al acestei drepte cu curba I / t se duce o
perpendiculară pe axa timpului unde se obţine valoarea
cronaxiei;
- prin determinare directă pe pacient în timpul
ridicării curbei I / t , se fixează valoarea de vârf a curentului la o
valoare egală cu dublul reobazei, durata impulsului fiind
 foarte redusă, şi apoi se măreşte treptat durata impulsului
până
la obţinerea contracţiei minime; durata impulsului
corespunzătoare contracţiei minime este cronaxia.
- se ridică curba intensitate timp pentru impulsurile triunghiulare
(CIT) în aceleaşi condiţii descrise la curba CID. Valorile se trec
în acelaşi grafic ca şi curba CID.

reobaza = 3,2 mA
timp util = 0,18 ms
cronaxie = 0,18 ms
α = 16 / 3,2 = 5

Fig. 1 – Curbele I / t pentru un sistem muşchi – nerv normal, ridicate cu

impulsuri dreptunghiulare (CID) şi cu impulsuri triunghiulare (CIT).

- se determină coeficientul de acomodare notat cu α, care se

defineşte ca raportul dintre intensitatea curentului triunghiular cu
durata de 1000 ms şi intensitatea curentului dreptunghiular cu
aceeaşi durată, pentru valorile care produc contracţii minime.
Determinarea coeficientului de acomodare este foarte importantă
deoarece în valoarea acestuia se reflectă gradul de denervare a muşchilor ce
urmează a fi supuşi electrostimulării, conform tabelului de mai jos :

MUŞCHI COEFICIENT α
Normoinervat 2,5 - 6
Parţial denervat 1 – 2,5
 Total denervat <1

Forma curbei I / t din fig. 1 este valabilă numai pentru un sistem muşchi
- nerv – intact. Pentru muşchi denervaţi forma curbei se modifică mai mult
sau mai puţin şi se pot trage concluzii privind gradul afectării. Ca
exemplificare în fig. 2 se prezintă variaţia curbei I / t în cursul regenerării
unui nerv.

Fig.2 – Variaţia curbei I / t ( CID ) în cursul

regenerării nervului :
a – muşchiul denervat ;
b, c – după 16 şi respectiv 20 de
săptămâni de tratament ;
d – după 24 săptămâni şi refacerea nervului ;
e – muşchiul sănătos.

În urma electrodiagnosticului se constată:

• creşte reobaza şi cronaxia;
• contracţia apare la electrodul pozitiv ca reacţie motorie paradoxală
(inversă), semn important de degenerescenţă neuro-musculară;
• curba I / t se deplasează faţă de normal spre dreapta şi în sus, uneori
în trepte, ceea ce arată lezarea neuniformă a unităţii neuro-motorii;
• coeficientul de acomodare α mai mic sau egal cu 1.
 La un muşchi parţial denervat, curbele ocupă un loc intermediar între
curba precedentă şi curba muşchiului sănătos.(fig. 3)

Fig. 3 - Curbele I / t pentru un muşchi denervat parţial cu α peste valoarea 2

În cazul unui muşchi total denervat, cronaxia are valori mult mărite,
iar capacitatea de acomodare este aproape complet pierdută. Coeficientul de
acomodare se apropie de valoarea 1. (fig. 4)

Fig. 4 – Curbele I/t pentru un muşchi denervat total

 Diagnosticul de electrostimulare poate fi completat, pentru decelarea
modificărilor calitative şi o apreciere superioară a celor cantitative a
potenţialului de acţiune a unităţii motorii, cu electrodiagnosticul de detecţie
(electromiografia).
Electrodiagnosticul prin determinarea curbei I / t se poate realiza şi
cu alte aparate cum ar fi : BTL – 5640, BTL – 5000 .

Electrostimularea Musculaturii Normoinervate

Fibra musculară striată normoinervată reacţionează la impulsuri

electrice de durată scurtă şi frecvenţă mai rapidă de formă dreptunghiulară,
curenţi faradici şi mai ales neofaradici modulaţi.
Impulsurile cele mai fiziologice pentru stimularea fibrelor musculare
normoinervate sunt cele rectangulare cu frecvenţa între 30 şi 50 Hz, cu care
se efectuează electrogimnastica musculaturii care necesită acest lucru. O
electrogimnastică eficace a musculaturii normoinervate se poate realiza şi cu
ajutorul unor formule terapeutice utilizând formele de bază ale curentului
diadinamic (vezi tabel), terapia putându-se realiza cu ajutorul aparatului
ATM – 11 conform celor prezentate la capitolul curenţii terapeutici de joasă
frecvenţă cu impulsuri .

Indicaţia formulei terapeutice de aplicare :

Afecţiunea Formulă Durata Poziţionare electrozi

indicată şedinţei
1. Boli reumatismale Transversal sau
a) boală artrozică DF ; 2’-4’ paravertebral.
activată PS; 2’-4’ Catodul la locul
dureros, anodul cât mai
aproape (cm).

b) artrite DF ; 2’ Transversal sau

PL ; 4’ paravertebral.
Catodul la locul
dureros, anodul cât mai
aproape (cm).
c) reumatism ţesut MF ; 2’-4’ Transversal sau
moale PS ; 2’ longitudinal Catodul pe
PL ; 4’ regiunea cea mai
 dureroasă.
2. Afecţiuni DF ; 2’-3’ Transversal
posttraumatice PS 2’-3’ Catodul pe locul
a) contuzii, entorse, PL 4’ dureros.
luxaţii, hematoame,
edeme
b) contracturi DF, PL 2’, 4’ Longitudinal pe puncte
musculare motorii
Catod cranial, anod
distal.
c) hipotrofii şi redori MF 2’-4’ Longitudinal pe puncte
postimobilizare, PL 4’ motorii
atonii postoperatorii RS 4’-6’ Catod cranial, anod
distal.
3. Afecţiuni MF 2’-4’ Longitudinal
circulatorii DF 2’-4’ Anod la rădăcina
periferice PS 2’-3’ vasului sanguin, arie
mai mare,
catod mai mic, distal.
4. Pentru inhibarea DF 2’ Transversal în staţia
simpatică PS 2’ ganglionară a
PL 4’ segmentului.
5. Afecţiuni DF 2’ Transversal
neurologice PS 2’ paravertebral L 4 L 5 S 1
periferice PL 4’ cu catodul pe partea
a) lombalgii dureroasă.
b) sciatalgii PS 1’ Longitudinal pe
PL 3’ punctele Valleix,
descendent pe coapsă şi
gambă.
c) nevralgia de DF 2’ Anod mastoidian
trigemen PL 4’ Catod pe punctele
dureroase ale nervului.
 Aparatura utilizată pentru stimularea musculaturii
normoinervate

Unul din aparatele moderne cu care se poate realiza stimularea

musculaturii normoinervate este aparatul Siemens Universal – Neuroton
826.

Tehnica de lucru cu aparatul Siemens Universal – Neuroton 826

privind stimularea musculaturii normoinervate :
- se citeşte prescripţia medicului.
- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru
aplicarea terapiei.
- electrozii, de marime egală, se dispun pe punctele motorii ale
muşchiului, anodul proximal iar catodul distal (vezi fig. De
mai jos ) .
Mărimea lor se adaptează la dimensiunile acestuia.
 - se verifică dacă aparatul este cuplat la reţea .
- se porneşte aparatul de la întrerupătorul de reţea situat pe
panoul din spatele acestuia.
- se apasă butonul care selectează forma de impuls
dreptunghiular.
- se tastează durata procedurii terapeutice.
- cu ajutorul potenţiometrului se creşte intensitatea curentului
până când se observă contracţia musculaturii stimulate.
- la sfârşitul procedurii aparatul intrerupe automat circuitul
existând şi o semnalizare auditivă.
Stimularea musculaturii normoinervate se poate realiza şi cu alte
aparate moderne cum ar fi ATM – 11, BTL – 06, BTL – 5640, BTL – 5000.

Stimularea musculaturii parţial sau total denervate

Stimularea musculaturii parţial denervate este absolut necesară

pentru a preveni sau recupera instalarea atrofiilor musculare. Fibrele striate
denervate reacţionează doar la stimuli electrici cu intensitate progresivă, cu
aplicaţie îndelungată, cum ar fi impulsurile exponenţiale, triunghiulare sau
trapezoidale, care realizează electrostimularea selectivă pe musculatura
denervată.
Electrostimularea musculaturii parţial denervate trebuie să fie
precedată de determinarea curbei I / t şi a coeficientului de acomodare α,
determinări care ne orientează asupra gradului de denervare a musculaturii.
 Aparatura utilizată pentru stimularea musculaturii denervate

Aparatul Siemens Universal – Neuroton 826 poate fi utilizat şi

pentru stimularea musculaturii denervate, tehnica utilizată pentru aceasta
fiind descrisă mai sus, singura deosebire constituind-o faptul că terapia se
realizează nu cu impuls dreptunghiular ci cu impulsuri : triunghiular,
trapezoidal sau exponenţial.
Stimularea musculaturii parţial sau total denervate se mai poate
realiza şi cu aparatul ATM – 11, în meniul căruia se selectează formele de
impulsuri exponenţial (EXP) şi trapezoidal (TRAPEZ), tehnica de lucru
fiind identică celei prezentate la pag. 16 , precum şi cu alte aparate moderne
cum ar fi : BTL – 06, BTL – 5640, BTL – 5000.

Electrostimularea musculaturii netede

Procedura se adresează musculaturii organelor interne, răspunsul

muşchiului neted la stimulare se face ţinând cont de cronaxia lungă a
acestuia şi se datorează mai ales unei acţiuni reflexe şi nu atât răspunsului
fibrei musculare la stimularea directă.
Fibra musculară netedă nu reacţionează decât la impulsuri
exponenţiale, astfel că electrostimularea musculaturii netede se realizează cu
aparate care produc astfel de impulsuri cum ar fi aparatul Siemens
Universal – Neuroton 826 şi aparatul ATM – 11, tehnicile utilizării lor în
acest sens fiind descrise mai sus. Tabelul următor descrie parametrii
terapeutici ai electrostimulării musculaturii netede intestinale, uterine şi a
vezicii urinare :

Indicaţie Electrozi Impuls Pauză Durată

Dimensi- Poziţie (msec.) (msec.) (min.)
uni
(cm 2 )
Constipaţii 200-400 Flancul 400-500 1000-3000 30-50
cronice abdominal
drept şi stâng
Vezică urinară 100-200 Catod pubian 200 1000 10-15
atonă Anod sacrat
postoperator
Atonii uterine 100-200 Catod pubian 200 1000-3000 30-60
pre Anod sacrat
şi post partum
 Electrostimularea musculaturii spastice
Electrostimularea musculaturii spastice a fost elaborată de
Hufschmidt în anul 1968 şi se bazează pe aplicarea a două circuite
excitatorii separate, decalate în timp dar sincronizate între ele.
Impulsurile utilizate sunt dreptunghiulare de 0,2 – 0,5 msec şi cu o
frecvenţă de 0,7 – 1 HZ. Între cele două circuite e programat un decalaj de
timp de 100 – 300 msec.
Metoda realizează inhibarea motoneuronului muşchiului spastic
rezultând relaxarea acestuia.

Aparatură utilizată pentru electrostimularea musculaturii

spastice

Electrostimularea musculaturii spastice prin metoda Hufschmidt se

poate realiza cu ajutorul aparatului ATM – 11.

Tehnica de lucru Hufschmidt cu ajutorul aparatului ATM – 11

- se citeşte prescripţia medicului.
- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru
aplicarea terapiei.
- se montează la aparat şi cel de-al doilea circuit pe lângă cel
utilizat uzual în alte proceduri
- electrozii celor două circuite se poziţionează pe grupe
musculare antagoniste (flexori – extensori, abductori –
adductori ).
- se verifică dacă aparatul este în priză.
- se porneşte aparatul de la întrerupătorul aflat pe panoul din
spatele acestuia.
- se apasă tasta F1 până când pe ecranul aparatului apare
opţiunea HUFFSCH –L.

- apoi se tastează F4. Cu ajutorul tastelor F3 şi F6 se poate se

poate tasta un program predefinit.
- dacă nu se doreşte utilizarea programului predefinit se apasă
din nou F4 aparând pe ecran optiunea de a selecta durata
impulsului (Ti).

- se tastează F4 aparând pe ecran optiunea de a selecta

frecvenţei impulsului (Fr).
- se tastează din nou F4 aparând pe ecran opţiunea de a selecta
durata pauzei (Td ).

- se tastează F4 intrându-se în etapa de programare a duratei

tratamentului, apoi tastând F6 succesiv se stabileşte valoarea
acesteia.
- se tastează din nou F4 pe ecran apărând opţiunea START pe
care o activăm printr-o nouă apăsare a aceleiaşi taste.

- la sfârşitul procedurii aparatul intrerupe automat circuitul

existând şi o semnalizare auditivă.
 LP MEDIA FRECVENŢĂ

Curenţii interferenţiali de medie frecvenţă

Prin noţiunea de curenţi de ” medie frecvenţă ” în domeniul

medicinei, se înţeleg curenţii alternativi sinusoidali ce acoperă un spectru
cuprins între 1 -100 KHz.
Terapia cu curenţi interferenţiali se realizează în practică în două
variante :
- cu frecvenţă constantă când deviaţia de frecvenţă este
menţinută constantă pe intreaga durată a terapiei, fiind
reglată manual în plaja 0 – 100 Hz.
- cu frecvenţă variabilă când frecvenţa variază automat (de la 0
– 100 Hz şi invers) pe intreaga durată a terapiei, cu o
perioadă de ciclicitatea cuprinsă între 15 – 30 secunde
(durată de baleiaj).

Aparatura generatoare de curenţi interferenţiali

Există numeroase aparate moderne cu care se poate realiza terapie cu

curenţi interferenţiali. Unul dintre acestea este aparatul BTL – 06.
Tehnica de lucru cu aparatul BTL – 06

- se citeşte prescripţia medicului.

- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru
aplicarea terapiei.
- electrozii utilizaţi la acest aparat sunt confecţionaţi din placi
de cauciuc siliconic de formă dreptunghiulară sau pot fi
alcătuiţi din plumb laminat, maleabil pe suprafaţa de tratat.
Terapia cu curenţi interferenţiali se poate realiza în tehnică
bipolară (2 electrozi) sau tetrapolară (4 electrozi).
- datorită fenomenului de apolaritate, poziţionarea electrozilor
în tehnica bipolară se face de o parte şi de alta a zonei de
tratat. În tehnica tetrapolară cei 4 electrozi sunt aşezaţi astfel
încât punctul de intersecţie al celor două diagonale ce îi
unesc să fie situat în zona de tratat. Figurile de mai jos
prezintă modul de aplicare a electrozilor în terapia cu curent
interferenţial în diferite zone de tratat.

Aplicaţie bipolară paravertebrală lombară

Aplicaţie tetrapolară paravertebrală lombo-sacrată

Aplicaţie bipolară latero-laterală genunchi

Aplicaţie tetrapolară şold
- se verifică dacă aparatul este în priză.
- se porneşte aparatul de la întrerupătorul aflat pe panoul din
spatele acestuia.
- se tastează numărul programului care realizează terapia cu
curent interferenţial dorită (fiecărui tip de terapie bipolară sau
tetrapolară cu curent interferenţial îi corespunde în memoria
aparatului un număr).
- se alege canalul pe care se realizează terapia (canalul A sau
B).
- se tastează cu ajutorul sageţilor ”sus şi jos” durata terapiei.

- se creşte intensitatea curentului până când pacientul simte

senzaţia subiectivă de vibraţie.
- pe parcursul procedurii pacientul este întrebat dacă senzaţia
de vibraţie este aceeaşi ca la începutul tratamentului,
deoarece există posibilitatea acomodării. În acest caz se
creşte intensitatea curentului până pacientul simte senzaţia de
vibraţie iniţială.
- la sfârşitul procedurii aparatul întrerupe automat circuitul
existând şi o semnalizare auditivă.
- la încheierea formulei terapeutice indicate de medic se
decuplează aparatul de la reţea, se dau jos electrozii şi se
inspectează tegumentul. După aplicarea terapiei cu curenti
diadinamici tegumentul va prezenta un eritem local în zona
de aplicare a electrozilor, eritem care este normal şi dispare
 în câteva ore. Dacă apar leziuni de arsură se încetează
aplicaţia pe locul respectiv.

Un alt aparat modern frecvent utilizat în terapia cu curenţi

interferenţiali este aparatul ATM – 21.

Tehnica de lucru cu aparatul ATM – 21

- se citeşte prescripţia medicului.
- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru
aplicarea terapiei.
- electrozii utilizaţi la acest aparat sunt confecţionaţi din placi
de cauciuc siliconic de formă dreptunghiulară (modalităţile
de aplicare a electrozilor sunt descrise la tehnica de lucru cu
aparatul BTL – 06)
- se verifică dacă aparatul este în priză.
- se porneşte aparatul de la întrerupătorul aflat pe panoul din
spatele acestuia.
- în această fază trebuie selectat, unul din regimurile
predefinite în memoria aparatului notate de la F00 până la
 F10 (primele 5 programe realizează terapie cu curenti
interferenţiali).
Aceste regimuri au următoarele efecte terapeutice :
F00 – efecte excitatoare – interferenţa cu 4 electrozi (0Hz →
100Hz →0Hz → 100Hz → ... ).
F01 – efecte decontractante şi vasculotrofice – interferenţa cu
4 electrozi (10Hz → 25 Hz → 10 Hz → 25 Hz → ... ).
F02 – efecte decontractante şi vasculotrofice – inteferenţa cu
4 electrozi (25Hz → 50Hz → 25Hz → 50Hz → ... ).
F03 – efecte sedative şi analgezice – interferenţa cu 4
electrozi (90Hz → 100Hz → 90Hz → 100Hz → …).
F04 – efecte excitomotoare – interferenţa cu 4 electrozi (0Hz
→ 10Hz → 0Hz → 10Hz → ... ).
F05 – efecte decontractante şi vasculotrofice – interferenţa cu
2 electrozi (50Hz → 100Hz → 50Hz → 100Hz → ... ).
F06 – galvanic.
F07 – Kőtz – întărirea musculaturii fazice – aplicaţie bipolară
(100Hz, dreptunghiular, 10 secunde impuls,10 secunde
pauză ).
F08 – Kőtz – întărirea musculaturii tonice – aplicaţie bipolară
(50Hz, dreptunghiular, 4 secunde impuls, 30 secunde
pauză ).
F09 – Kőtz – întărirea musculaturii după operaţie – aplicaţie
bipolară (50Hz, dreptunghiular, 10 secunde impuls, 30
secunde pauză ).
F10 – Russian stimulation – afecţiuni neuromotorii, fals
neuromotorii, mobilizare articulaţii – aplicaţie
bipolară (100Hz, sinusoidal, 2 secunde impuls cu
panta de 50% adică 0, 5 secunde, 3 secunde pauză ).
- se observă că în colţul stânga sus al ecranului este afişat chiar
codul regimului. Prin apăsarea succesivă a tastei F6, se
parcurg regimurile predefinite în sens crescător. Prin
apăsarea succesivă a tastei F5, se parcurg regimurile
predefinite în sens descrescător. Opriţi-vă la regimul dorit.
- se tastează F4, următorul pas fiind stabilirea duratei
tratamentului cu ajutorul tastelor F5 şi F6.

- se tastează din nou F4, pentru a ajunge efectiv în regimul de

generare a curentului interferenţial. Pe primul rând sunt
afişate frecvenţa de interferenţă curentă, curentul generat
(iniţial 0 mA) şi timpul rămas (în minute).
- tasta F1 se foloseşte în cazul în care dorim modificarea
automată a frecvenţei de interferenţă.
- tasta F2 prin apăsări succesive poate introduce sau respectiv
scoate efectul de rotire a vectorilor (R / T) .
- tasta F3 permite activarea mecanismului de compensare a
distanţei. După apăsarea tastei F3 valoarea parametrului de
lângă simbolul δ , de pe rândul de jos care iniţial este 00
(stare inhibată a mecanismului de compensare) poate fi mărit
până la 99 (valoarea maximă de compensare). Oprirea pe o
valoare este în legătură cu reacţia pacientului legată de
atenuarea efectului neplăcut la suprafaţa pielii. Dacă se
doreşte revenirea la modificarea curentului se tastează F3,
simbolul δ va fi afişat normal şi se pot utiliza tastele F6 şi F5
pentru modificarea curentului.
- la expirarea timpului aparatul scade lent curentul până la 0,
apoi emite două semnale sonore scurte.
- dacă intervine o situaţie neprevăzută şi se doreşte oprirea
procedurii inainte de expirarea timpului tastat iniţial, se apasă
tasta F4 aparatul revenind la pasul în care se stabileşte durata
tratamentului, aceasta fiind cea rămasă şi nu cea programată
iniţial.
- în cazul apariţiei pe ecran a afişajului ”Lipsă electrod ”,
însoţită de un semnal sonor de avertizare, se tastează F1
pentru a opri semnalizarea şi se identifică cauza (electrod
incorect fixat, electrod defect, etc.).
 - în cazul apariţiei pe ecran a afişajului ”Avarie ”, însoţită de
un semnal sonor de avertizare, se opreşte aparatul şi apoi se
reporneşte. Dacă condiţia de avarie persistă aparatul este
defect şi trebuie apelat la personalul de service.

La ora actuală terapia cu curenţi interferenţiali se realizează şi cu alte

aparate moderne cum ar fi : BTL – 5000 , BTL – 5640 , “ECL – Terapy “
(ELIT ).

LP ÎNALTA FRECVENŢĂ

Undele scurte

Prin noţiunea de curenţi de ”înaltă frecvenţă ” se înţeleg curenţii

alternativi a căror frecvenţă depăşeşte pragul de 100 KHz, ajungând până la
limita superioară de 300 GHz. În cadrul acestui larg spectru, domeniul
”undelor scurte ” este cuprins între 3 – 30 MHz.

Aparatura generatoare de unde scurte

Terapia cu unde scurte se poate realiza la ora actuală cu numeroase

aparate moderne : aparatul BTL – 13, TUR KW4, FYSIOMED –
FYSIOPULS etc.

Aparatul BTL – 13 este un echipament avansat de diatermie destinat

tuturor tipurilor de terapie prin unde scurte.
Acest aparat, de concepţie modernă are următoarele caracteristici :
● circuit electronic cu un randament ridicat.
● indicaţie de acord cu ajutorul unor leduri luminoase care permit o
vizualizare uşoară .
● cronometrul programabil de la 5 la 30 de minute, dotat cu alarmă
sonoră care, după terminarea timpului, intrerupe terapia
împiedicând astfel supradozarea pacientului.
● comutator pentru stabilirea dozei de unde scurte.
● mod de folosire continuă sau pulsatil, în funcţie de necesitatea
tratamentului.
● electrozi de aplicare proiectaţi prin încălzire în profunzime şi cu
margini adaptabile după corpul pacientului.

Electrozii pot fi de mai multe tipuri :

- electrozi capsulaţi tip Schliephake (rigizi).
- electrozi cauciucaţi plaţi (flexibili).

- cap radiant utilizat pentru acoperirea unor zone mai mari ale
corpului (regiunea lombară, şolduri ).
 Electrozii de mai sus sunt utilizaţi pentru terapia cu unde
scurte în câmp condensator.
- cap inductor utilizat pentru terapia cu unde scurte în câmp
inductor.

Alegerea electrozilor depinde de suprafaţa tratată conturul acestora

trebuind să depăşească cu puţin (cca. 1 cm ) aria zonei afectate. (pentru
torace electrozi cu diametrul de 17 cm, pentru genunchi cu diametrul de 13
cm etc. ). De obicei aplicaţiile terapeutice în câmp condensator se realizează
cu electrozi având aceeaşi mărime, pentru realizarea unui câmp uniform de
încălzire tisulară. În scopuri speciale când se indică electrozi de dimensiuni
diferite, cel cu dimensiuni mai reduse devine activ, având efectul termogen
mai pronunţat.
Distanţa electrozilor faţă de suprafaţa regiunii tratate este reglabilă la
electrozii ”rigizi”, prin culisarea unei tije mobile divizate în centimetri. În
majoritatea cazurilor electrozii se plasează la o distanţă între 1,5 – 3,5 cm,
cu cât distanţa este mai mare cu atât încalzirea fiind mai profundă.
Există mai multe zone ale organismului pe care se poate aplica
terapie cu unde scurte. Pozele de mai jos prezintă câteva din aplicaţiile de
unde scurte cele mai frecvent utilizate în practica medicală :
Unde scurte aplicaţie genunchi bilateral

Unde scurte aplicaţie genunchi stâng

Unde scurte aplicaţie lombo-abdominală

 Unde scurte aplicaţie antero-posterioară umăr

Unde scurte aplicaţie cervical şi lombar

Tehnica de lucru cu aparatul BTL – 13 :

- se citeşte prescripţia medicului.
- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru
aplicarea terapiei.
- se aleg şi se poziţionează electrozii conform celor prezentate
mai sus.
- se selectează doza de unde scurte, folosind potenţiometrul,
conform prescripţiei medicului.

- se selectează modul de folosire continuu sau pulsatil.

- se programează cronometrul.
 - modul pulsatil are frecvenţa setată între 20 şi 200 Hz, putând fi ajustată
de terapeut.
- indicaţia de acord este vizualizată cu ajutorul ledurilor luminoase. Trebuie
să se aibă în vedere întotdeauna păstrarea echipamentului cu cel mai mare
număr de leduri aprinse.

Pentru utilizarea aparatelor de terapie cu unde scurte trebuie respectate

urmatoarele norme de lucru :

- aparatul trebuie aşezat pe o suprafaţă stabilă şi orizontală într-o

încăpere izolată în care nu se efectuează şi alte proceduri de
electroterapie.
- dezinfecţia electrozilor nu se realizează prin sterilizare caldă, ci vor
fi utilizaţi dezinfectanţi speciali (la rece).
- cablul de reţea trebuie să fie în afara locurilor unde ar putea fi călcat
sau obstrucţionat.
- cablurile celor 2 electrozi trebuie ţinute la distanţă de suprafeţe
metalice. Este recomandabilă folosirea mobilierului din lemn, fără
părţi metalice.
- aparatura de terapie cu unde scurte va fi racordată la reţele de
alimentare pe circuite separate faţă de restul aparaturii medicale şi
vor fi obligatoriu legate la pământ.
- se va explica pacientului ce senzaţie fiziologică cutanată trebuie să
perceapă, raportată la doza terapeutică aplicată.
- se recomandă ca pacientul să se dezbrace şi să aşeze un prosop între
piele şi electrod în scopul evitării concentrării de energie datorată
transpiraţiei sau folosirii hainelor sintetice. Trebuie indepărtate
ceasurile, aparatele auditive, bijuteriile sau alte podoabe metalice şi
să se discute existenţa oricărui tip de implant metalic. Pacientul nu
trebuie să atingă nici un obiect metalic în timpul tratamentului,
recomandându-i-se să păstreze poziţia în care a fost aşezat (la orice
mişcare aparatul iese din ”acord”).
 - pacientul va fi supravegheat permanent pe întreaga durată a terapiei ;
la apariţia oricărei senzaţii dezagreabile se va reduce intensitatea sau
se sistează tratamentul.
- este interzisă efectuarea de şedinţe terapeutice cu unde scurte la
pacienţii cu ”pacemaker” (stimulator cardiac ).
- se contraindică aplicarea undelor scurte în timpul sarcinii precum şi
în timpul ciclului menstrual.

Unde scurte în regim pulsat

Utilizarea energiei de înaltă frecvenţă sub formă de ”impulsuri” în tehnica

terapeutică a fost introdusă pentru obţinerea unor efecte de ameliorare noi şi
valoroase.
Terapia cu unde scurte în regim pulsat se realizează cu ajutorul aparatului
”Diapulse”, aparat ce funcţionează pe frecvenţă cunoscută de 27,12 MHz,
furnizând ”trenuri” de impulsuri cu anvelopă dreptunghiulară având durata de 65
μsec, ”trenuri” separate de pauze cu o durată de 190 de ori mai mare decât durata
”trenului” (la o frecvenţă de succesiune de 80 Hz) până la o durată a pauzei de 24
de ori mai mare decât durata ”trenului” (la o frecvenţă de succesiune de 600 Hz).

Descrierea aparatului ”Diapulse”

Pe panoul frontal al aparatului sunt amplasate o serie de comenzi prin
intermediul cărora se controlează regimul de funcţionare terapeutic :
- butoanele ON (pornit), OFF (oprit) şi STBY (stand-by).
- ” timer ” (ceas) pentru stabilirea duratei şedinţei.
- cadran ce indică frecvenţa de succesiune a ” trenurilor” .
- taste de la 1 – 6 cu ajutorul cărora se stabileşte gradul de
penetrabilitate a undelor scurte .
- tastele 80, 160, 300, 400, 500 şi 600 care stabilesc frecvenţa de
succesiune a ” trenurilor”.
 Aplicarea undelor scurte în regim pulsat se realizează cu un electrod de tip ”
monodă” (localizator) montat pe un braţ mobil prin intermediul unei articulaţii
sferice.

Tehnica aplicării terapiei cu unde scurte în regim pulsat cu ajutorul

aparatului ” Diapulse” :
- se citeşte prescripţia medicului.
- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru aplicarea
terapiei.
- se aşează electrodul în apropierea zonei de tratat, plasarea facându-se
la o distanţă mică de tegument (de la contact intim până la maxim 2-
3 cm), deoarece în cazul interpunerii unui strat mai gros de aer,
cresc pierderile energetice.
- se porneşte aparatul apăsând tasta ON.
- se stabileşte durata procedurii cu ajutorul ” timer-ului” .
 - se dozează penetraţia prin apăsarea uneia din tastele 1 – 6, aceasta
depinzând de greutatea şi constituţia organică a pacientului (se alege
o penetraţie mai mare tasta 5 sau 6 pentru organismele cu ţesut
adipos subcutanat mai dezvoltat).
- se stabileşte frecvenţa de succesiune a ” trenurilor ” prin apăsarea
uneia din tastele 80, 160, 300, 400, 500 sau 600.
- se stabileşte durata procedurii cu ajutorul ” timer-ului” .

- la sfârşitul procedurii aparatul întrerupe automat circuitul.

- se apasă butonul STBY până la realizarea unei noi terapii sau
butonul OFF în cazul încheierii programului de lucru.

Normele de lucru privind modul de aplicaţie al terapiei cu unde scurte în

regim pulsat sunt aceleaşi ca şi cele prezentate la capitolul referitor la tratamentele
cu unde scurte în regim continuu.

Modalităţi terapeutice cu Diapulse

Afecţiunea Zona de Impul- Penetraţia Durata
tratament sul Nor- Obez tratamentu
mal -lui
Refacerea zona ficatului 600 6 6 2x15 min/zi
ţesuturilor moi zona lezată 400 4 6 2x15 min/zi
lezate şi a
fracturilor osoase
Sinuzită zona ficatului 600 6 6 10 min/zi
zona lezată 400 4 6 10 min/zi
zona adrenală 400 4 6 10 min/zi
Bursită zona ficatului 600 6 6 10-15
zona lezată 400 4 6 min/zi
zona adrenală 400 4 6 10 min/zi
10 min/zi
Artrită zona ficatului 600 6 6 10-15
reumatoidă zona lezată 400 4 6 min/zi
 zona adrenală 400 4 6 10 min/zi
10 min/zi
Accidente zona cerebrală 400 6 6 15
vasculare ce controlează min.x3/zi
cerebrale segmentul
afectat
Ulcer zona afectată 300 6 6 15
peptic/duodenal zona ficatului 400 4 4 min.x3/zi
10
min.x2/zi
Arsuri
● ziua I pe arsura acută 300 4 4 10 min/3
● ziua II pe zona afect. 400 4 4 ore
● ziua III pe zona afect. 500 5 5 10 minx3/zi
● ziua IV pe zona afect. 600 6 6 10 minx3/zi
- în plus se 400 4 4 10 minx2/zi
tratează ficatul 10 minx2/zi
2x1/zi

Unde ultrascurte (Microunde, Unde radar)

Prin noţiunea de ”microunde” se înţeleg acele unde electromagnetice ale

căror frecvenţe sunt cuprinse în spectrul 300 - 3000 MHz.
 Majoritatea aparaturii moderne actuale (vezi figura de mai jos) funcţionează
în domeniul ” decimetri-scurte” pe frecvenţă de 2450 MHz, puterea maximă livrată
de aparat fiind de maxim 250W.

Energia electromagnetică este aplicată ”radiatorului” (elementul de

aplicaţie), prin intermediul unui cablu coaxial (canal de ”microunde”) flexibil.
Aplicarea terapiei cu ” microunde” se realizează prin intermediul unor tipuri
de electrozi monopolari, reprezentând antena radiativă a aparatului.
Electrozii pot fi de mai multe tipuri :
- electrozi ”liniari” utilizaţi în spondiloză.
- electrozi ” parabolici” utilizaţi în : artroze, coxite, mialgii,
epicondilite, artroze deformante, nevralgii, mastite etc.
- electrozi ” cavitari” utilizaţi în : artroze, coxite, sciatică acută şi
cronică, periartrită scapulohumerală, poliartrită reumatoidă etc..
- electrozi ” focali” utilizaţi în : artrită temporomandibulară, nevralgie
de nervi cranieni şi afecţiuni stomatologice şi buco-maxilo-faciale.
- electrozi ”discoidali” utilizaţi în : reumatism abarticular, artropatie,
mialgie etc.

Tehnica de lucru pentru realizarea terapiei cu ”microunde” cu ajutorul

aparatului :
- se citeşte prescripţia medicului.
- se aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă pentru aplicarea
terapiei.
- se alege tipul de electrod (vezi tabel).
- se poziţionează electrodul la o anumită distanţă de zona de tratat
(vezi tabel).
 - se selectează doza de microunde, conform prescripţiei medicului
(vezi tabel).
- se selectează durata procedurii.
Afecţiunea Emiţăto- Doza Durata Distanţa de
rul (w) (min) tratament
(cm)
Afectarea aparatului
locomotor C 40-60 10-15 5-15
Artrită
Artroză deformantă C 60-100 10-15 5-20
R 50-80 10-15 5-20
Artropatie C 40-80 10-20 5-15
R 40-80 10-15 5-15
Coxită C 40-60 10-15 5-15
Contuzii ale C 60-80 10-15 5-10
extremităţilor sau R 80-100 10-15 5-10
trunchiului
Epicondilite C 30-70 15-20 10
R 30-70 10-15 10-15
Sciatică acută C 40-100 10-15 10-15
Sciatică cronică C 60-130 10-20 10-15
Reumatism C 50-80 5-10 5-10
abarticular acut R 50-80 5-10 5-10
Reumatism C 60-130 10-20 10-15
abarticular cronic R 50-120 10-20 10-15
Mialgii C 40-120 10-20 10-15
R 30-120 5-20 10-15
Periartrită C 50-120 10-20 5-15
scapulohumerală
Poliartrită reumatoidă C 40-100 10-15 5-15
Sindromul umăr – C 60-100 10-15 5-10
mână
Spondiloză C 50-150 10-15 0-15
L 50-150 5-15 0-15
Medicină internă
Astm bronşic C 40-100 10-15 15
Bronşită cronică C 40-120 10-15 10-20
Colecistită C 60-130 10-20 5-10
Constipaţie spastică C 60-120 10-20 10-15
Ginecologie
Anexită acută C 40-100 10-15 3-8
G 5-10 10 8-10
Anexită cronică C 60-150 10-20 10-15
Amenoree C 60-150 10-20 5-10
Dismenoree C 60-150 10-20 5-10
 Mastită C 30-50 5 5-7
R 30-50 5-10 5-10
Urologie
Colică renală C 60-120 10-20 5-10
Oligurie C 60-150 10-20 10-15
Hipertrofie de C 60-150 10-15 10-20
prostată
Neurologie
Nevralgie C 40-100 5-10 3-10
R 30-80 5-15 5-10
Nevrită C 40-100 5-10 3-10
R 30-80 5-15 5-10
Dermatologie
Degerătură locală C 60-100 10-15 10
veche
Furuncul R 20-60 3-10 2-5
Carbuncul C 30-60 10 5-10
Panariţiu R 10-20 5-10 3-8
Piodermită R 20-40 5 3-10
Dermită radiologică C 40-60 10 5-10
Hidrosadenită R 20-40 5-8 5-10
O.R.L.
Artrită F 5-6 5 3-5
temporomandibulară A 3-6 5 3-5
Nevralgie de nervi F 6-8 6-8 5
cranieni
Afecţiuni
stomatolgice şi
buco-maxilo-faciale
F 3-8 5-10 3-10
Paradontită acută
apicală şi
marginală
Durere postextracţie F 3-8 5-10 3-10
Parodonită în timpul F 3-8 5-10 3-10
şi post
tratament de canal

Legendă : R - emiţător rotund, L - emiţător longitudinal, C - emiţător cavitar,

G - emiţător general, F - emiţător focal, A - emiţător articular.

- la sfârşitul procedurii aparatul întrerupe automat circuitul existând şi

o semnalizare auditivă.
 Un aspect deosebit de important al efectuării terapiilor cu ”microunde ” îl
constituie măsurile de protecţie a muncii, care vizează atât pacientul cât şi
personalul medical ce se găseşte în imediata apropiere a acestei aparaturi :
• aparatul de ”microunde” va fi instalat într-o încăpere cu suprafaţă
minimă de 6 m², în care să nu existe altă aparatură de electroterapie.
• aparatele de electroterapie din alte încăperi se vor plasa la o distanţă
minimă de 3 m faţă de aparatul de ”microunde”.
• în încăperea unde se practică terapia nu vor fi amplasate oglinzi sau
suprafeţe plane lucioase, iar pereţii vor fi vopsiţi în culori neutre (gri
tern) cu aspect rugos.
• în timpul terapiei, în încăperea de tratament nu se va afla decât
pacientul şi terapeutul curant.
• fixarea electrodului se va executa astfel încât să evite îndreptarea sa
în direcţia ochilor pacientului sau a terapeutului.
• atât pacientul cât şi terapeutul vor purta ochelari de protecţie speciali
(cu plasă), atât timp cât se desfăşoară terapia.
• personalul medical curant va fi rotit la fiecare lună, la cabinete cu alt
gen de aparatură (dar nu unde scurte, ultraviolete, solux,
magnetodiaflux).
• doza de radiaţie absorbită în decursul unei zile de muncă, admisă de
normele de protecţie a muncii, nu trebuie să depăşească valoarea de
10μW/cm² .
• control medical periodic care trebuie să cuprindă :
- examen clinic general semestrial
- examen oftalmologic (cristalinul în special) după 10 ani de
expunere, apoi din 3 în 3 ani, realizat de medical specialist ;
- examen psihologic sau psihiatric (efectuat de
specialist ), anual.
- electrocardiogramă, anual.