Drept Civil Curs

Conf. univ. dr. Lect. univ. dr.
CONSTANTIN DIACONU CRISTIANăFIRICĂ
DREPTăCIVIL.ăPARTEAăGENERALĂ.ăPERSOANELE
Curs în tehnologie ID/IFR
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2013
http://www.edituraromaniademaine.ro/
Editură recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (COD 171)
Editura Fundaţiei România de Mâine este membră a

Societăţii Editorilor din România
DescriereaăCIPăaăBiblioteciiăNaţionaleăaăRomâniei
GORAN, LAURA
Introducereăînăpsihologiaăeducaţiei:ăcursăînătehnologieăIDIFR
Bibliogr.
ISBN
Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

şi prin orice mijloace tehnice,
este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.
Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.
Redactor: Constantin FLOREA

Tehnoredactor: Magdalena ILIE
Coperta: Magdalena ILIE
Bun de tipar:
Editura Fundaţiei România de Mâine
Str. Fabricii; nr. 46 G, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: editurafrm@yahoo.com
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRA IE PUBLIC – CRAIOVA
CONSTANTIN DIACONU CRISTIANăFIRICĂ
DREPT CIVIL.
PARTEAăGENERALĂ.ăPERSOANELE
– Curs în tehnologie ID/IFR –
Realizator curs în tehnologie ID/IFR

Lect.univ.dr. CRISTIAN FIRIC
EDITURA FUNDA IEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2014
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………….. 15
Unitateaădeăînvăţareă1ă
DREPTULăCIVILăÎNăSISTEMULăNA IONALăDEăDREPT
1.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................. 22

1.2. Conţinutul unităţii de învăţare:............................................................................................................ 23
Secţiuneaă1.ăNoţiuniăintroductive.................................................................................................... 23
1.2.1.1. Precizări terminologice.......................................................................................................... 23
1.2.1.1.1. Norma juridică............................................................................................................. 23
1.2.1.1.2. Instituţia juridică.......................................................................................................... 23
1.2.1.1.3. Ramura de drept........................................................................................................... 24
1.2.1.2. Sistemul dreptului şi diviziunile sale..................................................................................... 24
1.2.1.2.1. Principalele diviziuni ale dreptului obiectiv................................................................ 24
1.2.2.2.2. Ramurile sistemului naţional de drept......................................................................... 26
1.2.1.3. Aplicarea generală a Codului civil........................................................................................ 29
1.2.1.4. Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului............................ 29
1.2.1.5. Aplicarea prioritară a Dreptului comunitar............................................................................ 30
1.2.1.6. Dreptul comparat şi unificarea dreptului............................................................................... 30
Secţiuneaăaă2a.ăDefiniţiaăşiăimportanţaădreptuluiăcivil................................................................. 30
1.2.2.1. Definiţia dreptului civil.......................................................................................................... 30
1.2.2.1.1. Elemente pentru definirea dreptului civil.................................................................... 30
1.2.2.1.1. Noţiune şi accepţiuni................................................................................................... 31
1.2.2.1.1. Obiectul dreptului civil................................................................................................ 34
1.2.2.1.1. Rolul şi funcţiile dreptului civil................................................................................... 36
1.2.2.1.1. Dreptul civil ca drept comun....................................................................................... 38
Secţiuneaăaă3a.ăPrincipiileăfundamentaleăaleădreptuluiăcivil....................................................... 40
1.2.3.1. Noţiunea de principiu fundamental........................................................................................ 40
1.2.3.2. Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului civil........................................................... 41
1.2.3.2.1. Principiul proprietăţii................................................................................................... 41
1.2.3.2.2. Principiul egalităţii in faţa legii civile......................................................................... 43
1.2.3.2.3. Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale...................................... 44
1.2.3.2.4. Principiul garantării drepturilor subiective civile........................................................ 45
1.2.3.2.5. Principiul ocrotirii buneicredinţe................................................................................ 46
Secţiuneaăaă4a.ăDelimitareaădreptuluiăcivilădeăalteăramuriădeădrept........................................... 48
1.2.4.1. Interesul delimitării................................................................................................................ 48
1.2.4.2. Criterii de delimitare. Caracterizare....................................................................................... 48
1.2.4.2.1. Obiectul de reglementare............................................................................................. 48
1.2.4.2.2. Metoda de reglementare.............................................................................................. 49
1.2.4.2.3. Calitatea subiectelor, raporturilor juridice................................................................... 49
1.2.4.2.4. Caracterul normelor juridice........................................................................................ 49
1.2.4.2.5. Caracterul sancţiunii.................................................................................................... 50
1.2.4.2.6. Principiile dreptului civil............................................................................................. 50
1.2.4.3. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptului......................................................... 50
1.2.4.3.1. Delimitarea dreptului civil de dreptul constituţional................................................... 50
1.2.4.3.2. Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ.................................................... 51
1.2.4.3.3. Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar........................................................... 52
1.2.4.3.4. Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial......................................................... 52
1.2.4.3.5. Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei............................................................ 53
1.2.4.3.6. Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii.............................................................. 54
5
1.2.4.3.7. Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil................................................. 54
1.2.4.3.8. Delimitarea dreptului civil de dreptul internaţional privat.......................................... 55
1.3. Îndrumar pentru verificare/autoverificare........................................................................................... 56
Unitateaădeăînvăţareă2
TEORIAăGENERALĂăAăDREPTULUIăOBIECTIVăCIVIL
2.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 59

2.2. Conţinutul unităţii de învăţare............................................................................................................. 60
Secţiuneaă1.ăNoţiuneaăşiăprezentareaăizvoarelorădreptuluiăcivil........................................................... 60
2.2.1.1. Sensurile expresiei „izvor de drept civil” ............................................................................. 60
2.2.1.2. Formele de exprimare a izvoarelor de drept civil.................................................................. 61
2.2.1.3. Reglementările internaţionale............................................................................................... 62
2.2.1.4. Supremaţia Constituţiei în ordinea juridică internă.............................................................. 62
2.2.1.5. Supremaţia legii.................................................................................................................... 62
2.2.1.6. Uzanţele şi principiile generale ale dreptului........................................................................ 64
Secţiuneaăaă2a.ăAplicareaălegiiăcivile.............................................................................................. 64
2.2.2.1. Consideraţii introductive........................................................................................................ 64
2.2.2.2. Aplicarea în timp legii civile.................................................................................................. 65
2.2.2.2.1. Data intrării în vigoare a legii civile............................................................................ 65
2.2.2.2.2. Data ieşirii din vigoare a legii civile............................................................................ 66
2.2.2.2.3. Principiul neretroactivităţii legii civile noi.................................................................. 67
2.2.2.2.4. Principiul aplicării imediate a legii civile noi.............................................................. 68
2.2.2.3. Teritorialitatea legii civile...................................................................................................... 70
2.2.2.3.1. Aplicarea legii civile în spaţiu..................................................................................... 70
2.2.2.3.2. Regulile de drept internaţional privat.......................................................................... 70
2.2.2.4. Aplicarea legii civile asupra persoanelor............................................................................... 71
Secţiuneaăaă3a.ăInterpretarea normelor de drept civil................................................................. 71
2.2.3.1. Noţiune................................................................................................................................... 71
2.2.3.2. Necesitatea interpretării......................................................................................................... 71
2.2.3.3. Metodele sau procedeele de interpretare................................................................................ 73
2.2.3.3.1. Interpretarea oficială şi interpretarea neoficială.......................................................... 73
2.2.3.3.2. Interpretarea literală, extensivă şi restrictivă............................................................... 74
2.2.3.3.3. Interpretarea gramaticală, sistematică şi istorico-teleologică...................................... 75
2.2.3.3.4. Interpretarea logică a legii civile................................................................................. 76
2.2.3.3.5. Câteva principii şi reguli de interpretare...................................................................... 79
2.2.3.3.6. Interpretarea legii şi interpretarea actelor private........................................................ 80
RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Secţiuneaă1.ăPrecizăriăintroductive.................................................................................................. 87
3.2.1.1. Noţiunea şi caracterele raportului juridic civil....................................................................... 87
3.2.1.1.1. Noţiune........................................................................................................................ 87
3.2.1.1.2. Caractere generale....................................................................................................... 87
3.2.1.2. Izvoarele raporturilor juridice civile concrete........................................................................ 88
3.2.1.2.1. Definiţia izvorului raportului juridic civil concret....................................................... 88
3.2.1.2.2. Corelaţia dintre norma juridică, raportul juridic civil abstract, raportul juridic civil
concret şi izvorul raportului juridic civil concret........................................................................ 88
3.2.1.2.3. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete.................................................. 89
3.2.1.3. Structura raportului juridic civil............................................................................................ 90
Secţiunea a 2- a.Noţiuniăgeneraleăprivindăpărţileăraportuluiăjuridicăcivil................................... 90
3.2.2.1. Categoriile subiectelor de drept civil..................................................................................... 90
6
3.2.2.2. Determinarea, pluralitatea şi schimbarea subiectelor raportului juridic civil........................ 90
3.2.2.2.1. Părţile sau subiectele raportului juridic civil............................................................... 90
3.2.2.2.2. Pluralitatea şi individualizarea subiectelor raportului juridic civil.............................. 91
3.2.2.2.3. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil............................................................ 92
3.2.2.3. Capacitatea civilă................................................................................................................... 93
3.2.2.3.1. Definiţie....................................................................................................................... 93
3.2.2.3.2. Capacitatea civilă a persoanei fizice............................................................................ 93
3.2.2.3.3. Capacitatea civilă a persoanei juridice........................................................................ 94
Secţiuneaăa 3- a.Conţinutulăraportuluiăjuridicăcivil...................................................................... 94
3.2.3.1. Consideraţii generale............................................................................................................. 94
3.2.3.2. Dreptul subiectiv civil............................................................................................................ 95
3.2.3.2.1. Noţiunea de drept subiectiv civil................................................................................. 95
3.2.3.2.2. Recunoaşterea, ocrotirea şi exercitarea drepturilor subiective civile.......................... 95
3.2.3.2.3. Clasificarea drepturilor subiective civile..................................................................... 96
3.2.3.2.4. Exercitarea drepturilor subiective civile. Abuzul de drept.......................................... 102
3.2.3.3. Obligaţia civilă....................................................................................................................... 102
3.2.3.3.1. Definiţia obligaţiei civile............................................................................................. 102
3.2.3.3.2. Elemente constitutive ale obligaţiei civile................................................................... 102
3.2.3.3.3. Sensurile termenului „obligaţie” ................................................................................. 103
3.2.3.3.4. Clasificarea obligaţiilor............................................................................................... 103
3.2.3.3.5. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de obiectul lor....................................................... 104
3.2.3.3.6. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de opozabilitatea lor.............................................. 105
3.2.3.3.7. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de sancţiune.......................................................... 105
3.2.3.3.8. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de sursa lor............................................................ 106
3.2.3.3.9. Categorii de obligaţii complexe................................................................................... 106
Secţiuneaăaă4a.ăObiectul raportului juridic civil. Bunurile.......................................................... 107
3.2.4.1. Definiţia obiectului raportului juridic civil............................................................................ 107
3.2.4.2. Bunurile – obiect derivat al raportului juridic civil............................................................... 107
3.2.4.2.1. Noţiune. Corelaţia dintre bunuri şi patrimoniu............................................................ 107
3.2.4.2.2. Clasificarea bunurilor.................................................................................................. 108
3.2.4.2.3. Alte clasificări alt bunurilor......................................................................................... 114

Secţiuneaă1.ăNoţiuneaăşiăclasificareaăactelorăjuridiceăcivile........................................................... 122
4.2.1.1. Noţiunea actului juridic civil................................................................................................. 122
4.2.1.2. Clasificarea actelor juridice civile......................................................................................... 123
4.2.1.2.1. Acte juridice unilaterale, acte juridice bilaterale şi acte juridice multilaterale............ 123
4.2.1.2.2. Acte juridice cu titlu oneros şi acte juridice cu titlu gratuit......................................... 124
4.2.1.2.3. Acte juridice constitutive, acte juridice translative şi acte juridice declarative........... 125
4.2.1.2.4. Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare şi acte juridice de
dispoziţie...................................................................................................................................... 125
4.2.1.2.5. Acte juridice patrimoniale şi acte juridice nepatrimoniale.......................................... 126
4.2.1.2.6. Acte juridice consensuale, acte juridice solemne (formale) şi acte juridice reale....... 126
4.2.1.2.7. Acte juridice civile între vii şi acte juridice pentru cauză de moarte........................... 127
4.2.1.2.8. Acte juridice civile subiective şi acte juridice civile condiţie..................................... 127
4.2.1.2.9. Acte juridice civil pure şi simple şi acte juridice civile afectate de modalităţi........... 128
4.2.1.2.10. Acte juridice civile principale şi acte juridice accesorii............................................ 128
4.2.1.211. Acte juridice civile cauzale şi acte juridice civile abstracte....................................... 129
4.2.1.2.12. Acte juridice civile strict personale şi acte juridice civile care pot fi încheiate şi
prin reprezentant.......................................................................................................................... 129
4.2.1.2.13. Acte juridice civile numite şi acte juridice civile nenumite...................................... 129
4.2.1.2.14. Acte juridice civile cu executare dintr-o dată şi acte juridice civile cu executare
7
succesivă...................................................................................................................................... 130
Secţiuneaăaă2a. Condiţiileădeăfondăaleăactuluiăjuridicăcivil........................................................... 130
4.2.2.1. Definiţie. Terminologie.......................................................................................................... 130
4.2.2.2. Clasificarea condiţiilor actului juridic civil........................................................................... 131
4.2.2.3. Capacitatea de a încheia actul juridic civil............................................................................ 131
4.2.2.3.1. Noţiune........................................................................................................................ 131
4.2.2.3.2. Principiul capacitaţii de a încheia acte juridice şi excepţia incapacităţii..................... 132
4.2.2.4. Consimţământul..................................................................................................................... 133
4.2.2.4.1. Definiţia consimţământului......................................................................................... 133
4.2.2.4.2. Corelaţia dintre consimţământ şi voinţa juridică. Principiile voinţei juridice în
dreptul civil.................................................................................................................................. 134
4.2.2.4.3. Cerinţele valabilităţii consimţământului...................................................................... 134
4.2.2.4.4. Viciile de consimţământ.............................................................................................. 136
4.2.2.4.5. Eroarea......................................................................................................................... 136
4.2.2.4.6. Dolul (viclenia) ........................................................................................................... 139
4.2.2.4.7. Violenţa....................................................................................................................... 141
4.2.2.4.8. Leziunea...................................................................................................................... 143
4.2.2.5. Obiectul actului juridic civil.................................................................................................. 144
4.2.2.5.1. Noţiune........................................................................................................................ 144
4.2.2.5.2. Cerinţele valabilităţii obiectului actului juridic civil................................................... 145
4.2.2.5.3. Obiectul obligaţiei....................................................................................................... 145
4.2.2.5.4. Cerinţele valabilităţii obiectului obligaţiei.................................................................. 145
4.2.2.6. Cauza (scopul) actului juridic civil....................................................................................... 147
4.2.2.6.1. Noţiune........................................................................................................................ 147
4.2.2.6.2. Elementele cauzei actului juridic civil........................................................................ 147
4.2.2.6.3. Cerinţele valabilităţii cauzei actului juridic civil........................................................ 148
4.2.2.6.4. Proba cauzei................................................................................................................. 149
4.2.2.6.5. Sancţiunea.................................................................................................................... 149
Secţiunea a 3- a. Forma actului juridic civil.................................................................................... 149
4.2.3.1. Consideraţii generale............................................................................................................. 149
4.2.3.1.1. Definiţia formei actului juridic civil............................................................................ 149
4.2.3.1.2. Corelaţia dintre principiul consimţământului şi forma actului juridic......................... 150
4.2.3.1.3. Clasificarea condiţiilor de formă ale actului juridic civil............................................ 150
4.2.3.1.4. Forma cerută ad validitatem........................................................................................ 150
4.2.3.1.5. Forma ad probationem................................................................................................. 151
4.2.3.1.6. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi............................................................ 152
Secţiuneaăaă4a.ăModalităţileăobligaţiilor........................................................................................ 155
4.2.4.1. Definiţie................................................................................................................................. 155
4.2.4.2. Elementele.............................................................................................................................. 155
4.2.4.3. Termenul................................................................................................................................ 155
4.2.4.3.1. Definiţie....................................................................................................................... 155
4.2.4.3.2. Categorii de termene.................................................................................................... 155
4.2.4.3.3. Efecte........................................................................................................................... 157
4.2.4.4. Condiţia.................................................................................................................................. 158
4.2.4.4.1. Definiţie....................................................................................................................... 158
4.2.4.4.2. Trăsături....................................................................................................................... 158
4.2.4.4.3. Clasificare.................................................................................................................... 158
4.2.4.4.4. Efecte........................................................................................................................... 160
4.2.4.5. Sarcina.................................................................................................................................... 161
4.2.4.5.1. Definiţie....................................................................................................................... 161
4.2.4.5.2. Clasificarea sarcinii..................................................................................................... 161
4.2.4.5.3. Efectele........................................................................................................................ 162
4.2.4.5.4. Comparaţie între sarcină şi condiţie............................................................................ 162
Secţiuneaăaă5a.ăEfecteleăactuluiăjuridicăcivil.................................................................................. 162
4.2.5.1. Consideraţii generale privind efectele actului juridic civil.................................................... 162
4.2.5.1.1. Definiţia efectelor actului juridic civil......................................................................... 162
4.2.5.1.2. Determinarea efectelor actului juridic civil................................................................. 163
4.2.5.1.3. Reguli de interpretare.................................................................................................. 163
4.2.5.2. Principiile care guvernează efectele actului juridic civil....................................................... 164
8
4.2.5.2.1. Principiul forţei obligatorii.......................................................................................... 164
4.2.5.2.2. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil............................................................. 165
4.2.5.2.3. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.................................................... 166
Secţiuneaăaă6a.ăNulitateaăactului juridic civil............................................................................... 168
4.2.6.1. Noţiuni generale..................................................................................................................... 168
4.2.6.1.1. Definiţia nulităţii.......................................................................................................... 168
4.2.6.1.2. Trăsături....................................................................................................................... 168
4.2.6.1.3. Reglementare............................................................................................................... 168
4.2.6.1.4. Funcţiile nulităţii.......................................................................................................... 169
4.2.6.1.5. Delimitarea nulităţii de alte sancţiuni juridice civile................................................... 169
4.2.6.1.6. Clasificarea nulităţilor actului juridic civil.................................................................. 170
4.2.6.2. Cauzele de nulitate................................................................................................................. 171
4.2.6.2.1. Cauzele de nulitate absolută........................................................................................ 172
4.2.6.2.2. Cauzele de nulitate relativă.......................................................................................... 172
4.2.6.3. Regimul juridic al nulităţii..................................................................................................... 173
4.2.6.3.1. Regimul juridic al nulităţii absolute............................................................................ 173
4.2.6.3.2. Regimul juridic al nulităţii relative.............................................................................. 173
4.2.6.4. Efectele nulităţii..................................................................................................................... 173
4.2.6.4.1. Definiţia efectelor nulităţii........................................................................................... 173
4.2.6.4.2. Enumerarea principiilor efectelor nulităţii................................................................... 174
4.2.6.4.3. Reguli de drept care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum.. 178
PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

Secţiuneaă1.ăNoţiuniăgeneraleăprivindăprobaădrepturilorăsubiectiveăcivile.................................. 186
5.2.1.1. Noţiuni introductive............................................................................................................... 186
5.2.1.1.1. Probaţiunea judiciară................................................................................................... 186
5.2.1.2. Probele................................................................................................................................. .. 187
5.2.1.2.1. Noţiunea de probă........................................................................................................ 187
5.2.1.2.2. Obiectul probei............................................................................................................ 187
5.2.1.2.3. Sarcina probei.............................................................................................................. 188
5.2.1.2.4. Condiţiile generale de admisibilitate a probelor.......................................................... 189
Secţiuneaăaă2a.ăMijloaceleădeăprobă............................................................................................... 190
5.2.2.1. Proba prin înscrisuri............................................................................................................... 191
5.2.2.1.1. Definiţia înscrisurilor................................................................................................... 191
5.2.2.1.2. Clasificarea înscrisurilor.............................................................................................. 191
5.2.2.1.3. Înscrisul autentic.......................................................................................................... 192
5.2.2.1.4. Înscrisul sub semnătură privată................................................................................... 194
5.2.2.1.5. Înscrisul în formă electronică...................................................................................... 196
Secţiuneaăaă3a.ăProbaăprinădeclaraţiiădeămartori.ăProbaătestimonialăăsauămărturia................ 197
5.2.3.1. Mărturia.............................................................................................................................. .... 197
5.2.3.2. Admisibilitatea probei cu martori.......................................................................................... 197
5.2.3.2.1. Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea unui fapt juridic în sens
restrâns........................................................................................................................................ . 198
5.2.3.2.2. Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea unui act juridic........................ 198
Secţiuneaăaă4a.ăMărturisirea........................................................................................................... 198
5.2.4.1. Definiţie................................................................................................................................. 198
5.2.4.2. Felurile mărturisirii................................................................................................................ 198
5.2.4.3. Caracterele mărturisirii.......................................................................................................... 199
5.2.4.4. Admisibilitatea mărturisirii.................................................................................................... 199
Secţiuneaăaă5a.ăPrezumţiile............................................................................................................. 200
5.2.5.1. Definiţie................................................................................................................................. 200
5.2.5.2. Clasificare.............................................................................................................................. 200
5.2.5.2.1. Prezumţiile legale........................................................................................................ 201
9
5.2.5.2.2. Prezumţiile simple....................................................................................................... 203
5.2.5.2.3. Prezumţiile absolute..................................................................................................... 203
5.2.5.2.4. Prezumţiile relative...................................................................................................... 203
5.2.5.2.5. Prezumţiile mixte......................................................................................................... 204
Secţiuneaăaă6a.ăRaportulădeăexpertiză........................................................................................... 204
5.2.6.1. Definiţie................................................................................................................................. 204
5.2.6.2. Clasificare.............................................................................................................................. 204
5.2.6.3. Obligaţiile instanţei................................................................................................................ 205
5.2.6.4. Valoarea probei...................................................................................................................... 205
PROTEC IAăJURIDICĂăAăDREPTURILORăSUBIECTIVEăŞIăPRESCRIP IAăEXTINCTIVĂ

Secţiuneaă1.ăNoţiuniăintroductive.................................................................................................... 210
6.2.1.1. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile.................................................................... 210
6.2.1.2. Atitudinea titularului dreptului.............................................................................................. 211
6.2.1.3. Acţiunea civilă....................................................................................................................... 211
6.2.1.4. Ideea curgerii timpului şi instituţia prescripţiei extinctive.................................................... 212
Secţiuneaăaă2a.ăConsideraţiiăgeneraleăprivindăprescripţiaăextinctivă......................................... 212
6.2.2.1. Noţiunea şi efectul prescripţiei extinctive.............................................................................. 212
6.2.2.2. Reglementare......................................................................................................................... 213
6.2.2.3. Caracterul normelor care reglementează prescripţia extinctivă............................................. 214
6.2.2.3.1. Principiu disponibilităţii.............................................................................................. 214
6.2.2.3.2. Excepţii de la principiul disponibilităţii...................................................................... 215
6.2.2.4. Natura juridică a prescripţiei extinctive................................................................................. 215
6.2.2.5. Funcţiile prescripţiei extinctive.............................................................................................. 216
Secţiuneaăaă3a.ăDelimitareaăprescripţieiăextinctive....................................................................... 217
6.2.3.1. Delimitarea prescripţiei extinctive de prescripţia achizitivă.................................................. 217
6.2.3.2. Delimitarea prescripţiei extinctive faţă de termenul extinctiv............................................... 217
6.2.3.3. Delimitarea prescripţiei extinctive de decădere..................................................................... 219
6.2.3.4. Efectul prescripţiei extinctive................................................................................................ 219
6.2.3.4.1. Noţiune. Drept la acţiune în sens material................................................................... 220
6.2.3.4.2. Consecinţe juridice...................................................................................................... 220
6.2.3.4.3. Principiile efectului prescripţiei extinctive.................................................................. 221
Secţiuneaăaă4a.ăDomeniulăprescripţieiăextinctive.......................................................................... 222
6.2.4.1. Noţiunea domeniului prescripţiei extinctive.......................................................................... 222
6.2.4.2. Categorii de drepturi subiective............................................................................................. 222
6.2.4.3. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor patrimoniale..................................... 222
6.2.4.3.1. Prescripţia extinctivă în categoria drepturilor de creanţă............................................ 222
6.2.4.3.2. Prescripţia extinctivă şi drepturile reale principale..................................................... 223
6.2.4.4. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale.................................. 224
6.2.4.4.1. Principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale........................................... 224
6.2.4.4.2. Excepţii de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale.................... 224
Secţiuneaăaă5a.ăTermeneleădeăprescripţieăextinctivă.................................................................... 224
6.2.5.1. Noţiunea şi clasificarea termenelor de prescripţie................................................................. 224
6.2.5.1.1. Definiţie....................................................................................................................... 224
6.2.5.1.2. Clasificarea termenelor de prescripţie extinctivă........................................................ 225
Secţiuneaăaă6a.ăCursulăprescripţieiăextinctive............................................................................... 226
6.2.6.1. Începutul prescripţiei extinctive............................................................................................. 226
6.2.6.1.1. Regula generală referitoare la începutul prescripţiei extinctive.................................. 226
6.2.6.1.2. Reguli speciale referitoare la începutul prescripţiei extinctive.................................... 226
6.2.6.2. Suspendarea prescripţiei extinctive........................................................................................ 228
6.2.6.2.1. Noţiune........................................................................................................................ 228
6.2.6.2.2. Cauzele generale de suspendare a prescripţiei............................................................. 228
6.2.6.2.3. Alte cauze de suspendare a prescripţiei prevăzute de lege.......................................... 229
10
6.2.6.2.4. Efectele suspendării prescripţiei.................................................................................. 229
6.2.6.2.5. Beneficiul suspendării prescripţiei.............................................................................. 229
6.2.6.2.6. Extinderea efectului suspensiv.................................................................................... 229
6.2.6.3. Întreruperea prescripţiei extinctive........................................................................................ 229
6.2.6.3.1. Noţiune........................................................................................................................ 229
6.2.6.3.2. Cazurile de întrerupere a prescripţiei........................................................................... 230
6.2.6.3.3. Efectele întreruperii prescripţiei.................................................................................. 231
6.2.6.4. Repunerea în termenul de prescripţie.................................................................................... 231
6.2.6.4.1. Noţiune........................................................................................................................ 231
6.2.6.4.2. Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă........................................... 231
6.2.6.4.3. Termenul pentru repunerea în termenul de prescripţie extinctivă............................... 232
6.2.6.4.4. Efectul repunerii în termen.......................................................................................... 232
6.2.6.5. Împlinirea (calculul) prescripţiei extinctive........................................................................... 233
6.2.6.5.1. Noţiune........................................................................................................................ 233
Secţiuneaăaă7a.ăRegimulăgeneralăalătermenelorădeădecădere....................................................... 233
6.2.7.1. Termenul de decădere. Definiţie............................................................................................ 233
6.2.7.2. Instituirea termenului de decădere......................................................................................... 233
6.2.7.2.1. Limita stabilirii termenelor de decădere...................................................................... 233
6.2.7.2.1. Aplicarea regulilor de la prescripţie............................................................................ 234
6.2.7.2.1. Regimul termenelor de decădere................................................................................. 234
6.2.7.2.1. Renunţarea la beneficiul decăderii............................................................................... 234
6.2.7.2.1. Invocarea decăderii...................................................................................................... 234
6.2.7.3. Calculul termenelor................................................................................................................ 234
6.2.7.3.1. Durata termenelor........................................................................................................ 234
6.2.7.3.2. Reguli privind calculul termenelor.............................................................................. 235
6.2.7.3.3. Prezumţia efectuării în termen a actelor...................................................................... 235
PERSOANAăFIZICĂ
Secţiuneaă1.ăCapacitateaăcivilăădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice...................................................... 241
7.2.1.1. Capacitatea civilă................................................................................................................... 241
7.2.1.1.1. Patrimoniul. Mase patrimoniale şi patrimonii de afectaţiune...................................... 241
7.2.1.1.2. Patrimoniu propriu....................................................................................................... 241
7.2.1.1.3. Divizibilitatea patrimoniului........................................................................................ 241
7.2.1.1.4. Patrimonii de afectaţiune............................................................................................. 242
7.2.1.1.5. Transferul intrapatrimonial.......................................................................................... 242
7.2.1.1.6. Patrimoniul profesional individual.............................................................................. 242
7.2.1.1.7. Universalitatea de fapt................................................................................................. 242
7.2.1.2. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice............................................................................ 242
7.2.1.2.1. Noţiune........................................................................................................................ 242
7.2.1.2.2. Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă........................................................... 243
7.2.1.2.3. Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.................................................... 245
7.2.1.2.4. Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.................................................. 246
7.2.1.2.5. Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.................................................... 249
Secţiuneaăaă2a.ăCapacitateaădeăexerciţiuăaăpersoaneiăfizice......................................................... 252
7.2.2.1. Definiţie................................................................................................................................. 252
7.2.2.2. Etapele capacităţii de exerciţiu....................................................................................... 252
7.2.2.2.1. Lipsa capacităţii de exerciţiu....................................................................................... 252
7.2.2.2.2. Capacitatea de exerciţiu restrânsă................................................................................ 253
7.2.2.2.3. Capacitatea de exerciţiu deplină.................................................................................. 253
7.2.2.3. Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu..................................................................... 253
7.2.2.3.1. Legalitatea.................................................................................................................... 253
7.2.2.3.2. Generalitatea................................................................................................................ 253
7.2.2.3.3. Inalienabilitatea............................................................................................................ 253
7.2.2.3.4. Intangibilitatea............................................................................................................. 254
11
7.2.2.3.5. Egalitatea..................................................................................................................... 254
7.2.2.4. Conţinutul capacităţii de exerciţiu......................................................................................... 254
7.2.2.4.1. Acte juridice civile permise celui lipsit de capacitate de exerciţiu.............................. 254
7.2.2.4.2. Acte juridice care pot fi încheiate de minorul între 14 şi 18 ani.................................. 255
7.2.2.4.3. Încetarea capacităţii de exerciţiu restrânse.................................................................. 256
7.2.2.4.4. Acte juridice încheiate de persoanele majore.............................................................. 256
IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE
Secţiuneaă1.ăNoţiuneaăşiămijloaceleădeăidentificareăaăpersoaneiăfizice.......................................... 262
8.2.1.1. Noţiunea de persoană fizică................................................................................................... 262
8.2.1.1.1. Existenţa persoanei fizice............................................................................................ 262
8.2.1.1.2. Viaţa umană şi capacitatea civilă................................................................................. 263
8.2.1.1.3. Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice............................. 263
8.2.1.1.4. Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane........................................... 264
8.2.1.1.5. Apărarea drepturilor nepatrimoniale............................................................................ 266
8.2.1.1.6. Respectul datorat persoanei şi după decesul său......................................................... 266
8.2.1.2. Atributele de identificare a persoanei fizice.......................................................................... 267
8.2.1.2.1. Necesitate..................................................................................................................... 267
8.2.1.2.2. Cetăţenia...................................................................................................................... 267
8.2.1.2.3. Numele de familie........................................................................................................ 267
8.2.1.2.4. Pseudonimul şi porecla................................................................................................ 276
8.2.1.2.5. Domiciliul.................................................................................................................... 277
8.2.1.2.6. Reşedinţa...................................................................................................................... 281
8.2.1.2.7. Starea civilă................................................................................................................. 282
OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN MIJLOACE DE DREPT CIVIL

Secţiuneaă1.ăConsideraţiiăgenerale................................................................................................... 298
9.2.1.1. Protecţia specială a copilului reglementată de Legea nr. 272/2004....................................... 298
9.2.1.2. Autoritatea părintească........................................................................................................... 300
9.2.1.2.1. Noţiune........................................................................................................................ 300
9.2.1.2.2. Începutul autorităţii părinteşti...................................................................................... 301
9.2.1.2.3. Natura juridică............................................................................................................. 301
9.2.1.2.4. Principiile autorităţii părinteşti.................................................................................... 301
9.2.1.2.5. Conţinutul autorităţii părinteşti.................................................................................... 303
9.2.1.2.6. Exercitarea autorităţii părinteşti................................................................................... 305
9.2.1.2.7. Încetarea autorităţii părinteşti...................................................................................... 306
Secţiuneaăaă2a.ăTutelaăcopilului...................................................................................................... 306
9.2.2.1. Noţiune, caractere şi principii................................................................................................ 306
9.2.2.1.1. Noţiune şi reglementare............................................................................................... 306
9.2.2.1.2. Caractere juridice......................................................................................................... 306
9.2.2.2. Principiile tutelei copilului..................................................................................................... 307
9.2.2.3. Cazurile de instituire a tutelei................................................................................................ 307
9.2.2.4. Tutorele.............................................................................................................................. .... 308
9.2.2.4.1. Persoana care poate fi numită tutore............................................................................ 308
9.2.2.4.2. Persoanele care nu pot fi numite tutore....................................................................... 308
9.2.2.4.3. Desemnarea tutorelui de către părinte......................................................................... 308
9.2.2.4.4. Numirea tutorelui de către instanţa de tutelă............................................................... 309
9.2.2.4.5. Consiliul de familie...................................................................................................... 310
9.2.2.4.6. Exercitarea tutelei în interesul minorului.................................................................... 312
12
9.2.2.5. Conţinutul ocrotirii copilului prin tutelă................................................................................ 312
9.2.2.5.1. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului.................................................... 312
9.2.2.5.2. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile copilului...................................................... 313
9.2.2.5.3. Încuviinţarea prealabilă a actelor civile de către tutorele copilului între 14-18 ani.... 315
9.2.2.6. Încetarea tutelei copilului....................................................................................................... 316
9.2.2.7. Cazurile de înlocuire a tutorelui............................................................................................. 316
9.2.2.8. Răspunderea tutorelui copilului............................................................................................. 316
Secţiuneaăaă3a.ăCuratelaăcopilului.................................................................................................. 317
9.2.3.1. Definiţie................................................................................................................................. 317
9.2.3.2 Instituirea curatelei copilului.................................................................................................. 317
9.2.3.3. Conţinutul curatelei copilului................................................................................................ 317
9.2.3.4. Cazuri de instituire a curatelei copilului................................................................................ 318
9.2.3.5. Încetarea curatelei copilului................................................................................................... 319
9.2.3.6. Răspunderea curatorului........................................................................................................ 319
Secţiuneaăaă4a.ăOcrotireaăinterzisuluiăjudecătoresc..................................................................... 319
9.2.4.1. Noţiune şi reglementare......................................................................................................... 319
9.2.4.2. Condiţiile de fond pentru punerea sub interdicţie.................................................................. 319
9.2.4.3. Procedura punerii sub interdicţie........................................................................................... 320
9.2.4.3.1. Desemnarea tutorelui................................................................................................... 320
9.2.4.3.2. Procedura..................................................................................................................... 320
9.2.4.3.3. Numirea tutorelui......................................................................................................... 321
9.2.4.4. Efectele punerii sub interdicţie judecătorească...................................................................... 321
9.2.4.4.1. Lipsirea de capacitate de exerciţiu............................................................................... 321
9.2.4.4.2. Instituirea tutelei interzisului....................................................................................... 321
9.2.4.4.3. Data procedurii efectelor punerii sub interdicţie......................................................... 322
9.2.4.5. Ridicarea interdicţiei judecătoreşti........................................................................................ 323
Secţiuneaăaă5a.ăOcrotireaăpersoaneiăfiziceăprinăcuratelă............................................................. 323
9.2.5.1. Noţiuni generale..................................................................................................................... 323
9.2.5.2. Sediul materiei....................................................................................................................... 323
9.2.5.3. Clasificare.............................................................................................................................. 323
9.2.5.3.1. Curatela incapabilului.................................................................................................. 323
9.2.5.3.2. Curatela capabilului..................................................................................................... 323
9.2.5.4. Cazuri de instituire a curatelei............................................................................................... 323
9.2.5.4.1. Curatela bătrânilor, bolnavilor sau persoanelor cu dizabilităţi.................................... 324
9.2.5.4.2. Curatela pentru rezolvarea unor situaţii urgente.......................................................... 324
9.2.5.4.3. Curatela părintelui sau a tutorelui împiedicat în activitatea de ocrotire...................... 324
9.2.5.4.4. Curatela celui dispărut................................................................................................. 324
9.2.5.5. Procedura instituirii, conţinutul ocrotirii şi încetarea curatelei.............................................. 324
9.2.5.5.1. Procedura instituirii curatelei....................................................................................... 324
9.2.5.5.2. Conţinutul ocrotirii persoanei fizice prin curatelă....................................................... 325
9.2.5.5.3. Încetarea curatelei........................................................................................................ 325
9.2.5.6. Asistarea persoanelor vârstnice la încheierea unor acte juridice civile................................. 325
9.2.5.6.1. Reglementare............................................................................................................... 325
9.2.5.6.2. Contract de întreţinere. Noţiunea de întreţinere.......................................................... 326
PERSOANAăJURIDICĂ
10.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare............................................................................... 331

10.2. Conţinutul unităţii de învăţare........................................................................................................... 332
Secţiuneaă1.ăDefiniţiaăelementelorăconstitutiveăşiăclasificareaăpersoanelorăjuridice................... 332
10.2.1.1. Definiţie............................................................................................................................... 332
10.2.1.2. Elementele constitutive ale persoanelor juridice................................................................. 332
10.2.1.2.1. Organizarea proprie de sine stătătoare....................................................................... 332
10.2.1.2.2. Patrimoniul propriu.................................................................................................... 333
10.2.1.2.3. Scopul determinat...................................................................................................... 334
10.2.1.3. Categorii de persoane juridice............................................................................................. 335
10.2.1.3.1. Persoanele juridice de drept public............................................................................ 335
13
10.2.1.3.2. Persoanele juridice de drept privat............................................................................ 335
Secţiuneaăaă2a.ăÎnfiinţareaăpersoaneiăjuridice............................................................................... 336
10.2.2.1. Consideraţii generale........................................................................................................... 337
10.2.2.1.1. Teoria ficţiunii........................................................................................................... 337
10.2.2.1.2. Teoria realităţii........................................................................................................... 337
10.2.2.2. „Personificarea” şi formarea personalităţii juridice............................................................. 338
10.2.2.2.1. Modurile de înfiinţare................................................................................................ 338
10.2.2.2.2. Efectele personalităţii juridice................................................................................... 338
10.2.2.2.3. Durata persoanei juridice........................................................................................... 338
10.2.2.2.4. Regimul juridic aplicabil........................................................................................... 339
10.2.2.2.5. Nulitatea persoanei juridice....................................................................................... 339
10.2.2.2.6. Înregistrarea persoanei juridice.................................................................................. 340
10.2.2.3. Controlul public al persoanelor juridice.............................................................................. 341
10.2.2.3.1. Principiile care stau la baza controlului..................................................................... 341
Secţiuneaăaă3a.ăIdentificarea persoanei juridice........................................................................... 341
10.2.3.1. Noţiunea............................................................................................................................... 341
10.2.3.2 Elemente privind identificarea persoanei juridice................................................................ 341
10.2.3.2.1. Numele (denumirea) persoanei juridice..................................................................... 341
10.2.3.2.2. Sediul social............................................................................................................... 342
10.2.3.2.3. Naţionalitatea persoanei juridice............................................................................... 342
10.2.3.3. Alte atribute de identificare................................................................................................. 342
10.2.3.3.1. Contul bancar al persoanei juridice........................................................................... 342
10.2.3.3.2. Codul fiscal................................................................................................................ 342
10.2.3.3.3. Firma şi marca........................................................................................................... 342
10.2.3.3.4. Telefon, telex, fax...................................................................................................... 343
10.2.3.4. Natura juridică şi ocrotirea atributelor de identificare......................................................... 343
Secţiuneaăaă4a.ăCapacitateaăcivilăăaăpersoanelorăjuridice............................................................ 344
10.2.4.1. Capacitatea civilă. Definiţie................................................................................................. 344
10.2.4.2. Structura capacităţii civile a persoanei juridice................................................................... 344
10.2.4.2.1. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice............................................................. 345
10.2.4.2.2. Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice......................................................... 348
10.2.4.3. Funcţionarea persoanei juridice........................................................................................... 350
10.2.4.4. Dispoziţii speciale................................................................................................................ 352
10.2.4.5. Reorganizarea persoanei juridice......................................................................................... 353
10.2.4.6. Efectele reorganizării persoanei juridice............................................................................. 354
10.2.4.7. Opoziţiile privind reorganizarea persoanei juridice............................................................. 355
10.2.4.8. Încetarea persoanei juridice................................................................................................. 355
10.2.4.9. Dizolvarea persoanei juridice.............................................................................................. 356
10.3. Îndrumar pentru verificare/autoverificare......................................................................................... 357
Răspunsuriălaătesteleădeăevaluare/autoevaluare................................................................................… 360
14
INTRODUCERE
Elaborarea prezentului curs s-a făcut pe baza noului Cod civil (Legea nr. 287/2009 publicată
în M.O. Partea I, nr. 511/24 iulie 2009 modificat şi completat prin Legea nr. 71/2011 publicată în
M.O., Partea I, nr. 409/10 iunie 2011).
Intrarea în vigoare a noului Cod Civil a făcut resimţită nevoia reeditării cursului de drept civil
pentru studenţii primului an de studiu de la facultăţile de drept.
Lucrarea prezintă în sinteză esenţialul din normele juridice ale legii civile, din cursurile de
drept civil mai valoroase ale literaturii noastre juridice, ca şi din contribuţiile remarcabile ale practicii
judiciare.
Cursul este structurat pe zece unităţi de învăţare, după cum urmează:
Unitatea de învăţare 1 este în fapt o introducere la întreaga problematică. El urmăreşte să
structureze elementele definitorii ale dreptului civil şi anume: definiţia, locul în sistemul naţional de
drept, principiile fundamentale, delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept şi importanţa sa.
Unitatea de învăţare 2 oferă o structură de adoptat în teoria generală a dreptului obiectiv civil.
Ne vom focaliza în demersul nostru asupra prezentării izvoarelor dreptului civil şi aplicării legii civile;
totodată, vom evidenţia şi metodele şi procedeele interpretării normelor de drept civil.
Unitatea de învăţare 3 prezintă părţile, conţinutul şi obiectul raportului juridic. Deoarece este
vorba de subiectele, drepturile şi obligaţiile acestora, precum şi bunurile ca obiect derivat al raportului
juridic civil, acest moment este foarte important pentru tot ceea ce va urma.
Unitatea de învăţare 4 se referă la actul juridic civil care constituie unul dintre cele mai
importante izvoare de drepturi şi obligaţii, fiind şi instrumentul care permite persoanei să participe la
viaţa juridică.
Unitatea de învăţare 5 vă oferă o privire de ansamblu asupra probaţiunii judiciare, care
reprezintă activitatea de stabilire a actelor sau faptelor juridice din care s-au născut drepturile şi
obligaţiile părţilor în cadrul unui raport juridic civil, potrivit dispoziţiilor legale.
Unitatea de învăţare 6 vă pune la dispoziţie raportul dintre protecţia juridică a drepturilor
subiective civile şi prescripţia extinctivă şi vă pune, în final, în gardă cu privire la erorile ce se pot face
în ocrotirea şi garantarea drepturilor părţilor.
Unitatea de învăţare 7 tratează tema capacităţii civile a persoanei fizice. De asemenea, începe
prin a prezenta elementele, caracterele juridice, conţinutul capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu şi alte
aspecte practice.
Unitatea de învăţare 8 urmăreşte mijloacele de identificare a persoanei fizice, cetăţenie, nume,
domiciliu şi stare civilă, reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă precum şi
anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civilă.
Unitatea de învăţare 9 încearcă să sintetizeze informaţiile privind ocrotirea persoanei fizice
prin mijloace de drept civil precum: autoritatea părintească, tutela copilului, consiliul de familie,
curatela copilului, ocrotirea bolnavului psihic prin interdicţie judecătorească, precum şi ocrotirea
bătrânilor, bolnavilor sau persoanelor cu dizabilităţi.
Unitatea de învăţare 10 tratează o temă la fel de extinsă: persoana juridică cu tot ceea ce se
întâmplă de la înfiinţare până la încetare.
Lucrarea noastră a trebuit să ia în calcul provocara a ceea ce înseamnă întinderea şi
diversitatea a ceea ce înseamnă dreptul civil, provocarea constatând în selecţia conţinutului lui.
Desigur că, intenţionând să realizăm un curs pentru primul an de studiu, unele aspecte au fost tratate
mai în detaliu, iar altele mai puţin.
Autorii
15
Obiectivele cursului
Prin studierea disciplinei Drept civil (Partea generală. Persoanele) se urmăreşte introducerea
viitorilor practicieni şi teoreticieni în studiul dreptului civil, prin familiarizarea lor cu termenii
specifici şi aprofundarea noţiunilor fundamentale ale dreptului civil, fără de care înţelegerea ulterioară
a acestuia ar fi dificilă. De asemenea, se urmăreşte însuşirea şi aprofundarea de către studenţi a
particularităţilor subiectelor dreptului civil. Studenţii vor dobândi cunoştinţe despre capacitatea civilă
a persoanei fizice şi a persoanei juridice, despre modalităţile de identificare a acestora, despre
reorganizarea şi încetarea persoanei juridice. În cuprinsul cursului, o importanţă deosebită o are şi
teoria generală a actului juridic civil, cu prezentarea condiţiilor de încheiere valabilă, a efectelor
actului, precum şi a nulităţii acestuia. În partea de final a cursului este studiată prescripţia extinctivă a
dreptului la acţiune pentru protejarea drepturilor subiective civile. Astfel, studenţii vor dobândi
cunoştinţe despre instituţii precum: rolul dreptului civil, principiile şi izvoarele acestei ramuri de drept,
raportul juridic civil, actul juridic, prescripţia extinctivă.
Competenţeăconferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilităţi privind:
– înţelegerea corectă a termenilor, noţiunilor, principiilor de specialitate şi a dobândirii de

competenţe specifice cu privire la persoana fizică şi persoana juridică;
– aprofundarea conţinutului normelor dreptului civil, precum şi a doctrinei şi jurisprudenţei va
ţine seama de cadrul normativ în vigoare şi practica relevantă în materie, studentul însuşindu-
şi un mod de gândire logico-juridic corect;
– studentul trebuie să fie capabil să explice principiile şi regulile specifice instituţiilor juridice
analizate şi să interpreteze corect normele juridice aplicabile;
– studentul trebuie să poată determina corect deosebirea dintre capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice sau juridice, dar şi să cunoască momentele de
început şi încetarea ale acestora;
– Studentul va trebui să poată identifica atât persoana fizică cât şi pe cea juridică, folosindu-se
de atributele de identificare ale acestora.
Resurseăşiămijloaceădeălucru
Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

material publicat pe Internet sub formă de sinteze şi teste de autoevaluare, necesare întregirii
cunoştinţelor în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite
echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru
conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desfăşura
după următorul plan tematic, prin dialog la distanţă, pe Internet, dezbateri în forum, răspunsuri online
la întrebările studenţilor în timpul e-consultatiilor:
1. Conţinutul raportului juridic civil: noţiune şi structură; clasificarea drepturilor subiective;

recunoaşterea, ocrotirea şi exercitarea drepturilor subiective civile (4 ore);
2. Proba drepturilor subiective civile. Noţiunea, obiectul şi sarcina probei. Mijloacele de probă:
proba prin înscrisuri. Mijloacele de probă: proba testimonială; mărturisirea; prezumţiile; raportul de
expertiză (4 ore);
3. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice (noţiunea, reglementarea, data dobândirii,
conţinutul, încetarea) (4 ore);
4. Starea civilă – atribut de identificare a persoanelor fizice (4 ore).
16
Structura cursului în tehnologie IFR
Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1. DREPTULăCIVILăÎNăSISTEMULăNA IONALăDEăDREPT (8 ore)

Unitatea de învăţare 2. TEORIAăGENERALĂăAăDREPTULUIăOBIECTIVăCIVIL (4 ore)
Unitatea de învăţare 3. RAPORTUL JURIDIC CIVIL (4 ore)
Unitatea de învăţare 4. ACTUL JURIDIC CIVIL (8 ore)
Unitatea de învăţare 5. PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE (4 ore)
Unitatea de învăţare 6. PROTEC IAă JURIDICĂă Aă DREPTURILORă SUBIECTIVEă ŞIă
PRESCRIP IAăEXTINCTIVĂ (4 ore)
Unitatea de învăţare 7. PERSOANAăFIZICĂ (4 ore)
Unitatea de învăţare 8. IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE (6 ore)
Unitatea de învăţare 9. OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN MIJLOACE DE DREPT
CIVIL (8 ore)
Unitatea de învăţare 10. PERSOANAăJURIDICĂă(6 ore)
Teme de control (TC)
Desfăşurarea seminariilor va fi structurată astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezentări şi

dezbateri pe unitatea de învăţare programată, iar în a doua parte, teste/teme de control după tematica
de mai jos:
1. Viciile de consimţământ. Nulitatea relativă (10 ore);
2. Capacitatea civilă. Prezentaţi regimul general al termenelor de decădere: termenul de
decădere; calculul termenelor (10 ore);
3. Mijloacele de ocrotire a persoanelor fizice în dreptul civil român (10 ore);
4. Atributele de identificare a persoanelor juridice. Moduri de reorganizare a persoanei juridice
(10 ore).
Bibliografie:
I. Acte normative
Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003;
Codul Civil;
Codul familiei;
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă;
Legea nr. 288-2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei;
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei;
Legea nr. 272/2004 privind regimul juridic al adopţiei;
Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice;
Legea nr. 27/1996 a partidelor politice;
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară;
Legea nr. 36/1995 legea notarilor publici şi a activităţii notariale;
Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea;
Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat;
Legea nr. 129/1992 privind protecţia modelelor şi desenelor industriale;
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale;
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţii;
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;
Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a
numelor persoanelor fizice;
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de
identitate ale cetăţenilor români;
17
Hotărârea Guvernului nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale
autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil;
Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 privind actele de
stare civilă;
Codul de procedură civilă;
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti;
Ordonanţa Guvernului nr. 66/1990 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea
cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961;
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004;
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor;
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice;
Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a
ordinii şi liniştii publice;
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989;
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate
acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989;
Codul de procedură penală;
Codul penal;
Legea nr. 202/25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
II. Cursuri, tratate, monografii

Alexandresco Dimitrie, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil roman în comparaţie cu
legile vechi şi cu principalele legislaţii străine, vol. I, Iaşi, 1898, Tipografia Naţională;
Alexandresco D., Dreptul civil român, Tomul XI, Prescripţia, Editura Curierul judiciar, Bucureşti
1906;
Albu I., Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1975;
Aubry et Rau, Cours de droit civil français, tome II, Imprimerie et Librairie générale de
jurisprudence, Paris, 1897;
Bânciu N., Reprezentarea în actele juridice civile, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;
Barasch E. A., Nestor I., Zilberstein S., Ocrotirea părintească, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960;
Beleiu Gh., Drept civil, Teoria generală a dreptului civil, Tipografia Universităţii din Bucureşti,
1980;
Beleiu Gh., Drept civil român, Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL, Bucureşti, 1992;
Beleiu Gh., Drept civil român, Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de
Editură şi Presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1995;
Beleiu Gh., Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediţia a XI-a
revăzută şi adăugită de Marian Nicolae şi Petrică Truşcă, Edit. Universul juridic, Bucureşti, 2007;
Bârsan C., Drept civil. Drepturi reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001;
Bârsan Corneliu, iclea Alexandru, Dobrinoi Vasile, Toma Mircea, Trufan Constantin, Societăţi
comerciale. Constituire. Organizare. Funcţionare, Editura Şansa SRL, Bucureşti 1995;
Bică Gheorghe, ş.a., Drept civil, Ed. Universitaria, Craiova, 2011;
Botea Gh., Barbu V., Gheorghiu V., Dragu Laurenţiu, Ivan Şt., Drept civil. Introducere în studiul
dreptului civil, 2007, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti;
Boroi G., Drept civil. Partea generală, Ed. All, Bucureşti, 1999;
Boroi G., Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002;
Căpăţână Octavian, Societăţile comercial, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996;
Cărpenaru Şt., Drept comercial român, Ed. All, Bucureşti, 1996;
Calays – Aulay, Droit de la consommation, 3e edition, Editura Dalloz, Paris, 1991;
18
Carbonnier J., Droit civil, rome II, Les biens et obligations, ediţia a V-a, Paris, Presses
Universitaires de France, 1964;
Ceterchi I, Craiovan I., Introducere în teoria generală a dreptului, Editura All, Bucureşti, 1993;
Ciobanu Viorel Mihai, Boroi G., Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2005;
Crisu C. şi colectiv, Repertoriu de doctrină şi jurisprudenţă română 1989-1994, Ed. Argessis,
Curtea de Argeş, 1995;
Crisu C., Ordonanţa preşedinţială, Ed. Argessis, Curtea de Argeş, 1997;
Daha V., Furtună C., Probleme de drept din deciziile Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul
1997, Ed. “F” Craiova, 1998;
David R., Les grands systèmes de droit contemporain, ediţia a X-a, Paris, Editura Dalloz, 1992;
Deleanu I., Deleanu S., Mică enciclopedie a dreptului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000;
Diaconu Constantin, Firică Cristian, Drept civil, Ed. Universitaria, Craiova, 2011;
Diaconu Constantin, Managementul instanţelor judecătoreşti, Ed. Universitaria, Craiova, 2006;
Dogaru Ion, Elementele dreptului civil, vol. I, Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993;
Dogaru I., Teoria generală a dreptului, Ed. Europa, Craiova, 1995;
Dogaru I., Elemente de drept civil. Partea generală. Curs, partea a II-a, Tipografia Universităţii din
Craiova, 1971;
Dogaru I., Elementele dreptului civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele de drept civil, vol. I,
Casa de Editură şi Presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1993;
Dogaru I., Valenţele juridice ale voinţei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1996;
Dogaru I., Dănişor D. C., Drepturile omului şi libertăţile publice, vol. I, Ed. Dacia “Europa Nova”,
Lugoj, 1997;
Dogaru I., Drept civil român, Tratat, Editura Themis, Craiova, 2000;
Filipescu I., Filipescu A., Tratat de dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2002;
Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Boicoianu A., Tratat de drept civil, vol. I, Editura All, 1998;
Ionaşcu A., ş. a. Filiaţia şi ocrotirea minorului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980;
Lupan Ernest, Săbău-Pop Ioan, Tratat de drept civil român. Partea generală, vol. I, Ed. All. Beck,
Bucureşti, 2006;
Lupulescu D., Lupulescu Ana Maria, Drept civil. Persoana fizică, Editura Editas, Bucureşti, 2003;
Mureşan M., Drept civil. Partea generală, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996;
Nedelcu I., Manopere dolosive şi frauda legii în dreptul public şi privat, Editura Universitaria,
Craiova, 1996;
Pop I., Drept civil român. Teoria generală. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993;
Popa N., Teoria generală a dreptului, Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1992;
Popescu T., Teoria generală a obligaţiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;
Popescu T., Dreptul familiei. Tratat, Bucureşti, 1965;
Stătescu C., Bârsan C., Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura All Beck, 2002;
Stătescu C., Drept civil, Tratat, E. D. P., Bucureşti, 1970;
Stătescu C., Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică, Editura Europa, Craiova, 1995;
Stoenescu I., Zilberstein S., Drept procesual civil, Teoria generală, E. D. P. Bucureşti, 1983;
Stoica V., Moştenirea testamentară. Transmisiunea şi împărţeala moştenirii, Editura Proarcadia,
Bucureşti, 1993;
Truşcă P., Drept civil. Introducere în dreptul civil. Persoana fizică. Persoana juridică, Editura
Universul juridic, Bucureşti, 2005;
Tomulescu C. Şt., Drept privat roman, Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1973;
Turculeanu I., Drept civil. Succesiuni, Editura Themis, Craiova, 2001;
Zlătescu V. D., Tratat elementar de drept civil român, vol. I, Editura Calistrat Hogaş, Bucureşti,
2000.
19
III.ăPublicaţiiădeăspecialitate
Albu Ioan, Libertatea contractuală, în revista Dreptul nr. 3/1993;
Avram Marietaa, Noul regim juridic al adopţiei în cadrul Legii nr. 273/2004, în Curierul judiciar
nr. 2/2005;
Bacaci Alexandru, Precizări privind instituţia ocrotirii părinteşti, în Dreptul nr. 10/2000;
Bodoască Teodor, Unele aspecte critice în doctrina română referitoare la condiţiile de fond pentru
încuviinţarea adopţiei în reglementarea Legii nr. 273/2004 în Dreptul nr. 10/2005;
Bârsan Constantin, Este necesară încuviinţarea autorităţii tutelare pentru acceptarea succesiunii de
către minori? (II) în Revista română de drept nr. 5/1982;
Imbrescu I., ş. a., Inadmisibilitatea schimbării prenumelui adoptatului prin hotărâre judecătorească
de încuviinţare a adopţiei, în Dreptul nr. 6/2000;
Ionaşcu A., Anularea hotărârii de declarare a morţii unei persoane a cărei moarte reală a fost
constatată anterior prin act de deces, în revista Legalitatea Populară nr. 11/1960;
Popescu F., Cu privire la admisibilitatea cererii soţului, care a purtat în timpul căsătoriei numele
celuilalt soţ, de a reveni la numele avut înainte de căsătorie, formulată pe cale principală, ulterior
pronunţării divorţului, în Dreptul nr. 1/2001;
Pătulea V., Garanţia pentru viciile lucrului în cadrul operaţiunii de leasing, în Dreptul nr. 10/2005;
Rusu I., Consideraţii privind natura juridică şi efectele unor acte ale Curţii Constituţionale în
Buletinul Intern nr. 4/2000 al Ministerului Justiţiei;
Stoica V., Tipologia accesiunii ca unire a două lucruri sau ca încorporare a lucrului accesoriu în
lucrul principal, în Dreptul nr. 10/2005;
Pătulea V., Corelaţia dintre termenele de garanţie şi cele de prescripţie a dreptului la acţiune în
cazul livrării unor produse sau executării unor lucrări necorespunzătoare, în Revista română de
drept nr. 6/1985;
Furtună C., Cristea S., Principiul egalităţii părţilor şi dreptul la un proces echitabil, Buletinul
Casaţiei nr. 2/2005;
Voicu M., Casaţia – tradiţii, realitate şi perspective, Buletinul Casaţiei nr- 2/2006.
IV.ăJurisprudenţa
Buletinul jurisprudenţei, culegere de decizii pe anul 1993, Curtea Supremă de Justiţie, Editura
Universul 1994;
Buletinul jurisprudenţei, 1990-2003, I. C. C. J., Editura All Beck, Bucureşti, 2004;
Jurisprudenţa naţională, 2004-2005, a curţilor de apel şi a tribunalelor. Consiliul Superior al
Magistraturii, Editura Companiei de Informatică Neamţ, 2006;
Buletinul jurisprudenţei, Curtea Supremă de Justiţie, Culegere de decizii pe anul 1994, Editura
Proema, Baia Mare, 1995;
Buletinul Curţilor de Apel nr. 1/2007, Editura All Beck;
Buletinul jurisprudenţei, C. S. J., pe anul 2000, Editura Juris Argessis, 2001;
Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie pronunţate de secţiile unite în materia recursului în interesul
legii şi schimbării jurisprudenţei, Editura Editas, Bucureşti, 2003;
Repere ale jurisprudenţei recente a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (Consiliul Superior
al Magistraturii şi Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti, 2005);
Culegere de practică judiciară a Tribunalului Dolj, 2000-2003, Editura Sitech, Craiova, 2004;
Culegere de practică judecătorească a Tribunalului, Bucureşti, 1993-1997, Editura All Beck, 1998;
Curtea de Apel, Craiova, Culegere de practică judiciară, 2001, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2003;
I. C. C. J., Buletinul Casaţiei nr. 1, 2 pe 2005, nr. 1/2006 şi nr. 2/2007.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă electronică, pe bază de grile, ţinându-se cont de activitatea
şi evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.
20
DREPTULăCIVILăÎNăSISTEMULăNA IONALăDEăDREPT
Cuprins:
1.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.2. Conţinutul unităţii de învăţare
Secţiuneaă1.ăNoţiuniăintroductive
1.2.1.1. Precizări terminologice
1.2.1.1.1. Norma juridică
1.2.1.1.2. Instituţia juridică
1.2.1.1.3. Ramura de drept
1.2.1.2. Sistemul dreptului şi diviziunile sale
1.2.1.2.1. Principalele diviziuni ale dreptului obiectiv
1.2.2.2.2. Ramurile sistemului naţional de drept
1.2.1.3. Aplicarea generală a Codului civil
1.2.1.4. Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului
1.2.1.5. Aplicarea prioritară a Dreptului comunitar
1.2.1.6. Dreptul comparat şi unificarea dreptului
Secţiuneaăaă2a.ăDefiniţiaăşiăimportanţaădreptuluiăcivil
1.2.2.1. Definiţia dreptului civil
1.2.2.1.1. Elemente pentru definirea dreptului civil
1.2.2.1.1. Noţiune şi accepţiuni
1.2.2.1.1. Obiectul dreptului civil
1.2.2.1.1. Rolul şi funcţiile dreptului civil
1.2.2.1.1. Dreptul civil ca drept comun
Secţiuneaăaă3a.ăPrincipiileăfundamentaleăaleădreptuluiăcivil
1.2.3.1. Noţiunea de principiu fundamental
1.2.3.2. Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului civil
1.2.3.2.1. Principiul proprietăţii
1.2.3.2.2. Principiul egalităţii in faţa legii civile
1.2.3.2.3. Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
1.2.3.2.4. Principiul garantării drepturilor subiective civile
1.2.3.2.5. Principiul ocrotirii buneicredinţe
Secţiuneaăaă4a.ăDelimitareaădreptuluiăcivilădeăalteăramuri de drept
1.2.4.1. Interesul delimitării
1.2.4.2. Criterii de delimitare. Caracterizare
1.2.4.2.1. Obiectul de reglementare
1.2.4.2.2. Metoda de reglementare
1.2.4.2.3. Calitatea subiectelor, raporturilor juridice
1.2.4.2.4. Caracterul normelor juridice
1.2.4.2.5. Caracterul sancţiunii
1.2.4.2.6. Principiile dreptului civil
1.2.4.3. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptului
1.2.4.3.1. Delimitarea dreptului civil de dreptul constituţional
1.2.4.3.2. Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ
1.2.4.3.3. Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar
1.2.4.3.4. Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial
1.2.4.3.5. Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei
1.2.4.3.6. Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii
1.2.4.3.7. Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil
1.2.4.3.8. Delimitarea dreptului civil de dreptul internaţional privat
1.3. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
21
Obiectivele unităţii de învăţare:
- înţelegerea sistemului naţional al dreptului;

- cunoaşterea dreptului civil, ca principală ramură a dreptului
privat;
- evidenţierea teoriei moniste adoptate de Codul civil;
- identificarea condiţiilor de aplicare generală a Codului civil;
a tratatelor internaţionale privind drepturile omului; a dreptului
comunitar;
- cunoaşterea principiilor fundamentale ale dreptului civil şi a
conceptelor aferente.
Competenţele unităţii de învăţare:
- studenţii se vor familiariza cu conceptele specifice dreptului

civil;
- dezvoltarea unor abilităţi de a identifica trăsăturile definiţiilor
unor instituţii juridice civile;
- conştientizarea importanţei dreptului civil în viaţa socială
pentru fiecare persoană fizică;
– dezvoltarea unor abilităţi privind aplicarea generală a
Codului civil.
Timpulăalocatăunităţii: 8 ore
22
Secţiuneaă1.ă
Noţiuniăintroductive
1.2.1.1.ăPrecizăriăterminologice
Dreptul civil face parte din sistemul naţional al dreptului.

Normele juridice, instituţiile juridice şi ramurile dreptului sunt strâns
legate între ele şi alcătuiesc sistemul naţional al dreptului, care
reflectă unitatea şi diversitatea dreptului.
Sistemul de drept este un ansamblu în care elementele sale

componente sunt îmbinate între ele prin raporturi necesare aflate în
interacţiune în cadrul sistemului; normele juridice cu obiect comun se
unesc in instituţii juridice, instituţiile juridice se constituie în ramuri
de drept, iar ramurile de drept, la rândul lor, alcătuiesc sistemul
naţional al dreptului. Caracterul sistemic al dreptului impune ca între
normele sale, între elementele sale interne, să nu existe contradicţii,
ci coerenţă, precum şi o ierarhizare formală în cadrul căreia orice
normă se sprijină pe o normă superioară (cu excepţia normelor
constituţionale). Alcătuirea sistemică a dreptului asigură unitatea
normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependente, considerate
astăzi subsisteme ale sistemului, şi anume, pe ramuri şi instituţii
juridice.
1.2.1.1.1.ăNormaăjuridică este elementul de bază al sistemului

de drept, deci şi al dreptului civil, ca ramură a dreptului şi ca element
al sistemului. Ea este regula de conduită generală, obligatorie şi
impersonală, instituită sau recunoscută de stat, respectarea ei fiind
asigurată la nevoie prin forţa coercitivă a statului. Norma juridică are
următoarea structură internă: ipoteza care arată condiţiile de aplicare
a normei juridice; dispoziţia care prevede conduita ce trebuie urmată
de subiectul de drept şi sancţiunea care cuprinde consecinţa
neaplicării dispoziţiei normei juridice; între cele trei elemente există
o deplină conexiune.
1.2.1.1.2.ă Instituţiaă juridică cuprinde normele juridice care

reglementează o anumită grupă de relaţii sociale, organizate în jurul
unei idei centrale, ca un întreg sistematic şi permanent, generând o
categorie aparte de raporturi juridice. De exemplu, normele juridice
care reglementează proprietatea formează instituţia juridică a
dreptului de proprietate, normele juridice care reglementează
convenţiile dintre subiectele de drept alcătuiesc instituţia
contractului. Unele instituţii juridice cuprind norme aparţinând unei
singure ramuri de drept, de exemplu instituţia succesiunii; în cazul
acestei instituţii, normele sunt organizate în subgrupe de norme care
formează instituţia succesiunii legale şi instituţia succesiunii
23
testamentare. Exista, însă, instituţii complexe care grupează norme
din mai multe ramuri de drept. Astfel, instituţia contenciosului
administrativ grupează norme de drept administrativ, drept civil,
drept procesual civil, organizare judecătorească etc. Din exemplele
prezentate rezultă că instituţia juridică trimite la normele ce
reglementează un grup de relaţii juridice înrudite, după metoda de
reglementare specifică ramurii din care face parte şi conturează,
astfel, o categorie aparte de raporturi juridice.
1.2.1.1.3. Ramura de drept este definită ca un ansamblu de

norme juridice şi instituţii juridice legate organic între ele, prin
obiectul lor comun de reglementare şi prin principiile care stau la
baza lor, criteriul obiectiv şi unitatea de metodă sau acelaşi complex
de metode folosite în reglementarea relaţiilor sociale cu specific
asemănător. Ramurile de drept desemnează, în acelaşi timp, diviziuni
ulterioare ale aceluiaşi sistem naţional de drept, în raport cu obiectul
relaţiilor sociale reglementate (dreptul civil este o ramură a
dreptului). Sa subliniat că diviziunile dreptului nu corespund
neapărat unei deosebiri absolut esenţiale între diferitele ramuri ale
dreptului, unei reale diferenţieri de natură între ele, ci sunt procedee
de clasificare logică, întrebuinţate în scop didactic, pentru solicitarea
studiului dreptului sau, într-un scop practic, pentru facilitarea
aplicării lui. Aşa se explică de ce diviziunile dreptului sau schimbat
în timp, iar discuţia privind delimitarea domeniului diferitelor părţi
ale dreptului rămâne deschisă.
Sistemul dreptului românesc cuprinde diferite ramuri de
drept, dintre care cele mai importante sunt: dreptul constituţional,
dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul procesual civil, dreptul
familiei, dreptul comercial, dreptul penal, dreptul procesual penal,
dreptul muncii, teoria statului şi dreptului. Ramurile dreptului pot
cuprinde subramuri ale dreptului. Astfel, dreptul maritim este o
subramură a dreptului comercial care grupează totalitatea normelor
juridice ce reglementează relaţiile sociale în domeniul transportului
maritim, având ca principal izvor de drept. Codul comercial sau
dreptul execuţional penal este o subramură a dreptului procesual
penal, care grupează totalitatea normelor juridice ce reglementează
relaţiile sociale în domeniul executării sancţiunilor penale.
Clasificarea ramurilor de drept corespunde, în cea mai mare
parte, clasificării ştiinţelor juridice. Astfel, când se face referire la
ştiinţa dreptului civil, apare ideea ramurii de drept civil, concepută ca
o totalitate de norme şi instituţii specifice şi a disciplinei didactice a
dreptului civil. Ramurile dreptului, la rândul lor, sunt grupate în cele
două subdiviziuni tradiţionale ale dreptului dreptul public şi dreptul
privat, la care se adaugă dreptul canonic.
1.2.1.2.ăSistemulădreptuluiăşiădiviziunileăsale
1.2.1.2.1. Principalele diviziuni ale dreptului obiectiv
Dreptul reglementează raporturile dintre oamenii care trăiesc în

societate. Aceste raporturi nefiind toate la fel, dreptul se divide la
rândul lui în ramuri fundamentale, clasificate după diverse criterii.
Principalele diviziuni ale dreptului reţinute de doctrină sunt: dreptul
24
intern şi dreptul internaţional, dreptul public şi dreptul privat.
Dreptulăinternăşiădreptulăinternaţional
O primă şi cea mai generală diviziune este aceea care
distinge dreptul internaţional de dreptul intern (naţional). Dreptul
internaţional este acela care se ocupă de raporturile dintre state
diferite. Dreptul intern sau naţional este acela care se aplică
raporturilor dintre persoanele trăind în acelaşi stat.
Dreptul internaţional se divide la rândul său în drept
internaţional public care reglementează raporturile dintre state, ca şi
raporturile dintre anumite organisme asimilate (ONU, Pactul
Atlanticului de Nord) şi drept internaţional privat care se ocupă
numai de raporturile dintre persoanele fizice şi persoanele juridice
din state diferite sau care au bunuri şi interese în state diferite. Ori de
câte ori un raport juridic cuprinde un element de extraneitate
(cetăţenia străină a unuia din subiecte, bunuri situate în străinătate,
executarea contractului în străinătate) sunt aplicabile normele
dreptului internaţional privat. În cadrul sistemului dreptului
internaţional public au apărut şi sau dezvoltat datorită complexităţii
relaţiilor sociale contemporane, ramuri, precum: dreptul internaţional
al muncii, dreptul internaţional al mării, dreptul penal internaţional,
dreptul internaţional economic.
Dreptul intern sau naţional se împarte la rândul său în drept
public şi drept privat, după cum se ocupă de raporturile dintre stat şi
indivizi care depind de el (dreptul public) sau raporturile
particularilor între ei (dreptul privat).
Dreptulăpublicăşiădreptulăprivat
O altă diviziune a dreptului considerată ca „Summa divisio”
este aceea dintre dreptul public şi dreptul privat. Această diviziune
este tradiţională, găsinduşi originea în dreptul roman, dar care este
utilizată şi de dreptul modern. Ulpian, marele jurisconsult roman, în
lucrarea sa „Digeste” considera că dreptul se divide în „jus
publicum” în care erau incluse normele de drept ce priveau interesele
generale ale statului şi „jus privatum” în care erau incluse normele de
drept ce priveau interesul privat. Acest criteriu care are în vedere
interesul public sau interesul privat este un criteriu imprecis,
deoarece dreptul privat nu priveşte numai interesul privat. Interesul
public deţine, adesea un loc preponderent, chiar în dreptul privat, iar
interesele generale se confundă, de multe ori, cu interesele
particulare. De aceea, se consideră că este în interesul general al
societăţii ca interesele legitime ale particularilor să fie ocrotite.
Scopul dreptului privat, ca şi al dreptului public este de a asigura
ordinea socială în viaţa privată, respectiv în viaţa publică.
Criteriul care este astăzi în general acceptat ca bază a distincţiei
este criteriul relaţiei de autoritate, arătat de Montesquieu. Acesta
definea dreptul public (pe care-l denumea drept politic) ca fiind legile
în raporturile pe care le au cei ce guvernează cu cei care sunt
guvernaţi, iar dreptul privat (pe care-l numea drept civil) ca fiind
legile în raporturile pe care le au cetăţenii între ei; deci, pe de o parte,
dreptul public care determină organizarea puterilor publice şi
raporturile lor cu guvernanţii, iar, pe de altă parte, dreptul privat care
reglementează raporturile particularilor între ei. Criteriul, în esenţă,
cere să fie nuanţat pentru a răspunde organizării interne, foarte
complexe a statului, fiind necesar a se ţine seama de toate funcţiile
25
statului contemporan, care nu acţionează numai pe cale de autoritate.
Această distincţie, în aparenţă simplă, prezintă un interes
teoretic şi practic considerabil, prin rolul rezervat puterii publice în
asigurarea ordinii de drept, la nevoie, prin proceduri excepţionale şi
forţa de constrângere statală. Chiar dacă există divergenţe asupra
delimitării dreptului public de dreptul privat, distincţia sa impus şi
rămâne utilă, admiţânduse, spre exemplu, că din dreptul public fac
parte dreptul constituţional, dreptul administrativ ori dreptul penal,
iar dreptul privat cuprinde dreptul civil, dreptul comercial, dreptul
familiei etc. Interesul diferenţierii dintre dreptul public şi dreptul
privat este deosebit de important şi pentru că drepturile publice,
indiferent că aparţin statului sau cetăţenilor, diferă considerabil de
drepturile private. În dreptul privat, orice persoană poate să fie titular
al unui drept subiectiv civil, ca de pildă să fie proprietar sau creditor,
indiferent de cetăţenie, naţionalitate, rasă, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Individul poate dispune de drepturile private aşa cum doreşte; poate
să le înstrăineze, să le cedeze temporar ori să nu le exercite, cu
excepţiile prevăzute de lege. Drepturile publice nu pot fi însă
exercitate de orice persoană. Constituţia şi alte acte normative impun
anumite limite şi garanţii.
Distincţia între dreptul public şi dreptul privat este considerată
ca fiind controversată. Noţiunea de drept public nu se confundă cu
cea de drept imperativ întrucât şi organizarea raporturilor dintre
particulari comportă numeroase reguli imperative.
1.2.2.2.2. Ramurile sistemului naţionalădeădrept
Sistemul naţional al dreptului român este alcătuit din mai multe

ramuri, diferenţierea pe ramuri juridice făcânduse după diferite
criterii, principalul criteriu de constituire a ramurilor de drept fiind
relaţiile sociale pe care ramura de drept le reglementează şi prin
urmare, care îi formează obiectul.
Clasificarea pe ramuri are în vedere diviziunile tradiţionale ale
dreptului: drept public şi drept privat.
Dreptul public se compune din următoarele ramuri de drept:
dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul
penal şi dreptul procesual penal.
a) Dreptul constituţional este constituit din totalitatea
normelor juridice care reglementează relaţiile sociale din domeniul
organizării autorităţilor publice: Parlamentul României, Preşedintele
României, Guvernul, Curtea Constituţională, administraţia publică,
instanţele judecătoreşti, distribuirea competenţelor în stat, raporturile
dintre guvernanţi şi guvernaţi, drepturile şi libertăţile cetăţenilor cum
sunt: libertatea de opinie, libertatea cultelor, libertatea presei,
libertatea de asociere etc. Normele dreptului constituţional îşi au
izvorul în Constituţie, fundamentul întregului sistem de drept intern.
b) Dreptul administrativ cuprinde totalitatea normelor
juridice care reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţii
administraţiei, funcţia publică, raporturile dintre administraţie şi
cetăţenii, organizarea autorităţilor administrativ-autonome, judeţene,
orăşeneşti şi comunale. Prin actele pe care le emit, organele
administraţiei publice pun în aplicare şi execută dispoziţiile legii.
26
c) Dreptul financiar cuprinde normele care reglementează
activitatea financiară a organelor de stat, relaţiile referitoare la
întocmirea, aprobarea şi executarea bugetului de stat, datoria publică,
contribuţiile cetăţenilor la cheltuielile publice, perceperea impozitelor
şi a taxelor, modul de cheltuire a mijloacelor băneşti ale statului,
creditul, asigurările şi alte raporturi ce se referă la formarea,
repartizarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti ale statului.
d) Dreptul penal cuprinde totalitatea normelor juridice care
stabilesc faptele cu un grad ridicat de pericol social, ce sunt
considerate infracţiuni, pedepsele şi condiţiile în care intervine
răspunderea penală a persoanelor care au încălcat normele penale, în
măsura în care aceste sancţiuni permit statului să-şi exercite
autoritatea, iar dreptul care le guvernează este inclus în dreptul
public. Dar dreptul penal priveşte şi infracţiunile comise împotriva
particularilor care dispun de prerogative speciale pentru aplicarea
normelor juridice penale, astfel că, uneori, el este inclus în dreptul
privat.
e) Dreptul procesual penal cuprinde totalitatea normelor
juridice care reglementează desfăşurarea procesului penal, atât în faza
urmăririi penale de către organele judiciare (poliţia, parchetul), cât şi
în faza judecării lor de instanţele judecătoreşti.
Dreptul privat cuprinde următoarele ramuri de drept:
dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii,
dreptul procesual civil.
a) Dreptul civil este constituit din totalitatea normelor care
reglementează raporturile patrimoniale şi unele raporturi personale
nepatrimoniale dintre persoane egale în drepturi. În cadrul acestor
raporturi se manifestă individualitatea persoanei prin nume,
domiciliu, denumire, sediu, stare civilă; obligaţiile şi garanţiile care
le însoţesc; drepturile care rezultă din creaţia intelectuală; drepturile
subiective, în special drepturile reale şi drepturile de creanţă; precum
şi condiţia juridică a persoanelor fizice ori a persoanelor juridice, în
calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice civile.
b) Dreptul comercial reglementează raporturile de afaceri
între comercianţi izvorâte din faptele şi actele de comerţ ori din
calitatea specială a persoanelor care participă la raporturile juridice
respective.
c) Dreptul muncii cuprinde normele juridice care
reglementează raporturile sociale de muncă şi raporturile derivate din
raporturile de muncă. Ele se referă la încheierea, modificarea,
suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă, disciplina
muncii, timpul de lucru, timpul de odihnă, răspunderea materială şi
disciplinară, protecţia muncii etc. Dreptul muncii cuprinde şi unele
norme de drept public care urmăresc protecţia salariaţilor. Din
dreptul muncii s-a desprins dreptul securităţii sociale care nu se mai
limitează astăzi la salariaţi şi se apropie de dreptul administrativ.
d) Dreptul procesual civil este format din normele juridice care
reglementează ordinea şi desfăşurarea proceselor civile şi comerciale
precum şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste
procese. Este considerat de unii autori o simplă ramură de drept civil.
27
A) Dreptul civil – ramură a dreptului privat
Dreptul civil este principala ramură a dreptului privat, motiv
pentru care s-a spus că este dreptul privat general.
Dintre ramurile sistemului nostru juridic, dreptul civil pare să
aibă aria de cuprindere cea mai largă şi să îmbrăţişeze problematica
cea mai complexă. Aproape că nu există domeniu al vieţii sociale în
care normele juridice civile să nu aibă incidenţă, după cum aproape
că nu există categorie de fapte juridice care să nu fie susceptibile să
determine apariţia, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice
civile. Existenţa individului uman, ca persoană fizică, şi a
colectivelor de oameni organizaţi, ca persoane juridice, multitudinea
de relaţii sociale ce se stabilesc între aceste persoane se află în
permanenţă sub acţiunea dreptului civil care însoţeşte orice persoană,
de la naşterea sa – iar în anumite condiţii, chiar mai devreme, din
clipa când evenimentul naşterii devine o eventualitate previzibilă
într-un viitor cert – şi până la încetarea fiinţei sale, sau, mai exact –
sub anumite aspecte – chiar dincolo de acest moment.
Aşadar, o bună parte din coordonatele vieţii noastre sunt
determinate, sau cel puţin influenţate de normele dreptului civil. De
aici nevoia stringentă pentru noi toţi de a cunoaşte ceea ce este
esenţial în conţinutul conceptelor cu care operează normele juridice
civile.
Dreptul civil se identifică la origine cu ansamblul dreptului
privat, dar treptat domeniul său se restrânge prin desprinderea şi
câştigarea autonomiei de către alte ramuri de drept, fenomen ce
continuă şi în prezent. Spre exemplu, la începutul secolului al XIX-
lea, nevoile dezvoltării comerţului şi ale apărării intereselor
comercianţilor au determinat recunoaşterea şi legiferarea dreptului
comercial, ca un drept special faţă de dreptul civil. Adoptarea
Codului comercial francez din 1807 a constituit actul de naştere a
dreptului comercial, ca o nouă ramură de drept privat.
Discutându-se despre unitatea dreptului privat s-au conturat
două puncte de vedere: primul, care susţine integrarea dreptului
comercial în dreptul civil pentru existenţa unui drept privat unitar
(sistemul monist) şi cel care susţine autonomia dreptului comercial
(sistemul dualist). Cele mai multe ţări au adoptat sistemul dualist al
dreptului civil şi comercial şi l-au consacrat prin adoptarea unui cod
comercial distinct de Codul Civil: Italia, Belgia, Spania, Olanda,
România (1887). În schimb, Elveţia are un cod unic al obligaţiilor
civile şi comerciale (1912), iar în anul 1942 Italia a adoptat un nou
Cod Civil care cuprinde o reglementare unitară a dreptului privat, aşa
încât dreptul comercial nu se mai sprijină în această ţară pe o
reglementare distinctă de valoarea unui cod comercial.
Trebuie amintit că în doctrină se discută dacă dreptul comercial
trebuie să fie un drept autonom sau trebuie să se integreze în dreptul
civil, pentru realizarea unui drept privat unitar.
În acest context, dreptul civil îşi păstrează un rol primordial,
cel puţin, sub două aspecte.
Mai întâi, din punct de vedere practic, în ciuda modificărilor
suferite în timp, dreptul civil conservă aptitudinea originară de a
reglementa toate raporturile de drept privat, el rămâne dreptul comun
aplicabil tuturor situaţiilor pentru care nu există dispoziţii speciale.
Pe de altă parte, din punct de vedere teoretic, dreptul civil a „lansat”
cvasitotalitatea noţiunilor şi tehnicilor juridice.
28
Dreptul civil fiind cea mai completă ramură a dreptului privat,
este dreptul comun în materie privată, întrucât el se aplică de fiecare
dată când reguli specifice altor ramuri ale dreptului nu-şi găsesc
aplicarea. Astfel, Codul Comercial care cuprinde normele specifice
raporturilor juridice dintre comercianţi sau care rezultă din acte de
comerţ prevede, în art. 1 alin. 2, că unde legea comercială nu dispune,
se aplică Codul Civil. Situaţia este similară în dreptul muncii, art. 295
alin. 1 care prevede că dispoziţiile acestui cod se întregesc cu
dispoziţiile legislaţiei civile, în măsura în care nu sunt incompatibile
cu specificul raporturilor de muncă. De asemenea, dreptul proprietăţii
intelectuale care reglementează raporturile patrimoniale şi
nepatrimoniale, care derivă din creaţia artistică, literară şi ştiinţifică
se completează, potrivit Legii dreptului de autor nr. 8/1996 cu
normele de drept civil. Se observă o tendinţă de specializare şi
diversificare a ramurilor dreptului . Unele ramuri sau subramuri ale
dreptului cu caracter mixt, întrucât reglementează raporturi juridice
între particulari, cu intervenţia mai mult sau mai puţin importantă a
statului cuprinzând elemente de drept privat şi elemente de drept
public. Între aceste subdiviziuni se menţionează: dreptul economic,
dreptul afacerilor, dreptul asigurărilor, dreptul consumatorului.
Alteori, din ramurile de bază s-au desprins: dreptul parlamentar,
dreptul drepturilor omului etc., iar din dreptul civil s-au desprins
dreptul transporturilor, dreptul mediului etc.
1.2.1.3. Aplicarea generalăăaăCoduluiăcivil
Dispoziţiile codului civil se aplică şi raporturilor dintre

profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte
subiecte de drept civil (art.3 Cod civ.).
Noţiunea de profesionist prevăzută la art.3 din Codul civil
include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic,
precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi
economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute
de lege (art.8 din Legea nr. 71/2011).
Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o
întreprindere (art. 3(2) C.civ.).
Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea
sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi
organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de
bunuri sau înprestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop
lucrativ (art. 3, alin. 3. C.civ.).
1.2.1.4.ă Aplicareaă prioritarăă aă tratateloră internaţionaleă

privind drepturile omului
În materiile regementate de C.civ., dispoziţiile privind

drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în
concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte (art. 4,
alin (1) C.civ).
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi
codul civil, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
29
cazului în care codul civil conţine dispoziţii noi favorabile.
1.2.1.5. AplicareaăprioritarăăaăDreptului comunitar
Instituirea Comunităţilor Europene şi a Uniunii Europene a

dat naştere unui nou tip de drept – dreptul comunitar, care poate fi
considerat ca intermediar între dreptul internaţional şi dreptul intern
şi aceasta în măsura în care dreptul şi deciziile comunitare sunt
chemate să acţioneze asupra drepturilor naţionale ale statelor membre
sau să se aplice pe teritoriul lor.
În materiile reglementate de C.civ., normele dreptului
comunitar se aplică în mod prioritar indiferent de calitatea sau
statutul părţilor (art. 5 C.civ.).
1.2.1.6.ăDreptulăcomparatăşiăunificareaădreptului
Dreptul comparat, spre deosebire de diferitele ramuri ale

dreptului mai sus menţionate, nu face parte din ordonarea juridică
pozitivă a unui stat sau altul. El are un caracter esenţial ştiinţific şi
constă în studiul dreptului pozitiv din diferite state şi compararea
sistemelor de drept ale acestora cu dreptul român.
Dreptul comparat este definit ca fiind ştiinţa de comparare a
sistemelor juridice în aspectul său descriptiv al legislaţiilor şi
practicilor străine, el este un factor de mai bună înţelegere a relaţiilor
internaţionale, ceea ce este foarte important în condiţiile de azi, când
schimburile dintre state devin din ce în ce mai interdependente, în
special în domeniul economic.
Sistemele juridice sunt încă prea variate şi diferite pentru a
permite sinteze extinse cu caracter general.
Unificarea dreptului nu s-a relevat a fi posibilă decât în
domenii restrânse ale dreptului, sub forma unor convenţii
internaţionale.
Secţiuneaăaă2-a.
Definiţiaăşiăimportanţaădreptuluiăcivil
1.2.2.1.ăDefiniţiaădreptuluiăcivil
1.2.2.1.1. Elemente pentru definirea dreptului civil
O privire asupra genezei şi evoluţiei dreptului civil permite

punerea în lumină a trăsăturilor sale, până în zilele noastre.
În sens etimologic, denumirea de „drept civil” derivă din
cuvintele latine „directum” care, în sens figurat desemnează ceea ce
este în conformitate cu legea şi „civile” de la „civitas”, însemnând
comună, localitate, cetate. La romani, noţiunea „drept” era desemnată
prin cuvântul „jus”. Jus civile era dreptul aplicabil cetăţenilor romani
(dreptul quiritar). Iniţial termenul drept civil a desemnat trecerea de la
dreptul sacru „fas” de origine divină, la dreptul cetăţii. Gaius,
jurisconsult roman considera că jus civile aparţinea exclusiv membrilor
cetăţii Roma, spre deosebire de „jus gentium” care era aplicabil tuturor
popoarelor din imperiul roman, fie ei cetăţeni, provinciali sau
peregrini, dar nu ca membri ai unei cetăţi, ca ansamblu de reguli
comune tuturor popoarelor (quo omnes gentes untuntur). Jus civitatis
30
era dreptul propriu fiecărei cetăţi care îşi păstrează în cadrul imperiului
autonomia legislativă, înlocuit în timp cu jus civile, devenit legea
comună a întregului imperiu. Jus civile cuprindea nu numai norme de
drept privat, ci şi norme de drept public.
În Evul Mediu, pe baza sintezei dreptului roman făcută de
Justinian în „Corpus juris civile”, jus civile (dreptul civil) va desemna
dreptul roman, în general, care se distingea de jus canonicum (dreptul
canonic) ce era dreptul bisericii creştine. Din acest ansamblu de
norme ale dreptului roman, Europa Occidentală a receptat numai
normele dreptului privat, dreptul public devenind inaplicabil prin
transformarea organizaţiei publice a statelor, ajungându-se astfel ca
denumirea de drept civil să fie sinonimă cu aceea de drept privat. De
aici derivă şi semnificaţia actuală.
Astăzi legea de bază pentru studiul dreptului civil este Legea
nr. 287/2009, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2011 de
punere în aplicare a noului Cod Civil. Şi la noi, ca şi în alte ţări
termenul de „drept civil” s-a folosit pentru prima dată la începutul
sec. XIX. Mai înainte, normele acestui drept erau incluse în
„pravilele plugăreşti” (cutume feudale) şi în dreptul bisericesc
„Pravilniceasca Condică” (1780), ca şi „Manualul juridic al lui
Andronachi Donici” (1814) se referă la pricini „politiceşti” (civile),
spre deosebire de cele penale („de vinovaţi şi puşcării”). Titlul de
„Condică ţivilă sau politicească” a fost folosită abia în ediţia română
a Codului Calimach (1835) acest termen fiind generalizat şi utilizat
exclusive în legislaţia Principatelor Unite.
1.2.2.1.1.ăNoţiuneăşiăaccepţiuni
Există mai multe definiţii care s-au dat dreptului civil de-a
lungul timpului, o enumerare a acestora având rolul de a evidenţia
faptul că termenul a evoluat în timp, iar definirile au o cuprindere
diferită în funcţie de modul abordării.
La începutul secolului al XX-lea profesorul Dimitrie
Alexandrensco arăta că dreptul civil sau privat este cel care
reglementează raporturile particularilor dintre ei şi care este propriu
unei noţiuni – jus proprium civitatis (în Explicaţiunea teoretică şi
practică a dreptului civil român, tomul I, p. 34).
În doctrină, în decursul timpului, dreptul civil – ca ramură a
sistemului dreptului românesc – a primit mai multe definiţii,
impunându-se aceea potrivit căreia este acea „ramură care
reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între
persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate
juridică”.
Din această definiţie rezultă că elementele (ori trăsăturile)
definitorii ale dreptului civil sunt următoarele:
a) dreptul civil român este o ramură a sistemului de drept
românesc, adică o totalitate de norme juridice;
b) obiectul dreptului civil este format din raporturi patrimoniale
şi raporturi nepatrimoniale (numite şi „personale nepatrimoniale”),
stabilite între persoane fizice şi persoane juridice.
c) subiectele raporturilor de drept civil sunt persoane fizice şi
persoane juridice
d) subiectele raportului de drept civil se află pe poziţie de
31
egalitate juridică (una din părţi nu se subordonează celeilalte).
Noţiunea de drept civil are trei înţelesuri distincte (accepţiuni).
Într-o primă accepţiune, prin drept civil înţelegem totalitatea
regulilor sau normelor juridice care reglementează majoritatea
raporturilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de individualitatea
persoanei; stabilite între persoane fizice şi persoane juridice, egale în
drepturi, condiţia lor juridică în calitate de participanţi la raporturile
juridice civile. În acest sens, dreptul civil este definit în raport cu
obiectul său, cu relaţiile sociale reglementate de norme juridice
generale şi impersonale care guvernează conduita oamenilor, care le
recunoaşte şi le asigură exerciţiul drepturilor lor subiective. Acesta
este dreptul obiectiv care este şi înţelesul cel mai frecvent al noţiunii
de drept. De aceea, ori de câte ori se foloseşte cuvântul „drept” fără
un alt atribut, se înţelege dreptul în înţelesul său obiectiv, din care
decurg drepturile subiective, recunoscute de acesta. Totalitatea
normelor juridice în vigoare (active) la un moment dat, într-un stat
formează dreptul pozitiv; care este dreptul obiectiv privit în dinamica
sa. În acest sens, prin noţiunea de drept civil se desemnează ramura
dreptului civil, adică un ansamblu de norme civile care
reglementează relaţiile sociale private într-un anumit stat. Ca ramură
de drept, dreptul civil face parte din sistemul naţional al dreptului şi
reprezintă principala ramură a dreptului privat. În acest înţeles, cu
valoare de echivalenţă, doctrina distinge, pe plan intern, dreptul civil
de dreptul comercial, dreptul constituţional sau dreptul penal, iar pe
plan internaţional, deosebeşte dreptul civil roman de dreptul civil
francez sau dreptul italian etc.
Al doilea înţeles al sintagmei drept civil este cel de element al
conţinutului raportului juridic civil, mai precis dreptul subiectiv civil
(corelativ obligaţiei civile), adică o posibilitate recunoscută de legea
civilă subiectului activ – titularul dreptului subiectiv civil – în
virtutea căreia acesta poate avea o anumită conduită, poate cere o
conduită corespunzătoare dreptului său de la subiectul pasiv, iar în
caz de nevoie, poate face apel la forţa coercitivă a statului pentru
protecţia dreptului său. Dreptul astfel definit este un act al persoanei,
o manifestare a activităţii individuale, subiective a acesteia, ca de
exemplu, dobândirea unui drept de proprietate sau încheierea unui
contract. Cu acest înţeles, dreptul este definit prin subiectul său şi
denumit drept subiectiv, pentru că aparţine unui anumit subiect de
drept, spre deosebire de dreptul obiectiv care este unic pentru toţi
indivizii din aceeaşi comunitate. Dreptul subiectiv sau puterea de
comandament al unor subiecte de drept presupune ascultare din
partea altora. Dar pentru ca o persoană să poată face uz de drepturile
pe care le pretinde, ele trebuie să fie prevăzute şi recunoscute de lege.
Drepturile nu sunt însă recunoscute şi ocrotite decât în măsura în care
exercitarea lor este conformă cu regulile juridice în vigoare, cu
dreptul obiectiv.
În a treia accepţiune, dreptul civil desemnează acea ramură a
ştiinţei juridice care are ca obiect de cercetare dreptul civil, ca ramură
de drept. Ştiinţa dreptului civil, la rândul ei, constituie obiectul
disciplinei de învăţământ, desemnată cu această expresie: drept civil.
Altfel spus, ştiinţa juridică cuprinde studiul regulilor de drept şi
interpretarea lor, clasificarea sistematică a regulilor şi analiza
conceptelor juridice. Ea este opera doctrinei, adică a tuturor acelor
32
teoreticieni şi practicieni care se asociază la această sarcină.
Problema care s-a pus adesea a fost dacă dreptul este o ştiinţă, o artă
sau o tehnică. O definiţie celebră venită din dreptul roman face din
drept mai curând o artă “jus est ars boni et aequi” (dreptul este arta
binelui şi echităţii); în concepţia juridică romană, dincolo de aspectul
său pozitiv, dreptul are ca fundament binele, pentru că numai acesta
se putea impune individului. Dreptul era considerat ca un produs al
conştiinţei morale şi al raţiunii individuale, de unde şi sensul moral al
dreptului.
Dreptul nu este numai o ştiinţă juridică, dar, în egală măsură
şi tehnică şi artă. În doctrină s-a considerat că „ştiinţa” este o
disciplină care constă în numai a observa şi constata faptele. Ştiinţei
astfel înţeleasă i se opune „arta” care este o creaţie de spirit,
desprinsă cel puţin parţial din cercetarea ştiinţifică. Ştiinţa relevă
„datul”, adică ceea ce este (se vorbeşte încă de izvoarele reale ale
dreptului). Arta creează „constituitul”, adică ceea ce opera umană
traduce aspiraţia la un ideal (sau sursele formale ale dreptului). Pe un
plan mai general, când se opune ştiinţa tehnicii se pretinde a se
diferenţia teoria de practică trasând o linie profundă între teoreticienii
dreptului şi practicienii dreptului. Tehnica juridică este priceperea,
competenţa profesională a celor care elaborează dreptul, în tehnică se
pot distinge două funcţiuni distincte de o inegală dificultate: tehnica
de a face legi sau tehnica legislativă şi tehnica aplicării dreptului, cu
alte cuvinte, practica judiciară şi administraţia.
Revenind la definiţiile diferite date dreptului civil, în timp
reţinem că dreptul civil este ansamblul de norme juridice care
reglementează raporturile patrimoniale şi raporturile personal-
nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice şi persoanele juridice
aflate în poziţie de egalitate juridică.
Definiţia are în vedere, în primul rând, conţinutul dreptului
civil, alcătuit dintr-un ansamblu de norme juridice care sunt cuprinse
în izvoarele dreptului civil reprezentate de Codul Civil, dar şi de alte
acte normative. Normele juridice civile sunt ordonate în instituţiile de
drept civil, adică acele categorii de norme de drept civil care
reglementează subdiviziuni ale dreptului civil, cum ar fi: raportul de
drept civil, actul juridic civil, prescripţia extinctivă, subiectele
dreptului civil, drepturile reale, obligaţiile civile, contractele civile
speciale, succesiunea, dreptul de proprietate intelectuală. Din
definiţie rezultă, în al doilea rând, că dreptul civil cuprinde
raporturile juridice patrimoniale şi raporturi juridice personal
nepatrimoniale, stabilite între diferitele subiecte de drept.
a) Raporturile juridice patrimoniale sunt acele raporturi al
căror conţinut poate fi evaluat în bani, adică pecuniar (ex. raportul ce
are în conţinutul său dreptul de proprietate ori raportul născut din
contractul de vânzare-cumpărare sau dintr-un fapt ilicit ce cauzează
un prejudiciu). Raporturile juridice patrimoniale pot fi grupate în
două categorii:
- raporturile juridice reale care sunt raporturile juridice ce au în
conţinutul lor drepturi reale (drept de proprietate,
dezmembrămintele dreptului de proprietate ş.a.);
- raporturile juridice obligaţionale care sunt acele raporturi ce au
în conţinutul lor drepturi de creanţă, indiferent dacă izvorăsc
dintr-un act juridic sau dintr-un fapt juridic civil.
33
b) Unele raporturi juridice nepatrimoniale, numite şi raporturi
personal nepatrimoniale, al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani
şi anume cele privind drepturile nepatrimoniale legate de
personalitatea umană, cum sunt: dreptul la onoare, dreptul la
reputaţie, dreptul la nume, dreptul de autor al unei opere literare,
artistice sau ştiinţifice, dreptul la sediu pentru persoana juridică.
Raporturile nepatrimoniale, la rândul lor sunt formate din
următoarele trei subdiviziuni:
- raporturile care privesc existenţa şi integritatea subiectelor
de drept civil, adică acelea care au în conţinutul lor drepturi personale
nepatrimoniale precum: dreptul la viaţă, sănătate, reputaţie;
- raporturile de identificare, adică acele raporturi ce au în
conţinutul lor drepturile cu ajutorul cărora se individualizează
subiectele de drept civil, cum sunt drepturile la nume, domiciliu,
denumire, reşedinţă;
- raporturile generate de creaţia intelectuală, alcătuite din
acele raporturi ce au în conţinutul lor drepturile personale
nepatrimoniale ce au ca izvor opera ştiinţifică, literară, artistică sau
invenţia (ex. Dreptul la paternitatea operei).
Dreptul civil nu reglementează însă toate raporturile juridice
patrimoniale şi nepatrimoniale care au loc în societate. Există şi alte
ramuri de drept care reglementează astfel de raporturi.
Definiţia dreptului civil se referă în al treilea rând la
subiectele raporturilor de drept civil, acestea fiind persoanele fizice şi
persoanele juridice.
Subiectele raportului juridic civil trebuie să fie într-o poziţie
de egalitate juridică , ceea ce înseamnă că în raportul juridic civil
părţile nu se subordonează una alteia. Egalitatea este numai de ordin
juridic, nu neapărat şi economic.
După felul subiectelor lor raporturile juridice civile pot fi
grupate în:
- raporturi numai între persoane fizice;
- raporturi numai între persoane juridice;
- raporturi mixte – între persoane fizice şi persoane juridice.
De reţinut că pentru dreptul civil este subiect nu numai omul
privit individual-desemnat prin sintagma „persoană fizică” – ci şi
colectivul de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, are
calitatea de subiect colectiv de drept civil – desemnat prin sintagma
„persoană juridică”.
1.2.2.1.1. Obiectul dreptului civil
Noţiune
Prin obiect de reglementare al unei ramuri de drept se
înţelege o anumită categorie de relaţii sociale, cu trăsături specifice
ce le sunt proprii şi prin care se detaşează net de alte categorii de
relaţii juridice. Dreptul civil are ca obiect reglementarea raporturilor
(de drept privat) patrimoniale şi raporturilor nepatrimoniale stabilite
între subiecte egale în drepturi, precum şi condiţia juridică a
persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care participă la
raporturile juridice civile, ca subiecte de drept civil.
Dreptul civil este principala ramură a dreptului privat.
Este principală întrucât ea cuprinde principiile generale şi sunt
34
reglementate cele mai importante materii ale dreptului privat în
măsura în care nu sunt reglementate de alte ramuri ale dreptului
privat, cum sunt: dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul
procesual civil. Dreptul civil, cuprinde cea mai completă
reglementare a raporturilor juridice de drept privat şi are rolul de a
completa sau suplini reglementările insuficiente din celelalte ramuri
ale dreptului.
Dreptul civil apare astfel ca fiind dreptul privat comun pentru
toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.
Sfera raporturilor juridice reglementate de dreptul civil

Dreptul civil reglementează două mari categorii de raporturi
juridice: raporturile patrimoniale şi raporturile nepatrimoniale
(extrapatrimoniale).
a) Raporturile juridice civile patrimoniale al căror conţinut
este evaluabil în bani cuprinde două categorii de raporturi civile:
- raporturile juridice reale, adică acele raporturi care
au în conţinutul lor drepturi reale, în care se include dreptul de
proprietate şi alte drepturi reale principale: dezmembrămintele
dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie),
precum şi drepturi reale accesorii: gaj, ipotecă, privilegiile şi dreptul
de retenţie.
Dreptul real este dreptul subiectiv patrimonial şi absolut, în
temeiul căruia titularul său poate să-şi exercite atribuţiile asupra unui
lucru determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară
intervenţia unei alte persoane. Este un raport între oameni cu privire
la un lucru, iar nu un raport între om şi lucru. Raportul juridic real se
stabileşte cu privire la un lucru determinat, între o persoană ca
subiect activ şi toate celelalte persoane ca subiecte pasive
nedeterminate, ţinute de obligaţia de a nu face nimic de natură să
stânjenească exercitarea lui de către subiectul activ.
Dreptul real accesoriu este dreptul real afectat garantării unui
drept de creanţă şi a cărui existenţă depinde în mod direct de
existenţa dreptului garantat. Prezintă acest caracter: dreptul de gaj,
dreptul de ipotecă şi privilegiile.
- raporturile juridice obligaţionale care au în conţinutul lor
drepturi de creanţă rezultate din constituirea sau transmiterea
de drepturi reale, executarea de lucrări sau puterea de servicii
ce izvorăsc, după caz, din acte juridice (contracte sau acte
juridice unilaterale), din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii,
ca şi din alte izvoare prevăzute de lege.
Prin raport obligaţional se înţelege un raport juridic între două
persoane, dintre care una debitor, ce este ţinută în favoarea celeilalte
numită creditor să dea, să facă ceva ori să se abţină de la o anumită
acţiune. Creditorul va putea cere debitorului o anumită prestaţie care
poate fi o acţiune pozitivă (dare, facere), sau o abstenţiune (de a nu
face). Sub aspect juridic, a da înseamnă a transmite sau a constitui un
drept real asupra unui bun, de exemplu, dreptul de proprietate asupra
unui autoturism, a face înseamnă a presta un anumit serviciu, de pildă
în baza contractului de mandat, iar a nu face înseamnă a se abţine de
la îndeplinirea unui act, pe care în lipsa acestei obligaţii ar fi
îndreptăţit să-l facă, ca de exemplu, obligaţia celui care încheie un
contract de concesiune exclusivă şi se obligă să nu mai concedeze
35
acelaşi drept, licenţă etc. unei alte persoane.
b) Raporturile juridice nepatrimoniale cuprind trei categorii
de raporturi juridice:
- raporturile care privesc existenţa şi integritatea fizică şi
morală a subiectelor de drept civil, adică acelea care au în conţinutul
lor drepturi personal nepatrimoniale, cum ar fi: dreptul la viaţă,
dreptul la sănătate, dreptul la secretul vieţii particulare;
- raporturile care se referă la elementele de identificare ale
persoanei, adică acelea care au în conţinutul lor drepturi personale
nepatrimoniale cu ajutorul cărora se individualizează subiectele de
drept: dreptul la nume, dreptul la domiciliu, dreptul la pseudonim,
dreptul la sediu sau la domiciliu al persoanei juridice etc.
- raporturile juridice care se referă la creaţia intelectuală,
adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturi personale
nepatrimoniale ce derivă dintr-o operă literară, artistică sau ştiinţifică,
cum ar fi: dreptul de autor, dreptul de inventator, dreptul asupra
programelor de calculator, dreptul asupra operelor audiovizuale,
denumite şi drepturi intelectuale.
Dreptul civil reglementează astfel capacitatea unei persoane
fizice de a avea drepturi şi obligaţii şi de a-şi exercita drepturile şi
obligaţiile civile. Normele juridice mai reglementează modurile
juridice în care pot fi înfiinţate persoanele juridice, capacitatea lor de
folosinţă şi capacitatea de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma
obligaţii, prin organele lor de conducere, precum şi modurile de
încetare a existenţei persoanelor juridice. Dreptul civil determină care
sunt persoanele care pot fi titulare de drepturi subiective civile.
1.2.2.1.1.ăRolulăşiăfuncţiileădreptuluiăcivil
Rolul dreptului civil

Acest aspect al rolului dreptului civil are în vedere dreptul
civil ca ramură de drept.
Dreptul civil este chemat ca, prin normele sale, să contribuie
la ocrotirea valorilor omului, atât patrimoniale cât şi nepatrimoniale.
Dreptul civil a fost definit în literatura de specialitate ca fiind
acea ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce
reglementează raporturile patrimoniale şi unele raporturi personal
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice
aflate pe poziţii de egalitate juridică.
Dreptul civil are un rol deosebit de important în sistemul
dreptului românesc. El constituie poate cea mai importantă ramură a
dreptului, întrucât “dreptul civil cuprinde în reţeaua densă a normelor
sale întreaga viaţă omenească”. Rolul său rezultă, în primul rând, din
importanţa raporturilor juridice patrimoniale şi personal
nepatrimoniale pe care le reglementează.
Dreptul civil se evidenţiază, în al doilea rând, prin poziţia,
locul sau funcţia sa de a fi dreptul comun faţă de alte ramuri de drept
înrudite. Aceasta înseamnă că atunci când o altă ramură de drept nu
cuprinde norme proprii care să reglementeze un anumit aspect al unui
raport juridic se va recurge la (va împrumuta) norma corespunzătoare
din dreptul civil. Spre exemplu, art. 30 din Codul familiei prevede că
bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor
bunuri comune ale soţilor, dar, întrucât Codul familiei nu
36
reglementează instituţia juridică a bunurilor pentru a se cunoaşte
noţiunea şi sfera acestei instituţii, se va recurge la normele dreptului
civil. Unele ramuri de drept dispun, în mod expres, împrumutul unor
norme juridice din dreptul civil. De exemplu, Codul muncii în art.
295 alin. 2 prevede că “dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu
celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii şi, în măsura în care sunt
compatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispoziţiile
legislaţiei civile”. Tot astfel, Codul comercial, în art. 1 prevede că “în
comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune, se aplică Codul
civil.”. În alte ramuri de drept împrumutul normelor juridice civile se
face în mod tacit, cu toate că nu există un text de lege care să facă
trimitere expresă la aceasta.
Rolul dreptului civil se evidenţiază în al treilea rând, prin
contribuţia sa la ocrotirea valorilor economice, sociale, şi juridice, la
ocrotirea drepturilor subiective patrimoniale şi personal
nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice,
concurând astfel la întărirea ordinii de drept.
Dreptul civil, în al patrulea rând, este chemat alături de
celelalte ramuri ale dreptului privat să joace un rol tot mai important
la dezvoltarea normală a economiei de piaţă, bazată pe libera
iniţiativă, pe autonomia voinţei şi libertatea contractuală, pe libertatea
comerţului şi concurenţa loială şi să contribuie la realizarea reformei
economice în ţara noastră. Dreptul civil constituie o garanţie în
formarea unei conştiinţe juridice corecte, a respectării şi întăririi
moralei, a normelor dreptului civil, atât de necesare pentru
participarea cu succes la circuitul civil. De asemenea, el asigură
efectele juridice favorabile pentru buna credinţă şi sancţionează
abuzul de drept.
Dreptul civil, ca ştiinţă a dreptului, prin realizările şi soluţiile
sale ajută la aplicarea corectă a legii şi la continua perfecţionare a
legislaţiei civile.
Funcţiileădreptuluiăcivil
Dreptul civil, ca parte integrantă a dreptului privat are în
primul rând o funcţie socială de reglementare a relaţiilor sociale şi de
realizare a armoniei sociale, orientând în acest sens comportamentul
membrilor comunităţii sociale. Normele juridice civile delimitează
activitatea noastră exterioară, prin care venim în contact cu celelalte
subiecte de drept, stabilind sancţiuni pentru cei care le-ar încălca.
Dreptul civil are şi o funcţie tehnică, întrucât în evoluţia sa, a
stabilit instituţii juridice precise, complete, adaptate la nevoile
omului, constituindu-şi o tehnică de bază şi de drept comun, utilizată
şi în alte domenii ale dreptului.
Dreptul civil are şi o funcţie de apărare, de ocrotire a valorilor
omului, atât patrimoniale, cât şi nepatrimoniale, prin sancţionarea
abuzului de drept (comis în exercitarea unui drept subiectiv civil) ori
prin recunoaşterea unor efecte juridice pozitive, favorabile pentru
buna credinţă.
Conceptul de ordine juridică în general
Dispoziţia unius rei, post aliam, suo quemque loco calacatur
(ordinea este arătarea lucrurilor unul după altul, în aşa fel încât
fiecare să fie potrivit la locul lui sau, mai simplu, sum quique tribuere
(să dai fiecăruia ce este al lui). De aici rezultă că trebuie luate în
37
considerare: dreptul şi regula de drept, drepturile subiective şi dreptul
obiectiv.
Ordinea juridică naţională se înfăţişează astfel, ca fiind
ordinea juridică ţărmurită de fundaţiile unui stat, ca expresie
organizată a vieţii unei naţiuni, de unde maxima, hominum causa,
omnes fructus, natura comparabit (Natura a făcut toate bunurile din
cauza oamenilor).
1.2.2.1.1. Dreptul civil ca drept comun
„Codul civil este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care

constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă
litera sau spiritul dispoziţiilor sale” art. 2 (2).
Noţiunea de drept privat nu coincide cu ideea de interes pur
privat, întrucât interesul public este prezent în orice reglementare
juridică, şi nici cu ideea de drept individual deoarece particularii nu
au numai relaţii individuale, grupurile private pe care le constituie
având relaţii de ordin colectiv. Împărţirea în drept public şi drept
privat se găseşte însă, numai în marele sistem romano-germanic în
care se include şi sistemul nostru de drept. În sistemul de drept
common law, ce se aplică în Marea Britanie, S.U.A., Canada,
Australia sau în sistemul de drept musulman nu este cunoscută
această diviziune. Aşa cum menţionam distincţia între dreptul public
şi dreptul privat nu este suficient de netă şi tranşantă pentru a elimina
dificultăţile de clasificare a raporturilor juridice într-una din cele
două diviziuni fundamentale. Într-adevăr, datorită complexităţii
raporturilor între particulari, intervine de cele mai multe ori şi o
componentă de drept public, ţinând seama de interesul statului de a
menţine sub control aceste raporturi fie şi pentru a menţine ordinea
publică. Alteori, în raporturile juridice stabilite între stat şi particulari
intervin şi raporturi specifice dreptului privat în care statul se află pe
poziţie de egalitate juridică cu particularii.
În mod deosebit trebuie să reţinem că dreptul civil este
dreptul comun în raporturile juridice dintre subiectele de drept privat,
în sensul că noţiunile fundamentale ale dreptului civil îşi găsesc
aplicarea şi în celelalte ramuri de drept privat în măsura în care nu
sunt supuse unor reglementări speciale.
În prezent este subliniată constant funcţia dreptului civil de a
fi “drept comun” situaţie care trebuie considerată ca un element
necesar pentru eficienţa sistemului juridic, după cum vom vedea.
În doctrină se arată că poziţia de drept comun se exprimă în
ideea că atunci când o altă ramură de drept nu conţine norme proprii
care să reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic, se
apelează la norme corespunzătoare din dreptul civil, pe scurt, alte
ramuri de drept “împrumută” norme de la dreptul civil.
În acest sens, jurisprudenţa a statuat, exempli gratia, că, de
vreme ce recunoaşterea de paternitate poate fi făcută potrivit art. 57
alin (2) din Codul familiei şi prin testament, faţă de exprimarea
generică întrebuinţată de dreptul familiei, trebuie admis că
recunoaşterea filiaţiei se poate face folosind oricare dintre cele trei
forme de testament reglementate de Codul civil, respectiv, autentic,
olograf sau mistic. De asemenea, s-a considerat că normele dreptului
civil reprezintă dreptul comun, aplicabil, în măsura compatibilităţii şi
38
în lipsa unor norme speciale exprese, şi în materie fiscală,
substanţială ori procedurală. Astfel, pentru sumele de restituit
contribuabilului de la bugetul de stat din impozitul pe venit, acesta
are dreptul la dobânzi, dar nu la dobânda legală specială în materie
fiscală, prevăzută de dispoziţiile codului de procedură fiscală, ci la
dobânda legală de drept comun în materie civilă, potrivit art. 1088 C.
Civil şi Ordonanţei de Guvern nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii
legale pentru obligaţii băneşti.
Dreptul civil “împrumută” nu doar normele sale juridice
cuprinse în Codul civil ori în alte legi, dar şi, mai ales, principiile
sale, prevăzute ori nu expres în legea civilă, pe scurt, oferă soluţiile
sale întotdeauna când o altă ramură de drept resimte nevoia unui
“împrumut”.
Uneori legiuitorul a prevăzut expres statutul de drept comun al
dreptului civil faţă de alte ramuri: Codul comercial sau Codul muncii
trimit expres la Codul civil. Alteori, jurisprudenţa ori doctrina au
statuat că normele ori principiile dreptului civil se aplică unor
raporturi juridice aparţinând altor ramuri. Spre exemplu, procedura
civilă este considerată o procedură de “drept comun” [în acest sens ,
art. 2 alin. (3) C. proc. fisc. Prevede: “ unde prezentul cod nu dispune
se aplică prevederile Codului de procedură civilă”]; de asemenea,
dreptul comercial constituie “dreptul comun” faţă de dreptul
comerţului internaţional etc.
Ceea ce particularizează dreptul civil aici este că el ocupă un
loc central, o poziţie principală în sistemul juridic. Dreptul civil tinde
să fie “dreptul comun” faţă de toate ramurile de drept, indiferent că
aparţin dreptului privat ori dreptului public, iar soluţiile sale, prin
particularităţile lor, alcătuiesc un adevărat “centru” al sistemului
juridic. Nu trebuie să se înţeleagă însă că dreptul civil ar fi suficient
pentru existenţa şi funcţionarea sistemului juridic şi că apariţia altor
ramuri de drept(desprinse din dreptul civil ori din alte ramuri) este
inutilă. În acest context se consideră că în anumite materii dreptul
civil primeşte la rândul său, soluţiile altor ramuri de drept; spre
exemplu, cu privire la forţa obligatorie a ofertei de a contracta ori cu
privire la momentul încheierii contractului prin corespondenţă (între
absenţi) se aplică dispoziţiile Codului comercial.
Într-o altă opinie se consideră că fundamentarea unor soluţii
juridice din materia dreptului civil cu ajutorul unor dispoziţii ale
Codului comercial este greşită, fiind aplicabile dispoziţii din Codul
civil sau principii generale de drept ori ale dreptului Civil. În cele din
urmă, ideea unui “drept comun” este impusă de coerenţa sistemului
juridic, de sistematizarea, coordonarea şi supleţea legislaţiei, de
eficienţa “intervenţiei” dreptului, aşa încât acest statut este câştigat
(pe rând, în diferite materii) de mai multe ramuri de drept.
Raporturi juridice patrimoniale reglementate de dreptul civil

Aşa cum s-a arătat mai sus, nu toate raporturile juridice
patrimoniale sunt reglementate de dreptul civil, ci numai o parte din
acestea. Există raporturi patrimoniale care sunt reglementate de alte
ramuri ale dreptului. Astfel, raporturile juridice ce rezultă din
obligaţia persoanelor de a plăti impozite, taxe şi contribuţii financiare
către stat sunt reglementate de dreptul financiar; raporturile ce rezultă
din contractul de muncă sunt reglementate de dreptul muncii;
39
raporturile dintre comercianţi sunt reglementate de dreptul comercial;
alte raporturi juridice sunt reglementate de dreptul procesual civil,
dreptul familiei etc. Majoritatea raporturilor patrimoniale sunt
reglementate însă de dreptul civil, iar normele şi principiile acestei
ramuri de drept constituie dreptul comun şi se aplică ori de câte ori
într-o altă ramură nu există reglementări speciale derogatorii.
De asemenea, nu toate raporturile juridic nepatrimoniale sunt
reglementate de dreptul civil. Astfel raporturile juridice dintre soţi
sau raporturile juridice dintre părinţi şi copii sunt reglementate de
dreptul familiei; raporturile juridice dintre membrii unei cooperative
sunt reglementate de dreptul cooperatist, după cum raporturile
juridice nepatrimoniale dintre comercianţi sunt reglementate de
dreptul comercial.
Secţiuneaăaă3-a.
Principiile fundamentale ale dreptului civil
1.2.3.1.ăNoţiuneaădeăprincipiuăfundamental
Principiile fundamentale ale dreptului „...se constituie în

spiritul ideii de justiţie şi exprimă elementele de conţinut cele mai
importante ale dreptului”.
Principiile aplicabile dreptului civil nu pot fi privite în afara
principiilor sistemului de drept, aşa încât se poate distinge între:
a) principii fundamentale ale dreptului român care
acţionează şi în domeniul dreptului civil;
b) principii fundamentale ale dreptului civil român, cu
aplicabilitate în întreg dreptul civil;
principii specifice unei sau unor instituţii de drept civil, cu
vocaţie circumscrisă la instituţia respectivă, cum ar fi: principiul
forţei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda), principiul
relativităţii efectelor actului juridic (res inter alio acta, aliis neque
nocere, neque prodesse potest), principiul retroactivităţii efectelor
nulităţii actului juridic, principiul specialităţii capacităţii de folosinţă
a persoanei juridice.
Intră în categoria principiilor fundamentale ale dreptului:
principiul democraţiei, principiul egalităţii în faţa legii, principiul
legalităţii, principiul separaţiei puterilor în stat. Pentru că dreptul civil
este un subsistem al sistemului de drept naţional român, principiile
fundamentale ale sistemului sunt în acelaşi timp şi principii
fundamentale ale dreptului civil.
Termenul “principiu” este folosit în limbajul juridic pentru a
evidenţia că o regulă de drept este mai importantă decât alta.
Noţiunea de principiu se foloseşte în mai multe sensuri. În
mod curent, excepţia se opune principiului (se spune, de asemenea,
regulă şi excepţie). Principiul statuează pentru generalitatea cazului;
excepţia face ca principiul să nu se aplice unei categorii de cazuri.
Astfel, în interpretare se spune că excepţiile sunt de strictă
interpretare, iar principiile ar putea fi extinse şi la alte cazuri.
Sunt considerate principii fundamentale ale dreptului civil:
principiul proprietăţii, principiul egalităţii în faţa legii civile,
principiul îmbinării intereselor individuale cu interesele colective,
principiul garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile.
40
Principiile fundamentale ale dreptului civil reprezintă acele reguli de
generală valabilitate şi aplicare care stau la baza acestuia.
1.2.3.2. Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului

civil
În doctrină, noţiunea de sistem al principiilor fundamentale

ale dreptului civil a fost analizată în strânsă legătură cu definiţia dată
scopului dreptului civil.
Dinamica legislativă a societăţii româneşti după anul 1989 a
produs schimbări şi în aria fenomenului juridic civil, având în vedere
dispoziţiile unor convenţii şi tratate internaţionale (Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a
Naţiunilor Unite la 10.12.1948; Pactul Internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice din 19.12.1966; Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale intrată în vigoare în
dreptul intern prin Legea de ratificare nr. 30/1994 şi prin art. 11 din
noua Constituţie a României aprobată prin Referendumul naţional din
18-19 oct. 2003). Aceste modificări şi completări urmăresc să
readucă în prim plan apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor, interesele individului.
În planul principiilor fundamentale ale dreptului civil, am
subliniat mai sus că unele principii au aplicabilitate generală, în
întreg dreptul civil, iar altele au vocaţie circumscrisă unor instituţii de
drept civil. În cele ce urmează, vom examina, pe rând, principiile
fundamentale ale dreptului civil.
1.2.3.3.1.ăPrincipiulăproprietăţii
Dreptul de proprietate reprezintă raportul de însuşire de către

persoane a bunurilor materiale care constituie o condiţie
fundamentală a existenţei oricărei societăţi.
Dreptul de proprietate a fost considerat în toate timpurile ca
principalul drept real al omului. Proprietatea este publică sau privată.
Principiul proprietăţii este consacrat în Constituţie şi dezvoltat
de normele dreptului civil şi ocupă o poziţie privilegiată în sistemul
nostru juridic. Există o importantă dimensiune constituţională şi
europeană a dreptului de proprietate, fiind un drept garantat de
Constituţie(art. 44 şi art. 136) dar şi în art. 1 al Primului Protocol
adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, considerându-
se, cu valoare de principiu, că orice măsură care reprezintă o
ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru
între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul
salvgardării drepturilor fundamentale ale individului.
Dreptul de proprietate poate avea ca titular persoana fizică, în
cazul proprietăţii particulare private, fie o persoană juridică în cazul
proprietăţii de stat, a proprietăţii regiilor autonome şi a societăţilor
comerciale, a proprietăţii asociaţiilor fără scop lucrativ, a fundaţiilor,
a proprietăţii cultelor religioase şi a altor persoane juridice.
Proprietatea persoanelor juridice poate fi publică, când aparţine
statului şi unităţilor sale administrativ-teritoriale (art. 136 alin. (2) din
Constituţie) şi privată în celelalte cazuri (art. 44 alin. (2) din
Constituţie). Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian,
41
apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale
platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea
organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Bunurile
proprietate publică sunt inalienabile, în condiţiile legii organice, ele
putând fi date în administrare regiilor autonome sau instituţiilor
publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
Potrivit art. 136 alin. (5) din Constituţie, proprietatea privată
este, în condiţiile legii organice, inviolabilă, iar în art. 44 alin. (3) din
aceeaşi lege fundamentală prevede că “nimeni nu poate fi expropriat
decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită, potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire”. În reglementarea art. 555 C. civil,
„Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi
dispune de un bun, în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele
stabilite de lege.” Aceste limite se găsesc în interesul general, potrivit
art. 556 din acelaşi Cod: “Dreptul de proprietate poate fi exercitat în
limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale
ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu
îngrădirile stabilite prin lege”. În prezent, cetăţenii străini şi apatrizi
pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor prin
două moduri: fie prin moştenire legală, fie în condiţiile legii organice,
pe bază de reciprocitate, ca urmare a aderării României la Uniunea
Europeană sau din alte tratate internaţionale (art. 44 alin. (2) teza II
Constituţie).
Potrivit art. 556 (2) C.civ. „Prin lege poate fi limitată
exercitarea atributelor dreptului de proprietate.” (3) „Exercitarea
dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului,
cu excepţiile prevăzute de lege.”
Conţinutul dreptului de proprietate este dat de prerogativele
lui: posesia, folosinţa şi dispoziţia, întâlnite în literatura juridică de
specialitate, sub denumirile din dreptul roman: usus sau jus
possidendi (posesia); fructus sau jus fruendi (folosinţa) şi absus sau
jus abutendi (dispoziţia) sau altfel spus, dreptul proprietarului de a se
servi de un lucru, de a-i culege fructele ori veniturile şi dreptul de a-l
înstrăina sau distruge.
În afara Constituţiei şi a Codului civil, există numeroase
reglementări privind materia dreptului la proprietate, atât de drept
privat(civil, comercial etc.), cât şi de drept public(penal, fiscal,
administrativ etc. ). Principalele acte normative speciale care cuprind
norme de drept civil privitoare la regimul juridic al proprietăţii sunt
următoarele: Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor
economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale; Legea
fondului financiar nr. 18/1991; Legea nr. 71/1996 a cadastrului şi
publicităţii imobiliare; Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei; Legea locuinţei nr. 114/1996; Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Proprietateaăprivată
Art. 553 (1) prevede că „Sunt obiect al proprietăţii private
toate bunurile de uz sau de interes privat aparţinând persoanelor
fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public,
42
inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi al
unităţilor administrati-teritoriale.”
(2) Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanţă
succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu
privire la care s-a renunţat la dreptul de proprietate conform art. 562
alin (2) se dobândesc fără înscriere în cartea funciară, de comună,
oraş sau municipiu, după caz, şi intră în domeniul privat al acestora
prin hotărârea consiliului local.
(3) Moştenirile vacante şi imobilele menţionate la alin. (2)
aflate în străinătate se cuvin statului român.
(4) Bunurile obiect al proprietăţii private, indiferent de titular,
sunt şi rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele
pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite şi pot fi
dobândite prin orice mod prevăzut de lege.
Proprietateaăpublică
Art. 858 C.civ. defineşte proprietatea publică ca fiind dreptul
de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-
teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia
legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin
unul dintre modurile prevăzute de lege.
Potrivit art. 859 C.civ. (1) „Constituie obiect exclusiv al
proprietăţii publice bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiului
aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional,
plajele, marea teritorială, resursele naturale, ale zonei economice şi
ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin lege
organică.
(2) Celelalte bunuri care aparţin statului ori unităţilor
administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din domeniul public sau
din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost la rândul lor,
dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.”
1.2.3.3.2.ăPrincipiulăegalităţiiăînăfaţaălegiiăcivile
Egalitatea în faţa legii civile presupune stabilirea şi organizarea

raporturilor juridice patrimoniale şi personale nepatrimoniale astfel
încât subiectele acestora să se afle pe acelaşi plan, să se bucure în faţa
legii de aceleaşi drepturi şi obligaţii şi să se dispună de aceleaşi
posibilităţi pentru valorificarea lor.
Principiul egalităţii în faţa legii civile este o aplicaţie a
principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 4 alin. (2) şi art.
16 din Constituţie. Art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor
omului dispune că exercitarea tuturor drepturilor şi libertăţilor pe care
ea le recunoaşte trebuie asigurată fără nici o deosebire bazată pe sex,
rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritatea naţională, avere,
naştere sau orice altă situaţie. Reglementat astfel, principiul
nediscriminării apare ca o formă modernă şi perfecţionată a
principiului egalităţii tuturor în faţa legii.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă în art. 7
că toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul, fără deosebire, la
protecţia egală în faţa legii.
43
Pentru persoana juridică, principiul trebuie înţeles în sensul că
persoanele juridice aparţinătoare unei anumite categorii sunt supuse
în mod egal dispoziţiilor din legile civile consacrate reglementării
acelei categorii de persoane. Pe de altă parte, acest principiu îşi
conjugă acţiunea cu cerinţele impuse de scopul persoanei juridice,
care nu este acelaşi la toate categoriile de asemenea subiecte de drept.
Art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană a drepturilor
omului îşi întinde protecţia asupra “oricărei persoane”. Rezultă de
aici că atât persoanele fizice cât şi cele juridice pot invoca acest
articol. Pe de altă parte, toate persoanele juridice intră în câmpul de
aplicare al art. 6, inclusiv persoanele juridice de drept public.
Persoanele străine şi apatrizii care se găsesc sub jurisdicţia
statului în cauză beneficiază la rândul lor de garanţiile art. 6.
Ca regulă generală, art. 6 este aplicabil în faţa oricărei
instanţe care se pronunţă cu privire la o contestaţie ce poartă asupra
drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale unei persoane.
Art. 6 garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la
o instanţă.
Deşi Curtea a refuzat să dea o definiţie generală noţiunii de
„drepturi şi obligaţii cu caracter civil” din jurisprudenţa relativă la
această problemă, rezultă că vor avea caracter civil acele drepturi
care sunt drepturi subiective în ordinea juridică a statelor contractante
şi care aparţin domeniului libertăţilor individuale, în desfăşurarea
activităţilor profesionale sau în orice altă activitate autorizată de lege.
1.2.3.3.3.ă Principiulă îmbinăriiă intereseloră individualeă cuă

interesele generale
Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în

scopul de a satisface interesele personale, materiale şi culturale în
acord cu interesul general, potrivit legii şi regulilor de convieţuire şi
pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social.
Persoana juridică are un patrimoniu propriu afectat realizării
unui scop “în acord cu interesul obştesc”.
Acest principiu răspunde nevoii armonizării intereselor
particulare cu cele generale şi acţionează în toate raporturile civile.
Nerespectarea acestui principiu constituie abuz de drept sancţionat de
legislaţia în vigoare. Determinarea exactă a hotarului dintre atributele
cuprinse în dreptul subiectiv al unei persoane şi punctul unde începe
dreptul subiectiv al alteia generează dificultăţi şi variate conflicte,
pentru a căror soluţionare “s-a introdus în limbajul juridic expresia de
abuz de drept, care nu poate să aibă alt înţeles decât acela de depăşire
a hotarului dreptului subiectiv.
Doctrina consideră că pentru a exista abuz de drept trebuie
îndeplinite trei condiţii:
- exercitarea anormală a dreptului prin deturnarea de la scopul lor;
- vina celui care acţionează astfel;
- un prejudiciu suferit de terţe persoane;
S-a subliniat că regula romană neminem laedit qui suo iure
utitur trebuie interpretată “în sensul că cel care îşi exercită drepturile
cu băgare de seamă, fără a comite imprudenţe sau neglijenţe, nu va fi
răspunzător de pagubele cauzate terţilor”. Jurisprudenţa a statuat,
exempli gratia, că dreptul părintelui de a avea legături personale cu
44
copilul nu trebuie exercitat abuziv, adică astfel încât să dăuneze
intereselor copilului; tulburarea copilului prin vizitarea lui la anumite
ore, periclitarea sănătăţii copilului, introducerea într-un mediu
inadecvat educaţiei sale.
Art. 95 C. proc. civ. Sancţionează citarea pârâtului prin
publicitate cu rea-credinţă; iar art. 723 alin. (2) C. proc. civ. dispune
că partea care foloseşte drepturile procedurale în chip abuziv
răspunde pentru pagubele pricinuite.
De asemenea, în practica judiciară s-a considerat că
proprietarul care construieşte un fals coş de fum numai pentru a
întuneca vederea vecinului său comite un abuz de drept.
Abuz de drept constituie şi pretenţia pârâtelor de a avea acces
permanent prin uşa ce asigură din exterior în holul casei socrilor,
bazat pe dreptul de folosinţă comun pe care-l au asupra dependinţelor
– pivniţa şi podul – care apare ca o exercitare abuzivă a drepturilor
lor, cât timp prin uşa de la holul apartamentului, creat în acest scop,
având asigurată legătura normală şi corespunzătoare cu scările de
acces la dependinţele respective.
Abuzul de drept aduce în dezbatere folosirea maliţioasă a
dreptului (malitiis non est indulgentum) şi intervine atunci când
titularul dreptului acţionează având în vedere “ofensele şi pagubele”
pe care le produce, decât avantajele pe care i le poate oferi dreptul
său.
Abuzul de drept
Potrivit art. 15 din C.civil „Niciun drept nu poate fi exercitat
în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi
nerezonabil, contrar bunei-credinţe”.
Vinovăţia
Art. 16 C.civ. prevede: (1) Dacă prin lege nu se prevede
altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârşite cu
intenţie sau din culpă.
(2) Fapta este săvârşită cu intenţie când autorul prevede
rezultatul faptei sale, şi fie urmăreşte producerea lui prin intermediul
faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii
acestui rezultat.
(3) Fapta este săvârşită din culpă când autorul fie prevede
rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se
va produce, fie prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă.
Culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau
imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi
manifestat-o faţă de propriile interese.
(4) Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei
fapte de săvârşirea sa din culpă, condiţia este îndeplinită şi dacă fapta
a fost săvârşită cu intenţie.
1.2.3.3.4.ăPrincipiulăgarantăriiădrepturilorăsubiectiveăcivile
Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor subiective civile

este consacrat de prevederile constituţionale – art. 1 alin. (3), art. 18,
21, 25, 26-30, 44, 46 etc. dar şi de legea civilă.
Potrivit art. 26 din C.civ. „Drepturile şi libertăţile civile ale
45
persoanelor fizice, precum şi drepturile şi libertăţile civile ale
persoanelor juridice sunt ocrotite şi garantate de lege”.
Încălcare dreptului subiectiv civil permite titularului său să
obţină restabilirea dreptului prin intermediul procesului civil.
Practica judiciară, adică hotărârile pronunţate de instanţele
judecătoreşti au o însemnătate imensă pentru realizarea echilibrului
în raporturile dintre cetăţeni.
Se spune din vechime că armonia juridică, ordinea şi liniştea
în viaţa socială sunt asigurate de către justiţie.
Pe de altă parte, art. 26 din Pactul internaţional privind
drepturile civile şi politice ale omului dispune: “Toate persoanele
sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire
legală din partea legii. Astfel, legea trebuie să interzică orice
discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi
eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex,
limbă, religie, opinie politică sau orice opinie, origine naţională sau
socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare”. În
acelaşi sens, Convenţia cu privire la drepturile copilului prevede că
„Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate în
prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de
jurisdicţia lor, fără nici o distincţie indiferent de rasă, culoare, sex,
limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului sau a
părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţională,
etnică sau socială, de situaţia lor materială, incapacitatea lor, de
naşterea lor sau de altă situaţie.”
Persoana vătămată se va putea adresa justiţiei pentru
restabilirea situaţiei anterioare încălcării şi obţinerea de despăgubiri.
Convenţia europeană asigură două feluri de garanţii: pe de o
parte, drepturile materiale şi pe de altă parte drepturile de natură
procedurală menite să confere eficienţă celor din prima categorie.
Articolul 6 este o astfel de dispoziţie, rolul său fiind, în principal, de
a arăta cum trebuie să se desfăşoare un proces în cazul contestaţiilor
ce poartă asupra drepturilor cu caracter civil. Aşadar, articolul 6
garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţă; dar
acest articol nu este singura garanţie procedurală din Convenţie.
Alături de aceasta se mai găsesc art. 13 şi art. 5 paragraf 4.
În anumite circumstanţe, dreptul de acces la o instanţă poate
presupune instituirea de către stat a unui sistem de asistenţă judiciară
gratuită în civil.
1.2.3.3.5. Principiul ocrotirii bunei-credinţe
Art. 57 din Constituţie prevede că: “cetăţenii români,

cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile
şi libertăţile celorlalţi.
Art. 14 alin (1) C.civ. prevede că: „Orice persoană fizică sau
persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute
obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi
bunele moravuri.”
Principiul bunei-credinţe este enumerat printre “cele mai
importante principii ale dreptului civil”.
Principiul ocrotirii bunei-credinţe este întâlnit în mai multe
46
materii ale dreptului civil şi presupune că participanţii la raporturile
juridice sunt sinceri şi loiali, au o conduită onestă cu prilejul
încheierii actelor juridice şi exercitării drepturilor lor, potrivit voinţei
lor reale, în concordanţă cu legea şi cu normele de conduită în
societate.
Principiul bunei-credinţe în materia convenţiilor (art. 14 C.
civil) “Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă” are o aplicare
generală. Executarea cu bună-credinţă a convenţiilor înseamnă de
fapt, executarea lor, potrivit cu intenţia părţilor şi în scopul pentru
care părţile au încheiat convenţia; încă din dreptul roman există
principiul potrivit căruia buna-credinţă cere să se îndeplinească ceea
ce s-a convenit.
Reaua-credinţă priveşte: viclenia, înşelăciunea, frauda,
omisiunea intenţionată.
Buna-credinţă se presupune întotdeauna şi este ocrotită în
raporturile juridice civile. Este mai presus de orice dubiu că în
raporturile juridice civile subiectele de drept sunt întotdeauna
presupuse a fi animate de intenţia sinceră de a se comporta cu
onestitate şi de a acţiona în conformitate cu legea.
Chiar dacă nu există o reglementare directă a acestui
principiu, el rezultă dintr-o generalizare a diverselor reglementări în
care buna-credinţă este prevăzută (art. 14, 1170, 1183, 1300 Cod civil
şi art. 44 alin (8) din Constituţie ). Prezumţia de bună-credinţă este
relativă şi poate fi răsturnată prin dovedirea relei-credinţe, care va
atrage şi sancţionarea celui în cauză. Buna-credinţă se prezumă până
la proba contrarie.
Jurisprudenţa a stabilit că buna-credinţă se consideră încetată
din ziua cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva
posesorului, oricare ar fi circumstanţele. Cererea în justiţie are deci
drept efect o prezumţie de rea-credinţă împotriva posesorului.
Scopul legii privitor la executarea cu bună-credinţă a
convenţiilor rezultă din art. 1170 C. civ., potrivit căruia „părţile
trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, atât la negocierea şi încheierea
contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura
sau limita această obligaţie”.
Principiul ocrotirii bunei-credinţe reprezintă o regulă
fundamentală ce se desprinde pe cale de interpretare din ansamblul
normelor dreptului civil şi care exprimă cerinţa ca interesele celor ce
participă cu bună-credinţă la raporturile juridice civile să fie mai
temeinic proteguite decât acelea ale participanţilor de rea-credinţă şi
ca aceştia din urmă să fie sancţionaţi pentru conduita lor
necorespunzătoare.
Ocrotirea bunei-credinţe se înfăptuieşte pe două căi principale
şi anume:
a) direct, fie prin dispoziţii legale care impun expres
obligaţia participanţilor la circuitul civil de a se comporta cu
bună credinţă (cum este cazul textelor Codului civil ce
stabilesc regulile din materia executării contractelor), fie prin
dispoziţii legale ce recunosc bunei-credinţe efecte specifice în
anumite domenii (uzucopiunea, posesia de bună-credinţă a
bunurilor mobile, dobândirea fructelor etc.)
b) indirect, prin interzicerea şi sancţionarea de către legiuitor
a exercitării abuzive, cu rea-credinţă a drepturilor civile şi
47
îndeplinirea obligaţiilor civile cu rea-credinţă.
De exemplu:
Potrivit art. 1170 C.civ. „Părţile trebuie să acţioneze cu bună-
credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot
timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această
obligaţie”.
Art. 1183 C.civ. prevede: „Partea care se angajează într-o
negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe.”
Secţiuneaăaă4-a.
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept
1.2.4.1.ăInteresulădelimitării
Dreptul civil reglementează o parte însemnată a raporturilor

patrimoniale şi a raporturilor personale nepatrimoniale, în care părţile
se află în situaţie de egalitate juridică. Altă parte din aceste raporturi
patrimoniale şi personal-nepatrimoniale sunt reglementate de alte
ramuri de drept învecinate, cum sunt dreptul administrativ, dreptul
comercial, dreptul familiei, dreptul financiar, dreptul muncii, dreptul
procesual civil sau dreptul internaţional privat. O parte din raporturile
juridice prezintă trăsături comune mai multor ramuri ale dreptului.
Având în vedere aspectele prezentate, raţiuni de ordin practic
şi teoretic impun delimitarea dreptului civil faţă de alte ramuri ale
dreptului, operaţiune care presupune evidenţierea trăsăturilor sale
specifice, care-l deosebesc de alte ramuri de drept. Este o problemă
de calificare juridică a unui raport de drept spre a se asigura o corectă
aplicare a legii. În acest sens judecătorul investit cu soluţionarea unei
cauze, la prima citire a dosarului îşi pune întrebarea căreia urmează
să-i dea răspuns şi anume: cărei ramuri de drept aparţine raportul
juridice din cauza respectivă? Numai după ce răspunde corect la
această întrebare poate stabili care sunt normele aplicabile acelui caz:
normele dreptului civil ori normele altei ramuri de drept. Sub aspect
teoretic, delimitarea pune în evidenţă asemănări şi deosebiri între
raporturile juridice reglementate de diferitele ramuri de drept ceea ce
reclamă o examinare şi selectare atentă prin utilizarea unor criterii de
delimitare.
Criteriile delimitării ramurilor de drept sunt aceleaşi ca cele
pentru constituirea acestora: un criteriu fundamenta care este obiectul
de reglementare şi criterii auxiliare: metoda de reglementare, calitatea
subiectelor, caracterul normelor, natura sancţiunilor şi principiile
proprii unei ramuri de drept.
1.2.4.2. Criterii de delimitare. Caracterizare
Prezentăm, în continuare, o caracterizare a acestor criterii din

punct de vedere al dreptului civil, urmând a fi folositoare în
delimitarea dreptului civil faţă de celelalte ramuri de drept.
1.2.4.1.1. Obiectul de reglementare
Prin obiect de reglementare al unei ramuri de drept se
48
înţelege o categorie omogenă de relaţii sociale care sunt reglementate
de un ansamblu de norme juridice care, la rândul lor sunt uniforme.
Obiectul de reglementare este criteriul fundamental în constituirea şi
delimitarea ramurilor de drept. După cum s-a arătat, obiectul
dreptului civil este format din două mari categorii de raporturi
sociale: patrimoniale şi nepatrimoniale, dar nu toate raporturile de
această natură sunt reglementate de dreptul civil. Dintre raporturile
patrimoniale constituie obiect de reglementare al dreptului civil
numai raporturile reale şi raporturile obligaţionale; restul raporturilor
patrimoniale intră în obiectul de reglementare al altor ramuri de
drept, cum sunt: dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii,
dreptul administrativ, dreptul financiar etc.
Dintre raporturile nepatrimoniale, fac obiectul dreptului civil
numai raporturile care privesc existenţa şi integritatea fizică şi morală
a persoanei, elementele de identificare ale persoanei şi creaţia
intelectuală; restul raporturilor nepatrimoniale intră în sfera de
reglementare a altor ramuri de drept – dreptul administrativ, dreptul
muncii, dreptul proprietăţii intelectuale etc.
1.2.4.1.2. Metoda de reglementare
Metoda de reglementare este criteriul de delimitare şi constă

în modalitatea de influenţare a raporturilor sociale de către societate,
prin stat, care edictează normele de drept. Specifică şi generală
pentru dreptul civil este metoda egalităţii juridice a părţilor, spre
deosebire de alte ramuri de drept (dreptul administrativ) care folosesc
metoda subordonării părţilor: o parte a raporturilor e obligată “să
asculte” de cealaltă sau, altfel spus, o parte comandă, iar cealaltă
trebuie să execute.
În unele ramuri de drept se folosesc ambele metode sau se
foloseşte numai metoda egalităţii juridice a părţilor (dreptul
comercial).
Din aceste motive este necesar să se recurgă la alte criterii,
cum sunt:
1.2.4.1.3. Calitatea subiectelor, raporturilor juridice
Specific pentru dreptul civil este faptul că normele sale nu

condiţionează o calitate specială, fiind nu numai necesară, ci şi
suficientă, aceea de persoană fizică (fiinţa umană, luată individual) şi
de persoana juridică (un colectiv de oameni cu organizare proprie,
având un patrimoniu propriu, în vederea realizării unui anumit scop)
privite ca titulare de drepturi subiective civile şi obligaţii civile; alte
ramuri de drept impun subiectelor raporturilor o calitate specială:
organ al puterii legislative, administraţiei, justiţiei, cetăţean,
comerciant, rudă etc.
1.2.4.1.4. Caracterul normelor juridice
În dreptul civil, majoritatea normelor juridice au un caracter

dispozitiv (permisive sau supletive), norme de la care părţile pot
deroga prin voinţa lor comună şi expresă sau care se aplică numai
atunci când părţile nu au reglementat prin convenţie raporturile lor
49
personale; spre deosebire de alte ramuri, ca de exemplu, dreptul
administrativ unde sunt preponderente normele juridice imperative
(onerative ori prohibitive).
1.2.4.1.5.ăCaracterulăsancţiunii
Caracterul sancţiunii este un criteriu care prezintă utilitate

practică, când se naşte un conflict de interese şi se promovează un
proces. Sub acest aspect, dreptului civil îi sunt specifice sancţiunile
cu caracter preponderent reparator ca de exemplu: repunerea părţilor
în situaţia anterioară încălcării normei juridice, repararea
prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, inopozabilitatea actului
întocmit fără publicitate şi cu nesocotirea intereselor unei persoane,
revocarea actului juridic, nulitatea actului juridic etc.
1.2.4.1.6. Principiile dreptului civil
Uneori pentru delimitarea dreptului civil de alte ramuri de

drept, se apelează la principii. Dacă, într-un caz determinat, pot fi
identificate principiile: proprietăţii, egalităţii în faţa legii, îmbinării
intereselor personale cu cele generale şi garantării drepturilor
subiective, se poate aprecia până la proba contrarie că ne găsim în
faţa unui raport de drept civil.
1.2.4.3. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale

dreptului
1.2.4.3.1. Delimitarea dreptului civil de dreptul

constituţional
Dreptul constituţional este ramura dreptului unitar român

formată din normele juridice care reglementează relaţiile sociale
fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării
statale a puterii.
Legătura dintre dreptul constituţional şi dreptul civil priveşte
următoarele aspecte:
a) dreptul constituţional conţine norme fundamentale şi dreptul civil
se inspiră din aceste norme;
b) unele principii ale dreptului civil sunt consacrate de dreptul
constituţional (principiul proprietăţii, principiul egalităţii în faţa
legii);
c) unele drepturi şi libertăţi consacrate de dreptul constituţional sunt
în acelaşi timp drepturi subiective civile:
d) potrivit dispoziţiilor legii civile, organele de stat prevăzute în
Constituţie sunt considerate persoane juridice în marea lor
majoritate, cu toate consecinţele ce decurg din calitatea lor de
participanţi la raporturile de drept civil;
e) drepturile subiective civile sunt garantate prin Constituţie.
Deosebiri:
Deosebirile dintre cele două ramuri privesc următoarele
aspecte:
50
a) subiectele de drept constituţional se află, de regulă, într-o
relaţie de subordonare, în timp ce subiectele de drept civil se află pe
poziţie de egalitate juridică;
b) în dreptul constituţional sunt preponderente raporturile
nepatrimoniale, în timp ce în dreptul civil sunt preponderente
raporturile patrimoniale;
c) în dreptul constituţional subiectele trebuie să aibă o
calitate specială (aceea de organ de stat), pe când în dreptul civil, este
suficient ca subiectele să fie persoane fizice sau persoane juridice;
d) normele dreptului constituţional au, în majoritatea lor, un
caracter imperativ, în timp ce normele dreptului civil sunt în
majoritatea lor dispozitive;
e) sancţiunile în dreptul constituţional nu implică un proces,
în timp ce restabilirea dreptului subiectiv civil încălcat are loc, de
regulă, printr-o hotărâre judecătorească.

administrativ
Dreptul administrativ este ramura dreptului public care

reglementează relaţiile sociale din sfera administraţiei publice,
precum şi pe cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice sau
structuri private, investite cu autoritate publică, pe de o parte, şi cei
vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor
autorităţi, pe de altă parte.
Între dreptul civil şi dreptul administrativ – există unele
asemănări, dar mai multe deosebiri.
Deosebiri:
În delimitarea dreptului civil faţă de dreptul administrativ e
nevoie să se ţină seama de următoarele aspecte mai semnificative:
a) în dreptul administrativ predomină raporturile
nepatrimoniale, iar în dreptul civil predomină raporturile
patrimoniale;
b) în raporturile de drept administrativ este necesar ca unul
dintre subiecte să fie un organ al administraţiei publice, pe când în
dreptul civil, raporturile pot fi: numai între persoane fizice, numai
între persoane juridice, între persoane fizice şi persoane juridice;
c) în raportul de drept administrativ (în raporturile de
subordonare) părţile se află într-o relaţie de subordonare, subiectul
care este purtător al autorităţii publice este supraordonat, pe când, în
dreptul civil, părţile sunt pe poziţii de egalitate juridică;
În raporturile de drept administrativ de colaborare ce apar, de
regulă, între două autorităţi ale administraţiei publice, care acţionează
împreună pentru aplicarea legii, subiectele sunt pe picior de egalitate.
d) în dreptul administrativ ponderea o deţin normele
imperative, în timp ce în dreptul civil ponderea o deţin normele
dispozitive;
e) sancţiunile dreptului administrativ sunt amenda
contravenţională şi confiscarea, fiind diferite de sancţiunile dreptului
civil;
Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ este
51
întâlnită adesea în materia contenciosului administrativ.
1.2.4.3.3. Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar
Dreptul financiar cuprinde totalitatea normelor care

reglementează relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a
fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate
satisfacerii sarcinilor social economice ale societăţii.
Dreptul financiar este ramura de drept care reglementează
raporturile sociale născute în procesul constituirii şi utilizării
normelor cuprinse în bugetul de stat. Principalul obiect de
reglementare al dreptului financiar îl constituie raporturile stabilite în
legătură cu ceea ce se numeşte “finanţe publice”. Sursa principală a
veniturilor la buget este impozitul, iar principala cheltuială a
bugetului o constituie întreţinerea aparatului de stat.
Relaţia dreptului financiar cu dreptul civil are în vedere
faptul că ambele reglementează relaţii patrimoniale, având ca obiect
drepturi şi obligaţii pecuniare.
Deosebiri:
a) în dreptul financiar normele sunt preponderent imperative
pe când cele de drept civil sunt preponderent dispozitive:
b) marea majoritate a raporturilor de drept financiar sunt
patrimoniale;
c) în raporturile de drept financiar, părţile sunt în poziţie de
subordonare (întotdeauna aparte este un organ al statului cu atribuţii
fiscale);
d) dreptul financiar dispune de sancţiuni proprii, precum
majorarea pentru întârziere în plata impozitelor, în timp ce sancţiunea
specifică dreptului civil este acţiunea în justiţie;
e) există principii comune celor două ramuri de drept, dar şi
principii specifice dreptului financiar şi dreptului civil.

comercial
Dreptul comercial este acea ramură care reglementează

raporturile ce se stabilesc în activitatea comercială internă realizată
de comercianţi.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de
drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din
săvârşirea actelor juridice, faptelor şi operaţiunilor considerate de
lege fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participă
persoanele care au calitatea de comerciant.
Între cele două ramuri de drept există numeroase asemănări
care fac dificilă delimitarea lor. Asemănările sunt următoarele:
- ambele ramuri au în obiectul de reglementare atât raporturi
patrimoniale, cât şi raporturi nepatrimoniale;
- în ambele ramuri metoda de reglementare este cea a
egalităţii juridice;
- în ambele ramuri, normele de drept au un caracter
dispozitiv;
- în ambele ramuri contractul este izvorul principal al
obligaţiilor.
52
Deosebiri:
a) obiectul de reglementare juridică se deosebeşte prin aceea
că dreptul comercial reglementează actele şi faptele comerciale, cu
obligaţiile ce derivă din ele şi specifice exerciţiului profesiei de
comerciant, altfel spus, normele de drept comercial se aplică numai
raporturilor juridice patrimoniale, care decurg din acte de comerţ sau
din cele în care persoanele participă în calitate de comercianţi, pe
când dreptul civil reglementează, în principal, orice raporturi juridice
patrimoniale şi personal nepatrimoniale, în care părţile sunt pe poziţie
de egalitate juridică;
b) calitatea subiectelor participante la raporturile juridice este
diferită în dreptul comercial faţă de dreptul civil;
c) principalul izvor de drept pentru dreptul civil este Codul
civil, pe când, pentru dreptul comercial, principalul izvor de drept
este Codul comercial, Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, Legea nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat în regii
autonome şi societăţi comerciale;
d) contractul comercial prezintă importante deosebiri de
regim juridic faţă de contractul civil, după cum există deosebiri de
regim juridic şi între răspunderea civilă şi răspunderea contractuală
comercială.
1.2.4.3.5. Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei
Dreptul familiei este acea ramură a dreptului privat care

cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează raporturile
personale şi patrimoniale care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie
şi raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de
familie, în scopul ocrotirii familiei.
Între dreptul familiei şi dreptul civil există o serie de
asemănări:
a) ambele ramuri reglementează atât raporturi patrimoniale,
cât şi raporturi nepatrimoniale;
b) ambele ramuri folosesc metoda egalităţii juridice a
părţilor; o nuanţă aparte există în dreptul familiei atunci când este
vorba de raportul părinţi-copii minori;
c) cele două ramuri au unele principii comune.
Între cele două ramuri de drept există şi importante deosebiri

din care rezultă delimitarea dintre ele:
a) în dreptul civil sunt preponderente raporturile
patrimoniale, pe când în dreptul familiei sunt preponderente
raporturile nepatrimoniale;
b) raporturile nepatrimoniale reglementate de dreptul civil
primesc individualizarea persoanei, cele reglementate de dreptul
familiei izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi relaţiile asimilate
de lege celor de familie;
c) în dreptul familiei se cere o calitate specială pentru
subiectele acestei ramuri – (soţ, părinte, copil), în dreptul civil nu se
cere o asemenea calitate;
d) fiecare ramură de drept are sancţiuni proprii; în dreptul
familiei este reglementată ca sancţiune specifică – decăderea din
drepturile părinteşti;
53
e) în dreptul familiei predomină normele imperative în timp
ce în dreptul civil predomină normele dispozitive;
f) cele două ramuri de drept au unele principii comune, dar
au şi principii proprii, specifice, care contribuie la delimitarea lor.
1.2.4.3.6. Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii
Dreptul muncii cuprinde ansamblul normelor juridice care

reglementează relaţiile sociale de muncă generate de contractul
individual de muncă şi unele raporturi conexe (precum organizarea şi
funcţionarea sindicatelor, protecţia muncii, pregătirea profesională)
ce derivă din încheierea acestui contract.
Normele dreptului muncii se întregesc în măsura în care sunt
compatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în
legislaţia muncii, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
Dreptul civil constituie „dreptul comun” faţă de dreptul
muncii.
Între dreptul civil şi dreptul muncii există asemănări şi
deosebiri:
a) ambele reglementează raporturi patrimoniale şi
nepatrimoniale;
b) în ambele ramuri predomină raporturile patrimoniale;
c) cele două ramuri au unele principii comune.
Deosebirile mai importante care delimitează cele două

ramuri sunt:
a) poziţia de egalitate juridică în raportul juridic civil există
atât la încheierea contractului cât şi la executarea şi la încetarea lui, în
timp ce în cazul raportului juridic de muncă, egalitatea juridică a
părţilor există numai la încheierea contractului, după care intervine
subordonarea angajatului determinată de rigorile impuse de disciplina
muncii;
b) în dreptul muncii sunt predominante normele imperative,
în timp ce în dreptul civil sunt predominante normele dispozitive;
c) în dreptul muncii sfera subiectelor este mai restrânsă decât
în dreptul civil, deoarece minorii sub 15 ani, respectiv 16 ani, după
caz, nu pot încheia contract de muncă;
d) în dreptul civil este caracteristică răspunderea civilă pe
când în dreptul muncii acţionează răspunderea materială şi
răspunderea disciplinară;
e) cele două ramuri au, pe lângă unele principii comune, şi
unele principii proprii, specifice, care ajută la delimitarea lor.
1.2.4.3.7. Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual

civil
Dreptul procesual civil poate fi considerat un sistem de

norme care reglementează modul de judecată şi de rezolvare a
pricinilor privitoare la drepturi civile ori la interese legitime care se
pot realiza numai pe calea justiţiei, precum şi modul de executare
silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.
Dreptul procesual civil reprezintă „tocmai cealaltă faţă a
dreptului material, aspectul său sancţionator care, evident intervine
54
numai în caz de nevoie. Dreptul material civil ar fi ineficace dacă pe
calea procesului civil nu s-ar asigura realizarea lui şi tot astfel,
procesul civil ar fi de neconceput fără existenţa unui drept material pe
care să-l apere şi să-l valorifice.”
Instanţele judecătoreşti sunt necesare pentru soluţionarea
stărilor conflictuale existente între oameni. Doar instanţele
judecătoreşti pot determina în mod definitiv cine va avea câştig de
cauză în conflictele inevitabile care sunt deduse judecăţii. Instanţele
judecătoreşti rezolvă conflictele prin aplicarea legii la cazurile
particulare independent şi imparţial.
Viaţa socială trebuie să se desfăşoare potrivit Constituţiei şi
legilor, iar instanţa de judecată trebuie să le interpreteze şi aplice
corect, atunci când sunt încălcate şi să împiedice orice arbitrariu sau
nedreptate.
Relaţia existentă între dreptul civil şi dreptul procesual civil a
determinat susţinerea apartenenţei dreptului procesual civil la dreptul
privat. Având în vedere că în relaţia procesuală este implicat statul,
iar administrarea justiţiei nu este o problemă de interes privat, se
susţine că, în pofida unor conexiuni puternice cu dreptul privat,
dreptul procesual civil aparţine dreptului public.

internaţionalăprivat
Dreptul internaţional privat ca ramură a dreptului intern al

fiecărui stat reprezintă ansamblul regulilor aplicabile persoanelor
fizice şi persoanelor juridice ca subiecte de drept privat în relaţiile
internaţionale.
Dreptul internaţional privat cuprinde ansamblul normelor
civile privind condiţia juridică a străinilor, legea aplicabilă
raporturilor juridice cu element de extraneitate, regulile de
competenţă şi regulile de procedură în rezolvarea litigiilor ivite în
aceste domenii, recunoaşterea hotărârilor pronunţate de instanţele
străine şi executarea acestor hotărâri pe teritoriul ţării precum şi
asistenţa juridică internaţională.
Asemănările dintre cele două ramuri de drept sunt multiple,
deoarece ambele reglementează acelaşi tip de raporturi sociale.
Există însă şi deosebiri care le delimitează. Astfel:

a) raportul de drept internaţional privat conţine un element de
extraneitate (cetăţenia sau naţionalitatea străină, situarea în străinătate
a unor bunuri, încheierea sau executarea în străinătate a unui contract,
locul comiterii unui delict), element care motivează vocaţia a cel
puţin două sisteme naţionale de drept pentru cârmuirea lor şi pentru
soluţionarea eventualelor litigii ce s-ar naşte în legătură cu ele;
b) dreptul internaţional privat priveşte şi raporturi juridice ce
ţin de dreptul familiei, dacă au un element de extraneitate;
c) dreptul internaţional privat foloseşte metoda de indicare ce
acţionează prin intermediul nomei conflictuale şi rezolvă chestiunea
prejudicială, prealabilă, de a şti care este legea naţională care
reglementează raportul juridic sau potrivit căreia se soluţionează
litigiul;
d) dreptul civil este genul, întregul, în raport cu dreptul privat
55
internaţional care este specia, partea.
Corelaţia dintre dreptul civil şi dreptul internaţional privat
rezultă din examinarea textelor Legii nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Concepteăşiătermeniădeăreţinută
Concepte privind: norma juridică, instituţia juridică, ramura de drept; Definiţii specifice
dreptului civil; Condiţiile aplicării Codului civil, a tratatelor internaţionale privind drepturile omului,
a dreptului comunitar; Criteriile privind delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.
Întrebăriădeăcontrolăşiătemeădeădezbatereă
1. Cum definim norma juridică?
2. Ce cuprinde instituţia juridică?
3. Cum definim ramura de drept?
4. Care sunt principalele diviziuni ale dreptului obiectiv?
5. Care sunt diviziunile tradiţionale ale dreptului român?
6. Ce categorii include noţiunea de profesionist?
7. Ce constituie exploatarea unei întreprinderi?
8. Cum definim dreptul civil?
9. Ce înţelegem prin obiect de reglementare al dreptului civil?
10. Care este obiectul de reglementare al dreptului civil?
11. Care este rolul dreptului civil?
12. Care sunt funcţiile dreptului civil?
13. Cum explicăm funcţia dreptului civil de a fi „drept comun”?
14. Care sunt principiile fundamentale ale dreptului civil?
15. Ce bunuri sunt obiect al proprietăţii private?
16. Cum definim proprietatea publică?
17. Ce presupune principiul egalităţii în faţa legii?
18. Când este săvârşită cu intenţie o faptă?
19. Când este săvârşită din culpă o faptă?
20. Care este cerinţa exprimată de principiul ocrotirii bunei-credinţe?
21. Care este interesul delimitării dreptului civil de alte ramuri de drept?
22. Care sunt criteriile folosite în delimitarea dreptului civil faţă de alte ramuri de drept?
23. Ce se înţelege prin obiect de reglementare al unei ramuri de drept?
24. În ce constă metoda de reglementare?
25. Ce caracter au majoritatea normelor juridice în dreptul civil?
56
Teste de evaluare/autoevaluare
Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi că propoziţia este adevărată) sau fals (dacă
consideraţi ca propoziţia este falsă)!
1. Principiul egalităţii în faţa legii evidenţiază faptul că subiectele de drept civil se bucură în faţa
legii de aceleaşi drepturi şi obligaţii.
2. Codul civil însoţeşte persoana fizică de la naştere până la moarte.
Alegeţi varianta corectă!
1. Prin obiect de reglementare al unei ramuri de drept se înţelege:

a) un raport juridic;
b) o categorie omogenă de relaţii sociale;
c) o normă juridică.
A) a;
B) b;
C) a.
2. Părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă:

a) la negocierea şi încheierea contractului;
b) pe timpul executării sale;
c) pot înlătura sau limita această obligaţie.
A) a+b;
B) a+b+c;
C) b+c.
57
Bibliografie obligatorie
Constituţia României.
Codul civil.
Beleiu Ghe., Drept civil, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1995.
Bică Ghe., ş.a., Drept civil, Ed. Universitaria, Craiova, 2011.
Diaconu C., Firică C., Drept civil, Ed. Universitaria, Craiova, 2011.
Bică Ghe., Diaconu C., Drept civil. Principii, Ed. Sitech, Craiova, 2013.
58
TEORIAăGENERALĂăAăDREPTULUIăOBIECTIVăCIVIL
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăNoţiuneaăşiăprezentareaăizvoarelorădreptuluiăcivil
2.2.1.1. Sensurile expresiei „izvor de drept civil”
2.2.1.2. Formele de exprimare a izvoarelor de drept civil
2.2.1.3. Reglementările internaţionale
2.2.1.4. Supremaţia Constituţiei în ordinea juridică internă
2.2.1.5. Supremaţia legii
2.2.1.6. Uzanţele şi principiile generale ale dreptului
Secţiuneaăaă2a.ăAplicarea legii civile
2.2.2.1. Consideraţii introductive
2.2.2.2. Aplicarea în timp legii civile
2.2.2.2.1. Data intrării în vigoare a legii civile
2.2.2.2.2. Data ieşirii din vigoare a legii civile
2.2.2.2.3. Principiul neretroactivităţii legii civile noi
2.2.2.2.4. Principiul aplicării imediate a legii civile noi
2.2.2.3. Teritorialitatea legii civile
2.2.2.3.1. Aplicarea legii civile în spaţiu
2.2.2.3.2. Regulile de drept internaţional privat
2.2.2.4. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Secţiuneaăaă3a.ăInterpretarea normelor de drept civil
2.2.3.1. Noţiune
2.2.3.2. Necesitatea interpretării
2.2.3.3. Metodele sau procedeele de interpretare
2.2.3.3.1. Interpretarea oficială şi interpretarea neoficială
2.2.3.3.2. Interpretarea literală, extensivă şi restrictivă
2.2.3.3.3. Interpretarea gramaticală, sistematică şi istorico-teleologică
2.2.3.3.4. Interpretarea logică a legii civile
2.2.3.3.5. Câteva principii şi reguli de interpretare
2.2.3.3.6. Interpretarea legii şi interpretarea actelor private
- cunoaşterea formelor de exprimare a izvoarelor dreptului

civil;
- înţelegerea aplicării legii civile în timp, spaţiu şi asupra
persoanelor; a principiilor neretroactivităţii legii civile noi,
59
aplicarea imediată a legii civile noi;
- identificarea şi înţelegerea metodelor şi procedeelor de
interpretare oficială, literală, gramaticală, sistematică şi istorico-
teleologică a normelor de drept civil, precum şi interpretarea
logică a acestora.
- studenţii se vor familiariza cu accepţiunile sensurilor

expresiei „izvor de drept civil”, cu formele de exprimare a
izvoarelor de drept civil;
- dezvoltarea unor abilităţi privind aplicarea legii civile în
timp şi spaţiu, şi interpretarea normelor de drept civil;
– conştientizarea necesităţii interpretării unei norme
juridice.
Secţiuneaă1.ă
Noţiuneaăşiăprezentareaăizvoarelorădreptuluiăcivil
2.2.1.1. Sensurileăexpresieiă„izvorădeădreptăcivil”
Norma de drept civil este regula de conduită generală şi

abstractă, care impune subiectelor de drept atitudinea de urmat în
raporturile juridice civile.
Izvoarele dreptului civil se regăsesc în sistemul izvoarelor
dreptului. În acest context, noţiunea de “izvor al dreptului civil” are
două accepţiuni:
60
- în sens material, prin izvor al dreptului civil înţelegem
condiţiile materiale de existenţă care generează normele acestei
ramuri;
- în sens formal, prin izvor al dreptului civil sunt desemnate
formele specifice de exprimare a normelor dreptului civil.
În concluzie, reţinem că izvoarele dreptului civil reprezintă
formele în care sunt exprimate regulile de conduită generale, abstracte
şi impersonale, de aplicabilitate repetată, care privesc comportarea
subiectelor de drept în raporturile juridice civile.
Autorii de drept civil susţin că nu trebuie să se confunde noţiunea
„izvoare de drept civil” cu o noţiune apropiată, ca formulare, dar
diferită ca şi conţinut şi anume “izvoarele raportului juridic civil
concret”, întrucât prima noţiune priveşte actele normative, şi a doua se
referă la actele şi faptele juridice (individuale).
2.2.1.2. Formele de exprimare a izvorului de drept civil
Principalele forme juridice în care se exprimă izvoarele

dreptului civil sunt legile (actele normative adoptate de Parlamentul
României) şi hotărârile Guvernului României. Decretele emise de
Preşedintele României pot fi socotite izvoare ale dreptului civil,
condiţionat de îndeplinirea următoarelor cerinţe: conţin norme generale
şi au ca obiect de reglementare relaţii sociale care fac parte din obiectul
dreptului civil.
În categoria izvoarelor dreptului civil sunt încadrate şi actele
normative ( ordin, instrucţiune, regulament) adoptate de un ministru ori
şeful unui alt organ al administraţiei de stat, dacă au ca obiect de
reglementare relaţii sociale ce intră în obiectul dreptului civil şi nu în
ultimul rând, reglementările internaţionale (convenţii, pacte, acorduri
etc.) cu condiţia ca România să fie parte la ele (prin aderare ori prin
ratificare) şi, numai dacă acestea privesc relaţii sociale ce intră în
obiectul dreptului civil român.
Din cele de mai sus, rezultă că toate actele normative sunt
ordonate într-un sistem potrivit căruia fiecare trebuie să se conformeze
nivelului superior, supremaţia revenind normelor constituţionale.
Demersul teoretic privind ordonarea ierarhică a actelor normative
în vigoare care sunt izvoare de drept civil pot fi prezentate astfel:
Naturaăreglementării Ordonareaăierarhicăă Izvoare de drept

în sistem civil
I. Reglementările Convenţii, pacte,
internaţionale tratate
(supralegislative)
II. Ordinea juridică 1. Legile Constituţia
internă Legile Organice
Legile Civile
2. Decretele
3. Hotărârile şi
Ordonanţele
Guvernului României
4. Actele normative
emise de conducătorii
organelor centrale ale
administraţiei de stat
61
5. Acte normative
adoptate de organele
locale executive
III. Uzanţele
IV. Principiile
generale ale dreptului
2.2.1.3. Reglementărileăinternaţionale
Referitor la forţa juridică a reglementărilor internaţionale în

ordinea juridică internă a României, art. 11 alin. (2) din Constituţie
dispune: „Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din
dreptul intern”, iar art. 20 prevede: „(1) Dispoziţiile constituţionale
privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate
în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există
neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au
prioritate reglementările internaţionale cu excepţia cazului în care
Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”
Convenţia europeană a drepturilor omului a devenit parte
integrantă a sistemului roman de drept, dispoziţiile sale având forţă
constituţională şi supralegislativă.
Normele cuprinse în Convenţie şi în protocoalele sale adiţionale
trebuie interpretate şi aplicate în raport cu jurisprudenţa Curţii
Europene, alcătuind împreună un „bloc de convenţionalitate”, care se
opune autorităţilor naţionale cu forţa juridică a normelor convenţionale.
2.2.1.4. SupremaţiaăConstituţieiăînăordineaăjuridicăăinternă
Constituţia are forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi.

Normele celorlalte ramuri de drept trebuie să fie în deplină concordanţă
cu normele constituţionale.
Constituţia constituie principalul izvor de drept pentru dreptul
constituţional, dar în acelaşi timp este un izvor important şi pentru
dreptul civil pentru următoarele considerente:
a) o parte din drepturile fundamentale ale cetăţenilor sunt, în
acelaşi timp, drepturi subiective civile, care au ca titular persoana fizică:
b) izvorul primar al principiilor fundamentale ale dreptului
civil este întâlnit în Constituţie;
c) unele norme constituţionale reglementează regimul
persoanelor juridice.
Supremaţia Constituţiei o situează în vârful ordinii juridice
interne şi face din legea fundamentală sursa tuturor reglementărilor.
2.2.1.5. Supremaţiaălegii
În doctrină se face deosebire între legea fundamentală –

Constituţia – şi celelalte legi. Potrivit art. 73 alin. 1 din Constituţia
României: „Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi
ordinare.”.
Legile constituţionale sunt cele de revizuire a constituţiei şi
conţin reglementări privind relaţiile fundamentale, considerate esenţiale
62
pentru instaurarea, menţinerea şi exercitarea statală a puterii. Ele se
adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei
Camere, fiind definitive numai după adoptarea lor prin referendum,
organizat în cel mult 30 zile de la data adoptării proiectului de revizuire.
Legile organice sunt acte normative care reglementează, de
regulă, raporturi juridice de interes public şi numai prin excepţie
reglementează relaţii sociale civile, precum: regimul juridic general al
proprietăţii şi al moştenirii (art. 73 lit. m din Constituţie) şi se adoptă cu
votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
Legile ordinare reglementează relaţii sociale de mai mică
importanţă şi sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi din
fiecare Cameră.
Legile civile reglementează relaţii sociale de natură civilă.
Printre legile ordinare, un loc important îl ocupă Codurile: civil,
de procedură civilă, comercial etc.
În acest context, când trebuie să analizăm izvoarele dreptului
civil este important să reţinem ideea de supremaţie a legii, fiind vorba
evident de acea calitate în virtutea căreia legea, elaborată în
conformitate cu Constituţia este superioară celorlalte acte emise de
organele statului.
De asemenea, este de subliniat că din supremaţia legii decurg
unele consecinţe juridice precum:
a) o procedură specială de elaborare a legii;
b) o procedură specială de modificare, suspendare şi abrogare
a legii care asigură principiul simetriei în drept;
c) conformitatea cu legea a celorlalte acte normative emise de
către organele statului.
Principalul izvor al dreptului civil este Codul civil, adoptat în
2011 şi intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
Lato sensu, prin lege se desemnează şi celelalte acte normative:
decrete, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele miniştrilor etc.,
cu o forţă juridică inferioară legii.
Dreptul civil are mai multe izvoare care îmbracă forma
decretelor, cum ar fi: Decretul nr. 212/1974 de ratificare a Pactelor
internaţionale privind drepturile omului.
Hotărârileă Guvernului au aplicaţie în domeniul dreptului
civil, în special în materia persoanei juridice, între care putem distinge:
Hotărârea Guvernului nr. 1602/2002 pentru aprobarea Statutului CEC
cu privire la transmiterea prin deces a depunerilor CEC.
OrdonanţeleăGuvernului
Potrivit Constituţiei, Guvernul poate adopta două categorii de
ordonanţe în sfera de acţiune a legilor: simple (în temeiul unei legi de
abilitare) sau de urgenţă (în lipsa unei legi de abilitare emise de
Parlament, în cazul ivirii unor împrejurări excepţionale).
Unele ordonanţe ale guvernului cuprind şi norme de drept civil,
dintre care enumerăm:
- Ordonanţa de urgenţă nr. 97/2005 privind evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor
români (M. Of. nr. 641/2005), aprobată prin Legea nr.
290/2005;
- Ordonanţa de urgenţă nr. 128/1998 pentru reglementarea
valorificării bunurilor confiscate.
După cum am menţionat mai sus, actele normative emise de
63
conducătorii organelor centrale ale administraţiei de stat şi actele
normative adoptate de organele locale executive intră în noţiunea
„izvoare de drept civil” în măsura în care au caracter normativ şi
reglementează relaţii sociale care intră în obiectul dreptului civil. Dintre
actele la care ne referim menţionăm:
- Ordinul nr. 471/1990 al ministrului culturii pentru aprobarea
normelor cu privire la organizare spectacolelor, concertelor, al altor
activităţi artistice şi distractive la care se percep taxe de intrare (M. Of.
nr. 108/1990);
- Ordinul nr. 710/c/1995 al Ministerului Justiţiei pentru
adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor
publici.
2.2.1.6. Uzanţeleăşiăprincipiileăgeneraleăaleădreptului
Sunt izvoare ale dreptului civil uzanţele şi principiile generale

ale dreptului. (art. 1 alin (1) C.civ.)
În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa
acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când
nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului. (art. 1
alin (2) C.civ.)
Prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile
profesionale. (art. 1 alin (6) C.civ.)
În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în
măsura în care legea trimite în od expres la acestea. (art. 1 alin (3)
C.civ.)
Potrivit art. 1 alin (4) C.civ. „Numai uzanţele conforme ordinii
publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.”
Conform prevederilor art. 1 alin (5) C.civ. „Partea interesată
trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele
publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele
autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.”
De pildă, au valoare de izvoare de drept aşa numitele „uzuri
interpretative” (practici ale diferitelor porturi) ce se găsesc în dreptul
maritim şi sunt un important criteriu de interpretare a convenţiilor în
acest domeniu, fiind chiar „codificate” în regulaente ale uzurilor
diferitelor porturi, precum şi în Codul burselor de mărfuri sau de valori.
Rolul acestor uzuri ale comerţului maritim se manifestă în
două moduri:
- prin explicarea expresiilor şi termenilor din contract, sau
- completarea clauzelor contractului cu ceea ce în mod obişnuit
se presupune că părţile au voit.
Precedentul judiciar (practica judiciară) şi doctrina (literatura
de specialitate) nu sunt şi nu pot fi izvoare ale dreptului civil; ele
prezintă însă utilitate în interpretarea şi aplicarea corectă a normelor
cuprinse în actele normative, ca şi în perfecţionarea legislaţiei civile.
Secţiuneaăaă2-a.
Aplicarea legii civile
2.2.2.1. Consideraţiiăintroductive
Este evident că marea masă a oamenilor într-un stat respectă
64
dreptul. Aceasta este însă doar o constatare faptică ce nu aduce încă
nimic nou cercetării ştiinţifice. Problema este: de ce respectă dreptul?
Ar putea exista două răspunsuri posibile: de teama unei sancţiuni, ceea
ce nu este lipsit de oarecare adevăr, deşi relevanţa acestui element al
juridicităţii nu este atât de mare cum s-ar crede, sau din cauza presiunii
cercurilor sociale din care fac parte, căci recunoaşterea dreptului pozitiv
nu constituie un fenomen pur individual, ci unul social care se răsfrânge
în activitatea indivizilor.
În general, prin aplicarea dreptului se înţelege activitatea
practică prin care organele de stat înfăptuiesc prevederile normelor
juridice, acţionând ca titulari ai autorităţii de stat, activitate ce se
desfăşoară în formele oficiale stabilite prin acte normative.
Pe scurt, legea este făcută pentru a fi aplicată şi trebuie aplicată
corect. În acest context, importanţa operei de aplicare a dreptului se
vădeşte pe planul înfăptuirii principiului legalităţii şi pe planul ordinii
de drept.
Aplicarea legii în general şi în special a legii civile în vigoare
poate fi privită sub trei aspecte:
a) intervalul de timp în care se aplică (ceea ce reprezintă
„aplicarea legii civile în timp”);
b) spaţiul în care legea acţionează (aplicarea legii în spaţiu);
c) cu privire la anumite subiecte (aplicarea legii civile asupra
persoanelor).
Determinarea domeniului de aplicare a legii civile şi aplicarea
acesteia se analizează sub aceleaşi trei aspecte.
După cum s-a spus, legile civile se succed din punct de vedere
al timpului, coexistă din punct de vedere al spaţiului şi au determinate
categoriile de subiecte la care se aplică.
În fond, aşa cum am arătat, realizarea dreptului depinde, chiar
atunci când intervine posibilitatea constrângerii, de nivelul de conştiinţă
al individului şi de gradul în care dreptul pozitiv se apropie de dreptul
raţional.
2.2.2.2. Aplicarea în timp a legii civile
Potrivit art. 6 alin (1) C.civ. „Legea civilă este aplicabilă cât
timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.”.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare,
delimitat de două momente: momentul iniţial şi momentul final.
2.2.2.2.1.ăDataăintrăriiăînăvigoareăaălegiiăcivile
Momentul iniţial sau momentul intrării în vigoare a legii civile

este stabilit de art. 78 din Constituţie: Legea se publică în Monitorul
Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau
la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
În privinţa calculului celor 3 zile se adoptă sistemul intermediar
stabilit de art. 2553 C. civ., respectiv data publicării în Monitorul
Oficial nu intră în calcul, însă prima zi în care legea începe să producă
efecte juridice începe după împlinirea orei 24 a celei de-a 3-a zi de la
publicare (art. 11 din Legea nr. 24/2000).
De la data intrării în vigoare, legea devine obligatorie şi nimeni
nu poate invoca necunoaşterea legii în propria apărare (nemo censetur
65
ignorare legem).
Intrarea în vigoare a legii determină momentul din care ea este
aplicabilă persoanelor, devenind obligatorie. Principiul ce determină
momentul intrării în vigoare al unei norme rezultă din regula că nimeni
nu poate fi obligat să respecte o normă pe care nu ar putea-o cunoaşte.
Sistemul nostru juridic ia în consideraţie o durată de 3 zile necesară
ajungerii normei publicate în Monitorul Oficial la cunoştinţa efectivă a
subiecţilor vizaţi.
Din momentul intrării în vigoare se instituie o prezumţie
absolută, irefragrabilă de cunoaştere a legii, ceea ce înseamnă că dovada
contrară nu este de natură a răsturna prezumţia. Este vorba, desigur, de
o simplă ficţiune juridică. Evoluţia galopantă a sistemului normativ
pune sub semnul întrebării justeţea acesteia, dar, categoric, nimeni nu
poate ignora eficienţa ei. Se admit totuşi două excepţii de la această
regulă:
a) atunci când o parte a teritoriului statului rămâne izolat, dintr-o
cauză de forţă majoră de restul ţării, căci ignorarea normei juridice nu
se datorează atunci unei cauze subiective, ci obiective;
b) în materia convenţiilor (în dreptul civil sau comercial) atunci
când o persoană încheie un contract necunoscând consecinţele pe care
legea le face să decurgă din aceasta; ea poate cere anularea contractului
pentru eroare de drept.
2.2.2.2.2.ăDataăieşrii din vigoare a legii civile
Momentul final al legii este momentul ieşirii din vigoare prin

abrogare, prin ajungere la termen ori ca urmare a unei Decizii a Curţii
Constituţionale prin care se declară neconstituţională.
Abrogarea este procedeul prin care o lege îşi încetează efectele
datorită adoptării unui act legislativ posterior şi contrar ei; având ca
efect scoaterea din vigoare, excluderea din ordinea juridică a unei legi
sau a unei părţi dintr-o lege pentru viitor (ex nunc).
Abrogarea unui act normative nu poate fi făcută decât printr-un
act ce are în ierarhia normelor juridice aceeaşi poziţie sau o poziţie
superioară. Astfel o lege nu va putea fi abrogată decât tot printr-o lege
sau prin Constituţie ori un tratat contrar ei (la noi doar în materia
drepturilor omului, căci doar aceste tratate au preponderenţă în raport cu
legile interne).
În cazul delegării legislative principiul este aparent încălcat,
căci o lege edictată de Parlament poate fi abrogată printr-o ordonanţă
emanând de la Guvern.
Totuşi excepţia este doar aparentă, căci temeiul abrogării legii îl
constituie legea de abilitare faţă de care ordonanţa este un act de
executare.
Anumite legi prevăd în chiar textul lor momentul ieşirii din
vigoare. Dacă legea prevede un termen până la care va fi aplicată,
ajungerea la termen o scoate de drept din vigoare. Există legi care prin
natura lor sunt temporare. De exemplu, legile de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonanţe, căci una din condiţiile acestor legi este de a
determina în mod cert care este durata abilitării.
Principiile care guvernează intrarea şi ieşirea din vigoare a
legilor par să soluţioneze problema succesiunilor legilor în timp: din
momentul intrării sale în vigoare legea nouă înlătură aplicarea legii
vechi, care îşi încetează aplicarea. Totuşi, lucrurile sunt mult mai
complicate. Situaţiile juridice pot să îşi înceapă formarea sub imperiul
unei legi, pentru a se definitiva sub imperiul alteia. Problema este de a
66
şti care aspecte ale unei astfel de situaţii sunt reglementate de vechea
lege şi care de legea nouă. Această problemă a conflictului legilor în
timp este rezolvată de dreptul pozitiv. Astfel, Codul civil român,
inspirându-se din cel francez, arată în art. 6 că „legea n-are putere
retroactivă”. În sistemul nostru juridic actual regula devine
constituţională prin consacrarea ei în art. 15 alin. (2) care arată: “Legea
dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.
Legiuitorul nu poate să dea legilor efecte retroactive.
Potrivit prevederilor art. 6 alin (2) C.civ. „Actele şi faptele
juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea
în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele
prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a
săvârşirii ori producerii lor.”
De asemenea, conform art. 6 alin (3) C.civ. „Actele juridice
nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării
în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi
considerate valabile ori, după caz, eficace, potrivit dispoziţiilor legii
noi.”
Art. 6 alin (4) C.civ. prevede că „Prescripţiile, decăderile şi
uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi
sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”
Principiul neretroactivităţii legii civile noi este subliniat şi de
art. 6 alin (5) C.civ. potrivit căruia „Dispoziţiile legii noi se aplică
tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite
după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după
intrarea sa în vigoare.”
De reţinut că potrivit art. 6 alin (6) C.civ. „Dispoziţiile legii noi
sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice
născute anterior intrării în vigoare a acesteia derivate din starea şi
capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală
de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al
bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice
subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”
Aceste dispoziţii instituie două principii de soluţionare a
conflictului de legi în timp.
a) principiul neretroactivităţii legii civile noi;
b) principiul aplicării imediate a legii civile noi.
2.2.2.2.3. Principiul neretroactivităţiiălegiiăcivileănoi
Neretroactivitatea legii înseamnă inaplicarea ei unor situaţii

juridice ale căror efecte au fost pe de-a-ntregul consumate sub imperiul
legii anterioare.
Ambele principii sunt bazate pe fundamente raţionale profunde.
Aplicarea imediată a legii noi asigură eficacitatea acesteia, ea fiind
considerată, dată fiind înlăturarea vechii reglementări, mai bună, mai
adecvată condiţiilor prezente. Neretroactivitatea legii vechi asigură
unitatea legislaţiei, nedând prilejul existenţei pentru aceleaşi relaţii
sociale a unor regimuri juridice distincte concomitente.
Legea nu retroactivează în sensul că ea nu poate afecta actele
sau faptele juridice petrecute anterior momentului în care ea a dobândit
forţa obligatorie. Efectele juridice produse de acestea sub imperiul
vechii legi nu pot fi modificate de legea nouă.
O consecinţă a constituţionalizării principiului neretroactivităţii
67
legii este că nici o lege civilă nu poate deroga de la acest principiu,
singurele excepţii fiind cele prevăzute expres de legea fundamentală:
legile penale şi contravenţionale mai favorabile.
Regula neretroactivităţii se impune administraţiei şi
judecătorului. Administraţia nu poate sub nici o formă emite acte
normative cu efect retroactiv, nici chiar în baza delegării legislative.
Judecătorul nu poate aplica retroactiv o lege. Mai mult, el are obligaţia
de a nu aplica o lege retroactivă emisă de legiuitor.
În sistemul nostru, competenţa de a aprecia contradicţia dintre
lege şi principiul neretroactivităţii, dată fiind natura constituţională a
acestuia, aparţine Curţii Constituţionale.
Aparente excepţii sunt legile interpretative şi legile de
competenţă şi de procedură.
Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă şi
interpretarea ei oficială.
Legile interpretative
Prin lege interpretativă se înţelege o lege care precizează sensul
unei legi anterioare obscure. Legea interpretativă nu adaugă, deci, reguli
noi sistemului juridic existent, ci precizează sensul unei legi obscure.
Pentru o mare parte a doctrinei, legea interpretativă produce
efecte de la data intrării în vigoare a legii interpretate, căci ea face corp
comun cu legea interpretată. Norma interpretativă produce efecte numai
pentru viitor.
Legea interpretativă nu este o lege nouă, aşa că problema
neretroactivităţii nu se pune. Nu este vorba de a înlocui o lege obscură
prin una mai clară, ci de a determina sensul primeia.
Legileădeăcompetenţăăşiădeăprocedură
Regulile de competenţă şi de procedură stabilite printr-o lege
nouă se aplică nu numai cauzelor viitoare, ci şi cauzelor deja deduse
judecăţii aflate pe rol înaintea intrării ei în vigoare. Dar nu există în
acest caz decât o excepţie aparentă de la principiul neretroactivităţii
legii. Legea nouă nu se aplică substanţei cauzei , deci faptelor şi actelor
produse înainte de intrarea ei în vigoare, ci doar actelor procesuale
viitoare, fără a afecta, în principiu, actele de procedură deja îndeplinite
sub imperiul vechii legi.
2.2.2.2.4.ăPrincipiulăaplicăriiăimediateăaălegiiăcivileănoi
Principiul aplicării imediate a legii civile noi este regula de

drept potrivit căreia legea nouă se aplică de îndată ce a intrat în vigoare
tuturor situaţiilor ivite după acest moment excluzând aplicarea legii
civile vechi. Acest principiu nu este consacrat expres, dar doctrina şi
jurisprudenţa îl aplică constant şi consideră că existenţa lui se
întemeiază pe două raţiuni:
a) este o consecinţă a principiului neretroactivităţii legii, în
sensul că dacă trecutul scapă legii noi, pentru viitor ea trebuie aplicată
de îndată;
b) rezultă din regula de interpretare consacrată de art. 1268 alin
(3) C. civ. – actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat
(„Când o clauză este primitoare de două înţelesuri, ea se interpretează în
sensul ce poate avea un efect, ci nu în acela ce n-ar putea produce nici
68
unul”).
Pe de altă parte trebuie să avem în vedere că:
a) este de presupus că legea nouă reprezintă un progres tehnico-
juridic faţă de cea veche;
b)legea nouă urmăreşte, de regulă, să înfăptuiască unitatea
legislaţiei pe întreg teritoriul;
c) neadmiterea acestei reguli practic determină neaplicarea
legii noi, ceea ce este inadmisibil.
De la principiul aplicării imediate a legii civile noi există
excepţia ultraactivităţii (supravieţuirii) legii civile vechi, care înseamnă
aplicarea legii vechi după intrarea în vigoare a legii noi. Excepţia este
justificată de necesitatea ca anumite situaţii să rămână guvernate de
legea sub imperiul căreia au început să se constituie, să se modifice ori
să se stingă, şi, de principiu, trebuie consacrată expres de legea nouă.
De exemplu, prescripţia achizitivă presupune scurgerea a 30 de
ani pentru ca proprietatea să fie constituită. Ce se întâmplă dacă o lege
intervine în această perioadă modificând termenul de prescripţie? Va fi
aplicată legea nouă sau cea veche va supravieţui? Ce se întâmplă, de
asemenea, cu actele încheiate sub imperiul unei legi, ale căror efecte se
prelungesc sub imperiul alteia? De exemplu, o căsătorie este încheiată
sub imperiul unei legi, pentru ca apoi o altă lege să modifice
consecinţele acesteia.
O primă excepţie de la acest principiu al aplicării imediate a
legii noi este cea a situaţiilor contractuale în curs. Acestea rămân, în
principiu, reglementate de legea veche.
Motivele acestei soluţii ţin în primul rând de principiul libertăţii
contractuale. Legea veche se impune a fi aplicată contractelor în curs
pentru că părţile au înţeles să contracteze având în vedere o anumită
stare a dreptului pozitiv, aplicarea imediată a legii noi însemnând a da
acordului de voinţă al părţilor un sens diferit de cel real, a-l lipsi chiar
de fundament în condiţiile noii legi.
Această ultraactivitate a legii vechi în materie contractuală nu
leagă însă pe legiuitor şi nici pe judecător. Ei pot decide aplicarea
imediată a legii noi contractelor în curs. De altfel, legile în materie
cuprind adesea dispoziţii tranzitorii care supun contractele în curs. legii
noi. Judecătorul, la rândul său, poate deroga de la principiul
ultraactivităţii legii vechi, căci, spre deosebire de regula
neretroactivităţii, el nu se bazează pe nici un text de aplicabilitate
generală. Totuşi, o limită îi este impusă; el poate deroga doar dacă
interesul social pe care îl afirmă astfel este atât de imperios încât să
justifice afectarea stabilităţii convenţiilor. Simplul fapt că legea nouă
este imperativă nu justifică derogarea.
În determinarea practică a legii aplicabile la o situaţie juridică
concretă, determinată, cu respectarea principiilor menţionate mai sus
este de mare folos observarea regulii următoare: o situaţie juridică
produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la
data producerii ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum.
Pentru a delimita domeniul legii civile noi de acela al legii vechi, în
doctrină s-au propus mai multe criterii distingându-se între: drepturi
câştigate (iura quaesita) şi simple expectative (drepturile viitoare).
Potrivit acestei teorii clasice, legea veche se aplică drepturilor câştigate,
legea nouă fiind exclusă, căci altfel ar retroactiva, în timp ce legea nouă
se aplică simplelor expectative, putând să le modifice; fapte trecute
69
(facta praeterita), fapte în curs de a-şi produce efectele (facta
pendentia) şi fapte viitoare (facta futura); constituirea, modificarea şi
stingerea situaţiilor juridice; situaţii juridice legale şi situaţii juridice
voluntare (contractuale).
2.2.2.3. Teritorialitatea legii civile
2.2.2.3.1.ăAplicareaălegiiăcivileăînăspaţiu
Aplicarea legii civile în spaţiu nu ridică probleme deosebite în

statele unitare, în principiu actele normative ce emană de la organele
centrale aplicându-se pe întreg teritoriul, iar actele ce emană de la
organele unităţilor administrativ-teritoriale în limitele unităţii respective
(art. 7 C.civ.).
În principiu, cum am văzut, legea îşi limitează aplicarea în
interiorul frontierelor statului ce a adoptat-o. Sunt situaţii când în
raportul juridic apare un element de extraneitate care îl face greu de
plasat în spaţiul de acţiune al unei legi. De exemplu, un francez şi o
americancă se căsătoresc în România sau un român încheie un contract
cu un grec în Turcia.
Problema de a şti care lege este aplicabilă acestor raporturi este
rezolvată cu ajutorul normelor conflictuale. Aceste norme nu
reglementează substanţa cauzei, ci doar determină legea aplicabilă.
Criteriile de determinare a legii aplicabile în dreptul internaţional privat
sunt diverse: naţionalitatea, domiciliul, locul încheierii unui act, situarea
unui bun, voinţa părţilor etc.
Există excepţii de la principiul teritorialităţii legii în dublu sens:
fie legea naţională nu se aplică pe teritoriul statului anumitor bunuri ori
persoane, fie legea română se aplică şi în afara teritoriului naţional.
Efectul extrateritorial al normei juridice poate apărea pe baza
autonomiei de voinţă a părţilor, fie independent de voinţa acestora.
În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate
determinarea legii civile aplicabile se face ţinându-se seama de normele
de drept – internaţional privat cuprinse în cartea a VII-a din C.civ.
În dreptul internaţional privat, dominat de principiul autonomiei
de voinţă a părţilor, acestea pot să determine legea aplicabilă
raporturilor lor, cu condiţia să nu încalce dispoziţii imperative ale legii.
De exemplu într-un contract de vânzare-cumpărare executat în Franţa
părţile pot conveni ca legea aplicabilă să fie cea română. În acest caz
instanţa franceză va fi obligată în caz de litigiu, să aplice legea română,
cu condiţia ca în dreptul francez să nu se opună acestui lucru
impedimente de ordine publică.
Legea română are în acest caz aplicare extrateritorială.
Legea poate avea efecte extrateritoriale şi independent de
voinţa părţilor. Ea se va aplica în unele situaţii actelor şi faptelor comise
în afara graniţelor ţării.
Aspectul internaţional se rezolvă de către „normele
conflictuale” ale dreptului internaţional privat, care presupun aşa-zisul
„conflict de legi” în spaţiu.
2.2.2.3.2.ăRegulileădeădreptăinternaţionalăprivat
Regulile de drept internaţinal privat sunt urmîtoarele:
70
- imobilele sunt supuse legilor ţării pe teritoriul căreia se află:
lex rei sitae (art. 2558 alin (3) C.civ.);
- starea civilă şi capacitatea civilă ale persoanei fizice sunt
supuse legii cetăţeniei: lex personalis este lex patriae, iar capacitatea
persoanei juridice este supusă legii naţionalităţii, determinată de sediul
său (ca regulă) (art. 2572 alin (1) C.civ.);
- forma actului juridic civil este cârmuită de legea locului unde
se încheie: locus regit actum.
În dreptul internaţional privat există şi alte reguli – lex causae –
care rezolvă posibilul „conflict de legi” în alte domenii ale raporturilor
civile:
- raportul civil născut dintr-un delict civil este supus legii
comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu – lex loci delicti commisi
– ori legii locului unde se consumă efectele negative ale delictului civil:
lex loci lessionis.
2.2.2.4. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Destinatarii legii civile sunt oamenii, fie priviţi individual – ca

persoane fizice, fie organizaţi ca persoane juridice. Din punctul de
vedere al sferei subiectelor la care se aplică, normele civile pot fi
împărţite în trei categorii:
a) norme cu vocaţie generală de aplicare, cele ce se aplică atât
persoanelor fizice, cît şi persoanelor juridice (Codul civil);
b) norme cu vocaţia aplicării numai la persoanele fizice (Ordonanţa
nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale
administrativă a numelor persoanelor fizice);
c) legile civile cu vocaţia aplicării numai la persoanele juridice
(Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale).
Secţiuneaăaă3-a.
Interpretarea normelor de drept civil
2.2.3.1.ăNoţiune
De regulă, prin interpretare se înţelege în mod obişnuit

lămurirea unui text obscur; un text imprecis este precizat printr-o
operaţie logico-raţională.
În practica dreptului a interpreta înseamnă a determina şi a
preciza principiul aplicabil unei situaţii date, folosind un ansamblu de
procedee specifice. Interpretarea este astfel o etapă a procesului de
aplicare a legii. Interpretarea legii de către instanţa de judecată se face
numai în scopul aplicării ei în sens dedus judecăţii.
2.2.3.2.ăNecesitateaăinterpretării
Interpretarea este necesară nu doar pentru că legea este

imperfectă, ci pentru că natura intrinsecă a legii este generalitatea, ceea
ce înseamnă că interpretarea nu este o operaţiune ocazională, ci una
constantă, necesară în cadrul oricărui proces de aplicare a legii.
Interpretarea este o necesitate permanentă, indiferent care ar fi
perfecţionările care s-ar aduce legislaţiei.
71
Interpretarea nu poate fi aşadar evitată pentru că necesitatea ei
nu rezultă din imperfecţiunea textului, ci din natura intrinsecă a normei
care, generală fiind, nu se poate aplica unei situaţii particulare decât în
urma unei operaţii logico-raţionale de stabilire a sensului şi a
compatibilităţii sale cu ipoteza concretă avută în vedere.
Necesitatea interpretării mai rezultă însă şi din specificul
limbajului juridic, din dinamica finalităţilor dreptului şi din
contradicţiile inerente sistemului juridic, precum şi din faptul că acest
sistem prezintă în mod necesar lacune.
Din consideraţiile prezentate trebuie să reţinem că:
a) interpretarea este o etapă a procesului aplicării legii civile;
b) conţinutul acestei operaţii constă în lămurirea şi explicarea
sensului normei civile;
c) încadrarea corectă a diferitelor situaţii din practică, în
ipoteza normei de drept civil, constituie scopul interpretării legii civile.
Pentru a înţelege necesitatea interpretării trebuie să avem în
vedere mai multe operaţii:
a) generalitatea normei – cauză a obligativităţii interpretării –
oricât de perfectă ar fi legea, ea nu poate să prevadă toate cazurile la
care urmează să se aplice, pentru că legea nu inventariază stările de fapt
concrete, ci conţine regulile de conduită generale, abstracte şi
obligatorii pe care oamenii trebuie să le urmeze. Interpretarea va fi deci
absolut necesară în orice proces de aplicare al normei, indiferent cât de
clară ar părea legea, pentru că finalitatea sa este în primul rând corelarea
faptelor cu norma de conduită generală aplicabilă lor. Din acest motiv,
cei ce aplică legea trebuie să determine, în fiecare caz în parte, măsura
în care norma de drept civil se aplică în cazul concret supus soluţionării;
b) specificacitatea limbajului juridic – crearea şi aplicarea
normei este şi un fapt de comunicare , însă limbajul folosit într-un text
legal nu este întotdeauna cel uzual. Din punct de vedere practic, rolul
judecătorului, în calitatea sa de interpret creşte datorită folosirii
limbajului uzual; interpretarea nu este mai puţin necesară, căci sensul
uzual trebuie determinat, el nefiind precizat de către legiuitor. Când
legiuitorul utilizează termenii într-un alt sens decât cel obişnuit, el este
obligat să-l definească. Definiţia aceasta nu este mai lexicală, ci
stipulativă; ea nu mai reproduce caracteristicile rezultate din folosirea
termenului, ci reformulează termenul pentru a corespunde voinţei
autorului. De exemplu, termenul „competenţă” înseamnă în limbajul
uzual „capacitate recunoscută care conferă autoritate într-un anumit
domeniu”, iar pentru jurist „totalitatea atribuţiilor unui post”;
c) dinamica finalităţilor dreptului – Dreptul este un instrument
ce trebuie folosit pentru a construi o anumită ordine socială şi
economică. Această ordine are un dinamism din ce în ce mai accentuat
în societatea actuală. Or dreptul urmează cu greu schimbarea extrem de
rapidă a ordinii sociale şi mai ales a celei economice. Se impune aşadar
ca norme deja existente să fie utilizate pentru a construi o ordine socială
de multe ori diferită de cea care le-a generat. În acest caz interpretul
este cel care reorientează norma în raport cu noua finalitate a dreptului;
d) contradicţiile interne ale sistemului juridic – În prezent
există o inflaţie legislativă, însoţită de o devalorizare a normelor de
drept. Norma nu mai are suficient timp să se cristalizeze şi în multe
cazuri nu este coordonată cu restul sistemului juridic. Legislaţia va
cuprinde astfel o serie de contradicţii între dispoziţiile aceluiaşi act
72
normativ, între dispoziţiile cuprinse în diferite acte normative şi între
dispoziţiile unor acte. Rolul interpretării este de a elimina aceste
contradicţii în conformitate cu principiul ierarhizării normelor juridice,
care dă dreptul judecătorului ca, în principiu, să poată soluţiona orice
conflict între două norme, lăsând neaplicată o dispoziţie în favoarea
alteia situată pe o poziţie superioară în ierarhie.
e) lacunele legii civile – un principiu fundamental al dreptului
este că orice situaţie de fapt are întotdeauna o normă care îi corespunde
în ordinea juridică. Aceasta nu înseamnă că legea poate prevedea totul,
că legea este perfectă, ci că judecătorul este obligat să soluţioneze orice
cauză dedusă judecăţii, găsind o normă aplicabilă, iar în lipsa uneia
exprese, căutând să suplinească această coerenţă a legii prin recurgerea
la principiile generale ale dreptului. De aceea, legislaţia civilă, începând
cu Codul civil francez, susţine că „judecătorul care va refuza să judece,
sub pretextul tăcerii sau al insuficienţei legii, va putea fi urmărit ca
vinovat de denegare de dreptate”. Interpretarea este obligată aşadar să
acopere „lacunele legii”, rolul său fiind primordial.
2.2.3.3. Metodele sau procedeele de interpretare
În stabilirea felurilor interpretării legii civile se folosesc, în

general, trei criterii de clasificare:
Criterii de clasificare Formeleăinterpretării

1 În funcţie de forţa sa - Interpretarea oficială
(obligatorie)
- Interpretarea neoficială (nu
este obligatorie)
2 În funcţie de rezultatul - Interpretarea literală (numită
interpretării şi declarativă)
- Interpretarea extensivă
- Interpretarea restrictivă
3 Metoda de interpretare - Interpretarea gramaticală
folosită - Interpretarea sistematică
- Interpretarea istorico-
teleologică
- Interpretarea logică
2.2.3.3.1. Interpretarea oficialăăşiăinterpretareaăneoficială
Interpretareaăoficială
Interpretarea oficială este acea formă a interpretării realizată de
către autorităţile publice cu atribuţii în procesul de elaborare a normelor
juridice sau de aplicare a acestora. Interpretarea oficială este autentică
atunci când ea provine de la organul emitent al normei cu caracter de
lege interpretată, judiciară, când este făcută de un organ judecătoresc şi
administrativă când se face de către un organ al administraţiei.
A) interpretarea autentică este cea care emană de la legiuitorul
însuşi, într-o formă generală şi obligatorie. Altfel spus, interpretarea
autentică este interpretarea unui act de legislaţie de către autoritatea
care a emis actul originar, deci a legii prin lege, a ordonanţei prin
ordonanţă, a tratatului internaţional printr-un tratat internaţional. Nu
suntem în prezenţa unei interpretări autentice decât în măsura în care
73
există o echivalenţă strictă între actul originar şi actul care-l
interpretează, adică dacă interpretarea este făcută de acelaşi organ şi în
aceeaşi formă cu actul originar. Această exigenţă se exprimă prin
intermediul adagiului: cuius est legem condere, eius et est interpretori.
Interpretarea autentică este obligatorie pentru instanţă.
B) interpretarea judiciară este cea făcută de către judecător în
procesul de aplicare a legii unui caz concret; ea este întotdeauna o
interpretare de caz. Această interpretare nu are forţă obligatorie decât
pentru cazul respectiv şi decât faţă de participanţi la cauza respectivă.
Judecătorul trebuie să se rezume la a interpreta dreptul, la a-l aplica în
sens strict. Raţionamentul jurisdicţional trebuie să îmbrace forma unui
silogism ale cărui premise sunt situaţia de fapt şi legea aplicabilă
acesteia şi a cărui concluzie este hotărârea. Orice decizie jurisdicţională
trebuie să fie întemeiată pe o dispoziţie legală.
C) interpretarea administrativă este cea făcută de organele
administraţiei cu prilejul organizării executării şi al executării în concret
a legii. Actele administrative care interpretează legea nu sunt obligatorii
pentru instanţe, căci aceste acte sunt controlabile jurisdicţional.
Interpretareaăneoficială
Interpretarea neoficială este interpretarea care se dă legii civile
de către doctrină, de către avocat în pledoariile sale în faţa instanţei şi,
în general, de persoane care nu reprezintă puterea de stat. O asemenea
interpretare nu are forţă juridică obligatorie.
2.2.3.3.2.ăInterpretareaăliterală,ăextensivăăşiărestrictivă
Interpretareaă literală este acea formă a interpretării ce

primeşte considerare în raport cu rezultatul operaţiei logico-raţionale,
prin care se asigură textului supus interpretării conţinutul a cărui
întindere corespunde celui ce rezultă din simpla lui citire. Altfel spus,
interpretarea literală nici nu lărgeşte, nici nu limitează aplicaţia textului
de lege (normei juridice), întrucât formularea textului supus interpretării
şi situaţiile concrete ce se încadrează în ipoteză se află în deplină
concordanţă.
Această formă de interpretare este specifică textelor clar şi
precis redactate şi nu se confundă cu interpretarea gramaticală.
Interpretareaăextensivă este cea care primeşte considerare în
raport cu rezultatul obţinut prin această operaţie logico-raţională, atunci
când se atribuie textului normei un conţinut sporit în raport cu cel ce
rezultă din simpla lui lectură. Altfel spus, neexistând concordanţă la
care el se aplică, textul trebuie extins şi asupra unor cazuri care nu se
încadrează perfect în „litera” lui. La o interpretare extensivă se poate
ajunge prin folosirea metodei analogiei ori argumentului a fortiori.
Normele juridice civile care conţin enumerări limitative, excepţii sau
prezumţii nu pot fi interpretate extensiv.
Interpretareaărestrictivă asigură textului supus interpretării un

conţinut mai mic (mai restrâns) decât cel ce rezultă din simpla lui
lectură, datorită lipsei de concordanţă dintre formularea textului şi
cazurile de aplicare practică, lipsă de concordanţă caracterizată într-o
formulare prea largă (prea cuprinzătoare) în raport cu cazurile ce pot fi
încadrate în text.
74
2.2.3.3.3.ă Interpretareaă gramaticală,ă sistematicăă şiă istorico-
teleologică
Interpretareaă gramaticală vizează stabilirea sensului normei

juridice prin analiza sintactică şi morfologică a textului ei, precum şi
printr-o analiză de vocabular, adică prin stabilirea sensului termenilor
cuprinşi în enunţ.
Analiza gramaticală începe cu analiza cuvintelor (termenilor)
prin care se exprimă norma.
Interpretarea gramaticală implică analiza prepoziţiilor sub
aspectul legăturii dintre cuvinte şi analiza sintactică a frazei.
Astfel, dacă între două condiţii care se cer se intercalează
conjuncţia „şi”, condiţiile sunt cerute cumulativ; dacă se intercalează
conjuncţia „sau”, condiţiile sunt cerute alternativ. Interpretarea
gramaticală trebuie să valorifice de asemenea concluziile ce pot rezulta
din folosirea semnelor de punctuaţie.
Interpretareaă sistematică constă în stabilirea înţelesului unei

norme juridice prin determinarea locului acesteia în sistemul ramurii de
drept şi atunci când este nevoie, chiar în sistemul de drept, precum şi în
sistemul principiilor fundamentale ale dreptului.
Prin metoda sistematică de interpretare se verifică în primul
rând respectarea de către normă a poziţiei sale în ierarhia normelor
juridice. Privite din acest unghi de vedere, controlul legalităţii actelor
administrative şi controlul constituţionalităţii legilor sunt aplicaţii ale
acestei metode.
În ambele cazuri, judecătorul, aplicând norma, verifică dacă nu
există un conflict între aceasta şi norma superioară, dând prioritate, în
cazul constatării existenţei unui asemenea conflict, normei superioare.
Pentru ca interpretarea sistematică să contribuie la desluşirea şi
explicarea înţelesului normei juridice, interpretul va trebui să
stabilească:
a) locul normei supuse interpretării în cadrul sistemului
dreptului pozitiv şi chiar raportul acesteia cu principiile fundamentale
ale dreptului;
b) apartenenţa normei la o anumită ramură de drept, dacă
norma este generală sau de excepţie raportată la actul normativ în care
este prinsă;
c) locul normei juridice în cadrul articolului, secţiunilor,
capitolelor, cărţii, părţii sau titlului din lege.
Interpretarea sistematică a legii civile este frecvent întâlnită în
practică atunci când se determină domeniul de aplicare a unei dispoziţii
legale, pornind de la calificarea ei ca normă generală ori normă
specială, prin respectarea relaţiei dintre general şi special: norma
generală nu derogă de la norma specială (generalia specialibus non
derogant), iar norma specială derogă de la norma generală (specialia
generalibus derogant). În aceste reguli „norma generală” reprezintă
regula, iar norma specială constituie excepţia.
Interpretarea istorico-teleologică
Metoda istorică
Cu ajutorul acestei metode interpretul stabileşte sensul unei
75
norme în funcţie de geneza acelei norme.
Ceea ce trebuie determinat prin această metodă este voinţa
legiuitorului care a edictat norma, prin studierea expunerii de motive
făcută cu prilejul adoptării legii, din care rezultă raţiunile pentru care
legiuitorul a adoptat respectivul act normativ, prin studierea procesului
verbal al dezbaterilor, a reacţiilor din presa vremii, a situaţiei
economice, politice şi sociale a vremii etc.
Metoda teleologică
Această interpretare descoperă sensul unei dispoziţii legale
neclare prin luarea în considerare a scopului legii, a raţiunii ei (ratio
legis) de a fi.
Această raţiune a legii mai este numită şi „spirit al legii”. Ea
este uneori explicit formulată într-un preambul sau într-o dispoziţie
expresă a textului însuşi. Pentru a interpreta bine un text este esenţial să
sesizăm în mod clar această raţiune a legii, să recunoaştem, de exemplu,
care sunt interesele pe care legea tinde să le protejeze, care sunt
abuzurile pe care vrea să le împiedice. De exemplu, normele cu privire
la adopţie trebuie interpretate ţinându-se cont de faptul că adopţia se
face în interesul adoptatului. Imunitatea parlamentarilor trebuie
interpretată în considerarea faptului că scopul ei este buna funcţionare a
parlamentului, nu protejarea intereselor parlamentarului.
2.2.3.3.4.ăInterpretareaălogicăăaălegiiăcivile
Interpretarea logică constă în folosirea unor procedee ale logicii

formale generale, precum raţionamentele inductive, raţionamentele
deductive (silogismele), procedeele de demonstraţie, pentru desluşirea
înţelesului normelor juridice. Această metodă are utilizarea cea mai
largă, fiind în fond, baza oricărei interpretări, fiind fundamentul tuturor
celorlalte metode. Vom analiza aici câteva dintre argumentele folosite
de această metodă.
Argumentul per a contrario

Este argumentul ce se întemeiază pe legea terţului exclus
(tertium non datur) din logica formală, lege potrivit căreia, în cazul
noţiunilor contradictorii, care se neagă una pe alta, doar una dintre
acestea poate fi adevărată, cealaltă fiind cu necesitate falsă, fiind
exclusă o a treia posibilitate. Acest argument este exprimat prin adagiul:
qui dicit de uno, negat de altero (cine susţine o teză, neagă teza
contrară).
Acest argument are o valoare limitată, el trebuind să fie utilizat
cu prudenţă, de preferat doar în cazul enumerărilor legale limitative şi a
normelor cu caracter de excepţie.
Astfel, dacă art. 73 din Constituţie spune că legile
constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei şi indică care sunt
domeniile ce se reglementează prin lege organică, înseamnă, a
contrario, că toate celelalte domenii sunt reglementate prin lege
ordinară.
Dacă, de exemplu, art. 11 alin (2) din Codul civil arată că “nu
se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale, de la legile
care interesează ordinea publică şi bunele moravuri” înseamnă că se
poate deroga de la celelalte, cu condiţia să nu fie imperative.
76
Argumentul a contrario nu este, în fond, un argument logic, ci
o simplă presupunere fondată pe tăcerea legiuitorului. El nu are valoare
decât dacă se sprijină pe argumente extrinseci: context (caracter
excepţional sau limitativ al unei dispoziţii), ratio legis, geneza textelor,
rezultatul practic al interpretării. Dacă, de exemplu, avem următoarea
dispoziţie: „intrarea câinilor interzisă”, aplicând argumentul a
contrario, eu care mă plimb cu un urs, pot intra cu acesta. Ceea ce se
opune unei astfel de interpretări este scopul normei, o interpretare ratio
legis conducând la ideea că “dacă este interzisă intrarea cu câini, cu atât
mai mult este interzisă intrarea cu urşi”. Deci argumentul a contrario
are valoare doar dacă vine în sprijinul raţiunii legii.
Argumentul a fortiori (cu atât mai mult) este argumentul cu

ajutorul căruia se ajunge la concluzia că raţiunea aplicării unei norme
juridice unei situaţii neprevăzute de text este şi mai puternică decât în
situaţia avută în vedere în mod expres de normă.
Din traducerea liberă a argumentului (cu atât mai mult, cu cât
mai vârtos) se desprinde concluzia potrivit căreia o normă edictată
pentru o anumită situaţie se extinde şi se aplică la un caz nereglementat
expres, deoarece raţiunile luate în considerare la adoptarea ei sunt şi
mai evidente în cazul dat.
Astfel, dacă dreptul de proprietate, care este cel mai important
drept real, poate fi dobândit prin uzucapiune, cu atât mai mult poate fi
dobândit un dezmembrământ al acestui drept (usus, fructus).
Argumentul a majori ad minus (cine poate mai mult poate şi

mai puţin) – acest argument, bazat pe raţionamentul a fortiori, mai
poate fi întâlnit şi sub forma qui potest plus, potest minus.
Şi acest argument este specific interpretării extensive.
Cum arată profesorul Nicolae Popa, „în istoria dreptului nu
găsim decât o singură excepţie de la acest principiu, când se putea face
mai mult, dar nu se putea face mai puţin. Este vorba de drepturile pe
care le avea femeia măritată asupra imobilului dotal, înainte de
Justinian. Astfel, femeia putea vinde imobilul, dar nu-l putea ipoteca,
ipotecarea fiind un act juridic civil cu efecte mai restrânse decât
vânzarea”.
Având în vedere că cine poate mai mult poate şi mai puţin,
apreciem că dacă procurorul poate introduce orice acţiune civilă, cu
excepţia celor strict personale, cu atât mai mult el va putea cere
judecarea unui proces civil în lipsa părţilor, situaţie în care, în lipsa
cererii procurorului, procesul se va suspenda.
Argumentul ad absurdum este argumentul reducerii la absurd

(reductio ad absurdum), cu ajutorul căruia se demonstrează că o
anumită soluţie propusă prin interpretare este singura posibilă, deoarece
orice altă soluţie ar duce la consecinţe inadmisibile, absurde. Aceasta
este o demonstraţie indirectă apagogică. Stabilirea adevărului tezei de
demonstrate se face prin infirmarea tezei contrare, demonstrându-se că
aplicarea acesteia din urmă ar duce la rezultate practice absurde.
Argumentul de analogie: ubi eadem est ratio, eadem lex esse

debet (unde este aceeaşi raţiune a legii se aplică aceeaşi dispoziţie a ei)
este un argument de analogie care are la bază ideea potrivit căreia
aceeaşi cauză produce aceleaşi efecte.
77
Acest argument este îndeobşte folosit pentru completarea
lacunelor legii. Dacă se face apel la normele dreptului scris, suntem în
prezenţa analogiei legii, iar dacă se apelează la principiile generale ale
dreptului, suntem în prezenţa analogiei dreptului.
Pentru invocarea acestui argument se folosesc formule ca:
„pentru identitate de raţiune” sau „pentru identitate de figură juridică”
etc.
Reguliădeăinterpretareălogică
În jurisprudenţă şi doctrină mai des folosite sunt următoarele
trei reguli: excepţia este de strictă interpretare; unde legea nu distinge,
nici interpretul nu trebuie să distingă; legea civilă trebuie interpretată în
sensul aplicării ei, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei.
A. Excepţiaăesteădeăstrictăăinterpretareăşiăaplicareă(exceptio
est strictissimo interpretationis)
Excepţia în drept este de strictă interpretare şi aplicare, în

sensul că o excepţie este considerată că există numai dacă este
reglementată expres de lege, ceea ce înseamnă că excepţiile nu pot fi
create prin interpretare.
Câteva menţiuni esenţiale se impun în legătură cu această
regulă:
a) cad sub incidenţa ei textele legale ce cuprind enumerări
limitative;
b) cad, de asemenea, sub incidenţa acestei reguli texte legale
care instituie prezumţiile legale, deoarece nulla presumtio sine lege;
c) această regulă reprezintă punctual de plecare în înfăptuirea
unei interpretări restrictive;
d) această regulă întemeiază raportul dintre legea generală şi
legea specială (respectiv dintre regulă şi excepţie).
B. Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus
În traducere, adagiul înseamnă „unde legea nu distinge, nici

interpretul n-are dreptul să o facă”, regulă potrivit căreia formulării
generale în care este redactat textul îi corespunde o aplicare, de
asemenea generală, a acelui text, ceea ce înseamnă că interpretul nu
poate disjunge (nu poate introduce distincţii) dacă legea nu le
încorporează.
De pildă, conform dispoziţiilor art. 496 C.civ. „copilul minor
locuieşte la părinţii săi sau, altfel spus, domiciliul minorului este la
părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic”.
Cum textul nu deosebeşte între minorul sub 14 ani şi minorul
între 14-18 ani, utilizând termenul generic „minorul”, pe baza acestei
reguli textul trebuie interpretat în sensul aplicării lui la minori, fără a
prezenta importanţă dacă este mai mic de 14 ani sau are o vârstă
cuprinsă între 14 ani şi 18 ani şi deci, trebuie aplicat ca atare, deoarece
formularea lui generală conduce la o aplicare, de asemenea generală.
78
C. Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat
Conform acestei reguli, legea (norma de drept) este necesar să

se interpreteze în sensul aplicării ei şi nu în acela al neaplicării.
Cu toate că regula se înfăţişează ca una ce este utilizată de
interpretare logică ce se face textelor legale, ea îşi găseşte temeiul în
dispoziţiile art. 9 C. civ., consacrat materiei interpretării legii.
S-a considerat însă că „... pentru identitate de raţiune, ea este
extinsă şi la interpretarea normei de drept civil”.
2.2.3.3.5.ăCâtevaăprincipiiăşiăreguliădeăinterpretare
Tot ceea ce nu este prohibit este permis

Acest principiu rezultă din fundamentul ordinii juridice, care
este libertatea individuală. În principiu, individul poate face orice, cu
condiţia ca legea să nu-i interzică expres acel lucru. Ca urmare, tăcerea
legii trebuie interpretată în favoarea libertăţii de acţiune a individului.
Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în
mod expres altfel (art. 12 C.civ.).
Lipsa constrângerii exprese trebuie deci interpretată întotdeauna
în favoarea individului. Totuşi, acest principiu comportă anumite
limitări. Deşi este justificat de principii ca autonomia de voinţă şi
libertatea formelor, el este restrâns de aplicarea altor principii, cum ar fi
cel al bunei-credinţe, al protecţiei ordinii publice, al bunelor moravuri
etc. În dreptul public, acest principiu se aplică doar în favoarea
individului pentru a lărgi sfera libertăţilor individuale; autorităţile
publice nu se pot prevala de el pentru a-şi extinde puterile: titularii
puterii publice nu pot face tot ceea ce nu este expres interzis.
Regulaăcontinuităţiiăinterpretării
Această regulă arată că interpretarea, odată stabilită într-un
sens, nu trebuie prea uşor modificată. Raţiunea este stabilitatea
raporturilor juridice. Pe de altă parte, existenţa dreptului jurisprudenţial
impune o asemenea regulă pentru ca dezideratul principal al statului de
drept, previzibilitatea constrângerii, să poată fi realizat. Această regulă
se exprimă în următorul adagiu: minime sunt mutanda quae
interpretationem certam semper habuerunt.
Principiul efectului util

Acest principiu este exprimat prin adagiul actus interpretandus
est potius ut valeat quam ut pereat. Legea trebuie interpretată în sensul
în care ea îşi găseşte aplicare. Trebuie să presupunem întotdeauna că
legiuitorul a edictat norma pentru ca ea să-şi producă efectele; nu putem
afirma niciodată că norma este un nonsens sau că ea nu-şi găseşte
aplicabilitatea.
Această regulă îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. 9 alin.
3 C.civ., care arată: „Interpretarea legii de către instanţă se face numai
în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii”.
79
Controlulăinterpretăriiăînăraportăcuărezultatulăpractic
Când textul permite mai multe interpretări, trebuie să vedem la
ce rezultat practic ar duce fiecare dintre interpretări. Vor fi eliminate
variantele care conduc la rezultate absurde sau indezirabile, injuste,
antisociale, antieconomice etc. Se aplică astfel argumentul ad absurdum
pe care l-am analizat mai înainte.
Dispoziţiileăgeneraleănuăderogăădeălaăceleăspecialeă(generalia
specialibus non derogant)
Presupunând că unei situaţii i se pot aplica două norme, una
fiind generală şi alta o normă specială, regula specială trebuie aplicată.
Orice regulă poate să comporte excepţii; pentru ca legea generală să
absoarbă legea specială, va trebui deci să constatăm intenţia de a o
suprima.
Trebuieăsăăinterpretămătotdeaunaăcuăbună-credinţă
Am văzut că terminologia legală este prezumată a fi utilizată în
sensul limbajului uzual. Regula enunţată arată că interpretul trebuie să
facă, prin interpretare, să prevaleze sensul uzual asupra celui tehnic, că
sensul imediat trebuie să prevaleze asupra verbalismului legal,
conceptualismului excesiv. Această regulă de interpretare rezultă din
esenţa însăşi a formării dreptului, care este obiceiul sistematizat,
codificat în cursul timpului.
2.2.3.3.6.ăInterpretareaălegiiăşiăinterpretareaăactelorăprivate
Principii
Două principii sunt esenţiale pentru a defini rolul judecătorului
faţă de actele private:
A) judecătorul nu poate modifica actele private;
B) judecătorul trebuie să caute voinţa subiectivă.
A) Judecătorul nu poate modifica actele private

În cazul interpretării legii am văzut că judecătorul este obligat
de dreptul pozitiv însuşi să completeze lacunele legii. Când este vorba
de actele private, el trebuie însă să evite o astfel de atitudine, indiferent
cât de defectuos ar fi redactate acestea. Judecătorul trebuie să se rezume
doar la a clarifica actele private, el nu le poate modifica nici completa
sub pretext că ar căuta voinţa reală a părţilor. Acest principiu este
consecinţa autonomiei de voinţă ce caracterizează dreptul privat.
Particularii sunt liberi să-şi ordoneze interesele oricum vor, chiar dacă
le gestionează prost. Doar normele imperative limitează această
libertate. Judecătorul nu trebuie deci să se substituie părţilor,
modificarea actelor private pe cale de autoritate este interzisă.
B) Judecătorul trebuie să caute voinţa subiectivă

În cazul legislaţiei, ceea ce contează în ochii interpretului este
voinţa exprimată. Judecătorul caută semnificaţia obiectivă a textului. El
nu poate să înlocuiască această voinţă exprimată prin textul legal cu o
pretinsă voinţă reală a legiuitorului. Dimpotrivă, când este vorba de acte
private, judecătorul este doar servitorul voinţei părţilor. Conţinutul
80
contractului este reprezentat de acordul de voinţă al părţilor. Aceasta
este, de altfel, regula sancţionată de Codul civil. Judecătorul trebuie să
caute dincolo de termenii actului, care pot fi utilizaţi defectuos din
neştiinţă, voinţa intimă, subiectivă a autorilor actului.
Această metodă de interpretare a actelor private are la bază
teoria autonomiei voinţei. Ea a fost afectată, într-o oarecare măsură de
criticile formulate contra acestei autonomii. Aceste critici susţin că
metoda clasică ajunge să atribuie contractanţilor intenţii pe care ei nu
le-au avut. Adesea, aceştia nu ştiu exact ceea ce vor şi, de asemenea, nu
au nici cea mai mică idee cu privire la multe clauze contractuale. Este
astfel artificial şi hazardat să se caute voinţa comună a părţilor în mod
sistematic în cazul interpretării contractelor.
„Doctrina actuală este în general favorabilă creşterii puterilor
judecătorului. Contractul nu trebuie interpretat de el bazându-se pe o
voinţă comună adesea ipotetică, ci potrivit bunei-credinţe, echităţii,
uzajelor, înţelese ca nişte noţiuni obiective, care sunt superioare
intenţiei părţilor şi pot chiar să fie în contradicţie cu o intenţie sau alta
(...)”. Desigur, acum nu se neagă rolul voinţei atunci când ea poate fi
clar degajată: se admite voinţa tacită, chiar virtuală a părţilor atunci
când ea se poate degaja dintr-o posibilă înţelegere comună între părţi,
dar ceea ce doctrinei îi repugnă să admită este că judecătorul inventează
voinţe fictive şi atribuie voinţei comune a părţilor intenţii care, în
realitate sunt ale sale.
Această concepţie, spre deosebire de prima, se bazează pe
elemente obiective. Ea apropie interpretarea actelor private de modul în
care interpretul abordează o normă legală. O concepţie obiectivă
îmbrăţişează Codul civil german. Metoda este numită a declaraţiei de
voinţă. Ceea ce este luat în consideraţie nu mai este, ca în primul sistem
voinţa ultimă a părţilor, ci voinţa declarată. Aceasta trebuie să fie
înţeleasă conform limbajului curent al afacerilor. Acest limbaj este
diferit atât de limbajul periodic, cât şi de limbajul personal al autorului
actului. Spre deosebire de sistemul Codului nostru civil, acest sistem
face ca securitatea afacerilor să prevaleze asupra intereselor individuale.
Interpretareaăactelorăcareăseăaseamănăăactelorădeălegislaţie
Există anumite acte private care conţin clauze ce nu mai sunt
personalizate, ele nu mai depind de simpla voinţă a părţilor. Este vorba
de contractele tip, contractele de adeziune, clauzele de stil ale actelor
notariale, contractele de asigurare, contractele de muncă, contractele de
transport etc. Fiind utilizate de mii de ori, aceste clauze sau contracte
devin stereotipe. Ele nu mai trădează o voinţă intimă a părţilor, ci se
asemănă normelor legale supletive. Fiind inutil să căutăm în aceste acte
intenţia subiectivă a părţilor, ele trebuie interpretate în conformitate cu
uzajele. Interpretarea faptelor se apropie, în acest caz, de interpretarea
legilor, uzând de metoda asemănătoare. De altfel, multe din normele
supletive au fost la început astfel de clauze de stil.
Funcţiaăcreatoareăaăinterpretării
Cum am prezentat deja, interpretul nu se rezumă la a „zice”
legea. El o adaptează, o interpretează constructiv sau restrictiv, o
creează într-o măsură mai mare sau mai mică. Dreptul jurisprudenţial
este o realitate; el este un complement, dar şi un concurent al dreptului
creat de legiuitor. Există două forme ale jurisprudenţei: praeter legem şi
81
contra legem.
Jurisprudenţa praeter legem este aceea care, deşi formal se
ataşează textului legii, practic deformează legea, se situează în marginea
ei. Ea nu contrazice legea, dar îi modifică subtil conţinutul.
Jurisprudenţa contra legem este cea care dă legii prin
interpretare un sens contrar celui avut în vedere de legiuitor. Ea este
legitimă doar în măsura în care normele de interpretare sunt evidente
anacronisme, fiind depăşite, contrazise chiar de evoluţia socială.
Funcţia creatoare a interpretării este relevată şi de existenţa
jurisprudenţei supletive. De data aceasta nu mai este vorba de a deforma
sau contrazice o lege, ci de a completa lacunele sale, interpretând
principiile generale. De exemplu, jurisprudenţa supletivă a stat la baza
dezvoltării dreptului administrativ şi introducerea controlului
constituţionalităţii legilor în Constituţia din 1866.
Concepte privind: izvorul de drept civil, aplicarea în timp şi spaţiu a legii civile; Principiile
neretroactivităţii legii civile noi, aplicării imediate a legii civile noi. Metode şi procedee de
interpretare: oficială, neoficială, literală, extensivă şi restrictivă, gramaticală, sistematică şi istorico-
teleologică; Interpretarea logică a legii civile: argumentul per a contrario, a fortiori, a majori ad
minus, ad absurdum.
1. Uzanţele şi principiile generale ale dreptului sunt izvoare ale dreptului civil?
2. Enumeraţi izvoarele dreptului civil.
3. Ce se înţelege prin aplicarea dreptului?
4. Ce se înţelege prin aplicarea legii civile în timp?
5. Ce semnificaţie are sintagma „aplicarea legii în spaţiu”?
6. Care este data intrării în vigoare a legii civile?
7. Care este momentul final al legii?
8. Ce înseamnă neretroactivitatea legii?
9. Când produc efecte legile interpretative?
10. Pentru ce cauze se aplică legile de competenţă şi de procedură?
11. Care sunt raţiunile principiului aplicării imediate a legii civile noi?
12. Care este legea aplicabilă în cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate?
13. Ce se înţelege în mod obişnuit prin interpretarea unei norme juridice?
14. De ce este necesară interpretarea legii?
15. Ce reprezintă interpretarea oficială a legii?
16. Care sunt formele interpretării oficiale?
17. Ce se înţelege prin interpretarea literală?
82
18. Ce reprezintă interpretarea extensivă?
19. Cum se realizează interpretarea restrictivă?
20. Ce vizează interpretarea gramaticală?
21. În ce constă interpretarea sistematică?
22. Ce stabilim prin interpretarea istorico-teleologică?
23. Ce se înţelege prin interpretarea logică a legii civile?
24. Ce exprimă argumentul per a contrario?
25. Ce semnificaţie are argumentul a fortiori?
26. Ce argument priveşte expresia „cine poate mai mult, poate şi mai puţin”?
27. Ce se demonstrează prin argumentul „ad absurdum”?
28. Ce idee are la bază argumentul de analogie?
29. Ce semnificaţie are sintagma „excepţia este de strictă interpretare şi aplicare”?
30. Cum explicăm adagiul „unde legea nu distinge, nici interpretul n-are dreptul să o facă”?
31. Ce se înţelege prin principiul „tot ceea ce nu este prohibit este permis”?
32. Ce raţiune are la bază principiul efectului util?
33. Presupunând că unei situaţii i se pot aplica două norme, una fiind generală şi alta o normă
specială, ce normă trebuie aplicată?
34. Cum interpretăm contractele tip?
35. Ce se înţelege prin jurisprudenţa praeter legem?
36. Ce se înţelege prin jurisprudenţa contra legem?
1. Neretroactivitatea legii înseamnă inaplicarea ei unor situaţii juridice ale căror efecte au fost
consumate sub imperiul legii anterioare.
2. Legea nouă se aplică de îndată ce a intrat în vigoare tuturor situaţiilor ivite după acest
moment, excluzând aplicarea legii civile vechi.
83
1. Aplicarea legii civile se face după publicarea în Monitorul Oficial:

a) la data publicării;
b) la 3 zile de la data publicării;
c) la 5 zile de la data publicării.
A) b+a;
B) c;
C) a+c.
Rezolvaţi!
Argumentul a contrario se întemeiază pe legea terţului exclus din logica formală, fiind exprimat
prin adagiul „cine susţine o teză, neagă teza contrară”. În acest context, interpretaţi următoarea
dispoziţie: „Intrarea câinilor interzisă!”. Aplicând argumentul a contrario, eu, care mă plimb cu un urs,
pot intra în acel magazin?
Codul civil.
84
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăPrecizăriăintroductive
3.2.1.1. Noţiunea şi caracterele raportului juridic civil
3.2.1.1.1. Noţiune
3.2.1.1.2. Caractere generale
3.2.1.2. Izvoarele raporturilor juridice civile concrete
3.2.1.2.1. Definiţia izvorului raportului juridic civil concret
3.2.1.2.2. Corelaţia dintre norma juridică, raportul juridic civil abstract, raportul
juridic civil concret şi izvorul raportului juridic civil concret
3.2.1.2.3. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete
3.2.1.3. Structura raportului juridic civil
Secţiuneaăaă2a.ăNoţiuniăgeneraleăprivindăpărţileăraportuluiăjuridicăcivil
3.2.2.1. Categoriile subiectelor de drept civil
3.2.2.2. Determinarea, pluralitatea şi schimbarea subiectelor raportului juridic civil
3.2.2.2.1. Părţile sau subiectele raportului juridic civil
3.2.2.2.2. Pluralitatea şi individualizarea subiectelor raportului juridic civil
3.2.2.2.3. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
3.2.2.3. Capacitatea civilă
3.2.2.3.1. Definiţie
3.2.2.3.2. Capacitatea civilă a persoanei fizice
3.2.2.3.3. Capacitatea civilă a persoanei juridice
Secţiuneaăaă3a.ăConţinutulăraportuluiăjuridicăcivil
3.2.3.1. Consideraţii generale
3.2.3.2. Dreptul subiectiv civil
3.2.3.2.1. Noţiunea de drept subiectiv civil
3.2.3.2.2. Recunoaşterea, ocrotirea şi exercitarea drepturilor subiective civile
3.2.3.2.3. Clasificarea drepturilor subiective civile
3.2.3.2.4. Exercitarea drepturilor subiective civile. Abuzul de drept
3.2.3.3. Obligaţia civilă
3.2.3.3.1. Definiţia obligaţiei civile
3.2.3.3.2. Elemente constitutive ale obligaţiei civile
3.2.3.3.3. Sensurile termenului „obligaţie”
3.2.3.3.4. Clasificarea obligaţiilor
3.2.3.3.5. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de obiectul lor
3.2.3.3.6. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de opozabilitatea lor
3.2.3.3.7. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de sancţiune
3.2.3.3.8. Clasificarea obligaţiilor în funcţie de sursa lor
3.2.3.3.9. Categorii de obligaţii complexe
Secţiuneaăaă4a.ăObiectul raportului juridic civil. Bunurile
3.2.4.1. Definiţia obiectului raportului juridic civil
3.2.4.2. Bunurile – obiect derivat al raportului juridic civil
3.2.4.2.1. Noţiune. Corelaţia dintre bunuri şi patrimoniu
3.2.4.2.2. Clasificarea bunurilor
3.2.4.2.3. Alte clasificări alt bunurilor
85
- înţelegerea interconexiunilor conceptelor privind raportul

juridic civil şi anume: definiţie, caractere generale, izvoare;
- cunoaşterea structurii raportului juridic civil: subiectele,
conţinutul şi obiectul raportului juridic civil;
- identificarea, înţelegerea şi cunoaşterea definiţiilor privind
raportul juridic civil, capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a
persoanei fizice şi juridice, noţiunea de subiect de drept civil,
abuzul de drept, obligaţia civilă, obiectul raportului juridic civil,
precum şi noţiunile de un şi patrimoniu;
- cunoaşterea clasificării obligaţiilor şi bunurilor.
- studenţii se vor familiariza cu conceptele specifice

raportului juridic civil;
- dezvoltarea unor abilităţi de explicare a individualizării
subiectelor de drept civil, precum şi a bunurilor (imobile, mobile,
fungibile, divizibile, consumtibile, frugifere, etc.) şi a obligaţiilor
de a da, a face sau a nu face ceva;
- înţelegerea deosebirilor dintre un raport juridic civil şi alte
categorii de relaţii sociale (morale, politice, religioase);
– conştientizarea importanţei reglementării raporturilor
juridice civile, administrative, financiare, de dreptul muncii,
dreptul familiei, dreptul comercial, etc.
86
Secţiuneaă1.
Precizăriăintroductive
3.2.1.1.ăNoţiuneaăşiăcaractereleăraportuluiăjuridicăcivil
Raportul juridic constituie o categorie importantă în ştiinţa

dreptului şi a fost definit ca relaţie socială reglementată de norma
juridică.
3.2.1.1.1.ăNoţiune
Reglementarea legăturilor dintre oameni prin norma juridică

deosebeşte raportul juridic de alte categorii de relaţii sociale (morale,
politice, religioase) şi îi recunoaşte posibilitatea de a produce efecte
juridice a căror realizare se asigură prin forţa de constrângere a statului.
După apartenenţa normei juridice la una sau alta dintre ramurile
dreptului, raportul juridic dobândeşte natura şi caracterele specifice unei
anumite ramuri ori are o natură complexă.
Raportul juridic civil este o specie de raport juridic. În
consecinţă, raportul juridic civil poate fi definit ca relaţie socială cu
conţinut patrimonial sau personal nepatrimonial stabilită între părţi
juridiceşte egale şi reglementată printr-o normă juridică aparţinând
ramurii dreptului civil.
3.2.1.1.2. Caractere generale
Raportul juridic civil prezintă toate caracterele juridice generale,

comune tuturor categoriilor de raporturi juridice:
Raportul juridic civil are caracter social

Este o relaţie socială, o legătură între oameni, priviţi după caz,
individual (ca persoane fizice) sau organizaţi în colectivităţi (ca
persoane juridice) cărora legea le recunoaşte calitatea de subiecte de
drepturi şi obligaţii.
Legea nu se poate adresa decât conduitei oamenilor în calitatea
lor de fiinţe sociale, dotate cu raţiune.
Acest caracter există nu numai în cadrul raporturilor personale,
unde este evident, ci şi în cadrul raporturilor reale, născute în legătură
cu anumite lucruri. Raporturile reale nu sunt raporturi între titular şi
lucrul aflat sub puterea sa, ci raporturi între oameni în legătură cu acel
lucru, deoarece norma juridică reglementează conduita subiectelor de
drept şi nu a lucrurilor.
Raportulăjuridicăcivilăareăcaracterăvoliţional
87
Raportul juridic fiind, după caz, consecinţa unei manifestări a
voinţei – legiuitorului şi a subiectelor raportului juridic civil.
Raporturile juridice născute din acte juridice presupun manifestări de
voinţă a părţilor, pe de o parte, care trebuie să se conformeze normei
juridice, normă care, la rândul ei este expresia voinţei legiuitorului, pe
de altă parte, putându-se observa dubla manifestare de voinţă. Atunci
când raporturile juridice se nasc din evenimente şi acţiuni omeneşti
săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice (efecte care se produc
totuşi în virtutea legii), caracterul voliţional este conferit de voinţa
legiuitorului exprimată în cuprinsul normei care reglementează acel
raport.
Acest caracter este mai accentuat, în sensul că voinţa părţilor se
manifestă în mod hotărâtor, atât la naşterea raportului cât şi la
reglementarea lui, iar nu numai la realizarea conţinutului, cum este
cazul la celelalte categorii de raporturi juridice.
Raportulă juridică civilă seă caracterizeazăă prină poziţiaă de

egalitateăjuridicăăaăpărţilor
Părţile raportului juridic civil au o poziţie de egalitate juridică,
ceea ce înseamnă că niciuna dintre ele nu se subordonează faţă de
cealaltă (spre deosebire de raporturile juridice administrative, penale
etc. care presupun subordonarea uneia dintre părţi faţă de cealaltă).
3.2.1.2. Izvoarele raporturilor juridice civile concrete
Raporturile juridice civile concrete îşi au izvorul în fapte şi acte

juridice.
Faptele juridice sunt împrejurări de care legea leagă producerea
unor efecte juridice.
După criteriul rolului voinţei oamenilor în producerea lor,
faptele juridice se clasifică în două categorii distincte:
- evenimente (fapte naturale);
- acţiuni omeneşti.
3.2.1.2.1.ăDefiniţiaăizvoruluiăraportuluiăjuridicăcivilăconcret
Prin izvor al raportului juridic civil concret se înţelege o

împrejurare (act sau faptă) de care legea civilă leagă naşterea unui
raport juridic civil concret.
Cum rezultă din definiţie, actul sau fapta care este izvor al unui
raport juridic civil concret constituie şi izvor al drepturilor şi obligaţiilor
civile care constituie conţinutul raportului juridic respectiv.
3.2.1.2.2.ă Corelaţiaă dintreă normaă juridică,ă raportulă juridică

civilă abstract,ă raportulă juridică civilă concretă şiă izvorulă raportuluiă
juridic civil concret
Prezentăm în continuare această corelaţie în tabelul de mai jos:
Raport Premise necesare

juridic civil I II III
Abstract Subiectele de Norma de
drept civil drept civil
88
între care se care
stabileşte o reglementează
relaţie socială relaţia socială
respectivă
Concret Subiectele de Norma de Un anumit act
drept civil drept civil sau faptă de care
între care se care legea civilă
stabileşte o reglementează condiţionează
relaţie socială relaţia socială naşterea unui
respectivă raport juridic
civil
Corelaţia dintre instituţiile juridice menţionate este următoarea:

a) norma de drept civil este premisa necesară şi obligatorie
pentru existenţa celor două raporturi juridice civile, abstract şi concret,
dar şi a izvorului raportului juridic civil concret;
b) raportul civil abstract este particularizat prin existenţa celei
de-a 3-a premise într-un raport juridic civil concret;
c) izvorul raportului juridic civil (un anumit act sau fapt de
care legea civilă condiţionează naşterea unui raport juridic civil
concret).
3.2.1.2.3. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice

concrete
Aşa cum arătam mai sus, în raport de criteriile folosite există

următoarea clasificare:
Criteriul Clasificare a izvoarelor

raporturilor juridice civile
concrete
1 După cum depind sau -fapte omeneşti
sunt independente de -evenimente
voinţa umană
2 După cum legea civilă -faptele săvârşite cu intenţia de a
condiţionează sau nu produce efecte juridice (actele
naşterea raportului juridice civile)
juridic civil de existenţa -faptele săvârşite fără intenţia de a
intenţiei producerii produce efecte juridice, dar care
acestui efect efecte se produc în temeiul legii
(fapte juridice – stricto sensu)
3 După cum sunt sau nu -fapte licite
conforme cu legea -fapte ilicite
4 După sfera lor -fapt juridic în sens larg (lato sensu)
desemnează atât faptele omeneşti
săvârşite cu sau fără intenţia de a
produce efecte juridice cât şi
evenimentele
-fapt juridic în sens restrâns (stricto
sensu) care desemnează numai
faptele omeneşti săvârşite fără
intenţia de a produce efecte juridice,
dar care se produc în temeiul legii,
89
precum şi faptele neutre.
3.2.1.3. Structura raportului juridic civil
Structural, raportul juridic civil este alcătuit din următoarele

elemente constitutive:
a) subiectele sau părţile raportului juridic civil;
b) conţinutul raportului juridic civil (alcătuit din drepturile şi
obligaţiile părţilor);
c) obiectul raportului juridic civil (acţiuni sau inacţiuni la care
sunt îndreptăţite sau la care sunt îndatorate părţile). Obiectul exprimă
conduita pe care părţile trebuie să o urmeze conform normei juridice.
Toate cele 3 elemente menţionate trebuie să existe concomitent
pentru existenţa unui raport juridic concret.
Secţiuneaăaă2-a.
Noţiuniăgeneraleăprivindăpărţileăraportuluiăjuridicăcivil
3.2.2.1. Categoriile subiectelor de drept civil
Există 2 categorii de subiecte de drept civil:

- persoanele fizice;
- persoanele juridice (numite uneori şi persoane morale) (art. 25
C.civ.).
3.2.2.2. Determinarea,ă pluralitateaă şiă schimbareaă

subiectelor raportului juridic civil
Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil înţelegem

cunoaşterea părţilor acestui raport.
3.2.2.2.1. Părţileăsauăsubiecteleăraportuluiăjuridicăcivil
Subiectele raportului juridic civil sunt oamenii priviţi individual

(ca persoane fizice) sau organizaţi în colectivităţi (ca persoane juridice)
cărora legea le recunoaşte calitatea de subiecte de drepturi şi obligaţii
civile.
Raportul juridic civil implică în mod necesar cel puţin două
subiecte şi anume: un subiect activ, care este persoana care dobândeşte
drepturi, şi un subiect pasiv, care este persoana ce îşi asumă obligaţii
corespunzătoare.
Subiectul activ
Subiectul activ este creditor, iar subiectul pasiv este debitor.
În cadrul raporturilor reale, subiectul activ este titularul unui
drept real ale cărui atribute le exercită fără a avea nevoie de concursul
altor persoane.
Subiectul pasiv
Subiectul pasiv este nedeterminat, format din totalitatea
subiectelor de drept ţinute de obligaţia generală şi abstractă să nu
împiedice executarea dreptului subiectiv de către titular (subiectul
activ). Subiectul pasiv în raporturile reale nu se individualizează. În
măsura în care se aduce atingere drepturilor subiectului activ, se
90
formează un raport juridic de răspundere sau de reparaţie, în care
subiectul pasiv care a adus atingere drepturilor subiective ale titularului
dreptului real, devine subiect pasiv determinat în raportul juridic de
reparare a prejudiciului cauzat subiectului activ (raport juridic
obligaţional).
În cadrul raportului juridic personal, subiectul activ este
titularul unui drept de creanţă şi este denumit creditor, iar subiectul
pasiv este numit debitor şi ţinut să execute o obligaţie în folosul
creditorului sau a unei alte persoane. Uneori, subiecte raportului juridic
civil au o dublă poziţie: de debitor şi de creditor în raport cu drepturile
şi obligaţiile ce alcătuiesc conţinutul raportului juridic civil născut din
contractele sinalagmatice (contracte care dau naştere la drepturi şi
obligaţii reciproce între părţile contractante). În asemenea situaţie
subiectele poartă denumiri specifice, precum: vânzător, cumpărător,
donator, donatar, deponent, depozitar etc. spre a fi mai bine distinse.
3.2.2.2.2. Pluralitateaă şiă individualizareaă subiecteloră

raportului juridic civil
Raportul juridic civil simplu

Raportul juridic civil se stabileşte de regulă între două persoane
(raport juridic simplu).
Pluralitatea de subiecte
Este însă posibil ca raportul juridic să realizeze legătura între
mai multe persoane, ce au după caz, poziţia de subiecte active, pasive
sau atât de subiecte active cât şi de subiecte pasive, pentru diferitele
drepturi şi obligaţii ce alcătuiesc conţinutul raportului juridic; în
această ultimă ipoteză suntem în prezenţa pluralităţii de subiecte care
după caz, poate fi activă, pasivă sau mixtă.
Astfel, în cazul reportului juridic real de proprietate, subiectul
activ poate fi un titular individual sau plural (în cazul coproprietăţii), iar
subiectul pasiv este totdeauna plural (pluralitate pasivă) alcătuit din
toate celelalte persoane aflate în circuitul civil, ţinute de obligaţia
generală de a nu aduce atingere dreptului subiectului activ individual
sau colectiv.
Tot astfel, raportul obligaţional poate avea mai mulţi creditori
(pluralitate activă) sau mai mulţi debitori (pluralitate pasivă), ori mai
mulţi creditori şi debitori (pluralitate mixtă). În asemenea ipoteze,
drepturile şi obligaţiile care constituie conţinutul raportului juridic civil
se împart în atâtea fracţiuni câte subiecte active şi pasive există.
Raporturile juridice în care drepturile sau obligaţiile se divid între mai
multe subiecte se numesc conjuncte (divizibile); solidare şi indivizibile.
Individualizarea subiectelor raportului juridic civil este operaţiunea
logică prin care se determină poziţia fiecăruia dintre subiectele
raportului juridic concret (subiect activ sau pasiv) în raport cu drepturile
şi obligaţiile ce formează conţinutul acelui raport. Regula aplicabilă în
materia individualizării subiectului raportului juridic civil este aceea că
poziţia subiectelor raportului juridic concret este fixată de la formarea
acestuia prin săvârşirea actului sau faptului generator.
Această regulă este aplicabilă raporturilor juridice care au în
conţinutul lor drepturi relative (personale, de creanţă).
În cazul raporturilor juridice civile care au în conţinutul lor
drepturi absolute (reale), este determinat numai subiectul activ, iar toate
91
celelalte persoane sunt subiecte pasive, nedeterminate.
Doctrina şi practica judiciară admit posibilitatea schimbării
subiectelor de drept în raporturi obligaţionale.
3.2.2.2.3. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
Schimbarea subiectului activ (creditorul) prin transmiterea

creanţeiăseăpoateărealizaăînăurmătoareleămoduri:
a) cesiunea de creanţă este un mijloc specific de transmitere a
obligaţiilor constând în acordul de voinţă (contractual) prin care
creditorul (numit cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau
cu titlu gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane (numită
cesionar) care va deveni astfel creditor în locul său şi care va putea
încasa creanţa cedată de la debitor (numit debitor cedat);
b) subrogaţia personală reprezintă substituirea persoanei
creditorului unui raport juridic de obligaţie de către o altă persoană care,
plătind creditorului iniţial datoria debitorului, devine creditor al acestuia
din urmă, preluând toate drepturile celui pe care îl plăteşte;
c) novaţia reprezintă un mijloc de stingere a unei obligaţii,
constând în înlocuirea ei, prin voinţa părţilor, cu o altă obligaţie,
diferită.
Schimbarea persoanei subiectului pasiv al raportului

juridicăobligaţională(schimbareaădebitorului)
În ceea ce priveşte schimbarea subiectelor raportului juridic
civil prin transmiterea datoriei, nu este reglementată în dreptul nostru
civil, dar poate fi realizată pe cale indirectă utilizând:
a) novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ
se angajează faţă de creditor să plătească datoria, fără ca, pentru
aceasta, să se ceară consimţământul debitorului iniţial.
b) delegaţia este actul juridic prin care o persoană (numită
delegant) însărcinează o altă persoană (numită delegat) să execute o
anumită prestaţie în favoarea unei terţe persoane (numită delegatar), cu
consimţământul acesteia. Delegaţia simplifică raporturile juridice dintre
părţi, făcând ca printr-o singură plată (de la delegat la delegatar) să se
stingă două obligaţii.
c) stipulaţia pentru altul, contractul prin care o persoană
numită promitent se obligă faţă de altă persoană numită stipulant să
execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane, numită
beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea
contractului;
d) poprirea este o modalitate de executare silită a obligaţiei,
constând în indisponibilizarea – printr-o ordonanţă de poprire emisă de
instanţa de judecată, la cererea creditorului urmăritor – a obligaţiei pe
care o are faţă de debitorul urmărit un debitor al acestuia (numit terţ
poprit). Poprirea este o modalitate de executarea silită indirectă, prin
care creditorul urmăreşte sumele sau efectele pe care debitorul său le
are de primit de la o terţă persoană.
Subiectul pasiv al raportului juridic obligaţional mai poate fi
schimbat prin moştenire (persoanele fizice) sau prin reorganizare şi
transformare (persoanele juridice).
92
3.2.2.3. Capacitateaăcivilă
Capacitatea civilă reprezintă calitatea de a fi subiect de drept

civil. Capacitatea civilă are două elemente: capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu.
Persoana fizică – subiect al raportului juridic civil
Noţiune. Persoana fizică este subiectul individual de drept,
adică omul privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile şi participând –
în această calitate – la raporturi juridice civile.
Pentru a fi participant la un raport juridic civil, persoana fizică
trebuie să se bucure de capacitate civilă, prin care se înţelege
aptitudinea generală şi abstractă a ei de a avea drepturi şi obligaţii
civile, în toate cazurile însă capacitatea civilă trebuie analizată prin
prisma celor două componente ale sale: capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu.
3.2.2.3.2. Capacitateaăcivilăăaăpersoaneiăfizice
Art. 28 din Codul civil recunoaşte calitatea de subiect de drept

civil tuturor persoanelor. Orice persoană are capacitate de folosinţă şi,
cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu.
Capacitateaă deă folosinţăă aă persoaneiă fiziceă reprezintăă ună

aspectăalăcapacităţii civile constând în aptitudinea generală şi abstractă
a oricărei persoane fizice sau juridice de a dobândi drepturi subiective şi
de a-şi asuma obligaţii, adică de a deveni subiect de drept în cadrul unor
raporturi juridice concrete (art. 34 C.civ.).
Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice începe, în
principiu, la naşterea acesteia. În ce priveşte însă dobândirea de drepturi
(dar nu şi asumarea de obligaţii), capacitatea de folosinţă începe chiar
de la concepţia persoanei fizice cu condiţia ca ea să se nască vie. Pentru
anumite drepturi, capacitatea de folosinţă începe la împlinirea unei
anumite vârste (de exemplu, capacitatea de folosinţă a dreptului de
încheia un contract de muncă, a dreptului de a se căsători) (art. 35 şi 36
C.civ.).
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează la moartea
fizică constatată a persoanei sau la data stabilită ca fiind aceea a morţii
sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a morţii
prezumate.
Capacitatea de folosinţă se referă la toate drepturile şi la toate
obligaţiile care sunt recunoscute persoanelor fizice în scopurile de a
satisface interesele personale, materiale şi culturale în acord cu legea şi
regulile de convieţuire socială. Nimeni nu poate fi lipsit în totalitate de
capacitatea de folosinţă, neputându-se ridica niciunei fiinţe umane
calitatea de subiect de drept.
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este inalienabilă
(nimeni nu poate renunţa la calitatea sa de subiect de drept, nu-şi poate
înstrăina însăşi aptitudinea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii).
Capacitateaă deă exerciţiuă aă persoaneiă fizice reprezintă

aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice proprii. (art. 37
93
C.civ.)
Capacitatea de exerciţiu a persoanelor fizice nu poate fi
recunoscută decât acelor persoane care au o voinţă conştientă precum şi
experienţa necesară pentru a-şi da seama de semnificaţia şi consecinţele
actelor juridice pe care le încheie. Aşa fiind, persoanele fizice
dobândesc capacitatea de exerciţiu deplină numai la vârsta majoratului
(18 ani); şi durează, în principiu, tot timpul vieţii, putându-se pierde,
total sau parţial, prin punerea persoanei sub interdicţie (judiciară) sau
prin aplicarea unor pedepse privative de drepturi (interdicţie legală).
Cât timp se bucură de capacitatea de exerciţiu, persoana fizică
încheie acte juridice prin propria sa voinţă, fără a avea nevoie să fie
reprezentată ori asistată sau să se obţină încuviinţarea prealabilă din
partea vreunui ocrotitor.
De la împlinirea vârstei de 14 ani şi până la 18 ani (dobândirea
capacităţii de exerciţiu depline), persoana fizică are o capacitate de
exerciţiu restrânsă, care îi permite să încheie ea însăşi actele juridice
prin care îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaţii, dar numai cu
încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui, menită să asigure
ocrotirea persoanei minore, suplinind lipsa sa de experienţă. Până la
împlinirea vârstei de 14 ani, persoana fizică este lipsită de capacitatea
de exerciţiu. În această perioadă, ea îşi exercită drepturile şi îşi asumă
obligaţii prin actele juridice pe care le încheie, în numele său şi pentru
ea, în condiţiile legii, reprezentanţii săi legali, adică părinţii sau tutorele.
Tot astfel, este complet lipsită de capacitate de exerciţiu, persoana fizică
– indiferent de vârstă – care, suferind de alienaţie mintală sau de
debilitate mintală, a fost pusă sub interdicţie prin hotărâre
judecătorească definitivă. Pentru această persoană, actele juridice se
încheie, prin reprezentare legală, de către tutore.
3.2.2.3.3. Capacitateaăcivilăăaăpersoaneiăjuridice
Sunt considerate persoane juridice acele subiecte colective de

drept care, împlinind anumite condiţii de fond şi de formă prevăzute de
lege, pot să dobândească drepturi subiective civile şi să-şi asume
obligaţii civile.
Ca şi în cazul persoanelor fizice, capacitatea civilă a
persoanelor juridice trebuie analizată prin prisma celor două aspecte ale
sale, respectiv capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Capacitateaădeăfolosinţăăreprezintăăaceaăparteăaăcapacităţiiă
civile care constă în aptitudinea generală şi abstractă a persoanei
juridice de a avea drepturi şi obligaţii civile, în conformitate cu scopul
pentru care a fost înfiinţată.
Capacitateaă deă exerciţiuă aă persoaneiă juridiceă nuă diferăă deă

capacitatea lor de folosinţă, aceste persoane putând încheia ele însele
(prin organele lor) acte juridice, din momentul înfiinţării şi până la
încetarea existenţei lor.
Secţiuneaăaă3-a.
Conţinutulăraportuluiăjuridicăcivil
3.2.3.1. Consideraţiiăgenerale
94
Cât priveşte conţinutul raportului juridic civil, acesta este
format din drepturile şi obligaţiile corelative ale subiectelor (părţilor).
Conţinutul raportului juridic civil cuprinde totalitatea
drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor pe care le au părţile în
cadrul acestuia.
Acest ansamblu de drepturi şi obligaţii ale părţilor se
caracterizează prin interdependenţă, prin corelaţia care există între
conţinutul dreptului subiectiv aparţinând subiectului activ şi conţinutul
îndatoririi subiectului pasiv.
Oricărui drept subiectiv civil îi corespunde o anumită obligaţie
civilă.
Dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă constituie elementele
conţinutului raportului juridic civil.
3.2.3.2. Dreptul subiectiv civil
3.2.3.2.1. Noţiuneaădeădreptăsubiectivăcivil
Ca element al conţinutului raportului juridic, noţiunea de

„drept” este asociată termenului „subiectiv”, înţeleasă ca ansamblul
normelor juridice existente la un moment dat.
Definiţiile date dreptului subiectiv civil, în decursul timpului,
diferă mult ca formulare.
Potrivit definiţiei la care ne raliem „dreptul subiectiv civil a fost
definit ca” posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ –
persoană fizică ori persoană juridică – în virtutea căreia aceasta poate,
în limitele dreptului şi moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o
conduită corespunzătoare – să dea, să facă ori să nu facă ceva – de la
subiectul pasiv, şi să ceară concursul forţei coercitive, statului în care
este nevoie.
Dreptul subiectiv prezintă următoarele caractere:
- conferă titularului următoarele prerogative:
să aibă o conduită permisă de lege (spre exemplu să posede,
să folosească şi să dispună de bunul aflat în proprietatea sa);
să pretindă subiectului pasiv să manifeste conduita cerută
de lege (să execute obligaţiile ce-i revin la data când acestea devin
exigibile);
să ceara concursul forţei de constrângere a statului pentru a
determina cealaltă parte să manifeste conduita la care era îndatorat;
- delimitează conduita permisă părţii active a raportului
juridic civil concret în cadrul legăturii juridice stabilite între subiect;
- existenţa dreptului subiectiv este independentă de
exercitarea lui. Dreptul se naşte la data naşterii raportului civil. S-a
arătat in acest sens că, în timp ce naşterea dreptului conferă posibilitatea
juridică a unei conduite, exercitarea dreptului presupune manifestarea
concretă a acelei conduite.
3.2.3.2.2. Recunoaşterea,ăocrotireaăşiăexercitareaădrepturiloră
subiective civile
Recunoaşterea specială a unor drepturi subiective civile,

realizată de Codul Civil (care reglementează majoritatea drepturilor
reale şi de creanţă) este esenţială.
Recunoaşterea drepturilor subiective civile ar fi iluzorie fără
95
ocrotirea lor.
Mai mult, există un cadru legal special al ocrotirii drepturilor
subiective civile, stabilit de Codul civil şi de alte acte normative.
Un mijloc important de ocrotire a drepturilor subiective îl
constituie acţiunea în justiţie ce poate fi exercitată de titular când
dreptul său este încălcat. Ocrotirea se realizează în acest caz în cadrul
procesului civil reglementat de Codul de procedura civilă.
Regula esenţială în materia exercitării drepturilor subiective
civile este aceea a libertăţii titularului de a hotărî în ce mod, când şi cum
să exercite dreptul său.
Exercitarea drepturilor subiective civile trebuie să se înscrie în
limitele următoarelor principii:
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat potrivit cu scopul său
economic şi social;
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii şi
moralei;
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună credinţă (art.
57 din Constituţie);
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale
(materiale sau juridice).
Exercitarea dreptului subiectiv civil cu respectarea acestor
principii constituie o exercitare normală, firească în acord cu adagiul –
qui suo iure utitur, neminem laedit – (cine îşi exercită dreptul său nu
vatămă pe altcineva), cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei, dacă
printr-o astfel de exercitare s-a cazat un prejudiciu.
3.2.3.2.3. Clasificarea drepturilor subiective civile
Drepturiă subiectiveă civileă absoluteă şiă drepturiă subiectiveă

civile relative
Drepturile subiective civile se clasifică după mai multe criterii:
Astfel, după criteriul opozabilităţii lor distingem între drepturi
absolute şi drepturi relative.
Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept subiectiv care
produce efecte faţă de toate persoanele fizice şi juridice, presupunând
un raport juridic stabilit între titularul său, ca subiect activ, şi toţi ceilalţi
participanţi la relaţiile sociale reglementate de lege, ca subiecţi pasivi
neindividualizaţi în momentul naşterii acestui raport juridic.
Dreptul absolut implică aplicaţia corelativă, negativă şi
universală, a tuturor celorlalte persoane, de a se abţine de la săvârşirea
oricăror acte sau fapte de natură să aducă atingerea prerogativelor pe
care el le conferă titularului său.
Sunt drepturi absolute toate drepturile personale nepatrimoniale
(ca de exemplu dreptul la viaţă, sănătate şi integritate corporală, dreptul
la nume, la onoare, la reputaţie etc. ) precum şi o parte din drepturile
patrimoniale – şi anume dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale.
Caracteristic dreptului absolut este faptul că, în cazul încălcării
sale, subiectul pasiv (până atunci universal) se individualizează în
persoana autorului încălcării respective în momentul săvârşirii ei. În
anumite cazuri, nesocotirea obligaţiei negative de abţinere corelativă
unui drept absolut produce ca efect – pe lângă ştirbirea acestui drept – şi
naşterea unei obligaţii pozitive în sarcina celui care se face vinovat de o
asemenea conduită, în virtutea căreia acesta din urmă este ţinut să
îndeplinească anumite prestaţii ( de exemplu deţinătorul pe nedrept al
96
lucrului altuia, încălcând dreptul absolut al proprietarului, are obligaţia
să restituie acestuia lucrul respectiv).
Dreptul absolut prezintă următoarele caractere:
a) raportul juridic care cuprinde în conţinutul său un drept
absolut se stabileşte între titularul său, ca subiect activ determinat (de
exemplu proprietar) şi toate celelalte persoane ca subiecte pasive
nedeterminate; conţinutul obligaţiei subiectelor pasive nedeterminate
este întotdeauna acelaşi şi anume de a nu face nimic de natură să
împiedice pe titular să-şi exercite prerogativele dreptului său;
b) drepturile absolute sunt opozabile tuturor (erga omnes), toate
persoanele fizice sau juridice fiind ţinute să respecte prerogativele pe
care le au titularii de drepturi.
În categoria drepturilor absolute intră drepturile personale
nepatrimoniale şi drepturile reale (dreptul de proprietate şi
dezmembrămintele sale).
Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept subiectiv civil în
temeiul căruia subiectul activ determinat (creditorul) are posibilitatea de
a pretinde subiectului pasiv determinat (debitorul) să dea, să facă sau să
nu facă ceva (dare, facere, non facere).
Dreptul relativ prezintă următoarele caractere:
a) atât subiectul activ, cât şi cel pasiv sunt determinate din
momentul stabilirii raportului juridic;
b) subiectul pasiv este ţinut la executarea unei prestaţii de a
da, a face sau a nu face ceva ce ar fi putut face dacă nu s-ar fi obligat.
Conţinutul obligaţiei nu este întotdeauna acelaşi, acesta constând fie
într-o acţiune, fie într-o abţinere;
c) dreptul relativ este opozabil numai faţă de anumite
persoane determinate.
Drepturiă subiectiveă civileă nepatrimonialeă şiă drepturiă

subiectiveăcivileăpatrimonialeă(drepturiărealeăşiădrepturiădeăcreanţă)
După criteriul conţinutului lor, distingem între drepturi
patrimoniale şi drepturi personal nepatrimoniale.
Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv care are un conţinut
economic evaluabil în bani.
Dreptul personal nepatrimonial este dreptul subiectiv care nu
are conţinut economic, nefiind susceptibil de evaluare în bani şi care,
fiind strâns legat de persoană, serveşte la individualizarea acesteia.
Drepturile patrimoniale (care împreună cu obligaţiile
corespunzătoare alcătuiesc patrimoniul persoanelor) se clasifică la
rândul lor în drepturi reale şi drepturi de creanţă.
Dreptul real (jus in re) este acel drept subiectiv patrimonial
(care poate fi măsurat în bani) şi absolut, în temeiul căruia titularul său
poate să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod
direct şi neimplicit, fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane.
Este un raport între oameni cu privire la un lucru, iar nu un raport între
om şi lucru. Se stabileşte cu privire la un lucru determinat între o
persoană ca subiect activ şi toate celelalte persoane ca subiecte pasive
nedeterminate, ţinute de obligaţia de a nu face nimic de natură să
stânjenească exercitarea lui de către subiectul activ.
Dreptul real conferă titularului său dreptul de urmărire şi dreptul de
preferinţă.
97
Dreptul de creanţă (jus ad personam) este dreptul subiectiv în
virtutea căruia subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului
pasiv determinat (debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Dreptul de creanţă, altfel spus, reprezintă îndrituirea
creditorului unui raport juridic de obligaţie de a pretinde debitorului
îndeplinirea obligaţiei corelative de a da, de a face sau de a nu face
ceva. Spre deosebire de dreptul real, dreptul de creanţă este un drept
relativ, opozabil numai debitorului, care este întotdeauna determinat şi
căruia îi incumbă întotdeauna o obligaţie pozitivă sau negativă
determinată. Drepturile de creanţă nu sunt limitate la număr. Ele nu
conferă titularului nici dreptul de urmărire şi nici dreptul de preferinţă,
ci doar un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
Între drepturile reale şi drepturile de creanţă există şi alte
deosebiri, precum:
Drept real Dreptădeăcreanţă

Subiectul este determinat numai ambele subiecte sunt
subiectului activ determinate
Conţinutul este întotdeauna o este o acţiune (de a
obligaţiei abstenţiune (a nu da, a face sau a nu
corelative face) face)
Exercitarea titularul îşi exercită titularul are nevoie de
dreptului singur prerogativele acţiunea ori
(inclusiv prerogativa inacţiunea altora (a
urmăririi) da, a face, a nu face)
Opozabilitatea opozabile erga omnes opozabile erga certa
personam
Obiectul lucruri determinate lucruri certe sau
(res certa) bunuri generice
Din faptul că dreptul real este un drept absolut (opozabil erga

omnes) ce are ca obiect un bun cert rezultă două prerogative specifice,
deosebit de importante pentru titularul unui drept real: dreptul de
urmărire şi dreptul de preferinţă.
Dreptul de urmărire constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real de a urmări şi pretinde bunul, în orice mâini s-
ar găsi. Astfel, dacă proprietarul unui imobil ipotecat a vândut imobilul
înainte de plata datoriei garantate cu ipoteca, creditorul garantat poate
urmări imobilul oriunde s-ar afla, deoarece imobilul respectiv nu poate
fi înstrăinat decât grevat de dreptul real, anterior constituit.
Dreptul de preferinţă constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real accesoriu unui drept de creanţă, de a avea
prioritate faţă de toţi ceilalţi creditori pentru a obţine satisfacerea
creanţei sale prin urmărirea bunului asupra căruia poartă acest drept
real. Astfel, creditorul a cărui creanţă este garantată printr-un gaj sau
printr-o ipotecă, dacă se află în concurs cu alţi creditori ce nu dispun de
o asemenea garanţie, îşi va satisface integral şi cu precădere creanţa sa
din bunurile gajate sau ipotecate.
Sub aspect procedural, în cazul drepturilor reale, acţiunea în
justiţie se intentează la instanţa locului unde este situat bunul.
98
Drepturiă subiectiveă civileă principaleă şiă drepturiă subiectiveă
civile accesorii
După criteriul raportului dintre ele distingem între drepturi reale
principale şi drepturi reale accesorii.
Drepturile reale principale sunt acele drepturi reale care au o
existenţă de sine stătătoare, independent de existenţa vreunui alt drept.
Enumerăm principalele drepturi reale principale:
- dreptul de proprietate publică ce aparţine fie statului
(domeniul public de interes naţional), fie unităţilor administrativ-
teritoriale – judeţul, oraşul, comuna – (domeniul public de interes local)
ca persoane juridice de drept public.
- dreptul de proprietate privată care poate avea ca titulari
persoane fizice sau persoane juridice (de stat, private, mixte) inclusiv
bunuri aparţinând domeniului privat al statului, având ca titulari statul şi
unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia acţionează ca persoane
juridice de drept privat;
- dezmembrămintele dreptului de proprietate privată: dreptul de
uzufruct (art. 703 C. civ.); dreptul de uz şi dreptul de abitaţie (art. 749 şi
750 C. civ); dreptul de servitute (art. 755 C. civ.); dreptul de superficie
(art. 693 C. civ.);
- drepturile reale reglementate de alte acte normative decât
Codul civil, din care menţionăm:
dreptul de administrare al regiilor autonome şi
instituţiilor publice (Legea nr. 15/1990, art. 40 şi 53 şi Legea
nr. 18/1991, art. 34 alin. 1 şi 2);
dreptul de concesiune asupra unor bunuri, prevăzut de
O.U.G. nr. 54/2006.
Drepturile reale accesorii sunt drepturile reale afectate
garantării unui drept de creanţă şi a căror existenţă depinde în mod
direct de existenţa dreptului garantat. Prezintă acest caracter: dreptul de
gaj, dreptul de retenţie, ipoteca, privilegiul şi garanţia reală mobiliară.
Dreptul de gaj este un drept real accesoriu mobiliar, ce conferă
titularului creditor prerogative asupra unui bun al debitorului, bun
afectat garantării unei obligaţii a acestuia. El conferă titularului
prerogativa dreptului de urmărire şi de preferinţă.
Dreptul de gaj poate fi constituit cu deposedarea debitorului de
bunul gajat fără deposedare. Bunul gajat se păstrează până la plata
datoriei sau la valorificarea lui pentru plata datoriei la creditor sau la un
terţ ori rămâne în custodia debitorului (în cazul gajului fără
deposedare).
Contractul de gaj trebuie încheiat în scris (ad probationem), cu
specificarea sumei datorate şi a bunurilor amanetate (natura, calitatea,
cantitatea lor etc.). Cel care constituie gajul trebuie să fie proprietarul
bunului dat în gaj şi să aibă capacitatea de a-l înstrăina.
Dreptulă deă retenţieă este acel drept real accesoriu în temeiul
căruia persoana care deţine un bun mobil sau imobil pe care trebuie să-l
restituie creditorului, titular al bunului, are dreptul să-l reţină până când
creditorul respectiv îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu întreţinerea
acestui bun. Acest drept are natura unei garanţii reale imperfecte.
Potrivit legii se bucură de un drept de retenţie:
- vânzătorul, asupra lucrului vândut, până la plata preţului;
- depozitarul, asupra lucrului depozitat, până la plata
99
cheltuielilor ocazionate de păstrarea lui;
- comoştenitorul, asupra imobilului supus raportului, până la
plata sumelor ce i se cuvin pentru cheltuieli sau îmbunătăţiri;
- creditorul gajist asupra bunului gajat, până la plata integrală a
datoriei, cu dobânzile şi cheltuielile aferente;
- locatarul, asupra bunului închiriat, până la plata despăgubirilor
ce-i sunt datorate de proprietar potrivit legii.
În practica judiciară s-a mai recunoscut un drept de retenţie, în
cazul:
a) posesorului de bună-credinţă al unui imobil, până la
restituirea cheltuielilor necesare şi utile făcute asupra lucrului;
b) garantului de afaceri, până la restituirea cheltuielilor făcute
în legătură cu bunurile gerate;
c) mandatarului, până la restituirea cheltuielilor făcute cu
păstrarea bunurilor ce i-au fost încredinţate în executarea mandatului.
Dreptul de retenţie nu este un drept real accesoriu, o garanţie
reală, cum este gajul sau ipoteca, după cum nu conferă creditorului
retentor nici dreptul de a folosi lucrul reţinut, de a şi-l însuşi ori de a
cere scoaterea lui la vânzare prin licitaţie publică, dar îi conferă
posibilitatea de a opune excepţia de retenţie erga omnes, oricui ar
reclama bunul, inclusiv proprietarului.
Ipoteca este o garanţie reală imobiliară constând într-un drept
real accesoriu asupra unui bun imobil determinat al debitorului, drept
care, fără a-l deposeda pe debitor de bunul ipotecat, conferă creditorului
ipotecar neplătit la scadenţă, dreptul de urmărire a imobilului în mâinile
oricărui s-ar afla, dreptul de a cere scoaterea imobilului la vânzare silită
şi dreptul de a fi plătit cu preferinţă din preţul astfel realizat.
Privilegiul este un drept real accesoriu care conferă titularului
dreptul de preferinţă în plata creanţei înaintea altor creditori ai aceluiaşi
debitor.
Altfel spus, privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, ce
decurge de regulă din calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi
creditori ai aceluiaşi debitor, chiar dacă aceştia sunt ipotecari (art. 1722,
C. civ.).
Garanţiaărealăămobiliară
Garanţiile aparţin tradiţional dreptului civil, fiind strâns legate
de instituţia obligaţiilor. Obligaţia civilă, veche ca şi dreptul, este o
prezenţă obligatorie fără de care viaţa economico-juridică nu poate fi
concepută.
Raţiunea finală a oricărei obligaţii este executarea ei. De aici
pleacă şi determinarea conceptului de garanţie. Codul civil nu dă o
definiţie a garanţiei şi nici nu face o enumerare a garanţiilor.
Numele de garanţii reale vine de la corespondentul din limba
latină a cuvântului “bun” (res).
Garanţia reală mobiliară reglementată prin Legea nr. 99/1999
constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii
oricărei obligaţii.
Acest concept de „garanţie reală mobiliară” este destinat a
înlocui termenul de „gaj” sau „amanet” folosit anterior de Codul civil şi
Codul comercial.
Legea foloseşte conceptul de „garanţie reală mobiliară” pentru
a determina raportul juridic de garanţie purtând asupra unui bun mobil
(bun afectat garanţiei).
100
Garanţia reală mobiliară este acel mijloc juridic de garantare a
oricărei obligaţii civile sau comerciale, prin afectarea unuia sau a mai
multor bunuri mobile, prezente sau viitoare din patrimoniul debitorului
sau chiar al unui terţ, pentru despăgubirea preferenţială a unui anumit
creditor, în cazul în care debitorul nu-şi va îndeplini obligaţiile rezultate
dintr-un contract principal. Astfel se realizează o anumită specializare a
garanţiei, prin desprinderea din masa patrimonială a unor bunuri asupra
cărora creditorul dobândeşte un drept de urmărire şi unul de referinţă.
Garanţia reală mobiliară are următoarele funcţii:
- de asigurare a creditului:
- de stimulare a respectării disciplinei contractuale;
- de a constitui un înlocuitor al unui raport de credit efectiv;
- de „depozit asigurator”.
Garanţia reală mobiliară este un contract accesoriu. Prin aceasta
debitorul se obligă ca, în cazul în care nu-şi va îndeplini obligaţia
rezultată dintr-un contract principal, să dea creditorului dreptul de a-şi
recupera creanţa prin executarea silită asupra unui bun mobil care este
bunul ce formează obiectul garanţiei reale.
Actul juraţilor prin care este constituită garanţia reală mobiliară
este contractul de garanţie reală, care se încheie în formă autentică sau
prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor.
Drepturiă subiectiveă civileă pureă şiă simpleă şiă drepturiă

subiectiveăcivileăafectateădeămodalităţi
După criteriu modalităţilor care afectează existenţa şi
exercitarea dreptului, distingem între drepturi pure şi drepturi simple,
drepturi afectate de modalităţi şi drepturi eventuale. Acest criteriu
reprezintă gradul de certitudine conferit titularilor.
Drepturi subiectiveă civileă pureă şiă simple sunt drepturi care

conferă titularului lor cea mai mare putere şi certitudine, producându-şi
efectele de îndată, în mod definitiv şi irevocabil, nefiind afectate de nici
o modalitate. Formează categoria cea mai cuprinzătoare a drepturilor
civile. De ex., creanţa devine scadentă şi exigibilă în momentul în care
s-a născut.
Drepturiăsubiectiveăcivileăafectateădeămodalităţi sunt drepturi

a căror naştere, exercitare sau stingere este afectată (legată) prin voinţa
părţilor de evenimente viitoare (numite generic termen şi condiţie, iar
împreună modalităţi) care afectează concomitent şi corespunzător şi
conţinutul obligaţiilor corelative.
Aceste drepturi nu oferă siguranţă deplină existenţei şi efectelor
acestora datorită elementelor specifice existente în conţinutul lor.
Drepturi eventuale (viitoare) sunt drepturile subiective cărora

în prezent le lipseşte fie obiectul, fie subiectul pasiv sau activ, fiind
incertă împrejurarea dacă obiectul lor va exista în viitor, sau dacă ele
vor aparţine unei anumite persoane. Un astfel de drept este, de ex.,
dreptul la o succesiune viitoare. Deşi puterea pe care dreptul viitor o
conferă titularului este practic inexistentă, iar certitudinea pe care o dă
este extrem de mică, totuşi nu se confundă cu expectativele, simplele
năzuinţe sau speranţe privitoare la dobândirea în viitor a unui drept
subiectiv, deoarece acestea din urmă nu intră în categoria drepturilor
101
subiective.
3.2.3.2.4. Exercitarea drepturilor subiective civile. Abuzul
de drept
Potrivit art. 15 C.civ. „Nici un drept nu poate fi exercitat în

scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi
nerezonabil, contrar bunei-credinţe”.
Pentru exercitarea dreptului subiectiv civil în doctrină se arată
că trebuie respectate cumulativ următoarele principii:
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii şi
moralei;
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale externe,
atât de ordin material (de ex. proprietarul unui teren nu poate să
construiască dincolo de linia vecinătăţii), cât şi de ordin juridic (spre
ex., creditorul nu poate pretinde debitorului său mai mult decât îi
datorează);
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale interne,
adică numai potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este
remarcat de lege;
- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă (art.
57 din Constituţie, art. 14 alin. (1) C. civ.).
Numai dacă dreptul subiectiv civil este exercitat cu
nerespectarea celor patru principii menţionate mai sus, putem afirma că
nu suntem în domeniul abuzului de drept.
S-a arătat că, în dreptul civil, prin abuz de drept se înţelege
exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor
exercitării sale. Într-o altă opinie se susţine că abuzul de drept vizează
numai ultimele două principii dintre cele patru enumerate mai sus.
3.2.3.3. Obligaţiaăcivilă
3.2.3.3.1. Definiţiaăobligaţieiăcivile
Potrivit art. 1164 C.civ. „Obligaţia este o legătură de drept în

virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar
acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată”
Dreptului subiectiv îi corespunde întotdeauna o obligaţie
juridică. Ea constă în a respecta sau a îndeplini prerogativele cuprinse în
dreptul subiectiv, sub ameninţarea unei constrângeri juridice. Obligaţia
juridică are realitate doar în corelaţie cu dreptul subiectiv, deci doar în
cadrul unui raport juridic civil în temeiul căruia una dintre părţi, numită
creditor, este îndreptăţită să pretindă celeilalte părţi, numită debitor,
săvârşirea unei prestaţii determinate (de a da, de a face sau de a nu face
ceva). Privită unilateral, din unghiul de vedere al fiecăreia dintre părţi,
obligaţia civilă reprezintă, pentru creditor, o creanţă (un drept de
creanţă), iar pentru debitor o datorie. În contractele sinalagmatice,
fiecare dintre părţi este, în acelaşi timp, atât creditor cât şi debitor al
celeilalte, având faţă de aceasta atât drepturi de creanţă cât şi datorii
corelative.
3.2.3.3.2. Elementeăconstitutiveăaleăobligaţieiăcivile
Elementele constitutive ale obligaţiei civile sunt: subiectul
102
obligaţiei, conţinutulă obligaţiei, relaţiaă juridică şi constrângerea
juridică.
Subiectulăobligaţiei
Subiectul obligaţiei numit şi subiect pasiv al raportului juridic
este cel care este ţinut să respecte sau să îndeplinească prerogativele
cuprinse în dreptul altuia. El poate fi o persoană determinată, caz în care
dreptul corespunzător obligaţiei este relativ, sau poate fi nedeterminat,
obligaţia adresându-se de data aceasta tuturor, ca o obligaţie generală
negativă de a respecta prerogativele cuprinse în dreptul subiectiv al unei
astfel de obligaţii de non-interferenţă este corelativă, de exemplu,
dreptului de proprietate.
Conţinutulăobligaţiei
Obligaţia poate consta într-o acţiune pozitivă sau într-o
abţinere. Ea poate să fie determinată sau poate consta într-o atitudine
indeterminată de respect faţă de dreptul altuia. Obligaţia pozitivă poate
consta în a da sau a face ceva (de exemplu, plata unei sume, restituirea
unui lucru, executarea unei lucrări etc.) în timp ce obligaţia negativă
constă într-o atitudine pasivă de a nu face ceva (de exemplu, a nu aduce
atingere proprietăţii altuia). Obligaţia de a nu face poate să fie
corelativă şi unui drept subiectiv relativ, caz în care constă în abţinerea
de a face ceva ce, în lipsa acestei obligaţii, ar fi putut face.
Relaţiaăjuridică
Obligaţia juridică apare pentru persoana obligată ca o legătură,
mai mult sau mai puţin directă, de supunere faţă de puterea (dreptul)
unei alte persoane. Această relaţie este strict limitată la obiectul
dreptului.
Constrângereaăjuridică
Am văzut că unul din elementele constitutive ale dreptului
subiectiv este protecţia juridică. Privită din punctul de vedere al celui
obligat, această protecţie a dreptului altuia se transformă în
constrângere juridică. Titularul dreptului subiectiv poate să ceară
concursul puterii publice pentru a face respectate sau îndeplinite, prin
constrângere prerogativele dreptului său.
3.2.3.3.3. Sensurileătermenuluiă„obligaţie”
Termenul „obligaţie” desemnează:

- însuşi raportul juridic obligaţional. În acest sens obligaţia este
legătura de drept între două persoane în virtutea căreia, una din ele,
creditorul, poate cere celeilalte, debitorul, o prestaţie sau o abţinere;
- ambele componente ale raportului juridic: drepturile pe care
părţile le dobândesc şi obligaţiile corelative pe care părţile şi le asumă;
- tot ceea ce legea sau morala cere unei persoane să facă, fără ca
aceasta să fie ţinută faţă de o altă persoană;
- ceea ce datorează în mod concret debitorul prin opoziţie faţă
de dreptul creditorului.
3.2.3.3.4. Clasificareaăobligaţiilor
Criteriileăreţinute
103
Obligaţiile sunt extrem de variate. Ele pot fi clasificate după
mai multe criterii, cele reţinute aici fiind: criteriul obiectului obligaţiei,
criteriul opozabilităţii obligaţiei, criteriul sancţiunii obligaţiei şi criteriul
sursei obligaţiei.
3.2.3.3.5. Clasificareaăobligaţiilorăînăfuncţieădeăobiectulălor
În raport cu acest criteriu, obligaţiile se împart din trei puncte

de vedere:
a) obligaţii de a da, de a face şi de a nu face;
b) obligaţii pozitive şi negative;
c) obligaţii de rezultat şi de diligenţă.
Obligaţiiădeăaăda,ăaăfaceăsauădeăaănuăface
Prin obligaţie de a da se înţelege îndatorirea juridică de a
constitui sau de a transmite drepturi reale cu privire la un bun. Rezultă
că obligaţia de a da este o obligaţie al cărei obiect constă într-o prestaţie
pozitivă abstractă, care priveşte constituirea ori strămutarea unui drept
real cu privire la un bun. Aşadar, „a da” nu înseamnă „a preda”.
Obligaţia de a face este îndatorirea juridică ce constă într-o
prestaţie pozitivă, alta decât cea la care se referă constituirea sau
strămutarea de drepturi reale cu privire la un bun, şi anume prestaţia
pozitivă de a executa o lucrare ori de a presta un serviciu sau de a preda
un lucru vândut, de a preda lucrul donat, de a presta întreţinerea în
temeiul contractului de întreţinere.
Obligaţia de a nu face este cea care are ca obiect o prestaţie
negativă, debitorul fiind ţinut să se abţină de la o acţiune sau alta. Când
obligaţia este corelativă unui drept absolut, ea constă în îndatorirea
generală şi negativă de a nu aduce atingere dreptului respectiv; când
obligaţia de a nu face este corelativă unui drept relativ, constă în
abţinerea de a face ceva ce debitorul ar fi putut face în lipsa asumării
obligaţiei respective.
Obligaţiiăcivileăpozitiveăşiăobligaţiiăcivileănegative
Obligaţiile pozitive sunt cele care constau într-o acţiune a
debitorului. Obligaţiile de a da şi a face sunt obligaţii pozitive.
Obligaţia negativă constă într-o abstenţiune a debitorului, deci este o
obligaţie de a nu face, generală sau corelativă unui drept relativ.
Interesul acestei împărţiri priveşte acordarea daunelor-interese
creditorului ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligaţiei.
Obligaţiiădeărezultatăşiăobligaţiiădeădiligenţă
Obligaţia de rezultat este cea care are ca obiect un rezultat
determinat, fapt care îi face pe unii autori să o numească şi obligaţie
determinată. Obligaţia se consideră executată doar dacă rezultatul
urmărit a fost atins. De exemplu, obligaţia cărăuşului de a transporta
lucrul încredinţat în acest scop la destinaţie.
Obligaţia de diligenţă, numită şi obligaţie de mijloace constă în
îndatorirea debitorului de a tinde către atingerea unui scop, depunând în
acest sens toată stăruinţa, toate diligenţele impuse de obţinerea
rezultatului, fără a se pretinde şi ca el să atingă rezultatul. De exemplu,
medicul nu se angajează să însănătoşească bolnavul, ci să facă tot ce
medicina poate face în vederea acestui rezultat, obligaţia unei persoane
de a pregăti un elev în vederea unui examen.
104
Această distincţie este capitală în materia probei: neîndeplinirea
obligaţiei de rezultat naşte în sarcina debitorului prezumţia de culpă,
acesta trebuind să facă proba nevinovăţiei sale. La obligaţiile de
diligenţă răspunderea este mai diminuată, fiind atrasă numai pentru
culpă gravă (rea-credinţă), aceasta trebuie probată de creditor.
3.2.3.3.6. Clasificareaă obligaţiiloră înă funcţieă deă

opozabilitatea lor
Potrivit acestui criteriu, obligaţiile se clasifică în obligaţii

obişnuite, obligaţii opozabile terţilor şi obligaţii reale.
Obligaţiileăcivileăobişnuite sunt obligaţiile ce revin debitorului

faţă de care s-au născut. Îndatorirea revine debitorului care s-a obligat.
Această obligaţie este opozabilă numai între părţi, tot astfel cum se
întâmplă şi cu dreptul de creanţă. Acestea reprezintă majoritatea
obligaţiilor civile.
Obligaţiileăopozabileăterţiloră(scriptae in rem) sunt obligaţiile

strâns legate de un bun, în aşa fel încât creditorul îşi poate realiza
dreptul său numai cu concursul titularului actual al dreptului real asupra
bunului respectiv, şi el ţinut la îndeplinirea unei obligaţii anterioare,
creată fără participarea sa. Cu titlu de exemplu amintim obligaţia
cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de
locaţiune de a respecta locaţiunea (art. 1799 C. civ.).
Obligaţiaărealăă(propter rem) constă în îndatorarea ce revine,

potrivit legii, celui ce deţine un bun în considerarea importanţei
deosebite a bunului respectiv pentru societate. Intră în categoria
obligaţiilor reale obligaţia deţinătorului unui bun din patrimoniul
naţional de a-l conserva sau obligaţia deţinătorului unui teren agricol de
a-l cultiva; obligaţia de granituire; îndatorirea de a contribui la
cheltuielile efectuate cu întreţinerea zidului comun.
3.2.3.3.7. Clasificareaăobligaţiilorăînăfuncţieădeăsancţiune
Potrivit acestui criteriu obligaţiile sunt perfecte şi imperfecte.

Obligaţia perfectă este obligaţia a cărei executare este asigurată.
În caz de neexecutare de bună voie de către debitor, prin acţiunea în
justiţie în vederea obţinerii unui titlu executoriu, pe baza căruia se poate
trece la executarea silită.
Obligaţia imperfectă (sau naturală) este obligaţia a cărei
executare nu poate fi obţinută pe cale silită, ci numai în mod voluntar,
dar a cărei executare îl împiedică pe debitor să ceară repetiţiunea
(restituirea prestaţie). Un exemplu de obligaţie civilă imperfectă îl
găsim înscris în art. 2506 alin. (2) C.civ.: „Cel care a executat de
bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris, nu are dreptul
să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că
termenul prescripţiei era împlinit.”
105
3.2.3.3.8. Clasificareaăobligaţiilorăînăfuncţieădeăsursaălor
Sursa obligaţiei este actul sau faptul juridic din care legea face
să rezulte obligaţia.
Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de
afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită,
precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei
obligaţii.
3.2.3.3.9. Categoriiădeăobligaţiiăcomplexe
Obligaţiiădivizibileăşiăobligaţiiăindivizibile
A. Obligaţiile divizibile pot fi conjuncte sau solidare.
a) Obligaţia este conjunctă între mai mulţi debitori atunci când
aceştia sunt obligaţi faţă de creditor la aceeaşi prestaţie, dar fiecare
dintre ei nu poate fi constrâns la executarea obligaţiei decât separat şi în
limita părţii sale din datorie.
b) Obligaţia este conjugată între mai mulţi creditori atunci când
fiecare dintre aceştia nu poate să ceară de la debitorul comun decât
executarea părţii sale din creanţă.
c) Obligaţia este solidară între creditori, fiecare având dreptul
de a cere executarea întregii obligaţii şi de a da chitanţă liberatorie
pentru tot. Această solidaritate există dacă este stipulată în mod expres.
d) Obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt
obligaţi la aceeaşi prestaţie astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat
pentru întreaga obligaţie. Această solidaritate există când este stipulată
expres de părţi sau este prevăzută de lege.
B. Obligaţii indivizibile
Există acest tip de obligaţii dacă au fost stipulate în mod expres.
Obligaţia indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori şi nici
între moştenitorii acestora.
Fiecare dintre debitori sau dintre moştenitorii acestora poate fi
constrâns separat la executarea întregii obligaţii şi, respectiv, fiecare
dintre creditori sau dintre moştenitorii acestora poate cere executarea
integrală, chiar dacă obligaţia nu este solidară (art. 1425 C.civ.).
Obligaţiiăalternativeăşiăfacultative
A. Obligaţii alternative, când au ca obiect două prestaţii
principale, iar executarea uneia dintre acestea îl eliberează pe debitor de
întreaga obligaţie.
Debitorul nu poate executa şi nici nu poate fi constrâns să
execute o parte dintr-o prestaţie şi o parte din cealaltă.
Dacă una din prestaţii a devenit imposibil de executat chiar din
culpa sa, debitorul este obligat să execute cealaltă prestaţie.
B. Obligaţii facultative.
Obligaţia este facultativă atunci când are ca obiect o singură
prestaţie principală de care debitorul se poate însă libera executând o
altă prestaţie determinată.
106
Secţiuneaăaă4-a.
Obiectul raportului juridic. Bunurile
3.2.4.1. Definiţiaăobiectuluiăraportuluiăjuridicăcivil
Prin obiect al raportului juridic înţelegem acţiunea sau

inacţiunea la care este îndreptăţit subiectul activ şi de care este ţinut
subiectul pasiv.
Obiectul raportului juridic civil delimitează deci conduita
subiectelor de drept în cadrul raportului juridic civil concret.
Ca element structural al raportului juridic civil, obiectul este
corelat conţinutului acestuia, în timp ce drepturile şi obligaţiile ce
alcătuiesc conţinutul raportului juridic reprezintă posibilităţi juridice ale
unor acţiuni sau îndatoriri juridice, obiectul raportului de drept cuprinde
realizarea acestora, însăşi conduita permisă părţilor.
Acţiunea permisă subiectului poate consta în transmiterea unui
drept real (a da) ori într-un fapt personal (a face, a nu face).
Când conduita permisă subiectului constă în transmiterea unui
drept asupra unui lucru (a da), acesta este privit ca obiect derivat
(material) al obiectului raportului juridic.
De-a lungul timpului obiectul raportului juridic civil a fost
perceput diferit în doctrina juridică. Astfel, unii autori au susţinut că
obiectul nu este un element necesar al raportului juridic întrucât el ar
desemna numai lucrurile materiale, care nu sunt prezente totdeauna în
raporturile civile (unele raporturi permiţând numai acţiuni sau
inacţiuni). În această ultimă ipoteză, raportul juridic ar fi lipsit de
obiect.
Într-o altă opinie, obiectul trebuie înţeles după cum raportul
juridic este real (se referă la drepturi reale) sau personal (se referă la
drepturi de creanţă), în prima ipoteză obiectul ar fi constituit din lucru,
iar în ipoteza secundă, din acţiuni la care este îndreptăţit subiectul activ
ori la care este îndatorat subiectul pasiv.
În consideraţia caracterului său social, opinia dominantă
consideră că obiectul raportului juridic îl formează conduita părţilor,
acţiunile şi abstenţiunile permise sau impuse lor. Lucrurile şi valorile
personal nepatrimoniale sunt elemente exterioare relaţiei sociale care nu
pot fi incluse obiectului raportului social. Când însă acţiunile sau
abstenţiunile părţilor se referă la lucruri exterioare raportului juridic
acestea pot fi apreciate ca obiect derivat.
3.2.4.2. Bunurile – obiect derivat al raportului juridic civil
3.2.4.2.1. Noţiune.ăCorelaţiaădintreăbunuriăşiăpatrimoniu
Conceptul de bun este o categorie juridică grefată pe noţiunea

de lucru.
Potrivit art. 535 C.civ. „Sunt bunuri lucrurile, corporale sau
necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.”
Prin bun înţelegem orice lucru în privinţa căruia pot exista
drepturi şi obligaţii patrimoniale (adică valori deja sociale). Bunul
107
reprezintă o valoare economică.
În sens juridic, bunul este acel lucru care îndeplineşte trei
condiţii cumulative:
- este util omului;
- are o valoare economică, fiind susceptibil de apreciere în bani;
- poate fi apropiat sub forma unui drept patrimonial.
Altfel spus, bunurile sunt lucruri care satisfac o trebuinţă
umană, au o valoare economică şi sunt susceptibile de apropiere sub
forma unor drepturi patrimoniale.
Lucrurile care nu întrunesc cumulativ condiţiile arătate nu sunt
bunuri în sens juridic. Astfel, aerul atmosferic, apa mărilor, lumina
soarelui, deşi utile omului, nu au o valoare economică şi nu sunt
susceptibile de apropiere directă sub forma unor drepturi patrimoniale,
astfel încât nu sunt considerate bunuri.
Termenul bun poate fi înţeles în două accepţiuni:
- în sens restrâns, ca lucruri şi animale, susceptibile a face
obiectul unor drepturi şi obligaţii patrimoniale;
- în sens larg orice element al activului patrimonial al unei
persoane (adică atât lucrul propriu-zis, cât şi drepturile referitoare la
lucrul respectiv).
3.2.4.2.2. Clasificarea bunurilor
Bunuriăaflateăînăcircuitulăcivilăşiăbunuriăscoaseădinăcircuitul
civil
După regimul circulaţiei juridice distingem între bunuri aflate
în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt acelea care pot face
obiectul actelor juridice civile. De regulă bunurile sunt în circuitul civil.
Scoaterea bunului din circuitul civil poate fi făcută numai prin lege.
Bunurile aflate în circuitul civil pot circula liber, fără nici o restricţie ori
pot fi supuse unui regim restrictiv, din motive de necesitate publică
(arme, muniţii, substanţe explozive, toxice etc.).
Bunurile scoase din circuitul civil sunt acelea ce nu pot face
obiectul unor acte juridice civile ca urmare a unei dispoziţii exprese a
legii. Aşa spre exemplu, art. 5 alin (2) din Legea nr. 18/1991 dispune că
„terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul
civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra
lor este imprescriptibil.” Potrivit art. 136 alin (4) din Constituţie,
bunurile aparţinând domeniului public sunt scoase din circuitul civil.
Ele sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Interesul juridic al acestei clasificări constă în aceea că
nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulaţia juridică a unor
bunuri ori care supun unor condiţii actele juridice referitoare la anumite
bunuri, atrag de multe ori, pe lângă nulitatea absolută a actelor
încheiate, şi răspunderea penală sau administrativă.
Circuitul civil este o parte componentă a circuitului juridic,
cuprinzând totalitatea faptelor şi actelor juridice în virtutea cărora se
nasc raporturi juridice de drept civil. Se află în circuitul civil toate
bunurile şi valorile susceptibile de a fi dobândite, conservate,
administrate sau înstrăinate prin acte juridice de drept civil.
Bunuri imobileăşiăbunuriămobile
108
După natura lor distingem bunuri mobile şi imobile (art. 536
Cod civil).
Bunurile mobile (mişcătoare) se subclasifică în bunuri prin
natura lor, bunuri mobile prin determinarea legii, bunuri mobile prin
anticipaţie.
Potrivit art. 539 alin (1) C.civ. „Bunurile pe care legea nu le
consideră imobile sunt bunuri mobile.” Alineatul 2 al art. 539 C.civ.
precizează că „Sunt bunuir mobile şi undele electromagnetice sau
asimilate acestora, precum şi energia de orice fel produse, captate şi
transmise, în condiţiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său,
indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora.”
Bunurile mobile prin natura lor sunt cele care se transportă de
la un loc la altul şi care se mişcă de la sine (animalele) sau cu ajutorul
unei puteri străine (lucrurile neînsufleţite).
Bunurile mobile prin determinarea legii sunt, potrivit art. 539
C. civ., obligaţiile şi acţiunile care au ca obiect sume exigibile sau
bunuri mobile, acţiuni sau interese în companii de finanţe, de comerţ
sau industriale, chiar dacă capitalul acestora este format din imobile.
Sunt, de asemenea, mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue
sau pe viaţă asupra statului sau particularilor. Fac parte din această
categorie:
- toate drepturile care au ca obiect un bun mobil cu excepţia
dreptului de proprietate;
- drepturi de creanţă ce au ca obiect obligaţia de a da privitoare
la un bun mobil, a face, a nu face;
- prerogativele cu conţinut patrimonial derivate din dreptul de
creaţie intelectuală; acţiunile în justiţie privind drepturi mobiliare;
acţiunile şi interese în societate (părţi sociale); obligaţiunile emise de
societăţile pe acţiuni.
Potrivit art.540 C.civ. „Bogăţiile de orice natură ale solului şi
subsolului, fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile încorporate
în sol devin mobile prin anticipaţie, atunci când, prin voinţa părţilor,
sunt privite în natura lor individuală în vederea detaşării lor.”
Bunuri mobile prin anticipaţie sunt bunuri imobile prin natura
lor, dar pe care părţile unui act juridic le consideră mobile prin
anticipaţie, în temeiul a ceea ce vor deveni în viitor, precum: recoltele şi
fructele neculese încă, materialul neextras al unei cariere (piatră,
marmură, petrol etc.) (art. 540 C.civ.).
Caracterul mobil al acestor bunuri se manifestă numai în
raporturile dintre părţile actului juridic, pentru terţi, ele fiind bunuri
imobile, dacă nu sunt notate în cartea funciară.
Bunurile imobile sunt bunurile nemişcătoare. Ele se
subclasifică în: imobile prin natura lor, imobile prin obiectul lor şi
imobile prin destinaţie.
Bunurile imobile prin natura lor sunt enumerate de art. 537 C.
civ.: terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile prinse în
rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter
permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor
submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod
natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent.
În temeiul art. 542 C.civ. „Dacă nu se prevede altfel, sunt
supuse regulilor referitoare la bunurile imobile şi drepturile reale asupra
acestora.”
Potrivit art. 538 C.civ. (1) „Rămân bunuri imobile materialele
109
separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou
întrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi
părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta,
dacă sunt destinate spre a fi integrate.”
(2) „Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor
vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această
destinaţie.”
Din interpretarea acestei dispoziţii rezultă că intră în această
categorie, orice drept real (cum este dreptul de proprietate de uzufruct,
de uz sau de abitaţie, de servitute, superficie sau ipotecă) sau drept de
creanţă dacă are ca obiect un bun imobil, precum şi orice acţiune în
justiţie referitoare la un bun imobil (ca de ex., acţiunea în revendicare
imobiliară, acţiunea confesorie, acţiunea ipotecară, acţiunea în rezoluţia
unei vânzări imobiliare, acţiunea în revocarea donaţiei unui imobil etc.).
Bunurile imobile prin destinaţie sunt bunuri mobile prin
natura lor, dar sunt considerate imobile datorită destinaţiei ce li s-a dat
(de a servi ca accesoriu pentru uzul şi exploatarea unui imobil). Pentru
existenţa acestei categorii, se cer întrunite următoarele condiţii:
- ambele bunuri să fi aparţinut aceluiaşi proprietar în momentul
fixării destinaţiei;
- între cele două bunuri să existe un raport de accesorietate legat
fie de exploatare sau serviciul fondului principal. Fie de ataşarea
materială faţă de fond.
Sunt asemenea bunuri: bunurile destinate exploatărilor agricole,
exploatările industriale sau comerciale; bunuri mobile pe care
proprietarul le-a aşezat perpetuu către fond (etalate durabil cu gips,
ciment, var) ori care nu pot fi scoase fără a deteriora fondul sau pe ele
însele (statui, ornamente, tablouri, oglinzi etc.).
Clasificarea bunurilor în mobile şi imobile prezintă interes
juridic din următoarele puncte de vedere:
- bunurile imobile se bucură de o protecţie legală mai puternică;
unele bunuri mobile (nave, aeronave, fondul de comerţ etc.) au un
regim juridic asemănător imobilelor;
- înstrăinarea imobilelor este supusă unor condiţii de publicitate
prin registrele de publicitate (cartea funciară, reglementată de Legea nr.
7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară cu scopul de a face
actul opozabil terţilor; transmisiunea bunurilor mobile nu este supusă
măsurilor de publicitate cu excepţia unei mici categorii de bunuri (nave,
aeronave);
- posesia mobiliară de bună credinţă valorează titlu de
proprietate, potrivit art. 935 C. civ., în temeiul unei prezumţii legale
irefragabilă de proprietate;
- posesia mobiliară este apărată prin acţiuni posesorii, iar
proprietatea imobiliară, prin acţiuni în revendicare;
- posesia imobiliară îndelungată şi în condiţiile legii permite
dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului-obiect prin
uzucapiune;
- bunurile imobile proprietate comună a soţilor pot fi înstrăinate
numai cu consimţământul expres al ambilor soţi, în timp ce în cazul
înstrăinării bunurilor mobile funcţionează regula mandatului tacit
reciproc între soţi.
O condiţie importantă la înstrăinarea bunurilor imobile este
capacitatea deplină de exerciţiu a înstrăinătorului; acţiunea în materie
imobiliară este de competenţa instanţei locului situării bunului, în timp
110
ce în materie mobiliară competenţa este a instanţei domiciliului
pârâtului; în dreptul internaţional privat, legea aplicabilă în materie
imobiliară este legea statului în care se găsesc bunurile (lex rei sitae),
iar în materie mobiliară, în privinţa anumitor categorii de bunuri (nave,
aeronave) se aplică legea statului sub al cărui pavilion navighează, iar
mărfurile în tranzit sunt supuse legii locului de expediţie.
Bunuriădeterminateăindividualăşiăbunuriădeterminateăgeneric
După caracterul modului de determinare, distingem între bunuri
certe, individual determinate (res certa) şi bunuri generic determinate
(res genera).
Bunurile individual determinate sunt acelea care, prin natura lor
sau prin voinţa părţilor, sunt individualizate prin elemente specifice,
care îl deosebesc de alte lucruri asemănătoare, particularizându-l ca
entitate distinctă.
Caracterul de bun individual determinat (cert) poate rezulta din
chiar natura lucrului (cum este cazul oricărui unicat, fie el manuscrisul
original al unei lucrări literare sau ştiinţifice, o anumită pictură sau
sculptură etc.) sau din voinţa părţilor exprimată în cuprinsul unui act
juridic (de ex., un radio-receptor, produs fabricat în serie).
Clasificarea bunurilor individual determinate prezintă interes
juridic din următoarele puncte de vedere:
- transferul dreptului de proprietate asupra unui bun cert de la o
persoană la alta operează de regulă, în chiar momentul încheierii
contractului şi prin simplul efect al acestuia.
- riscul pieirii fortuite a unui bun cert este suportat de creditorul
obligaţiei de predare a acelui lucru şi nu de debitorul obligaţiei
respective, care este exonerat de obligaţia de a-l preda, afară numai dacă
fusese pus în întârziere şi nu dovedeşte că lucrul ar fi pierit şi la
creditor, în cazul în care i l-ar fi dat.
Bunurile generice sunt acelea care prezintă însuşiri specifice
speciei din care fac parte, individualizarea lor făcându-se prin numărare,
cântărire, măsurare (5m stofă, 3 kg pere etc.). Au acest caracter: banii,
combustibilul, cerealele, produsele fabricate în serie etc. Prin act juridic
un bun generic poate fi considerat de părţi ca bun cert. Caracterul
generic al bunului, în cazul înstrăinării prin contracte translative de
proprietate antrenează următoarele consecinţe:
- dreptul de proprietate se transmite la dobânditor într-un
moment ulterior încheierii contractului, şi anume atunci când se
individualizează bunul prin numărare, măsurare, cântărire etc.;
- debitorul obligaţiei de predare a lucrului nu este exonerat de
această obligaţie când lucrul piere fortuit, acesta putând fi înlocuit cu
altul de acelaşi gen (genera non pereunt);
- locul plăţii este domiciliul debitorului.
Bunuriăfungibileăşiăbunuriănefungibile
După caracterul posibilităţii de înlocuire în executarea unei
obligaţii, distingem între bunuri fungibile şi nefungibile.
Potrivit art. 543 (2) C.civ. „sunt fungibile bunurile
determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi
înlocuite unele prin altele în executarea unei obligaţii.”
Bun fungibil care, fiind determinat prin caractere generice, este
susceptibil de înlocuire cu altul de acelaşi fel, în executarea unei
obligaţii. Posibilitatea ca un lucru să fie înlocuit cu altul în executarea
111
unei obligaţii decurge din voinţa părţilor. În consecinţă, prin act juridic
se poate stabili că sunt fungibile şi lucruri individual determinate sau
dimpotrivă, că lucruri de gen nu sunt fungibile. (art. 543 alin. 3 C.civ.)
Bun nefungibil care, fiind determinat prin caractere individuale,
nu este susceptibil de a fi înlocuit cu un alt bun în executarea unei
obligaţii. Caracterul nefungibil rezultă din voinţa părţilor, de aceea, prin
acte juridice se poate stabili că sunt nefungibile şi lucruri determinate
prin caractere generice ( de ex., că sunt fungibile chiar unele lucruri
determinate prin caractere individuale).
Bunuriăfrugifereăşiăbunuriănefrugifere
După criteriul producerii fructelor, bunurile se clasifică în
bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere.
Bun frugifer, susceptibil de a produce fructe (naturale,
industriale sau civile) periodic, fără consumarea substanţei sale. Prin
fructe înţelegem alte bunuri ori produse.
Bun nefrugifer, care nu este susceptibil de a produce fructe
(naturale, industriale sau civile), adică nu are însuşirea de a da naştere,
periodic, la produse fără consumarea substanţei sale.
Potrivit art. 547 C.civ. „Produsele bunurilor sunt fructele şi
productele.”
Art. 548 (1) C.civ. defineşte fructele ca reprezentând acele
produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa
acestuia şi distinge trei categorii de fructe: naturale, industriale şi civile.
Fructele civile se numesc şi venituri.
Potrivit art. 548 alin (2) C.civ. „Fructele naturale sunt produsele
directe şi periodice ale unui bun, obţinute prin intervenţia omului, cum
ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul
animalelor.”
Art. 548 alin (3) C.civ. prevede că „Fructele industriale sunt
produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al
intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.”, iar potrivit art. 548
alin (4) c.civ. „Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea
bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum
chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.”
Fructele trebuie deosebite de producte.
Art. 549 C.civ. defineşte productele ca fiind „produsele obţinute
dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum
copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea.
Cu privire la dobândirea fructelor şi a productelor, art. 550 alin
(1) C.civ. prevede că „Fructele şi productele se cuvin proprietarului,
dacă prin lege nu se dispune altfel.”
Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se
dobândeşte la data separării de bunul care le-a produs (art. 550 alin (2) C.civ.).
Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobândeşte zi
cu zi (art. 550 alin (3) C.civ.).
Cel care, fără acordul proprietarului, avansează cheltuielile
necesare pentru producerea şi perceperea fructelor sau productelor,
poate cere restituirea cheltuielilor. În acest caz, produsele sau
contravaloarea acestora pot fi restituite până la restituirea cheltuielilor.
Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului la
predarea produselor ori a contravalorii acestora dacă furnizează o
garanţie îndestulătoare (art. 550 alin (4, 5) C.civ.).
112
Bunuri consumptibileăşiăbunuriăneconsumptibile
După cum folosirea lor implică sau nu consumarea lor,
distingem între bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile.
Potrivit art. 544 alin (2) C.civ. „Sunt consumptibile bunurile
mobile a căror întrebuinţare obişnuită implică înstrăinarea sau
consumarea substanţei.” (3) Un bun consumptibil prin natura sa poate
deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se schimbă
întrebuinţarea.”
Bun consumptibil, a cărui folosinţă presupune distrugerea sau
înstrăinarea lui la prima întrebuinţare, posesorul neputându-şi reînnoi
actele de folosinţă. Fac parte din această categorie, de ex.: alimentele,
combustibilul, banii etc. În principiu, caracterul unui lucru de a fi
consumptibil decurge în mod obiectiv, din natura acelui lucru şi nu din
voinţa oamenilor. Prin excepţie, intenţia părţilor, scopurile urmărite, pot
determina ignorarea acestui caracter şi considerarea ca neconsumptibile
a unor lucruri consumptibile prin natura lor. Astfel, monezile dintr-o
salbă încetează de a fi consumptibile, împrejurare ce devine şi mai
evidentă atunci când ele sunt împrumutate unui muzeu spre a fi expuse
într-o vitrină.
Bunurile consumptibile nu pot face obiectul unor acte juridice
care implică îndatorirea de restituire a lucrului în individualitatea sa
(cum sunt: împrumutul de folosinţă, constituirea unui drept de uzufruct
etc.), ci numai a actelor care îndreptăţesc la consumarea lucrurilor, cu
obligaţia restituirii altora de acelaşi fel (cum sunt: împrumutul de
consumaţie (ulei, zahăr), constituirea unui cvasiuzufruct etc.)
Bun neconsumptibil care poate face obiectul unor acte de
folosinţă repetate, fără a-şi pierde fiinţa (chiar dacă între timp s-ar uza)
sau fără a trebui să treacă în alt patrimoniu. Fac parte din această
categorie, de ex.: pământul, clădirile, utilajele etc.
Caracterul neconsumptibil al unui bun decurge din natura sa.
Numai bunurile neconsumptibile pot face obiectul unor acte
juridice care implică îndatorirea de restituire a lucrului în
individualitatea lui (cum sunt dreptul de uzufruct, dreptul
comodatarului de a se folosi de lucrul împrumutat).
Bunuriădivizibileăşiăbunuriăindivizibile
După cum pot fi sau nu divizate, distingem între bunuri
divizibile şi bunuri indivizibile.
Potrivit art. 545 alin (2) c.civ. „Bunurile care pot fi împărţite în
natură fără a li se schimba destinaţia sunt bunuri indivizibile.”
Bun divizibil care poate fi împărţit în mai multe fragmente
(părţi, bucăţi etc.) fără ca prin aceasta să i se schimbe destinaţia (de ex.
o cantitate de 100l vin poate fi aşezată în butoaie de diferite mărimi; un
cupon de stofă măsurând 100m poate fi împărţit în cupoane mai mici
etc.). Divizibilitatea rezultă din natura lucrului.
Bun indivizibil, care nu poate fi împărţit în mai multe
fragmente, părţi, bucăţi etc., fără a i se schimba destinaţia (de ex. o
haină, o maşină de scris, un calculator, un tablou, un animal viu etc.).
Indivizibilitatea unui lucru rezultă din natura lui. Pentru aplicarea aceste
clasificări se poate utiliza atât un criteriu obiectiv (însuşirile naturale ale
lucrului) cât şi un criteriu subiectiv fondat pe voinţa părţilor exprimată
în actul încheiat. Prin act juridic, un bun divizibil poate fi considerat
indivizibil.
Această diviziune are aplicaţie în materia partajului (împărţelii).
113
Bunurile indivizibile fie se atribuie unuia dintre coindivizari cu
obligaţia de a-i despăgubi pe ceilalţi, fie se vinde şi preţul se împarte.
Bunuriăcorporaleăşiăbunuriăincorporale
După cum pot fi percepute prin simţuri, bunurile pot fi
corporale sau incorporale (necorporale).
Bun corporal care are o existenţă materială.
Bun necorporal (incorporal), care nu are o existenţă materială,
ci este constituit numai din elemente abstracte. De exemplu:
a) proprietăţile incorporale (fondul de comerţ, drepturile de
proprietate industrială, drepturile de autor);
b) titlurile de valoare (acţiunile, obligaţiile, instrumentele
financiare derivate sau orice alte titluri de credit încadrate de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie, precum şi efectele
de comerţ (cambia, biletul la ordin şi cecul);
c) drepturile de creanţă;
Această clasificare a bunurilor este importantă, juridic, în ce
priveşte:
- dobândirea proprietăţii mobiliare ca efect al posesiei de bună-
credinţă, care operează doar pentru mobilele corporale potrivit art. 939
C. civ.;
- dobândirea proprietăţii prin simpla tradiţie (remitere), care
operează cu privire la bunurile corporale, iar nu şi incorporale;
- titlurile de valoare, care se transmit diferit, după cum sunt: la
purtător (prin tradiţiune), nominale (prin cesiune) ori la ordin (prin gir
ori andosament).
Bunuriăsesizabileăşiăbunuriăinsesizabile
După cum pot fi supuse urmăririi şi executării silite sunt bunuri
sesizabile şi bunuri insesizabile.
Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executării silite a
debitorului.
Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmărit silit pentru plata
unei datorii.
Bunuriăprincipaleăşiăbunurileăaccesorii
Potrivit art. 546 alin (1) C.civ. „Bunul care a fost destinat, în
mod stabil şi exclusiv, întrebuinţării economice a altui bun este
accesoriu atât timp cât satisface această utilizare.”
(2) Destinaţia comună poate să fie stabilită numai de
proprietarul ambelor bunuri.
(3) Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situaţia
juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare
a bunului principal.
(4) Încetarea calităţii de bun accesoriu nu poate fi opusă unui
terţ care a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul principal.
(5) Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal
nu îi înlătură această calitate.
(6) Drepturile unui terţ privitoare la un bun nu pot fi încălcate
prin transformarea acestuia în bun accesoriu.
3.2.4.2.3.ăAlteăclasificăriăaleăbunurilor
- bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat;

- bunuri comune ale soţilor şi bunuri proprii.
114
Concepte privind: raportul juridic civil, cesiunea de creanţă, subrogaţia personală, novaţia,
dreptul subiectiv civil, dreptul patrimonial, nepatrimonial, obligaţia civilă, obiectul raportului juridic
civil, obligaţia perfectă, imperfectă, bun fungibil, frugifer, accesoriu, incorporal.
Întrebăriădeăcontrolăşiăteme de dezbatere
1. Cum este definit raportul juridic civil?
2. Care sunt caracterele generale comune raporturilor juridice?
3. Ce se înţelege prin izvor al raportului juridic civil?
4. Care sunt elementele constitutive ale raportului juridic civil?
5. Care sunt părţile sau subiectele raportului juridic civil?
6. Definiţi raportul juridic simplu.
7. Când suntem în prezenţa pluralităţii de subiecte?
8. Ce este pluralitatea de subiecte activă, pasivă sau mixtă?
9. Ce este cesiunea de creanţă?
10. Ce reprezintă subrogaţia personală?
11. Ce reprezintă novaţia?
12. Ce este stipulaţia pentru altul?
13. Ce este poprirea?
14. Care sunt elementele capacităţii civile?
15. În ce constă capacitatea de folosinţă a persoanei fizice?
16. Când dobândeşte persoana fizică capacitatea de folosinţă?
17. Când încetează capacitatea de folosinţă a persoanei fizice?
18. Explicaţi de ce este inalienabilă capacitatea de folosinţă a persoanei fizice!
19. Ce reprezintă capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice?
20. Care sunt etapele capacităţii de exerciţiu?
21. Ce cuprinde conţinutul raportului juridic civil?
22. Cum este definit dreptul subiectiv civil?
23. Definiţi dreptul subiectiv civil absolut.
24. Cum este definit dreptul subiectiv civil relativ?
25. Ce este dreptul patrimonial?
26. Ce este dreptul personal nepatrimonial?
27. Cum este definit dreptul real principal?
28. Enumeraţi câteva drepturi reale principale!
29. Cum este definit dreptul real accesoriu?
30. Enumeraţi câteva drepturi reale accesorii!
31. Caracterizaţi drepturile subiective civile pure şi simple!
32. Care sunt drepturile civile afectate de modalităţi?
33. Care sunt drepturile eventuale?
34. Ce se înţelege prin abuz de drept?
35. Ce reprezintă obligaţia civilă?
36. Care sunt elementele constitutive ale obligaţiei civile?
115
37. Care sunt criteriile pentru clasificarea obligaţiilor?
38. Ce se înţelege prin obligaţia de a da?
39. Ce reprezintă obligaţia de a face?
40. În ce constau obligaţiile civile pozitive?
41. Ce este obligaţia de rezultat?
42. În ce constă obligaţia de diligenţă?
43. Cum este definită obligaţia civilă obişnuită?
44. Care sunt obligaţiile opozabile terţilor?
45. Ce reprezintă o obligaţie reală?
46. Ce reprezintă obligaţia perfectă?
47. Ce reprezintă obligaţia imperfectă?
48. Ce se înţelege prin obiect al raportului juridic?
49. Care sunt bunurile aflate în circuitul civil?
50. Care sunt bunurile scoase din circuitul civil?
51. Care sunt bunurile mobile prin natura lor?
52. Care sunt bunurile mobile prin determinarea legii?
53. Ce sunt bunurile mobile prin anticipaţie?
54. Care sunt bunurile imobile prin natura lor?
55. Ce fel de bunuri sunt undele electromagnetice, precum şi energia de orice fel?
56. Ce sunt bunurile individual determinate?
57. Ce se înţelege prin bunuri fungibile şi nefungibile?
58. Ce se înţelege prin bun frugifer şi nefrugifer?
59. Cum sunt definite productele?
60. Cum sunt definite fructele?
61. Ce sunt bunurile consumptibile şi neconsumptibile?
62. Ce este un bun divizibil ş indivizibil?
63. Care sunt bunurile corporale şi incorporale?
64. Ce este un bun accesoriu?
65. Ce se înţelege prin bun sesizabil şi insesizabil?
116
1. Faptele juridice sunt împrejurări care, potrivit legii, determină apariţia, modificarea sau
stingerea raporturilor juridice civile.
2. Obligaţia solidară activă este aceea în care fiecare creditor poate cere debitorului întreaga
datorie.
1. Posesiune este o stare de:

a) drept;
b) fapt;
c) drept şi fapt.
A) a+c;
B) b+a;
C) b.
2. Caracterul generic al bunului fungibil, în cazul înstrăinării prin contract translativ de

proprietate, antrenează transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului respectiv:
a) la data încheierii contractului;
b) la momentul individualizării bunului;
c) la momentul stabilit de părţi.
A) b;
B) a+c;
C) a+b.
117
Codul civil.
Stătescu C., Bîrsan C., Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti,
2002.
118
ACTUL JURIDIC CIVIL
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăNoţiuneaăşiăclasificareaăactelorăjuridiceăcivile
4.2.1.1. Noţiunea actului juridic civil
4.2.1.2. Clasificarea actelor juridice civile
4.2.1.2.1. Acte juridice unilaterale, acte juridice bilaterale şi acte juridice
multilaterale
4.2.1.2.2. Acte juridice cu titlu oneros şi acte juridice cu titlu gratuit
4.2.1.2.3. Acte juridice constitutive, acte juridice translative şi acte juridice
declarative
4.2.1.2.4. Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare şi acte juridice
de dispoziţie
4.2.1.2.5. Acte juridice patrimoniale şi acte juridice nepatrimoniale
4.2.1.2.6. Acte juridice consensuale, acte juridice solemne (formale) şi acte
juridice reale
4.2.1.2.7. Acte juridice civile între vii şi acte juridice pentru cauză de moarte
4.2.1.2.8. Acte juridice civile subiective şi acte juridice civile condiţie
4.2.1.2.9. Acte juridice civil pure şi simple şi acte juridice civile afectate de
modalităţi
4.2.1.2.10. Acte juridice civile principale şi acte juridice accesorii
4.2.1.211. Acte juridice civile cauzale şi acte juridice civile abstracte
4.2.1.2.12. Acte juridice civile strict personale şi acte juridice civile care pot fi
încheiate şi prin reprezentant
4.2.1.2.13. Acte juridice civile numite şi acte juridice civile nenumite
4.2.1.2.14. Acte juridice civile cu executare dintr-o dată şi acte juridice civile cu
executare succesivă
Secţiuneaăaă2a.ăCondiţiile de fond ale actului juridic civil
4.2.2.1. Definiţie. Terminologie
4.2.2.2. Clasificarea condiţiilor actului juridic civil
4.2.2.3. Capacitatea de a încheia actul juridic civil
4.2.2.3.1. Noţiune
4.2.2.3.2. Principiul capacitaţii de a încheia acte juridice şi excepţia incapacităţii
4.2.2.4. Consimţământul
4.2.2.4.1. Definiţia consimţământului
4.2.2.4.2. Corelaţia dintre consimţământ şi voinţa juridică. Principiile voinţei
juridice în dreptul civil
4.2.2.4.3. Cerinţele valabilităţii consimţământului
4.2.2.4.4. Viciile de consimţământ
4.2.2.4.5. Eroarea
4.2.2.4.6. Dolul (viclenia)
4.2.2.4.7. Violenţa
4.2.2.4.8. Leziunea
4.2.2.5. Obiectul actului juridic civil
4.2.2.5.1. Noţiune
4.2.2.5.2. Cerinţele valabilităţii obiectului actului juridic civil
4.2.2.5.3. Obiectul obligaţiei
4.2.2.5.4. Cerinţele valabilităţii obiectului obligaţiei
4.2.2.6. Cauza (scopul) actului juridic civil
4.2.2.6.1. Noţiune
4.2.2.6.2. Elementele cauzei actului juridic civil
119
4.2.2.6.3. Cerinţele valabilităţii cauzei actului juridic civil
4.2.2.6.4. Proba cauzei
4.2.2.6.5. Sancţiunea
Secţiuneaăaă3a.ăForma actului juridic civil
4.2.3.1.1. Definiţia formei actului juridic civil
4.2.3.1.2. Corelaţia dintre principiul consimţământului şi forma actului juridic
4.2.3.1.3. Clasificarea condiţiilor de formă ale actului juridic civil
4.2.3.1.4. Forma cerută ad validitatem
4.2.3.1.5. Forma ad probationem
4.2.3.1.6. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi
Secţiuneaăaă4a.ăModalităţileăobligaţiilor
4.2.4.1. Definiţie
4.2.4.2. Elementele
4.2.4.3. Termenul
4.2.4.3.2. Categorii de termene
4.2.4.3.3. Efecte
4.2.4.4. Condiţia
4.2.4.4.2. Trăsături
4.2.4.4.3. Clasificare
4.2.4.4.4. Efecte
4.2.4.5. Sarcina
4.2.4.5.2. Clasificarea sarcinii
4.2.4.5.3. Efectele
4.2.4.5.4. Comparaţie între sarcină şi condiţie
Secţiuneaăaă5a.ăEfecteleăactuluiăjuridicăcivil
4.2.5.1. Consideraţii generale privind efectele actului juridic civil
4.2.5.1.1. Definiţia efectelor actului juridic civil
4.2.5.1.2. Determinarea efectelor actului juridic civil
4.2.5.1.3. Reguli de interpretare
4.2.5.2. Principiile care guvernează efectele actului juridic civil
4.2.5.2.1. Principiul forţei obligatorii
4.2.5.2.2. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil
4.2.5.2.3. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil
Secţiuneaăaă6a.ăNulitateaăactuluiăjuridicăcivil
4.2.6.1. Noţiuni generale
4.2.6.1.1. Definiţia nulităţii
4.2.6.1.2. Trăsături
4.2.6.1.3. Reglementare
4.2.6.1.4. Funcţiile nulităţii
4.2.6.1.5. Delimitarea nulităţii de alte sancţiuni juridice civile
4.2.6.1.6. Clasificarea nulităţilor actului juridic civil
4.2.6.2. Cauzele de nulitate
4.2.6.2.1. Cauzele de nulitate absolută
4.2.6.2.2. Cauzele de nulitate relativă
4.2.6.3. Regimul juridic al nulităţii
4.2.6.3.1. Regimul juridic al nulităţii absolute
4.2.6.3.2. Regimul juridic al nulităţii relative
4.2.6.4. Efectele nulităţii
4.2.6.4.1. Definiţia efectelor nulităţii
4.2.6.4.2. Enumerarea principiilor efectelor nulităţii
120
4.2.6.4.3. Reguli de drept care înlătură principiul quod nullum est, nullum
producit effectum
- înţelegerea trăsăturilor definitorii ale actului juridic civil;

- cunoaşterea noţiunilor privind actul juridic;
- identificarea condiţiilor de fond la încheierea unui act juridic
civil, a modalităţii obligaţiilor şi efectelor actului respectiv;
- înţelegerea şi cunoaşterea nulităţii actului juridic civil.
- studenţii se vor familiariza cu conceptele şi instituţiile juridice

specifice actului juridic civil;
- dezvoltarea unor abilităţi privind recunoaşterea actelor juridice
civile în funcţie de clasificarea legală a acestora;
- conştientizarea importanţei respectării normelor legale privind
încheierea actelor juridice civile (condiţii de fond, de formă, efecte);
– dezvoltarea unor abilităţi privind încheierea unui contract (cel
mai reprezentativ act juridic civil).
121
Secţiuneaă1.
Noţiuneaăşiăclasificareaăactelorăjuridiceăcivile
4.2.1.1. Noţiuneaăactuluiăjuridicăcivil
Raportul juridic concret, poate avea ca izvor fie un eveniment

adică împrejurări, fapte care se produc independent de voinţa omului şi
de care legea leagă naşterea, modificarea ori stingerea de raporturi
juridice fie o acţiune omenească.
Aceasta din urmă poate fi săvârşită cu intenţia de a produce
efecte juridice (de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport
juridic civil) sau fără o asemenea intenţie, efecte care se produc, totuşi
în anumite condiţii, în puterea legii.
Acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte
juridice sunt numite „acte juridice”, iar cele săvârşite fără o asemenea
intenţie, dar care produc efecte juridice, sunt numite „fapte juridice”
(licite sau ilicite).
Actul juridic civil este acordul de voinţe dintre două sau mai
multe persoane, cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport
juridic.
În doctrină, actul juridic civil a fost definit ca manifestarea de
voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naşte,
modifica ori stinge un raport juridic civil.
Actul juridic civil prezintă următoarele elemente definitorii:
- actul juridic este o manifestare de voinţă liberă, conştientă şi
exteriorizată spre a fi cunoscută care provine de la un subiect de drept
civil;
- manifestarea de voinţă este făcută cu intenţia de a produce
efecte juridice specifice;
- efectele actului juridic constau în constituirea, modificarea
sau stingerea unui raport juridic civil concret.
Actul juridic civil constituie unul din cele mai importante
izvoare de drepturi şi obligaţii, fiind şi instrumentul care permite
persoanei să participe la viaţa juridică.
Terminologie
Termenul de „act juridic” este utilizat în doctrină, jurisprudenţă
şi legislaţie în două sensuri:
- de manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce
efecte juridice civile (cu semnificaţia de operaţiune juridică – negotium
juris);
- de înscris constatator al manifestării de variaţi suportul
material care consemnează manifestarea de voinţă (instrumentum
probaţionis, instrumentum).
122
4.2.1.2. Clasificarea actelor juridice civile
4.2.1.2.1. Acte juridice unilaterale,ăacteăjuridiceăbilateraleăşiă

acte juridice multilaterale
După criteriul numărului părţilor, distingem: acte unilaterale şi

acte bilaterale (multilaterale).
Actul juridic unilateral este actul juridic civil pentru a cărui

valabilă formare este suficientă şi necesară manifestarea de voinţă a
unei singure persoane. Legea recunoaşte în mod excepţional, calitatea
de izvoare de obligaţii (şi drepturi corelative) următoarele acte juridice
unilaterale: a) testamentul; b) declaraţia de acceptare a succesiunii sau
de renunţare la succesiune; c) confirmarea unui act juridic lovit de
nulitate relativă; d) gestiunea de afaceri; e) renunţarea la un drept (de
uzufruct, de servitute, de creanţă) f) revocarea mandatului de către
mandant şi renunţarea mandatarului la mandat; g) rezilierea unilaterală
de către locatar a contractului de închiriere a unei locuinţe; h)
recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei etc.
Se consideră uneori ca izvorând dintr-un act juridic unilateral şi
alte obligaţii (cum sunt: obligaţia ofertantului de a menţine oferta un
anumit timp, stabilit expres sau tacit, obligaţia celui ce a făcut o
promisiune publică de recompensă, obligaţia promitentului faţă de terţul
beneficiar într-o stipulaţie pentru altul; obligaţia încorporată într-un titlu
la purtător etc.).
Actul juridic bilateral constă în acordul de voinţe încheiat

între două persoane, în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi
juridice.
Actul juridic multilateral – când actele juridice implică

acordul de voinţe a mai mult de doua părţi, se numeşte multilateral(de
ex. contractul de societate civilă reglementat de art. 1491 C.civ.).
Trebuie subliniat că actul unilateral nu se confundă cu
conceptul unilateral. Acesta din urmă este un act bilateral care dă
naştere la obligaţii numai în sarcina uneia din părţi, precum în cazul
contractului de depozit (restituirea depozitului) sau a contractului de
împrumut (restituirea împrumutului de către împrumutat) în timp ce
actul unilateral este opera voinţei unei singure părţi.
Contractul este sinalogmaic atunci când obligaţiile născute din
acesta sunt reciproce şi interdependente. În caz contrar, contractul este
unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina
ambelor părţi.
Contractul reprezintă una dintre cele mai importante instituţii
ale dreptului civil, constituind principalul instrument juridic prin care se
stabilesc, se modifică sau se sting, raporturile juridice civile şi prin care
se realizează astfel, în cele mai variate forme, circulaţia bunurilor,
schimbul serviciilor. Trăsătura caracteristică, definitoare, esenţială, a
oricărui contract o constituie acordul de voinţe al părţilor, exprimat cu
intenţia e a se obliga juridiceşte.
123
4.2.1.2.2. Acteăjuridiceăcuătitluăonerosăşiăacteăjuridiceăcuătitluăgratuit
După criteriul scopului urmărit de părţi la încheierea actului,

distingem între acte juridice cu titlu oneros şi acte cu titlu gratuit.
Actele juridice cu titlu oneros sunt acelea prin care fiecare

parte urmăreşte să îşi procure un avantaj, în schimbul obligaţiilor
asumate. Cauza juridică a obligaţiei fiecărei părţi include, ca element
esenţial, reprezentarea contraprestaţiei la care se obligă cealaltă parte.
Unele contracte sunt prin esenţa lor oneroase (vânzare-
cumpărare, locaţiune etc.); altele nu pot fi, în nici un caz oneroase
(împrumutul de folosinţă, care, dacă s-ar stipula un preţ pentru folosinţa
lucrului împrumutat, s-ar transforma, ipso facto, în contract de
locaţiune; donaţia; depozitul neremunerat; contractul de voluntariat;
mandatul gratuit).
Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure
celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj.
Unele contracte pot fi, după voinţă părţilor, fie oneroase fie
gratuite (mandat, depozit). Actele juridice cu titlu oneros pot fi în raport
de întinderea şi echivalenţa prestaţiilor reciproce, acte comutative şi
acte aleatorii.
A. Actele comutative sunt acele acte juridice cu titlu oneros în
care părţile cunosc sau pot să cunoască din momentul încheierii lor
existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le revin, precum în cazul
contractului de locaţiune, al contractului de vânzare-cumpărare, a
contractului de antrepriză. Marea majoritate a contractelor oneroase
sunt comutative, prestaţia fiecărei părţi reprezentând echivalentul
contraprestaţiei celeilalte părţi. Numai în contractul comutativ se poate
pune problema anulării contractului pentru leziune.
B. Acte aleatorii sunt acele acte juridice cu titlu oneros care,
prin natura lor sau prin voinţa părţilor oferă cel puţin uneia dintre părţi
şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi ce depind
de un eveniment viitor şi incert. Sunt aleatorii contractele de rentă
viageră şi de întreţinere (în care elementul aleatoriu îl reprezintă data
decesului beneficiarului rentei sau întreţinerii), contractele de asigurare,
de loterie, pariul etc. În contractul aleatoriu nu se poate pune problema
leziunii.
Actul juridic cu titlu gratuit este acel act prin care una dintre
părţi se obligă să procure celeilalte un folos patrimonial, fără a primi
nimic în schimb.
Cauza juridică a obligaţiei asumate de parte rezidă, în principal,
în intenţia sa liberală. Unele contracte sunt, prin esenţa lor, gratuite
(donaţia, comodatul, mandatul gratuit, legatul. Actele cu titlu gratuit se
subdivid în: liberalităţi şi acte dezinteresate.
A. Liberalităţile sunt acele acte cu titlu gratuit prin care
debitorul îşi asumă obligaţia de a da creditorului un bun (diminuându-şi
astfel propriul patrimoniu), fără a primi în schimb nici un echivalent.
Sunt liberalităţi contractuale de: donaţie, legatul, mecenatul.
B. Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care
debitorul îşi asumă obligaţia de a face creditorului un serviciu
neremunerat, fără a-şi diminua prin acesta propriul său patrimoniu. Sunt
acte dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul neremunerat, comandatul
etc.
124
Această clasificare a actelor juridice civile în acte cu titlu
oneros şi cu titlu gratuit prezintă importanţă juridică între aceste acte.
Astfel la actele cu titlu gratuit, legea civilă condiţionează capacitatea de
a încheia actul. Referitor la viciile de consimţământ leziunea nu priveşte
actele cu titlu gratuit. Regulile prevăzute în materie succesorală în
legătură cu reducţiunea şi raportul se aplică numai în liberalităţile lor.
4.2.1.2.3. Acte juridice constitutive, acte juridice translative

şiăacteăjuridiceădeclarative
După criteriul efectelor produse, actele juridice civile se împart

în: constitutive, translative şi declarative.
Actele juridice constitutive sunt acele acte care dau naştere,

între părţi, unor drepturi pentru viitor.
Aceste acte dau naştere unui drept subiectiv civil care nu a
existat anterior şi care se stabileşte de regulă, la data încheierii actului
juridic. Este un asemenea act ipoteca convenţională (care dă naştere
dreptului real accesoriu numit ipotecă) instituirea unui uzufruct,
convenţia prin care se instituie un drept de gaj sau o garanţie reală
mobiliară etc.
Actele juridice translative sunt acelea care au ca efect
transmiterea sau strămută un drept subiectiv din patrimoniul unei
persoane în patrimoniul altei persoane. Sunt acte translative: contractul
de vânzare-cumpărare, cesiunea de creanţă, donaţia etc.
Actele juridice declarative sunt cele care definitivează între

părţi (cu efect retroactiv) drepturi care existau anterior încheieri lor.
O specie a actului declarativ este actul confirmativ prin care o
persoană renunţă la dreptul său de a ataca un act juridic cu acţiune în
anulabilitate (nulitate relativă) confirmând sau consolidând actul juridic
anulat.
Această clasificare prezintă interes din următoarele motive:
- actul constitutiv produce efecte numai pentru viitor (ex. nunc)
pe când actul declarativ produce efete pentru trecut (ex. tunc), cât şi
pentru viitor (ex. nunc)
- numai dobânditorul unui drept sau bun printr-un act translativ
are calitatea de având cauză, nu şi cel parte a unui act declarativ;
- numai actele translative de proprietate pot constitui just titlu
pentru uzucapant, nu şi actele declarative;
- numai actele constitutive şi cele translative sunt supuse
publicităţii imobiliare, nu şi cele declarative.
4.2.1.2.4. Acte juridice de conservare, acte juridice de

administrareăşiăacteăjuridiceădeădispoziţie
După criteriul importanţei lor, distingem între actele juridice

civile de conservare, de administrare şi de dispoziţie.
Actul juridic de conservare, este acel act care are ca efect

preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Sunt considerate
acte de conservare toate actele juridice care au ca scop salvarea de la
pieire, cu cheltuieli minime, a unui bun sau a unui drept patrimonial.
125
Sunt socotite acte de conservare: întreruperea unei proscripţii prin
acţiunea în justiţie, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia,
punerea peceţilor etc.
Actul juridic de administrare este acel act juridic civil prin

care se realizează o normală punere în valoare a unui bun ori a unui
patrimoniu. Sunt acte de administrare : culegerea fructelor, reparaţiile
de întreţinere, asigurarea unui bun, închirierea unui bun etc.
Actul juridic de dispoziţie este acel act juridic civil care are ca
rezultat ieşirea unui drept sau bun din patrimoniu sau grevarea sa ca o
sarcină reală (ipotecă, gaj). Sunt acte de dispoziţie: vânzarea-
cumpărarea, donaţia, renunţarea la un drept, constituirea dreptului de
uzufruct, constituirea unei ipoteci , sau a unei garanţi reale mobiliare
etc.
Aceasta clasificare prezintă interes în materia capacităţii de a
încheia acte juridice, în materia reprezentării şi în aceea a acceptării
moştenirii.
4.2.1.2.5. Acte juridice patrimonialeă şiă acteă juridiceă

nepatrimoniale
După criteriul conţinutului lor, actele juridice civile se împart

în: patrimoniale şi nepatrimoniale.
Sunt patrimoniale actele juridice care au un conţinut

susceptibil de evaluare în bani. De ex. contractul de vânzare-cumpărare,
schimbul, locaţiunea etc.
Sunt nepatrimoniale actele juridice ale căror conţinut nu este

susceptibil de evaluare în bani. Spre ex. convenţia părţilor cu privire la
încredinţarea copiilor după divorţ sau înţelegerea părinţiilor unui copil
din afara căsătoriei ca acesta să ia numele unuia dintre ei etc.
Această împărţire a actelor juridice civile prezintă importanţa
juridică în materia ocrotirii incapabilului şi a efectelor nulităţii actelor
juridice.
4.2.1.2.6. Acte juridice consensuale, acte juridice solemne

(formale)ăşiăacteăjuridiceăreale
După criteriul formei cerute pentru valabila încheiere,

distingem între actele consensuale, solemne şi reale.
Actul juridic consensual este acela care se încheie valabil prin

simplul consimţământ al părţilor indiferent de forma în care acesta se
exprimă. Majoritatea contractelor sunt consensuale, excepţie făcând
numai acele contracte pentru care legea prevede expres necesitatea
respectării unei anumite forme solemne pentru însăşi validitatea (şi nu
doar pentru dovada) contractului respectiv.
Actul juridic solemn (denumit şi formal) este acel act juridic la

a cărui încheiere voinţa părţilor trebuie să îmbrace o anumită formă
specială. Forma specială, solemnă, este cerută de lege pentru însăşi
126
validitatea actelor juridice respective (forma cerută ad validitatem ori ad
solemnitatem). Sunt acte solemne: contractul de donaţie, contractele de
înstrăinare imobiliară, contractele de constituire a unei ipoteci,
testamentul.
Nerespectarea formei solemne atrage nulitatea absolută a
actului solemn, forma fiind un element constitutiv al acestui contract şi
o condiţie esenţială a validităţii sale. Forma în care se încheie contractul
solemn este aceea a unui înscris autentic sau, mai rar, a unui înscris sub
semnătură privată.
Actul juridic real este acela pentru a cărui valabilă încheiere,

manifestarea de voinţă a părţilor trebuie însoţită de predarea (remiterea)
bunului la care se referă. Reminiscenţa a formalismului specific
dreptului roman, contractul real este tot mai mult privit ca un simplu
contract consensual, care ia naştere valabil prin consimţământul
părţilor, cu particularitatea că unele dintre obligaţiile care alcătuiesc
conţinutul contractului (şi anume cele privitoare la conservarea, paza
sau restituirea lucrului) nu iau naştere sau nu devin eligibile decât în
momentul predării lucrului. Fac parte din această categorie contractele
de împrumut ( de folosinţă şi de consumaţie), contractul de depozit şi
cel de gaj, precum şi contractele de transport de mărfuri. Singurul
contract într-adevăr real, care nu este valabil încheiat decât prin
predarea lucrului, este darul manual (varietate a contractului solemn de
donaţie), la care predarea lucrului înlocuieşte forma solemnă
indispensabilă pentru validitatea oricărei donaţi.
Importanţa acestei clasificări constă în aprecierea valabilităţii
actelor după forma încheierii lor.
4.2.1.2.7.ăActeăjuridiceăcivileăîntreăviiăşiăacteăjuridiceăpentruă
cauzăădeămoarte
După criteriul momentului producerii efectelor, actele civile se

împart în: acte între vii (inter vivos) şi acte pentru cauză de moarte
(mortis causa).
Actele între vii sunt făcute, de regulă, pentru ca efectele lor să

se producă, în timpul vieţii (existenţei) subiectelor de drept care le
încheie.
Actele pentru cauzăă deă moarte sunt actele juridice, civile

încheiate spre a produce efecte la moartea autorului. Sunt asemenea
acte: testamentul, asigurarea asupra vieţii.
Importanţa juridică a acestei clasificări constă în condiţiile
diferite privitoare la capacitatea de a încheia acte juridice şi forma
acestor acte.
4.2.1.2.8.ăActeăjuridiceăcivileăsubiectiveăşiăacteăjuridiceăcivileă
condiţie
După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului lor,

distingem între: acte subiective şi acte condiţie.
Actul juridic subiectiv este acel act juridic al cărui conţinut
127
este determinat prin voinţa autorului ori a autorilor lor.
Actulăjuridicăcondiţie este acel act juridic la a cărui încheiere

părţile îşi exprimă voinţa doar în privinţa naşterii actului, conţinutul lui
fiind predeterminat de norme de la care părţile nu pot deroga. Sunt
asemenea acte contractul de încheiere tip, căsătoria, adopţia,
recunoaşterea unui copil.
Această clasificare prezintă interes în ce priveşte condiţiile de
valabilitate.
Actele juridice condiţie nu pot fi decât cele stabilite de lege
(sunt acte juridice numite tipice).
4.2.1.2.9.ă Acteă juridiceă civilă pureă şiă simpleă şiă acteă juridiceă
civileăafectateădeămodalităţi
După cum cuprinde sau nu modalităţi (termen, condiţie,

sarcină), actele juridice civile se împart în acte juridice civile pure şi
simple şi acte juridice civile afectate de modalităţi.
Actulă juridică pură şiă simplu este actul juridic civil lipsit de
modalitate (termen, condiţie, sarcină). Unele acte juridice civile sunt
incompatibile cu modalităţile, este cazul actului de opţiune succesorală
(acceptarea şi renunţarea la moştenire) ori actul de recunoaştere a
filiaţiei, căsătoriei, adopţia etc.
Actulăjuridicăafectatădeămodalităţi este acela care cuprinde o

modalitate precum: contractul de împrumut, contractul de vânzare cu
clauză de întreţinere, contractul de asigurare, contractul de donaţie cu
sarcină.
4.2.1.2.10.ă Acteă juridiceă civileă principaleă şiă acteă juridiceă

accesorii
După criteriul raportului dintre ele, distingem între acte

principale şi acte accesorii.
Actul juridic principal este actul juridic civil care are o

existenţă de sine stătătoare, soarta sa nedepinzând de soarta juridică a
altui act juridic.
Actul juridic accesoriu este cel a cărui soartă juridică depinde

de situaţia unui act juridic principal. Sunt asemenea acte: clauza penală,
fidejusiunea, gajul, ipoteca convenţională, arvuna.
Actul juridic accesoriu poate fi un act separat, dar poate fi
inclus şi în actul principal, sub forma unei clauze.
Aceasta clasificare prezintă utilitatea în ce priveşte aprecierea
valabilităţii şi eficacităţii actelor juridice civile. Raportului dintre actul
accesoriu şi cel principal i se aplică adagiu: accesorium sequitur
principale, folosit pentru a exprima ideea de principiu potrivit căruia
bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau
contractului principal de care depinde.
Importanţa acestei clasificări constă în:
- validitatea actului juridic principal se examinează în funcţie de
128
propriile elemente, independent de alte acte juridice;
- validitatea actului juridic accesoriu se apreciază în raport de
propriile elemente dar şi în funcţie de validitatea actului juridic
principal: soarta actului juridic accesoriu urmează soarta actului juridic
principal – accesorium sequitur principale (desfiinţarea sau încetarea,
din orice cauză a actului juridic principal atrage şi desfiinţarea sau
încetarea actului juridic accesoriu).
4.2.1.2.11.ă Acteăjuridiceăcivileă cauzaleă şiă acteă juridiceă civileă

abstracte
După criteriul legăturii cu cauza (scopul), distingem între acte

juridice civile cauzale şi acte juridice civile abstracte.
Actul juridic cauzal este actul a cărui valabilitate se determină

prin analiza cauzei ori scopului său. Dacă scopul este imoral, ilicit sau
lipseşte, însuşi actul juridic este lovit de nulitate.
Actul juridic abstract (necauzal) este actul juridic civil care

este detaşat de elementul cauză (scop), valabilitatea sa neimplicând
analiza acestui element ( de ex. titlurile de valoare) . În cazul acestora
înscrisul constatator (instrumentum) încorporează creanţa ce a luat
naştere din actul juridic (negotium).
4.2.1.2.12.ă Acteă juridiceă civileă strictă personaleă şiă acteă

juridiceăcivileăcareăpotăfiăîncheiateăşiăprinăreprezentant
După criteriul modalităţii încheieri lor actele juridice civile se

împart în acte strict personale şi acte care pot fi încheiate şi prin
reprezentant.
Este strict personal actul juridic civil care poate fi făcut numai
personal, nu şi prin reprezentant (testamentul, căsătoria, recunoaşterea
unui copil etc.)
Majoritatea actelor juridice civile pot fi încheiate şi prin
reprezentare.
4.2.1.2.13.ă Acteă juridiceă civileă numiteă şiă acteă juridiceă civileă

nenumite
După criteriul denumirii lor legale distingem între acte juridice

tipice (numite) şi acte juridice atipice (nenumite).
Este act juridic civil numit (tipic) actul juridic civil care are o
denumire stabilită de legea civilă, precum şi o reglementare proprie
(contractele civile şi actele unilaterale).
Apreciem că sunt acte juridice tipice (numite) următoarele
contracte:
Contractul de adeziune
Art. 1175 C.civ. „Contractul este de adeziune atunci când
clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de na dintre părţi,
pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte
neavând decât să le accepte ca atare.”
129
Contractul-cadru
Potrivit art. 1176 alin (1) C.civ. „Contractul-cadru este acordul
prin care părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină
raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de
acesta.”
Contractul încheiat cu consumatorii

consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare,
dispoziţiilor codului civil.”
Este act juridic nenumit (atipic) actul juridic civil care nu se

bucură de o reglementare şi de o denumire proprie (contractul de
vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, prestările de servicii etc.).
În această categorie se includ şi contractele complexe care
reunesc elementele a două sau mai multor contracte numite; de ex.
contractul hotelier reuneşte elementele contractului de locuţiune
(camera de închiriat) precum şi de contractului de depozit (lucrurile
aduse în hotel).
4.2.1.2.14. Acte juridice civile cu executare dintr-oă datăă şiă

acteăjuridiceăcivileăcuăexecutareăsuccesivă
După modul lor de executare actele juridice civile se divid în:

acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) şi acte cu executare succesivă.
Actul juridic civil cu executare dintr-oă datăă(unoăictu) este

acel act a cărui executare presupune o singură prestaţie din partea
debitorului. Acest act se mai numeşte şi act cu executare instantanee
(vânzarea).
Actulă cuă executareă succesivă este acel act a cărui executare

presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp, precum : contractul de
închiriere, contractul de rentă viageră, contractul de arendare, contractul
de societate civilă etc.
Această clasificare prezintă interes în ce priveşte consecinţele
neexecutării lor culpabile, efectul nulităţii şi prescripţia extinctivă.
Sancţiunea pentru neexecutarea culpabilă sau executare
necorespunzătoare va fi rezoluţiunea în cazul contractelor sinalagmatice
cu executare dintr-o dată (deci contractul se desfiinţează cu efect
retroactiv) iar în cazul contractelor cu executare succesivă va interveni
rezilierea (care are ca efect desfacerea contractului numai pentru viitor).
Secţiuneaăaă2-a.
Condiţiileădeăfondăaleăactuluiăjuridicăcivil
4.2.2.1.ăDefiniţie.ăTerminologie
Prin condiţiile juridice civile înţelegem elementele din care este

alcătuit un asemenea act.
Art. 1179 C. civ. dispune: condiţiile esenţiale pentru validitatea
unui contract sunt:
- capacitatea de a contracta;
130
- consimţământul părţilor;
- un obiect determinat şi licit;
- o cauză licită şi morală.
În acelaşi sens, Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat foloseşte constant expresiile
„Condiţiile de fond” şi „Condiţiile de formă”.
Aceste condiţii se deduc din cuprinsul unor dispoziţii ale
Codului civil precum:
- art. 1129: „numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face
obiectul unei prestaţii contractuale”
- art. 1179: „obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru
determinat, cel puţin în specia sa, posibil şi licit”
- art. 956: „lucrurile viitoare nu pot fi obiectul obligaţiei. Nu se
poate face renunţare la o succesiune ce nu este deschisă, nici nu se pot
face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da
consimţământul celui a cărui succesiune este în chestiune”.
4.2.2.2.ăClasificareaăcondiţiilorăactuluiăjuridicăcivil
Condiţiile actului juridic civil pot fi clasificate în funcţie de mai

multe criterii:
Nr. Criterii Clasificarea condiţiilor

1. După aspectul la care a) Condiţii de fond, care privesc
se referă conţinutul actului juridic civil
b) Condiţii de formă care se referă la
modul de exteriorizare a voinţei
2. După obligativitatea a) Condiţii esenţiale, cerule pentru
sau neobligativitatea valabilitatea actului
respectării lor la b) Condiţii neesenţiale, sau
încheierea actului întâmplătoare, cele care pot fi
juridic civil prezente ori pot lipsi, fără a afecta
valabilitatea actului
3. După sancţiunea a) Condiţii de validitate, a căror
nerespectării lor nerespectare se sancţionează cu
nulitatea actului juridic
b) Condiţii de eficacitate, a căror
nerespectare nu atrage nulitatea
actului juridic civil, ci alte
consecinţe: neputinţa dovedirii
actului cu alte mijloace de probă;
inopozabilitatea faţă de terţi etc.
Aşa cum precizează art. 1202 C.civ., condiţiile esenţiale pentru

validitatea unei convenţii au un caracter general, fiind cerute la orice act
juridic civil.
4.2.2.3. Capacitatea de a încheia actul juridic civil
Capacitatea de a contracta este parte componentă a capacităţii

juridice civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea
131
persoanei (fizice sau juridice) de a încheia, personal sau prin
reprezentare, contracte civile.
Într-o altă opinie prin capacitatea de a încheia actul juridic civil
se înţelege aceea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea
subiectului de drept civil de a încheia actul juridic, adică de a dobândi
drepturi şi a-şi asuma obligaţii prin încheierea acestui act.
Această aptitudine face parte din capacitatea de folosinţă care
desemnează prerogativa omului sau a colectivului de oameni de a avea
drepturi şi obligaţii civile, un drept fiind şi dreptul de a încheia acte
juridice.
Dar capacitatea de a încheia actul juridic civil este şi expresia
capacităţii de exerciţiu, pentru că exprimă aptitudinea omului de a
dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii prin încheierea de acte juridice
civile.
Codul civil reglementează această condiţie de fond, esenţială şi
generală, pe categorii de acte juridice, astfel:
- Art. 1179, pct.(1), prevede o condiţie esenţială „ pentru
validitatea unei convenţii” este capacitatea de a contracta;
- Art. 1180 dispune: „Poate contracta orice persoană care nu
este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie anumite
contracte”;
- „Necapabili de a contracta sunt: 1) minorii; 2) interzişii; 3) în
general toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte”.
În principiu, toate persoanele se bucură de capacitatea de a
contracta. Excepţiile de la acest principiu nu pot rezulta decât din lege
şi ele sunt de strictă interpretare.
4.2.2.3.2.ă Principiulă capacitaţiiă deă aă încheiaă acteă juridiceă şiă

excepţiaăincapacităţii
În materia încheierii actelor juridice civile a fost instituită

regula (principiul) existenţei capacităţii de a încheia actul juridic civil
(excepţia fiind incapacitatea). Altfel spus, în principiu, subiectele de
drept civil, persoana fizică şi juridică, au capacitatea să încheie acte
juridice civile.
Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici
lipsit în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi
în condiţiile stabilite de lege.” Pentru persoanele juridice, regula
capacităţii de a încheia acte juridice civile este subordonată principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă.
Principiul existenţei capacităţii se întemeiază pe ideea că, în
timp ce capacitatea este o stare de drept - de jure -, discernământul este
o stare de fapt - de facto - ce poate exista izolat, chiar la o persoană
incapabilă, după cum o persoană deplin capabilă se poate găsi într-o
situaţie în care, temporar, să nu aibă discernământ.
Aceste excepţii sunt:
a) cazurile de lipsă sau de restrângere, în scop de protecţie, a
capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice (minoritatea, interdicţia legală
şi judiciară);
b) limitările rezultate din principiul specialităţii capacităţii
persoanelor juridice;
c) prohibiţiile legale de a contracta. Cazurile încheiate cu
încălcarea (depăşirea) capacităţii de a contracta sunt anulabile, în cazul
132
incapacităţilor de protecţie şi sunt lovite de nulitate absolută în celelalte
cazuri.
Clasificarea incapacităţilor
Nr. Criterii Clasificare
1. După natura lor - incapacităţi de folosinţă

- incapacităţi de exerciţiu
2. În raport de - incapacităţi generale (vizează în
conţinutul sau principiu toate actele juridice)
întinderea lor - incapacităţi speciale (instituite
pentru anumite acte juridice)
3. După izvorul lor - incapacităţi stabilite de legea civilă
- incapacităţi civile stabilite de legea
penală; (interzicerea drepturilor
părinteşti; interzicerea dreptului de a
fi tutore, interzicerea dreptului de a
se afla în anumite localităţi)
4. După modul în care - incapacităţi ce acţionează de drept
operează (ape legis)
- incapacităţi ce operează ca efect al
unei hotărâri judecătoreşti (decăderea
din drepturile părinteşti,
incapacitatea de exerciţiu a persoanei
puse sun interdicţie)
5. În raport de - incapacităţi absolute (împiedică
opozabilitate lor încheierea valabilă a actului juridic
de către incapabil ci orice altă
persoană)
- incapacităţi relative ( împiedică
încheierea valabilă a actului juridic
de către incapabil cu o anumită
persoană sau cu anumite persoane;
de ex. incapacităţile stabilite de art.
810, 833 C. civ. şi art. 128 C. fam.)
6. După finalitatea lor - incapacitatea cu caracter de
sancţiune (decăderea din drepturile
părinteşti)
- incapacitatea cu caracter de
protecţie
4.2.2.4.ăConsimţământul
4.2.2.4.1.ăDefiniţiaăconsimţământului
Consimţământul este o manifestare de voinţă ce exprimă

hotărârea părţilor de a încheia actul juridic. El are natura unui proces
psihologic complex declanşat de anumite nevoi pe care subiectul tinde
să le satisfacă printr-un mijloc reprezentat de un fapt sau de un act
juridic asupra căruia subiectul deliberează şi în temeiul unui motiv ia
hotărârea de a încheia un anumit act, pe care o exteriorizează spre a fi
cunoscută de cealaltă parte.
133
Potrivit art. 1204 C.civ. „Consimţământul părţilor trebuie să fie
serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.”
Motivul care determină subiectul de drept să încheie actul
juridic civil se numeşte scopul sau cauza actului juridic civil şi este
primul element al voinţei juridice, iar hotărârea de a încheia actul
juridic civil, exteriorizată, se numeşte consimţământ şi constituie cel de-
al doilea element.
4.2.2.4.2.ă Corelaţiaă dintreă consimţământă şiă voinţaă juridică.ă

Principiileăvoinţeiăjuridiceăînădreptulăcivil
Voinţa juridică este guvernată de două principii:

- principiul libertăţii actelor juridice (numit şi principiul
autonomiei de voinţă);
- principiul voinţei reale (numit şi principiul voinţei interne).
Acest principiu este consacrat de Codul civil în art. 1169
(„Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul
acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele
moravuri”).
Din interpretare acestor dispoziţii, rezultă că părţile:
- sunt libere să încheie convenţii ori să facă acte unilaterale,
potrivit legii;
- sunt libere să stabilească aşa cum doresc, conţinutul
(clauzele) actului juridic civil;
- sunt libere ca, prin acordul lor, să modifice ori să revoce actul
juridic civil pe care l-au încheiat.
Voinţa părţilor este supusă următoarelor limite:
- ordinea publică (adică normele care reglementează ordinea
economică, socială şi politică din stat);
- morala;
- normele imperative civile de la care nu se poate deroga.
Principiul voinţei reale (interne) exprimă regula potrivit căreia
în ipoteza neconcordanţei între voinţa internă părţilor (reală) şi
manifestarea sa exterioară se va da întâietate voinţei interne (reale).
Acest principiu este consacrat de art. 977 C.civ., potrivit căruia
„Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu
după sensul literal al termenilor” şi de art. 1206 C.civ.:
„Consimţământul este viciat când este dat din eroare, smuls prin
violenţă sau surprins prin dol”. Prin excepţie, voinţa declarată este
admisă: în materia simulaţiei (produce efecte faţă de terţi actul public
mincinos care nu corespunde voinţei reale a părţilor, întrucât acesta
poate fi cunoscut şi de alte persoane decât părţilor contractate).
În materie de probe (se admite că: „Nu se va primi niciodată o
dovadă prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici
despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma
confecţionării actului, chiar cu privire la o sumă ce nu depăşeşte 250
lei).
4.2.2.4.3.ăCerinţeleăvalabilităţiiăconsimţământului
Consimţământul este aceea condiţie esenţială, de fond şi

generală a actului juridic civil ce constă în hotărârea de a fi încheiat un
134
act juridic civil manifestată în exterior.
Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să întrunească
cumulativ următoarele cerinţe:
Consimţământulă trebuieă săă provinăă deă laă oă persoanăă cuă

discernământ, întrucât actul juridic produce efecte juridice care îl
încheie trebuie să aibă puterea de a aprecia, să aibă discernământ,
pentru a delibera în cunoştinţă de cauză.
Persoana fizică cu deplină capacitate de exerciţiu (minorul sub
14 ani ori cel pus sub interdicţie judecătorească) sunt prezumate a nu
avea discernământ, fie din cauza vârstei fragede, fie din cauza stării de
sănătate mintală.
Minorul între 14-18 ani are discernământ juridic în curs de
formare.
În cazul persoanei juridice, reprezentantul ei legal este,
întotdeauna, o persoană fizică cu capacitate de exerciţiu, astfel că nu se
pune problema discernământului.
Consimţământulătrebuieăexprimatăcuăintenţiaădeăaăproduceă
efecte juridice
Manifestarea de voinţă trebuie făcută de autorul ei cu intenţia
de a se obliga juridiceşte, adică cu intenţia de a da naştere, modifica ori
stinge un raport juridic civil concret.
Aceasta condiţie de valabilitate a consimţământului nu este
îndeplinită în următoarele cazuri:
- când manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă (jocandi
causa);
- când manifestarea de voinţă s-a făcut sub condiţie pur
potestativă, „din partea celui care se obligă”;
- când manifestarea de voinţă este foarte vagă;
- când manifestarea de voinţă a fost făcută cu o rezervă mintală
cunoscută de destinatarul acesteia (actul public în operaţiunea de
simulaţie).
Consimţământulă trebuieă saă fieă exteriorizat,ă spreă aă fiă

cunoscut, în scris, verbal sau prin gesturi ori fapte concludente,
neechivoce.
Totuşi, prin excepţie, tăcerea poate valora consimţământ
(acceptarea sau neacceptarea) în următoarele cazuri:
- când legea prevede expres aceasta (art. 1196, C.civ. şi art. 52
din Legea nr. 3 1/1990) (reînnoirea locaţiunii fără termen);
- când prin voinţa expresă a părţilor, se atribuie o anumită
semnificaţie juridică tăcerii;
- când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit obiceiului.
Consimţământulătrebuieăsăănuăfieăalteratăprintr-un viciu de
consimţământ. Art. 1206 C.civ. prevede: „Consimţământul este viciat
când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă. De
asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.”
135
4.2.2.4.4. Viciileădeăconsimţământ
Definiţiaăşiăenumerareaăviciilor
Viciile de consimţământ sunt împrejurări care afectează
caracterul conştient şi liber al voinţei de a face un act juridic. Specific
viciilor de consimţământ este faptul că: există manifestare de voinţă
(consimţământ), însă, aceasta este viciată, fie în conţinutul său
intelectual, conştient – cum este cazul erorii şi al dolului (vicleniei) –,
fie în caracterul său liber –precum în cazul violenţei şi cu precizările ce
vor fi făcute, al leziunii.
Sunt vicii de consimţământ: eroarea, dolul, violenţa, leziunea.
4.2.2.4.5. Eroarea
Definiţia
Eroarea este reprezentarea falsă, inexactă a realităţii cu ocazia
încheierii unui act juridic. În funcţie de elementul real asupra căruia
poarta această reprezentare falsă, eroarea poate fi de fapt (când partea
care încheie actul juridic are o greşită reprezentare a situaţiei de fapt)
sau poate fi de drept (când eroarea poartă asupra existenţei sau
conţinutului unei norme de drept. De regulă (cu rare excepţii) eroarea
de drept nu afectează valabilitatea consimţământului şi a actului juridic
încheiat, operând prezumţia că toţi cunosc legea, aşa încât nimeni nu se
poate apăra invocând necunoaşterea ei exactă (nemo censetur ignorare
legem).
Consecinţele erorii sunt prezentate în art. 1206 C.civ.
(„Consimţământul este viciat când este dat prin eroare...”).
Potrivit art. 1207 (1) C.civ. „Partea care, la momentul încheierii
contractului, se afla într-o eroare esenţială, poate cere anularea acestuia,
dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra
căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.”
(2) Eroarea este esenţială:
1. Când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;
2. Când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra
unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate
esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat;
3. Când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei
calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
(3) Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă
juridică determinată, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea
contractului.
(4) Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu
este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea
motive au fost considerate hotărâtoare.
Clasificareaăeroriiăneesenţialeă
În funcţie de influenţa pe care eroarea neesenţială o exercită
asupra consimţământului părţii, ea poate fi: eroare nescuzabilă, eroare
asumată, eroare de calcul, eroare de comunicare sau de transmitere.
A. Eroarea nescuzabilă
Potrivit art. 1208 (1) C.civ. „Contractul nu poate fi anulat dacă
faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut
cu diligenţe rezonabile.”
136
(2) Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor
legale accesibile şi previzibile.
B. Eroarea asumată
Art. 1209 prevede: „Nu atrage anularea contractului eroarea
care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost
asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat
de acesta. ”
C. Eroarea de calcul
Potrivit art. 1210 C.civ. „Simpla eroare de calcul nu atrage
anularea contractului, ci numai rectificarea, afară de cazul în care,
concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru
încheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea
oricăreia dintre părţi.”
D. Eroarea de comunicare sau de transmitere
Art. 1211 C.civ. prevede: „Dispoziţiile privitoare la eroare se
aplică în mod corespunzător şi atunci când eroarea poartă asupra
declaraţiei de voinţă ori când declaraţia a fost transmisă inexact prin
intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la
distanţă.”
Clasificareaăeroriiăesenţialeă
Eroarea esenţială poate fi: eroarea obstacol, eroarea gravă şi
eroarea indiferentă.
A. Eroarea-obstacol (numită şi eroare distructivă de voinţă) este

acea eroare care, datorită gravităţii sale deosebite, împiedică formarea
acordului de voinţă şi face imposibilă încheierea actului juridic.
Eroarea-obstacol este cea mai gravă formă a erorii. Sunt erori-obstacol
cele care poartă asupra naturii contractului (de ex. o parte crede că
vinde un bun, iar cealaltă crede că îl dobândeşte gratuit) şi cele care
poartă asupra identităţii obiectului acesteia (de ex. o parte crede că
vinde un bun, iar cealaltă crede că îl dobândeşte gratuit) şi cele care
poartă asupra obiectului contractului (de ex. O parte crede că vinde un
anumit lucru, iar cealaltă crede că cumpără un alt lucru). Sancţiunea în
caz de eroare obstacol este nulitatea absolută.
B. Eroare gravă (numită şi eroare viciu de consimţământ) care nu
împiedică formarea acordului de voinţă, dar care, alterând
consimţământul, permite anularea actului juridic astfel încheiat (nulitate
relativă). Eroarea viciu de consimţământ se manifestă în două forme:
a) eroarea asupra substanţei (însuşiri substanţiale) obiectului
actului juridic (error in substantiam), care constituie calităţile
esenţiale ale obiectului (deoarece partea care a încheiat actul juridic
şi-a manifestat voinţa numai în considerarea acestor calităţi), pe
care în mod eronat le-a crezut adevărate. Prin „substanţa obiectului”
se înţelege în interpretarea subiectivă care s-a impus în dreptul
nostru, nu doar materia din care este făcut obiectul sau însuşirile
care îi determină natura sa specifică şi care îl disting în mod
obiectiv de alte lucruri, ci ansamblul acelor calităţi care au fost
considerate ca substanţiale de către partea respectivă (apreciere in
concreto) şi care au fost determinate în luarea deciziei sale de a
încheia actul juridic. Această eroare poate purta fie asupra
substanţei obiectului prestaţiei celeilalte părţi (de ex. eroarea
cumpărătorului asupra calităţilor - esenţiale pentru el - lucrului pe
137
care i-l vinde cealaltă parte), fie asupra substanţei obiectului
propriei sale prestaţii (de ex. eroarea neştiutorului că întinderea
cotei sale de moştenire ar fi neînsemnată). Eroarea asupra valorii
băneşti a obiectului nu constituie însă un viciu de consimţământ,
decât în măsura în care legea admite anularea actului juridic pentru
leziune. Eroarea viciu de consimţământ îndreptăţeşte anularea
actului juridic chiar dacă este unilaterală, nefiind cunoscută şi
celeilalte părţi;
b) eroarea asupra persoanei (error in personae) care constituie
viciul de consimţământ în acele acte juridice în care consideraţia
persoanei contractantului sau calităţilor sale esenţiale sunt
determinate la încheierea actului juridic. Această eroare viciază
consimţământul numai atunci când consideraţia persoanei cu care se
încheie contractul a fost cauza principală pentru care s-a consimţit
(de ex. în contractele intuitu personae). Această eroare poate purta
fie asupra identităţii (fizice sau civile) a persoanei contractantului
(cazuri foarte rare), fie asupra însuşirilor substanţiale ale acestei
persoane, avute în vedere în mod determinant la încheierea
contractului.
C. Eroarea indiferentă este falsa reprezentare a unor împrejurări
mai puţin importante la încheierea actului juridic civil şi care nu
afectează valabilitatea actului, ci poate atrage doar o diminuare valorică
a prestaţiei.
Sunt erori indiferente cele care poartă asupra oricăror
împrejurări, altele decât cele pentru care legea permite anularea actului
juridic ( de ex. eroarea asupra persoanei, în contractele care nu sunt
intuitu personae; eroarea asupra unor calităţi nesubstanţiale ale
obiectului)
Clasificarea viciilor de consimţământ are importanţă în
stabilirea sancţiunii. Eroarea viciu de consimţământ atrage sancţiunea
nulităţii actului, în timp ce eroarea indiferentă atrage doar diminuarea
valorică a prestaţiei.
Eroarea fiind un element de fapt, se poate dovedi prin orice
mijloc de probă, inclusiv prin prezumţii. Sarcina probei incumbă părţii
care invocă eroarea.
După natura realităţii, fals reprezentate eroarea poate fi de două

feluri:
A. Eroarea de fapt (falsa reprezentare a unei situaţii faptice, la
încheierea actului juridic – care priveşte obiectul actului, valoarea etc.)
B. Eroarea de drept, care constă în falsa reprezentare a existenţei
ori conţinutului unui act normativ.
Structuraăeroriiăviciuădeăconsimţământ
Structura erorii grave (numite si eroare viciu de consimţământ)
cuprinde un singur element de natură psihologică, anume falsa
reprezentare a realităţii.
Proba erorii viciu de consimţământ se poate face pentru orice
mijloc de probă, dar nu este un demers facil, având în vedere structura
acestui viciu de consimţământ.
Cerinţeleăeroriiăviciuădeăconsimţământ
Pentru ca falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act
138
juridic să fie viciu de consimţământ, trebuie întrunite cumulativ două
cerinţe (condiţii):
a) elementul fals reprezentat să fi fost hotărâtor pentru
încheierea actului juridic (în sensul că dacă ar fi fost cunoscută
realitatea, actul juridic nu s-ar fi încheiat; caracterul hotărâtor
(determinant) al elementului fals reprezentat, se apreciază, de la caz la
caz, însă nu cu uşurinţă;
b) partea cocontractantă să fi ştiut ori să fi trebuit să ştie că
elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este hotărâtor pentru
încheierea actului.
Adaptarea contractului
Potrivit art. 1213 C.civ.:
(1) Dacă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea
contractului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să
execute ori execută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea
îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost
încheiat aşa cum l-a înţeles aceasta din urmă parte.
(2) În acest caz, după ce a fost informată asupra felului în care
partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea a înţeles contractul şi înainte
ca acesta să fi obţinut anularea, cealaltă parte trebuie, în termen de cel
mult 3 luni de la data când a fost notificată ori de la data când i s-a
comunicat cererea de chemare în judecată, să declare că este de acord
cu executarea sau să execute fără întârziere contractul, astfel cum a fost
înţeles de partea aflată în eroare.
(3) Dacă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în
eroare în termenul prevăzut la alin. (2) sau contractul a fost executat,
dreptul de a obţine anularea este stins şi notificarea prevăzută la alin. (2)
este considerată lipsită de efecte.
Invocareaăeroriiăcuăbună-credinţă
Art. 1212 C.civ. prevede că „Partea care este victima unei erori
nu se poate prevala de aceasta contrar exegenţelor bunei-credinţe.”
4.2.2.4.6. Dolul (viclenia)
Potrivit art. 1214 C.civ. – (1) „Consimţământul este viciat prin

dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele
frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod
fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care
se cuvenea să i le dezvăluie.”
(2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere
anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost
esenţială.
(3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la
reprezentantul, presupusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.
(4) Dolul nu se presupune.
Dolul comis de un terţ

Art. 1215 C.civ prevede că „(1) Partea care este victima dolului
unui terţ nu poate cere anularea decât dacă cealaltă parte a cunoscut sau,
după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului.
(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului
139
răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.”
Analizând reglementarea dolului rezultă că este acel viciu de
consimţământ constând în inducerea în eroare a unei persoane prin
întrebuinţarea de mijloace viclene, în scopul de a o determina astfel să
încheie un act juridic.
Efectele dolului sunt prevăzute de art. 1214 C.civ.
(Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o
eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi).
Structura dolului
Dolul presupune două elemente constitutive:
- elementul intenţional, constând în voinţa de a induce o
persoană în eroare; dacă inducerea în eroare a fost provocată
neinteţionat, de bună credinţă, nu există;
- elementul material, constând în întrebuinţarea de mijloace
viclene pentru realizarea intenţiei de inducere în eroare.
Sunt considerate orice manifestări cu caracter de înşelăciune,
cum ar fi: minciuni, vicleşuguri, maşinaţii, acte combinate cu şiretenie
etc., săvârşite de una dintre părţi, de natură a provoca celeilalte părţi o
eroare (în care, altfel, aceasta n-ar fi căzut) pentru a o determina astfel
să consimtă la închiderea actului juridic. Nu sunt, însă mijloace viclene
constitutive de dol manifestările lipsite de gravitate, cum ar fi simpla
exagerare, în scop de reclamă, a calităţilor mărfurilor oferite spre
vânzare ori trecerea sub tăcere a unor defecte pe care cumpărătorul
putea lesne să le descopere singur în împrejurările date ori alte
asemenea manifestări, admise în genere în cadrul practicii contractuale
(dolus bonus).
Dolul nu se presupune şi, prin urmare, trebuie probat.
Clasificare
După consecinţele pe care le produce asupra actului juridic,
dolul poate fi:
- dol principal (numit şi dolus dans causam contractui);
constituie viciu de consimţământ când eroarea provocată prin dol a fost
determinată la încheierea actului juridic, îndreptăţind anularea actului.
Acela care a comis dolul, a săvârşit o înşelăciune, de aşa natură încât
fără ea nu s-ar fi încheiat actul.
- dol incidental (dolus incidens) când eroarea provocată n-a
fost determinată la încheierea actului, pe care partea l-ar fi încheiat şi
fără să fi fost indusă în eroare. Dolul incidental nu afectează
valabilitatea consimţământului şi a actului încheiat, putând duce numai
la obţinerea unor daune-interese compensatorii pentru paguba pricinuită
prin viclenie.
Cerinţeleădolului
Anularea unui act juridic pentru dol (ca viciu de consimţământ)
presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- eroarea provocată prin dol să fi fost determinantă la
încheierea actului, aprecierea făcându-se în concreto, ţinând seama de
împrejurările cazului: vârsta, experienţa victimei etc.
- dolul să provină de la cealaltă parte a actului juridic
(reminiscenţă a concepţiei dreptului roman care privea dolul ca un
delict civil, iar anularea actului ca o sancţiune împotriva celui care-l
140
săvârşise). Cu toate acestea, actul poate fi anulat chiar daca dolul
provine de la un terţ în următoarele cazuri:
când eroarea provocată de dolul terţului ar fi viciat
consimţământul prin ea însăşi, chiar daca ar fi fost spontană, nu
provocată (adică atunci când eroarea poartă asupra substanţei
obiectului sau asupra persoanei cocontractantului;
când cealaltă parte a actului a fost complice la dolul terţului;
când dolul e comis de reprezentantul celeilalte părţi.
Proba dolului
Dolul trebuie să fie dovedit căci el nu se presupune, astfel că
partea care invocă dolul ca viciu de consimţământ trebuie să-l
dovedească prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumţii,
după regulile aplicabile probaţiunii faptului juridic.
Dolul poate fi prezent şi în actele unilaterale precum
testamentul, sub forma sugestiei sau captaţiei.
Sancţiuneă
În cazul dolului principal, sancţiunea care intervine este
nulitatea relativa a actului juridic.
Victima dolului are la îndemână două acţiuni:
a) Acţiune în declararea nulităţii relative a actului juridic a
dreptului de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic
lovit de nulitate relativă. Are drept la acţiunea în anulare numai partea
ocrotită prin dispoziţia legala încălcată la încheierea actului, adică
partea al cărui consimţământ a fost viciat sau partea care era lipsită la
data încheierii actului de capacitatea necesară ori era ocrotită printr-o
prohibiţie legală de a contracta.
b) Acţiune în repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin
întrebuinţarea de mijloace viclene în scopul inducerii sale în eroare.
Cel care a păgubit pe altul este ţinut să repare prejudiciul
cauzat.
4.2.2.4.7. Violenţa
Definiţie
Violenţa – viciu de consimţământ – există când temerea
insuflată este aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după
împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea
sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent (art. 1216 alin
(2) C.civ.).
Constituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu
exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje nejustificate
(art. 1217 C.civ.).
Efecteleă violenţei sunt prevăzute art. 1216 alin. (1) C.civ.
(„Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul
unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un
terţ”).
(3) Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când
este îndreptată împotriva unei persoane apropriate, precum soţul, soţia,
ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat.
De asemenea, potrivit art. 1218 C.civ. „Contractul încheiat de o
parte aflată în stare de necesitate nu poate fi anulat decât dacă cealaltă
141
parte a profitat de această împrejurare.”
Art. 1220 C.civ. prevede că „(1) Violenţa trage anularea
contractului şi atunci când este exercitată de un terţ, însă numai dacă
partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau, după caz, ar
fi trebuit să cunoască violenţa săvârşită de către terţ.”
(2) Independent de anularea contractului, autorul violenţei
răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.
Clasificare
După natura temerii insuflate, violenţa poate fi: violenţă fizică
sau morală.
Există violenţă fizică când temerea priveşte atât integritatea
fizică a părţii care a contractat sau unei persoane apropriate (soţul, soţia,
ascendenţii ori descendenţii).
Violenţa morală constă în ameninţarea cu un rău moral, de
natură să provoace o teamă care duce la încheierea unui act juridic care
altfel nu s-ar fi încheiat. Ameninţarea cu un rău se referă la onoarea,
cinstea ori sentimentele persoanei.
După caracterul ameninţării, violenţa poate fi: justă sau injustă.
Violenţa justă, legitimă, este făcută în exercitarea unui drept şi
nu determină anulabilitatea actului juridic astfel încheiat (spre ex.
creditorul îl ameninţă pe debitor cu darea în judecată în cazul în care
nu-şi îndeplineşte îndatorirea pe care o are.
Violenţa injustă este făcută fără drept şi determină
anulabilitatea actului încheiat sub imperiul unei temeri insuflate de o
asemenea ameninţare.
Structuraăviolenţei
Violenţa viciu de consimţământ presupune două elemente
constitutive:
- ameninţarea cu un rău injust (fapt exterior) - element obiectiv
- un element subiectiv, de natură psihologică care constă în
insuflarea unei temeri (stare psihică) care determină victima ameninţării
să încheie actul, spre a evita producerea (sau continuarea) răului cu care
este ameninţată, ceea ce alterează consimţământul.
Răul cu care este ameninţată victima violenţei poate fi de natură
fizică (omor, loviri, lipsire de libertate etc.), de natură primordială
(distrugerea unor lucruri, sistarea unor plăţi etc. ) sau de natură morală
(părăsire, atingere adusă onoarei etc.). El trebuie să fie iminent şi
suficient de grav pentru a insufla victimei temerea care să-i smulgă
consimţământul. Ameninţarea trebuie să fie injustă, să nu constituie
exerciţiul unui drept legitim.
Cerinţeleăviolenţei
Pentru a fi un viciu de consimţământ, violenţa trebuie să
întrunească următoarele condiţii:
a) să fie determinantă pentru încheierea actului juridic.
Această condiţie se apreciază după criterii subiective, de la caz la caz,
ţinând seama de însuşirile persoanei supuse violenţei (vârstă, sex, grad
de instruire etc.). Ameninţarea cu un rău poate privi atât persoana
contractantă, soţul, soţia, descendenţii sau ascendenţii, persoanele de
care cel ameninţat este legat printr-o afecţiune, cât şi bunurile acestora;
b) să fie injustă, nelegitimă. Simpla temere izvorâtă din
142
respect, fără violenţă, nu este viciu de consimţământ. Ameninţarea cu
un rău poate proveni atât de la cealaltă parte, cât şi de la un terţ.
Este asimilată violenţei şi starea de necesitate în care se află o
persoană, stare care o determină să încheie un contract pe care astfel nu
l-ar fi putut încheia.
Constrângerea fizică directă, de natură a anihila complet voinţa
victimei (de ex. când cineva conduce mâna victimei spre a semna un act
juridic ori face să semneze actul sub hipnoză etc.) are ca efect nu doar
vicierea consimţământului acesteia, ci şi lipsa totală a
consimţământului, sancţionată cu nulitatea absolută a actului.
Sancţiune
Sancţiunea violenţei ca viciu de consimţământ este nulitatea
relativă a actului încheiat.
Victima violenţei poate cere instanţei de judecată anularea
actului în temeiul general de prescripţie, care începe să curgă numai la
data când violenţa a încetat.
Potrivit art. 1257 C.civ. „În caz de violenţă sau dol cel al cărui
consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară de anulare şi
daune interese sau, dacă preferă menţinerea contractului de a solicita
numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor – interese la care ar
fi îndreptăţit.”
Probaăviolenţei
Proba violenţei se poate face prin orice mijloace de dovadă
îngăduite de lege, victima fiind ţinută să probeze atât faptul
constrângerii sau ameninţării, cât şi caracterul determinant al temerii ce
i-a fost astfel insuflată.
4.2.2.4.8. Leziunea
Definiţie
Leziunea – viciu de consimţământ – există atunci când una
dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de
lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei
alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data
încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii (art. 1221 alin
(1) C.civ.).
Potrivit art. 1221 alin (3) C.civ. „Leziunea poate exista şi atunci
când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa
patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la
ansamblul circumstanţelor.”
Existenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul
contractului.
Structura leziunii
Leziunea are un singur element structural: paguba egală cu
disproporţia de valoare între contraprestaţii.
În consecinţă, cel ce invocă leziunea urmează a dovedi
disproporţia vădită de valoare între cotraprestaţii.
Sancţiune
Potrivit art. 1222 C.civ. „(1) Partea al cărei consimţământ a fost
143
viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau
reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor – interese la care ar fi
îndreptăţită.
(2) Cu excepţia cazului prevăzut la art. 1221 alin (3), acţiunea
în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din
valoarea pe care o avea la momentul încheierii contractului, prestaţia
promisă sau executată de partea lezată. Disproporţia trebuie să subziste
până la data cererii de anulare.
(3) În toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă
cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau,
după caz, o majorare a propriei obligaţii. Dispoziţiile art. 1213
privitoare la adaptarea contractului se aplică în mod corespunzător. ”
Sancţiunea pentru leziune este anularea actului, dacă sunt
întrunite următoarele condiţii:
- leziunea să fie o consecinţă directă şi nemijlocită a actului
respectiv;
- leziunea trebuie să existe în momentul încheierii actului
juridic;
- disproporţia de valoare între contraprestaţii trebuie să fie
vădită.
Termenulădeăprescripţie
Potrivit art. 1223 C.civ. „(1) Dreptul la acţiunea în anulare sau
în reducerea obligaţiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de
la data încheierii contractului.
(2) Anulabilitatea contractului nu poate să fie opusă pe cale de
excepţie când dreptul la acţiune este prescris.”
Inadmisibilitatea leziunii
Art. 1224 C.civ. prevede că: „Nu pot fi atacate pentru leziune
contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume
prevăzute de lege.”
Când o parte profită de starea de nevoie în care se află celălalt
contract în momentul încheierii actului juridic, se poate cere nulitatea
actului pentru cauză imorală.
4.2.2.5. Obiectul actului juridic civil
4.2.2.5.1. Noţiune
Potrivit art. 1225 C.civ. „(1) Obiectul contractului îl reprezintă

operaţiunea juridică precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele
asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul
drepturilor şi obligaţiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub
sancţiunea nulităţii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau
contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.”
În acest sens, art.1225 C.civ. prevede, cu referire la obiectul
convenţiilor: „Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică
convenită de părţi, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele
asemenea.”
144
4.2.2.5.2. Cerinţeleă valabilităţiiă obiectuluiă actuluiă juridică
civil
Obiectul contractului trebuie să îndeplinească următoarele

cerinţe: să fie determinat şi licit sub sancţiunea nulităţii absolute.
a) Obiectul trebuie să fie determinat la data încheierii actului
sau determinabil în viitor, pe baza unor elemente de determinare
prevăzute în actul juridic.
b) Obiectul să fie licit. Obiectul este ilicit atunci când este
prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.
4.2.2.5.3. Obiectulăobligaţiei
Potrivit art. 1226 C.civ. „(1) Obiectul obligaţiei este prestaţia la

care se angajează debitorul.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat
sau cel puţin determinabil şi licit.”
4.2.2.5.4. Cerinţeleăvalabilităţiiăobiectuluiăobligaţiei
Pentru a fi valabil, obiectul obligaţiei asumată de către debitor

trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe generale: să existe, să fie în
circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie
licit şi moral.
Obiectulă săă existe. Aceasta este condiţia primordială pentru

validitatea obiectului obligaţiei, întrucât dacă obiectul lipseşte, nu se
pune problema existenţei celorlalte condiţii.
Când obiectul obligaţiei priveşte un bun ori un lucru, existenţa
obiectului se apreciază după următoarele reguli:
- dacă bunul a existat, dar nu mai există la momentul încheierii
actului juridic, condiţia nu este îndeplinită, iar actul nu este valabil;
- dacă bunul există în momentul încheierii actului, condiţia este
îndeplinită;
- bunul viitor poate forma obiect valabil al obligaţiei, cu
excepţia succesiunii viitoare (nedeschisă încă). În acest sens menţionăm
art. 1228 C.civ. care prevede: „În lipsa unei prevederi legale contrare,
contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare.”
- în actele autorizate se mai cere să se fi obţinut autorizaţia
administrativă, precum în cazul împrumutului sau înstrăinării armelor
sau muniţiilor.
Obiectulătrebuieăsăăfieăînăcircuitulăcivil.
Această condiţie este expres prevăzută de art. 1229 C.civ. care
prevede: „Numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul
unei prestaţii contractuale.” Prin bunuri aflate în circuitul civil
înţelegem bunurile susceptibile să facă obiectul unor acte translative sau
constitutive ori, altfel spus bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate
prin actele juridice civile.
Aceste bunuri sunt alienabile şi formează regula, excepţia fiind
bunurile inalienabile, scoase din circuitul civil.
Obiectulă săă fieă determinat la data încheierii actului sau
determinabil în viitor, pe baza unor elemente de determinare prevăzute
145
în actul juridic. Bunul la care se referă obligaţia poate fi un bun cert sau
un bun generic.
Când obiectul actului îl constituie bunuri de gen, acestea trebuie
să fie determinate în contract prin calitatea şi cantitatea lor în vederea
individualizării lor viitoare.
Codul civil prevede în art. 1231 – 1234 reguli privind
determinarea obiectului obligaţiei, după cum urmează:
- Pentru determinarea calităţii obiectului art. 1231 prevede:
„Atunci când nu poate fi stabilită potrivit contractului, calitatea
prestaţiei sau a obiectului acesteia trebuie să fie rezonabilă sau, după
împrejurări, cel puţin de nivel mediu.”
- Pentru determinarea obiectului de către un terţ, art. 1232
prevede: (1) „Atunci când preţul sau orice alt element al contractului
urmează să fie determinat de un terţ, acesta trebuie să acţioneze în mod
corect, diligent şi echidistant.
- (2) Dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţioneze ori
aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă, instanţa, la cererea
părţii interesate, va stabili, după caz, preţul sau elementul nedeterminat
de către părţi.”
- Potrivit art. 1226 alin (2) C.civ. obiectul obligaţiei trebuie să
fie determinat sau cel puţin determinabil, sub sancţiunea nulităţii
absolute.
Obiectulăsăăfieăposibil atât din punct de vedere material, fizic,

cât şi din punct de vedere juridic.
Nimeni nu se poate obliga la imposibil, întrucât „Ad
imposibilum, nulla obligatio”. Imposibilitatea obiectului obligaţiei se
apreciază in abstracto, trebuind să fie absolută şi de neînvins pentru
oricine. În cazul obligaţiei de a da un lucru cert, imposibilitatea nu
poate rezulta decât din pieirea acelui lucru anterior încheierii actului
(pieire cu care este asimilată şi scoaterea bunului din circuitul civil).
Obligaţia de a da bunuri de gen nu este imposibilă, câtă vreme există
bunuri de genul respectiv ori posibilitatea – cât de dificilă – a producerii
sau procurării lor (genera non pereunt).
Art. 1227 C.civ. prevede: „Contractul este valabil chiar dacă, la
momentul încheierii sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-
şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.”
Obiectulăsăăfieălicităşiămoral. Condiţia nu este îndeplinită când

obiectul obligaţiei este prohibit de lege sau contravine ordinii publice
ori bunelor moravuri.
Potrivit art. 1226 alin 2 C.civ. „obiectul obligaţiei trebuie să fie
licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.”
Obiectulăobligaţieiăsăăreprezinteăunăfaptăpersonal al celui ce
se obligă, căci nimeni nu poate fi obligat prin voinţa altuia. Asumarea
obligaţiei de a determina pe altul să consimtă la încheierea unui act, ori
să-l ratifice, satisface însă această condiţie, căci nu se promite faptul
terţului (de a încheia ori de a ratifica actul), ci numai faptul propriu, de
a face toate diligenţele spre a convinge pe terţ să facă aceasta.
În actele intuitu personae se cere ca obiectul să constea într-un
fapt personal al debitorului. Condiţia este impusă de caracterul personal
al unor acte juridice (antrepriza, mandatul), în care însuşirile, priceperea
146
debitorului sunt esenţiale pentru executare.
Pentru anumite acte juridice civile se cer anumite condiţii

speciale:
a) Cel care se obligă să fie titularul dreptului în actele
translative sau constitutive de drepturi, se cere, în principiu, ca
transmiţătorul să fie titularul acelui drept. Această condiţie este impusă
de principiul potrivit căruia nimeni nu se poate obliga la ceva ce nu are
sau la mai mult decât are, exprimat în adagiul: „nemo dat quod non
habet” ori „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”.
Potrivit art. 1230C.civ. „Dacă prin lege nu se prevede altfel,
bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii, debitorul fiind obligat
să le procure şi să le transmită creditorului său, după caz, să obţină
acordul terţului. În cazul neexecutării obligaţiei, debitorul răspunde
pentru prejudiciile cauzate.”
b) Existenţa autorizaţiei administrative
În actele autorizate se mai cere să se fi obţinut autorizaţia
administrativă, precum în cazul împrumutului sau înstrăinării armelor şi
muniţiilor.
4.2.2.6. Cauza (scopul) actului juridic civil
Cauza este elementul esenţial de validitate şi de fond pentru

actul juridic civil şi reprezintă motivul care determină fiecare parte să
încheie contractul (art. 1235 C.civ.).
Împreună cu consimţământul, cauza formează voinţa juridică,
iar ca element esenţial al actului juridic civil, nu se confundă nici cu
consimţământul şi nici cu obiectul unui asemenea act, fiind un element
independent, de sine stătător.
Cauza este un element specific fiecărei manifestări de voinţă în
parte, astfel că în materia contractului obligaţia fiecărei părţi are o cauză
proprie, neexistând o cauză comună a contractului.
4.2.2.6.2. Elementele cauzei actului juridic civil
Structura cauzei actului juridic civil cuprinde două elemente:

scopul imediat şi scopul mediat.
Scopul imediat (causa proxima), numit şi scopul obligaţiei,

este un element abstract şi invariabil, în cadrul unei anumite categorii
de acte juridice. Astfel, în contractele sinalagmatice, cauza (scopul)
obligaţiei fiecăreia dintre cele doua părţi constă în reprezentarea
(prefigurarea mintală) a contraprestaţiei (o parte se obligă ştiind că şi
cealaltă parte se obligă, la rândul ei). În actele cu titlu gratuit, elementul
invariabil (scopul imediat) constă în intenţia de a gratifica (aminus
donandi), indiferent ca este donaţie, sponsorizare, etc. În actele reale,
scopul imediat constă în prefigurarea remiterii lucrului spre ex.,
depozitarul se obligă să restituie bunul deponentului, pentru că ştie că i
s-a predat bunul spre depozit cu obligaţia de a-l restitui. În actele
aleatorii, scopul imediat constă în elementul risc, adică prefigurarea
unei împrejurări viitoare şi incerte de care depinde şansa câştigului,
147
respectiv riscul pierderii.
Scopul mediat (causa remota), numit şi scopul actului juridic,

constă în motivul principal ce a determinat încheierea unui act juridic
civil. Acest motiv priveşte fie însuşirile unei prestaţii, fie calităţile unei
persoane.
Scopul mediat este concret şi variabil de la o categorie la alta de
acte juridice civile şi chiar în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice
civile.
Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare, scopul mediat
constă în destinaţia concretă în vederea căreia bunul a fost cumpărat,
element subiectiv care variază de la un cumpărător la altul (pentru
consens, relaxare, exercitare a unei profesii etc.).
4.2.2.6.3.ăCerinţeleăvalabilităţiiăcauzeiăactuluiăjuridicăcivil
Condiţiile cauzei. Pentru valabilitatea cauzei luată global se cer

întrunite, cumulativ, următoarele condiţii:
Cauza trebuieă să existe. Această condiţie este menţionată

expres de art.1236 C.civ. „Cauza trebuie să existe.”
În doctrină şi practică, constatarea lipsei cauzei presupune o
dublă distincţie:
- identificarea scopului imediat şi a scopului mediat;
- identificarea cauzelor lipsei cauzei.
Astfel, când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ,
atât scopul imediat, cât şi cel mediat, lipsesc (deoarece ambele elemente
presupun existenţa discernământului), în consecinţă, lipsa cauzei va
atrage nulitatea relativă a actului juridic civil.
Când lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestaţiei, lipsei
predării bunului în actele reale, lipsei riscului în actele aleatorii, lipsei
intenţiei de a gratifica în acte cu titlu gratuit, sancţiunea aplicată va fi
nulitatea absoluta.
Cauzaătrebuieăsăăfieăreală.
Aceasta condiţie este expres prevăzută de C.civ. care
precizează: „Obligaţia... fondată pe o cauză falsă... nu poate avea niciun
efect.”
Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau
ilicită nu poate fi valabilă. Cauza obligaţiei nu este reală, ci falsă, atunci
când debitorul s-a obligat în credinţa greşită a existenţei cauzei ( de ex.
cumpărătorul se obligă a plăti preţul, neştiind că bunul cert pe care vrea
să-l cumpere a pierit înainte de încheierea contractului). Este vorba,
deci de o eroare asupra existenţei cauzei.
Cauzaăsăăfieălicităăşiămorală.
Aceasta condiţie este prevăzută de art.1236 („Cauza să fie licită
şi morală”) şi art. 1236 alin (1) şi (2) C.civ. ( „Cauza este ilicită când
este contrară legii şi ordinii publice.”). Cauza este imorală când este
contrară bunelor moravuri.
Existenţa cauzei obligaţiei ca şi caracterul ei real şi licit sunt
prezumate prin lege până la proba contrară.
Potrivit art. 1237 C.civ. „Cauza este ilicită şi atunci când
148
contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale
imperative.”
4.2.2.6.4. Proba cauzei
Existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba

contrară.
Dovada cauzei obligaţiei, ca şi a lipsei acesteia ori a
caracterului ei ilicit se poate face prin orice mijloc de probă. Dacă, însă,
cauza obligaţiei este menţionată expres în înscrisul constatator al
obligaţiei, partea care neagă existenţa ei nu poate face dovada decât tot
printr-un înscris sau printr-un început de dovada scrisă completat cu
martori sau prezumţii. Caracterul ilicit ori imoral al cauzei obligaţiei, ca
şi fraudarea legii printr-o cauză simulată, se pot dovedi, chiar şi către
părţi, prin orice mijloc. Contractul este valabil chiar atunci când cauza
nu este expres prevăzută.
4.2.2.6.5.ăSancţiunea
Potrivit art. 1238 C.civ. „(1) Lipsa cauzei atrage nulitatea

relativă a contractului cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit
calificat şi poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a
contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a
cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.”
Secţiuneaăa 3-a
Forma actului juridic civil
4.2.3.1.1. Definiţiaăformeiăactuluiăjuridicăcivil
Potrivit art. 1240 C.civ. „(1) Voinţa de a contracta poate fi

exprimată verbal sau în scris.
(2) Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care,
potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor stabilite, între acestea sau
uzanţelor, nu lasă nici o îndoială asupra intenţiei de a produce efectele
juridice corespunzătoare.”
Forma actului juridic civil a fost definită ca fiind acea condiţie a
actului juridic civil care constă în modalitatea de exteriorizare a
consimţământului cu intenţia de a naşte, modifică sau stinge un raport
juridic concret.
Terminologic, noţiunea de formă a actului juridic civil este
susceptibilă de două înţelesuri: în sens restrâns, forma actului juridic
civil este înţeleasă ca modalitate de exteriorizare a voinţei juridice; în
sens larg, forma actului juridic civil este înţeleasă în sensul de „condiţia
de formă” cerută de actului juridic , respectiv:
- forma cerută pentru valabilitatea actului juridic (forma ad
validaitatem);
- forma cerută pentru probarea actului juridic (forma ad
probationem);
- forma ceruta pentru opozabilitate faţă de terţi.
149
4.2.3.1.2. Corelaţiaă dintreă principiulă consimţământuluiă
şiăformaăactului juridic
În materia modului de exprimare a consimţământului părţilor de

a încheia actul juridic, forma este dominată de principiul libertăţii
alegerii modului de exteriorizare a voinţei juridice. Altfel spus, părţile
au libertatea de a încheia actul juridic exteriorizându-şi voinţa lor prin
orice formă susceptibilă de a face cunoscută aceasta voinţa celeilalte
parţi (verbal, în scris, prin gesturi şi atitudini, expres sau tacit etc.).
Înscriindu-se in limitele acestei libertăţi de exprimare a voinţei
juridice, principiul consensualismului este regula potrivit căreia, din
punct de vedere al formei sale, actul juridic civil se încheie prin simpla
manifestare de voinţă fără ca aceasta voinţă să îmbrace o formă
specială.
Altfel spus, simpla manifestare de voinţă este nu numai
necesară, ci şi suficientă pentru ca un act juridic civil să ia naştere şi să
producă efecte juridice.
Deşi Codul civil nu reglementează acest principiu, face
aplicaţie a acestuia, în materia vânzării şi reglementează excepţiile de la
acesta (forma cerută pentru validitate, forma cerută pentru probaţiune,
forma cerută pentru opozabilitatea actului).
4.2.3.1.3. Clasificareaă condiţiiloră deă formăă aleă actuluiă

juridic civil
Dupăă criteriulă izvorului care cere o anumită formă a actului

juridic concret, distingem între:
- forma legală, impusă de legea civilă;
- forma convenţională, impusă de acordul părţilor de a
exterioriza manifestarea de voinţă într-o anumită formă.
Dupăă criteriulă consecinţeloră juridice ale nerespectării

condiţiilor de formă, distingem între:
- forma cerută pentru valabilitatea actului civil (forma ad
validitatem), a cărei nerespectare atrage nulitatea actului;
- forma cerută pentru probarea actului (forma ad probationem),
a cărei nerespectare atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de
probă;
- forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi, a cărei
nerespectare atrage inopozabilitatea actului (posibilitatea terţilor de a-l
ignora, de a face abstracţie de existenta şi efectele sale).
4.2.3.1.4. Formaăcerutăăadăvaliditatem
Noţiune
Forma cerută ad validitatem este acea condiţie cerută de lege
pentru valabila încheiere a unui act juridic şi care constă în
exteriorizarea manifestării de voinţă a părţilor cu o anumită solemnitate,
de obicei formă scrisă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Codul
civil dispune că: „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile
cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în
locul unde actul s-a făcut”.
150
Forma ad validitatem prezintă următoarele caractere:
- este un element constitutiv esenţial al actului juridic a cărui
absenţă este sancţionată cu nulitatea absolută;
- este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinţei;
- este exclusivă, părţile neavând posibilitatea să adopte o altă
modalitate de exteriorizare a voinţei lor, ci numai pe aceea prevăzută de
lege.
Instituirea formei autentice urmăreşte:
- atenţionarea părţilor asupra consecinţelor patrimoniale ale
încheierii unor acte (donaţie, ipotecă, adopţie, căsătorie etc.);
- asigurarea unei depline libertăţi şi a certitudinii
consimţământului părţilor;
- asigurarea controlului societăţii, prin organele statului asupra
unor categorii de acte ce depăşeşte interesul părţilor;
- realizarea unei publicităţi de natură să ocrotească interesele
creditorilor şi ale terţilor.
Pentru realizarea formei ad validitatem, se cer întrunite

următoarele condiţii:
- întregul conţinut al actului juridic (toate clauzele actului
juridic civil, esenţiale şi neesenţiale) trebuie să îmbrace forma cerută
pentru validitatea sa;
- actul aflat în interdependenţă cu actul solemn trebuie să
îmbrace şi el forma solemnă; uneori, actul care determină ineficienţa
actului solemn trebuie, în principiu, să îmbrace şi el forma solemnă
(excepţie face legatul, care poate fi revocat şi tacit).
Aplicaţii ale formei cerute ad validitatem în dreptul nostru civil
sunt acte solemne următoarele: donaţia (art. 1011 C.civ. dispune:
„Toate donaţiunile se fac prin înscris autentic.”); testamentul (art. 1040
C.civ. prevede: „Un testament poate fi sau olograf sau făcut prin act
autentic”); art. 2378 C.civ. dispune „Ipoteca convenţională nu va putea
fi constitutivă decât prin act autentic”; contractul de societate
comercială (Legea nr.31/1990); actele între vii având ca obiect terenuri
(art. 2 Legea nr. 247/2005); căsătoria (art. 271 C.civ.); acceptarea
succesiunii sub beneficiu de inventor; renunţarea expresă la succesiune
(art. 76 Legea nr. 36/1995); contractul de arendare (art. 6 Legea nr.
16/1994, prin derogare de la principiul consensualismului, consacrat de
Codul civil, prevede forma scrisă şi înregistrarea ad validitatem, deci
sub sancţiunea nulităţii absolute).
4.2.3.1.5. Forma ad probationem
Noţiuneăşiăcaractere
Prin forma cerută pentru probarea actului civil se înţelege acea
cerinţă care constă în întocmirea unui înscris care să probeze actul
juridic civil.
Sancţiunea nerespectării formei cerută ad probationem nu
constă în nevalabilitatea actului, ci în imposibilitatea dovedirii actului
cu alt mijloc de probă.
Forma cerută ad probationem prezintă următoarele caractere:
- este obligatorie (iar nu facultativă); nerespectarea ei atrage
sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului (negatium) prin alt mijloc
de probă;
151
- reprezintă o excepţie de la principiul consesualismului.
Cele mai importante acte pentru care legea cere forma scrisă ad
probationem sunt următoarele:
- contractul de locaţiune (art. 1198 C.civ.: „Se încheie în formă
autentică sau prin înscris sub semnătură.”);
- tranzacţia (art. 2272 C.civ.: „Tranzacţia trebuie să fie
încheiată prin act scris pentru a putea fi dovedită.”);
- depozitul voluntar (art. 2104 C.civ.: „Depozitul voluntar nu
se poate face decât prin înscris.”);
- contractul de sponsorizare (Legea nr. 32/1994);
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
(Legea nr. 8/1996).
4.2.3.1.6. Formaă cerutăă pentruă opozabilitateă faţăă deă

terţi
Noţiune
Forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi constă în acele
formalităţi care sunt necesare potrivit legii, pentru a face actul juridic
opozabil şi persoanelor care n-au participat la încheierea lui, în scopul
ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.
Forma cerută pentru opozabilitatea actului prezintă următoarele
caractere:
- se justifică ideea de protecţie a terţilor;
- este obligatorie şi nu facultativă.
Publicitatea drepturilor, a actelorăşiăaăfaptelorăjuridice
A) Obiectul publicităţii şi modalităţile de realizare

Art. 18 C.civ. prevede: (1) „Drepturile, actele şi faptele
privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, cele în legătură cu
bunurile care aparţin acestora, precum şi orice alte raporturi juridice
sunt supuse publicităţii în cazurile expres prevăzute de lege.”
De exemplu:
- Art. 283 C.civ. – Publicitateaădeclaraţieiădeăcăsătorie. „În
aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă
dispune publicitatea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special
amenajat la sediul primăriei şi pe pagina de internet a acesteia.”
- Art. 306 C.civ. – Opozabilitateaă hotărâriiă judecătoreşti.
„Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terţe persoane împotriva
unui act încheiat anterior de acesta cu unul dintre soţi afară de cazul în
care au fost împlinite formalităţile de publicitate.”
- Art. 334 C.civ. – Publicitateaă convenţieiă matrimoniale.
„Pentru a fi opozabile terţilor, convenţiile matrimoniale se înscriu în
Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale.”
- Art. 737 C.civ. – Opozabilitatea uzufructului asupra
creanţelor. „Uzufructul asupra unei creanţe este opozabil terţilor în
aceleaşi condiţii ca şi cesiunea de creanţă şi cu îndeplinirea
formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.”
Art. 902 C.civ. – Notareaă unoră drepturi,ăfapteă şiăraporturiă
juridice. „Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art.
876 alin (2) (În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea
152
funciară şi alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu
imobilele cuprinse în cartea funciară) devin opozabile terţelor persoane
exclusiv prin notare.”
Sunt supuse notării în cartea funciară:
1. punerea sub interdicţie judecătorească şi ridicarea acestei
măsuri;
2. cererea de declarare a morţii unei persoane fizice,
hotărârea judecătorească de declarare a morţii şi cererea de anulare sau
de rectificare a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii;
3. calitatea de bun comun a unui imobil;
4. convenţia matrimonială, precum şi modificarea sau, după
caz, înlocuirea ei;
5. destinaţia unui imobil de locuinţă a familiei;
6. locaţiunea şi cesiunea de venituri;
7. aportul de folosinţă la capitolul social al uni societăţi;
8. interdicţia convenţională de înstrăinare sau de grevare a
unui drept înscris;
9. vânzarea făcută cu rezerva dreptului de proprietate;
10. dreptul de a revoca sau denunţa unilateral contractul;
11. pactul comisoriu şi declaraţia de rezoluţiune sau de reziliere
unilaterală a contractului;
12. antecontractul şi pactul de opţiune;
13. dreptul de preemţiune născut din convenţii;
14. intenţia de a înstrăina sau de a ipoteca;
15. schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau
constituirea altei garanţii reale asupra creanţei ipotecare;
16. deschiderea procedurii insolvenţei şi închiderea acestei
proceduri;
17. sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor
sale;
18. acţiunea în prestaţie tabulară, acţiunea în rectificare;
19. acţiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea
funciară, acţiunea în partaj etc.
Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva
Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, registrul comerţului, precum şi
prin alte forme de publicitate prevăzute de lege.
B) Condiţiile de publicitate
Art. 19 C.civ. prevede:
(1) Procedura şi condiţiile de publicitate se stabilesc prin lege.
(2) Îndeplinirea formalităţii de publicitate poate fi cerută de
orice persoană, chiar dacă este lipsită de capacitatea de exerciţiu.
(3) Orice renunţare sau restrângere a dreptului de a îndeplini o
formalitate de publicitate, precum şi orice clauză penală sau altă
sancţiune stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sunt
considerate nescrise.
(4) Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul,
actul sau faptul supus publicităţii, dacă formalitatea de publicitate a fost
legal îndeplinită.
C) Efectele publicităţii
(1) „Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului,
153
faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic supus publicităţii,
stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres,
condiţionează constituirea sau efectele lor juridice.
(2) Între părţi sau succesorii lor, universali ori cu titlu
universal, după caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum şi
orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost
îndeplinite formalităţile de publicitate, afară de cazul în care prin lege
se dispune altfel.
(3) Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori
admis la publicitate. Cu toate acestea, în cazurile şi condiţiile expres
prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea terţilor
dobânditori de bună credinţă.
(4) Publicitatea nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, afară
de cazul în care prin lege se dispune altfel.”
D) Prezumţiile
Potrivit art. 21 C.civ.
(1) „Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru
public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în
condiţiile legii.
(2) În cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se
prezumă că el nu există.”
E) Lipsa publicităţii. Sancţiuni.

(1) „Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar
aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile,
actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicităţii sunt
inopozabile terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia le-au
cunoscut pe altă cale.
(2) Atunci când legea prevede că simpla cunoaştere de fapt nu
suplineşte lipsa de publicitate, absenţa acesteia poate fi invocată de
orice persoană interesată, inclusiv de terţul care a cunoscut, pe altă cale,
dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicităţii.
(3) În toate cazurile însă, simpla cunoaştere a dreptului, actului,
faptului sau raportului juridic nu suplineşte lipsa de publicitate faţă de
alte persoane decât terţul care, în fapt, le-a cunoscut.”
F) Concursul dintre formele de publicitate

În temeiul art. 23 C.civ. „Dacă un drept, act sau orice raport
juridic este supus în acelaşi timp unor formalităţi de publicitate diferite,
neefectuarea unei cerinţe de publicitate nu este acoperită de îndeplinirea
alteia.”
G) Consultarea registrelor publice

Art. 24 C.civ. prevede: „Orice persoană, chiar fără a justifica un
interes, poate, în condiţiile legii, să consulte registrele publice privitoare
la un drept, act, fapt sau o anumită situaţie juridică şi să obţină extrase
sau copii certificate de pe acestea.”
154
Secţiuneaăaă4-a
Modalităţileăobligaţiilor
4.2.4.1. Definiţie
Prin modalitatea obligaţiei se înţelege acel element cuprins într-

un act juridic civil care constă într-o împrejurare ce are influenţă asupra
efectelor pe care le produce sau trebuie să le producă actul respectiv.
4.2.4.2. Elementele
Din definiţie rezultă că modalitatea actului juridic civil are

următoarele elemente:
- o împrejurare care poate consta fie în scurgerea timpului, fie
într-un eveniment natural, fie într-o acţiune omenească. Când
împrejurarea constă în scurgerea timpului, modalitatea actului se
numeşte termen , iar când împrejurarea constă într-un eveniment natural
sau o acţiune omenească, modalitatea actului este ori condiţie (care
poate consta atât într-un eveniment cât şi într-un fapt) ori sarcină (care
constă, întotdeauna, într-un fapt al omului.);
- împrejurarea în care constă modalitatea trebuie să afecteze, să
influenţeze efecte actului juridic care decurg din aceasta.
Sunt modalităţi ale actului juridic civil: termenul, condiţia şi
sarcina.
4.2.4.3. Termenul
4.2.4.1. Definiţie
Termenul – dies – este un eveniment, viitor şi sigur ca realizare,

până la care este amânată fie începerea, fie încetarea exerciţiului
drepturilor subiective şi executării obligaţiilor civile.
Termenul este indicat, în mod obişnuit, printr-o dată
calendaristică.
4.2.4.3.2. Categorii de termene
Clasificarea termenului se poate face după mai multe criterii:
Dupăă criteriulă efectuluiă său, termenul poate fi suspensiv sau

extinctiv.
A. Termenul suspensiv este termenul care amână scadenţa

obligaţiei, până la împlinirea lui (spre ex., data plătirii chiriei) (art. 1412
alin. (1) C.civ.).
Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei (care ia
naştere în mod valabil în momentul stabilirii raportului de drept ), ci
amână doar executarea ei. Obligaţia afectată de un termen suspensiv
devine exigibilă numai la împlinirea termenului (la scadenţă).
Neexecutarea obligaţiei la împlinirea termenului suspensiv antrenează
răspunderea debitorului pentru întârziere.
B. Termenul extinctiv este termenul care amână stingerea
155
exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative până la
împlinirea lui (spre ex. contract de locaţie încheiat pe un an).
La împlinirea termenului extinctiv obligaţia se stinge pentru
viitor, menţinându-se însă efectele produse până în momentul împlinirii.
Termenul extinctiv nu poate fi decât legal sau convenţional. El
poate fi modificat prin acordul de voinţă al părţilor sau pe cale
legislativă, prin prorogare legală.
Dupăă criteriulă titularuluiă beneficiaruluiă termenului

distingem între:
A. termen în favoarea debitorului. În acest caz, debitorul poate

plăti, de bună voie, mai înainte, dar nu poate fi silit de creditor la
aceasta (art. 1413 C.civ.);
B. termen în favoarea creditorului. În acest caz, creditorul poate

cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului, fără ca
debitorul să se poată opune ( de ex. termenul stipulat în contractul de
depozit);
Decăderea din beneficiul termenului
Potrivit art. 1471 – alin. (1) C.civ. „Debitorul decade din
beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după
caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum şi atunci când, cu
intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile
constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise.”
Incompatibilitatea decăderii din termen
Art. 1419 C.civ. prevede: „Decăderea din beneficiul termenului
a unui debitor, chiar solidar, nu este opozabilă celorlalţi codebitori.”
C. termen în favoarea ambelor părţi. În acest caz, executarea

anticipată a obligaţiilor este posibilă cu acordul ambelor părţi (de ex.
termenul într-un contract de asigurare);
Termenul poate fi stipulat în favoarea debitorului, a creditorului
sau a ambelor părţi. Când nu s-a prevăzut expres altfel, se prezumă
potrivit legii că termenul a fost stipulat în favoarea debitorului.
Cel în folosul căruia a fost stipulat termenul, poate să renunţe la
el, iar în condiţiile legii poate fi decăzut din beneficiul termenului.
Dupăăcriteriulăizvoruluiăsău, poate fi:
A. termen voluntar sau convenţional, care este stabilit de părţile

actului juridic civil. Termenul voluntar poate fi stabilit cu ocazia
încheierii actului sau printr-o convenţie ulterioară. Părţile pot de comun
acord să modifice termenul convenţional stabilit de ele. Instanţa poate
modifica indirect termenul convenţional acordând debitorului un termen
de graţie. Termenul convenţional poate fi modificat şi prin prorogare
legală.
B. termen legal, care este stabilit de lege şi care face parte, de

drept, din actul juridic civil (de ex. termene de prescripţie, de decădere);
C. termen judiciar, care poate fi acordat de instanţa
judecătorească debitorului (art. 1415 C.civ.) (de ex. termenul de graţie);
156
Stabilirea judiciară a termenului
Potrivit art. 1415 C.civ. „(1) Atunci când părţile convin să
amâne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre ele sarcina de a-l
stabili şi când, după o durată rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă
stabilit, instanţa poate la cererea uneia dintre părţi să fixeze termenul
ţinând seama de natura obligaţiei, de situaţia părţilor şi de orice alte
împrejurări.
(2) Instanţa poate, de asemenea să fixeze termenul atunci când,
prin natura sa, obligaţia presupune un termen şi nu există nici o
convenţie prin care acesta să poată fi determinat.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului se soluţionează potrivit
regulilor aplicabile ordonanţei preşedinţiale, fiind supusă prescripţiei,
care începe să curgă de la data încheierii contractului.”
Dupăă criteriulă cunoaşteriiă sauă nuă aă dateiă împliniriiă sale, la

momentul încheierii actului juridic civil, termenul poate fi:
A. termen cert, căruia i se cunoaşte dinainte momentul exact al

împlinirii. Sunt termene certe cele stabilite la o anumită dată
calendaristică, la expirarea unui număr precis de ani, luni, zile sau ore;
B. termen incert, constând într-un eveniment viitor care se va

produce cu siguranţă, dar căruia nu i se cunoaşte dinainte momentul
exact al împlinirii. Sunt, astfel termene precise: moartea unei persoane,
topirea zăpezii, primul îngheţ, culegerea recoltei etc.
4.2.4.3.3. Efecte
Efectele termenului. Termenul afectează numai executarea

actului juridic, nu şi existenţa lui. Efectele termenului sunt diferite, după
cum suntem în prezenţa termenului suspensiv sau a termenului
extinctiv.
Efectele termenului suspensiv

Referitor la efectul termenului suspensiv, art. 1414 C.civ.
prevede „Ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de
împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie şi în cunoştinţă
de cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.”
Efectele termenului suspensiv se caracterizează prin faptul ca
nu afectează existenţa drepturilor şi obligaţiilor, în sensul amânării
începutului acestora până în momentul împlinirii lui. De aici decurg
următoarele consecinţe:
- dacă debitorul execută obligaţia sa înainte de termen
(scadenţă), el face o plată valabilă echivalentă cu renunţarea la
beneficiul termenului (art. 1414 C.civ.);
- înainte de împlinirea termenului, titularul dreptului poate lua
măsuri de conservare a dreptului său;
- în actele translative de drepturi reale asupra bunului individual
determinat (res certa), termenul suspensiv nu amână transferul acestor
drepturi, afară de cazul în care s-a prevăzut expres contrariul;
- până la împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate
cere plata de la debitor;
- înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate
157
opune debitorului compensaţia;
- înainte de termen, creditorul nu este în drept să intenteze
acţiunea oblică (subrogatorie) ori cea pauliană (revocatorie);
- prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data
împlinirii termenului suspensiv.
Exigibilitateaăanticipată
Art. 1418 C.civ. prevede „Renunţarea la termen sau decăderea
din beneficiul termenului face ca obligaţia să devină de îndată
exigibilă.”
Nerealizarea evenimentului
Potrivit art. 1420 C.civ. „Dacă un eveniment pe care părţile îl
consideră ca fiind un termen nu se realizează, obligaţia devine exigibilă
în ziua în care evenimentul ar fi trebuit în mod normal să se producă.”
Efectele termenului extinctiv

Termenul extinctive constă într-o suită de termene succesive, al
căror efect este acela de a marca data stingerii dreptului subiectiv şi
obligaţiei corelative (ex. moartea creditorului marchează sfârşitul
dreptului de a pretinde renta viageră şi obligaţia de a plăti.
4.2.4.4. Condiţia
4.2.4.4.1.ăDefiniţie
Prin condiţie – ca modalitate a actului juridic civil – se înţelege

un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde existenţa
(naşterea ori desfiinţarea) actului juridic civil.
4.2.4.4.2.ăTrăsături
Din această definiţie se desprind următoarele trăsături:

- este un eveniment viitor;
- este un eveniment nesigur (incert);
- spre deosebire de termen, condiţia afectează însăşi existenţa
actului juridic civil.
Principalele dispoziţii din Codul civil referitoare la condiţie
sunt cuprinse în art. 1399: „Este afectată de condiţie obligaţia a cărei
eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur”.
4.2.4.4.3. Clasificare
Clasificarea condiţiei se poate face după mai multe criterii.
Din punctul deăvedereăalăposibilităţilorădeărealizare, condiţia

poate fi: condiţie cauzală, condiţie mixtă, condiţie potestativă simplă
sau condiţie pur potestativă.
A. Condiţie cauzală, a cărei îndeplinire sau neîndeplinire

depinde exclusiv de hazard, nefiind nici în puterea debitorului şi nici în
puterea creditorului să determine sau să împiedice realizarea ei.
Spre exemplu, asiguratorul se obligă să plătească asiguratului
158
despăgubiri, dacă gospodăria acestuia va fi distrusă de cutremur sau
incendiu. De asemenea, art. 1016 alin. (1) dispune că: „Donatorul poate
stipula întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar
predeceda înaintea lui, cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi
ar predeceda donatarului.”
B. Condiţie mixtă, constă într-un eveniment viitor a cărui

realizare depinde de voinţa uneia dintre părţi şi de voinţa unei terţe
persoane (de ex. vând casa dacă primesc aprobare de transfer în altă
localitate sau “îţi vând automobilul meu dacă tatăl meu îmi cumpără
altul cu x) de ziua mea; îţi vând apartamentul meu dacă nu mă voi
căsători).
C. Condiţie potestativă simplă, constând într-un eveniment

viitor a cărui realizare depinde atât de voinţa unei dintre părţi cât şi de
un element exterior acestei voinţe (de ex. îţi împrumut cortul meu, dacă
nu plec eu însumi în excursie, îţi vând apartamentul dacă mă voi
căsători).
D. Condiţie pur potestativă, în care evenimentul viitor şi

nesigur care afectează existenţa obligaţiei constă într-o simplă
manifestare a voinţei debitorului.
Condiţia pur potestativă, dacă este suspensivă, atrage nulitatea
întregii operaţii, vădind lipsa intenţiei debitorului de a se obliga
juridiceşte. Dacă este însă rezolutorie, condiţia pur potestativă este
valabilă, echivalând cu o clauză rezolutorie, pe care părţile sunt
îndreptăţite s-o introducă în contract. (de ex. îţi vând apartamentul ori îţi
donez apartamentul, dacă vreau). Obligaţia contractată sub o condiţie
suspensivă ce depinde exclusiv de voinţa debitorului nu produce nici un
efect.
Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce asupra

raportului juridic de obligaţie, condiţia poate fi: condiţie suspensivă sau
condiţie rezolutorie.
Potrivit art. 1400 C.civ. „Condiţia este suspensivă atunci când
de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei.”
A. Condiţia suspensivă, până la îndeplinirea căreia însăşi

existenţa obligaţiei este suspendată, consolidându-se în mod retroactiv
(de la data încheierii actului) prin îndeplinirea condiţiei. (de ex., îţi vând
autoturismul cu condiţia că, dacă voi fi transferat în provincie, vânzarea
se va desfiinţa).
Aşa fiind: pendente conditione actul nu produce niciun efect,
însăşi existenţa drepturilor şi obligaţiilor ce ar izvorî din acel act fiind
suspendată (de ex. donaţia este condiţionată de câştigarea unui concurs:
“îţi donez dacă vei câştiga”; până la “câştigarea concursului”, contractul
“stă în suspensie”, de unde şi denumirea de suspensivă.
B. Condiţie rezolutorie, este acea condiţie la îndeplinirea căreia

actul juridic afectat este desfiinţat retroactiv, ca şi când nici n-ar fi
existat. Art. 1401 – (1) C.civ. prevede: „Condiţia este rezolutorie atunci
când îndeplinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei.
(2) Până la proba contrară, condiţia se prezumă a fi rezolutorie
159
ori de câte ori scadenţa obligaţiilor principale precedă momentul la care
condiţia s-ar putea îndeplini.”.
Condiţia (de orice fel) trebuie să fie posibilă, licită şi conformă
regulilor de convieţuire socială.
4.2.4.4.4. Efecte
Efectele condiţiei sunt guvernate de două principii:

a) condiţia afectează însăşi existenţa actului juridic civil
(adică naşterea ori desfiinţarea lui);
b) condiţia îşi produce efectele retroactiv (art. 1407 C. civ.).
Efectele condiţiei suspensive pot fi cercetate în raport cu trei
momente: cât timp condiţia nu se împlineşte (pendente conditione),
condiţia s-a împlinit (evenimente conditione) şi condiţia a căzut.
Pendente condiţione (este intervalul cuprins între momentul
încheierii actului juridic şi momentul în care realizarea sau nerealizarea
condiţiei devine efectivă, certă), specific efectelor condiţiei suspensive,
pendente conditione este faptul că, în toată această perioadă de timp,
efectele actului juridic nu se produc (adică, nu există încă). De aici
decurg următoarele consecinţe:
a) creditorul nu poate cere executarea obligaţiei;
b) debitorul nu datorează nimic (dacă el ar plăti, din eroare,
poate cere restituirea);
c) nu poate cere compensaţia:
d) în acest interval de timp nu curge prescripţia;
e) în actele translative nu se produce efectul translativ;
f) creditorul este, totuşi în drept să ia măsuri de conservare a
dreptului său şi, poate ceda, prin acte inter vivos, ori mortis causa,
dreptul său (dar ca drept condiţional).
Evenimente conditione (dacă condiţia suspensivă se
îndeplineşte) produce următoarele efecte:
a) plata făcută de debitor rămâne valabilă;
b) transmisiunile de drepturi reale făcute de titularul dreptului
condiţional (dobânditorul iniţial) se consolidează.
De la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei suspensive,
evenimente conditione, există şi excepţii:
a) prescripţia extinctivă curge numai la data împlinirii
condiţiei;
b) fructele culese de înstrăinător îi aparţin, cu toate că dreptul
său dispare cu efect retroactiv;
c) actele administrative rămân valabile;
d) riscurile sunt în sarcina înstrăinătorului, chiar dacă datorită
efectului retroactiv, ele ar fi trebuit să fie în sarcina dobânditorului.
Dacă condiţia suspensivă a căzut, se consideră retroactiv că
actul juridic a fost pur şi simplu; de aici decurg următoarele consecinţe:
a) prestaţiile executate de părţi vor fi restituite;
b) garanţiile reale constituite se desfiinţează;
c) drepturile constituite de debitor cu privire la lucru se
consolidează.
Efectele condiţiei rezolutorii sunt inverse efectelor condiţiei

suspensive.
Astfel, cât timp condiţia nu s-a realizat (pendente conditione),
160
se produc efecte ca şi cum actul ar fi un act pur şi simplu, neafectat de
modalitate, de aici consecinţele:
a) creditorul poate cere debitorului să-şi execute obligaţia,
debitorul fiind obligat la aceasta;
b) debitorul sub condiţie rezolutorie al unui bun cert suportă
riscul pierderii acestuia, în calitate de proprietar (res perit domino);
c) dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie se poate transmite,
la fel ca şi cel sub condiţie suspensivă, atât prin acte inter vivos, cât şi
mortis causa. Se poate observa că: cine datorează sub condiţie
rezolutorie, datorează pur şi simplu.
Evenimente conditione (condiţia rezolutorie s-a realizat) efectul
care se produce constă în desfiinţarea retroactivă a actului. În
consecinţă:
a) înstrăinătorul va restitui preţul, iar dobânditorul bunul;
b) drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează.
De la efectul retroactiv al îndeplinirii condiţiei rezolutorii există
şi excepţii:
a) riscul realizat pendente conditione este suportat de
dobânditor, ca proprietar sub condiţie rezolutorie, definitiv;
b) actele de administrare rămân valabile;
c) fructele rămân ale dobânditorului;
d) în actele cu executare succesivă, efectele îndeplinirii
condiţiei rezolutorii se produc numai ex nunc (pentru viitor). Dacă
condiţia rezolutorie nu s-a realizat, efectul care se produce constă în
consolidarea retroactivă a actului.
4.2.4.5. Sarcina
4.2.4.5.1.ăDefiniţie
Sarcina reprezintă obligaţia impusă de dispunător gratificatului,

în actele cu titlu gratuit, care constă, după caz, în a da, a face sau a nu
face ceva. Sarcina este o modalitate ce afectează numai actele cu titlu
gratuit.
Codul civil face aplicaţii ale acestei modalităţi în materia
donaţiei şi legatului (art. 1027 şi 1054). Alte aplicaţii ale acestei
modalităţi le întâlnim în Legea sponsorizării nr. 32/1994, art. 11 alin.
(2).
4.2.4.5.2. Clasificarea sarcinii
După criteriul persoanei beneficiarului, distingem între:
A. sarcina în favoarea dispunătorului (spre ex., în cadrul

contractului de donaţie, donatorul impune donatarului obligaţia de a
plăti o datorie a sa unui terţ);
B. sarcina în favoarea gratificatului (spre ex., prin testament,

dispunătorul obligă pe legatar să folosească suma de bani lăsată prin
legat în scopul efectuării unei lucrări ştiinţifice);
C. sarcina în favoarea unui terţ (spre ex., îţi las casa ca

moştenire cu obligaţia de a plăti o rentă viageră lui x).
161
În doctrină se mai distinge între sarcina posibilă, licită şi morală
şi cea imposibilă, ilicită şi imorală.
4.2.4.5.3. Efectele
Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic civil, nici

executarea actului, ci numai eficacitatea actului, în sensul că în caz de
neîndeplinire, dă naştere la dreptul de a se cere revocarea actului, iar
revocarea nu se produce de drept, este judiciară.
Întrucât sarcina conferă contractului gratuit caracter
sinalagmatic – pro parte – neexecutarea ei dă dreptul la opţiune între a
cere „rezoluţiunea pentru neexecutare” ori „obligarea debitorului la
executarea îndatoririi ce îi revine”.
Comparaţieăîntreătermenăşiăcondiţie
Între termen şi condiţie există următoarele asemănări şi
deosebiri:
Asemănări:
- ambele sunt modalităţi ale actului juridic;
- ambele constau în împrejurări viitoare.
Deosebiri:
- termenul este sigur ca realizare, pe când condiţia este
nesigură; termenul afectează executarea actului, pe când condiţia
afectează existenţa acestuia;
- termenul produce efecte ex nunc, iar condiţia ex tunc.
4.2.4.5.4.ăComparaţieăîntreăsarcinăăşiăcondiţie
Între sarcină şi condiţie există următoarele asemănări şi

deosebiri:
Asemănări:
A. ambele sunt modalităţi ale obiectului juridic civil.
Deosebiri:
A. sarcina afectează numai actele cu titlu gratuit, în timp ce
condiţia afectează atât actele cu titlu oneros, cât şi pe cele cu titlu
gratuit;
B. condiţia operează de drept, sarcina operează la aprecierea
instanţei în ce priveşte revocarea actului.
Secţiuneaăaă5-a.
Efectele actului juridic civil
4.2.5.1.ăConsideraţiiăgeneraleăprivindăefecteleăactuluiăjuridică
civil
4.2.5.1.1.ăDefiniţiaăefectelorăactuluiăjuridicăcivil
Prin efectele actului juridic civil înţelegem drepturile subiective

şi obligaţiile civile care iau naştere, se modifică sau se sting.
162
A stabili efectele actului juridic civil înseamnă a-i cunoaşte
conţinutul, adică a-i şti clauzele care precizează drepturile şi obligaţiile
civile născute modificate ori stinse.
Efectele actului juridic sunt reglementate în Codul civil prin
două grupe de norme: unele cu caracter general (art. 1270, 1280, C.
civ.), altele cu caracter specific fiecărui tip de contract.
4.2.5.1.2. Determinarea efectelor actului juridic civil
Sunt situaţii în care deşi existenţa actului este neîndoielnică,

efectele sale nu apar cu claritate, menţinându-se îndoielile cu privire la
natura şi conţinutul actului, ipoteză în care este necesară operaţia de
interpretare.
Interpretarea actului juridic este o operaţiune (activitate
intelectuală) prin care instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unui
litigiu izvorât din contract caută să determine conţinutul concret al
acestuia, sensul şi întinderea exactă a obligaţiilor cărora le-a dat naştere.
Interpretarea unui act juridic este necesară fie atunci când
clauzele actului sunt incomplete, neclare ori contradictorii, fie atunci
când voinţa declarată, deşi clar şi neechivoc exprimată în clauzele
actului, nu corespunde voinţei reale a părţilor. Regula fundamentală de
urmat în interpretarea actului este aceea a desprinderii voinţei reale a
părţilor. Se prezumă, până la proba contrară, că voinţa declarată în actul
juridic reflectă fidel voinţa reală a părţilor. Proba contrară se poate face
prin orice mijloace de dovadă. Stabilirea voinţei reale a părţilor se face
în funcţie de toate împrejurările concludente, ca de ex., atitudinea
părţilor în timpul tratativelor prealabile, în timpul încheierii actului, şi
uneori chiar atitudinea părţilor după încheierea actului. Voinţa reală a
părţilor trebuie să prevaleze faţă de sensul literal al termenilor, adesea
nepotrivit întrebuinţaţi în actul juridic civil în cauză.
4.2.5.1.3. Reguli de interpretare
Codul civil cuprinde în art. 1266-1269 o serie de reguli de

interpretare.
Astfel, art. 1266 alin (1) dispune că „interpretarea contractelor
se face după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al
termenilor.”
Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede: „La stabilirea voinţei
concordante se va ţine seama, între altele, se scopul contractului, de
negocierile purtate de părţi, de practicile stabilite între acestea şi de
comportamentul lor ulterior încheierii contractului.”
Art. 1267 cuprinde regula interpretării sistematice „Clauzele se
interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din
ansamblul contractului.”
Art. 1268 cuprinde reguli privind interpretarea clauzelor
îndoielnice (in dubio pro reo).
(1) Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se
interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului
contractului.
(2) Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între
altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de
interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general
163
clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.
(3) Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce
efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
(4) Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-
au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi.
(5) Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice
îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng
aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.
Art. 1269 cuprinde reguli subsidiare de interpretare.
(1) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul
rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă.
(2) Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se
interpretează împotriva celui care le-a propus.
Art. 1272 C.civ. cu privire la întinderea obligaţiilor prevede:
(1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este
expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care legea, obiceiul sau
echitatea le dă obligaţiei, după natura sa.
(2) Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu
sunt stipulate în mod expres.
4.2.5.2.ă Principiileă careă guverneazăă efecteleă actuluiă juridică

civil
Principiile efectelor actului juridic civil sunt reguli de drept care

stabilesc cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. Sunt asemenea
reguli:
- principiul forţei obligatorii;
- principiul irevocabilităţii actului juridic civil;
- principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.
Excepţiile de la principiile efectelor actului juridic sunt
împrejurări, situaţii în care, pentru anumite acţiuni efectele se restrâng
ori se extind indiferent de voinţa părţilor.
4.2.5.2.1.ăPrincipiulăforţeiăobligatorii (pacta sunt servanda)
Noţiuneăşiăfundament
Principiul forţei obligatorii este consacrat în art. 1270 alin. (1)
C. civ., în următoarea formulare: „Contractul valabil încheiat are putere
de lege între părţile contractante”. Potrivit acestui principiu, odată
încheiată, o convenţie devine obligatorie pentru părţi aşa cum este şi
legea însăşi.
Dacă una din părţi nu respectă convenţia, ea poate fi adusă la
îndeplinire prin forţa coercitivă a statului, aşa cum se asigură şi
respectarea unei legi.
Excepţii
Principiul pacta sunt servanda cunoaşte şi excepţii, cum sunt:
a) încetarea unor contracte (de mandat, de locaţiune), din cauze
expres prevăzute de lege, înainte de îndeplinirea termenului (moartea
mandatarului, punerea lui sub interdicţie, insolvabilitatea sau falimentul
său, pieirea totală sau parţială a lucrului etc.); prorogarea efectelor unui
contract cu executare succesivă peste termenul stipulat, prin efectul
legii, precum şi în cazul contractului de locaţiune;
164
b) prelungirea efectelor actului cu executare succesivă datorită
suspendării temporare a executării lui pe tot timpul cât durează cauza de
suspendare (caz de forţă majoră);
c) revizuirea efectelor actului juridic datorită modificării
împrejurării lor avute în vedere de părţi la data încheierii acestuia, cu
scopul restabilirii echilibrului între prestaţiile reciproce ale părţilor
(teoria impreviziunii fondată pe ideea împrejurărilor care nu mai stau
aşa cum au avut în vedere părţile – rebus sic non stantibus).
Impreviziunea
Impreviziunea este reglementată de art. 1271 C.civ., astfel:
„(1) Părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă
executarea lor a devenit mai oneroasă.
(2) Cu toate acestea, părţile sunt obligate să negocieze în
vederea adaptării contractului sau încetării acestuia, dacă executarea
devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi din cauza unei
schimbări a împrejurărilor:
a) care a survenit după încheierea contractului;
b) care nu putea fi avută în vedere în mod rezonabil în
momentul încheierii contractului;
c) cu privire la care partea lezată nu trebuie să suporte riscul
producerii;
(3) Dacă într-un termen rezonabil părţile nu ajung la un acord,
instanţa poate să dispună:
a) adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil
între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea
împrejurărilor;
b) încetarea contractului la momentul şi în condiţiile pe care le
stabileşte.”
4.2.5.2.2.ăPrincipiulăirevocabilităţiiăactuluiăjuridicăcivil
Noţiuneăşiăfundament
Acest principiu este consacrat de art. 1270 alin. (2) C. civ., care
prevede următoarele: „Contractul se modifică sau încetează numai prin
acordul părţilor, ori din cauze autorizate de lege”.
Irevocabilitatea dă expresie regulii potrivit căreia nu se poate
pune capăt efectelor unui act decât în aceleaşi condiţii în care acesta a
fost încheiat.
Excepţii
De la regula irevocabilităţii, doctrina şi practica admit o serie de
excepţii.
Excepţiile sunt situaţii în care se pune capăt efectelor actului
unilateral prin voinţa autorului lui şi actului bilateral, prin voinţa uneia
din părţi.
Admisibilitatea excepţiilor de la principiul irevocabilităţii este
stabilită de art. 1023 C. civ., care precizează: “ele se pot revoca ...din
cauze autorizate de lege”. Astfel, în materia actelor unilaterale sunt
admise următoarele excepţii de la principiu irevocabilităţii:
a) testamentul, care, potrivit art. 1052 C. civ., este
esenţialmente revocator;
b) retractarea renunţării la moştenire;
165
c) revocarea ofertei, până la ajungerea ei la destinatar. În
materia actelor bilaterale sunt admise următoarele excepţii de la
principiul irevocabilităţii;
d) revocarea donaţiilor între soţi consacrată de art. 1031 C.
civ.;
e) denunţarea contractului de locaţiune încheiat fără termen
(art. 1816 C. civ.);
f) încetarea contractului de societate la cererea unor asociaţi
(art. 1930 C. civ.);
g) respingerea unor contracte de către judecătorul sindic în
cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului (Legea nr.
85/2006).
4.2.5.2.3.ăPrincipiulărelativităţiiăefectelorăactuluiăjuridicăcivil
Definiţieăşiăfundament
Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil este
consacrat în art. 1280 („Contractul produce efecte numai între părţi dacă
prin lege nu se prevede altfel”).
Conţinutul acestui principiu este expus şi în adagiul “res alios
acta, alis neque nocere, neque prodesse potest” (un act încheiat între
anumite persoane nici nu avantajează şi nici nu este vătămător pentru
altcineva).
Relativitatea efectelor actului juridic civil, principiul
fundamental al dreptului civil potrivit căruia contractul nu poate
produce efecte decât între părţile contractante priveşte numai efectul
creator de obligaţii al contractului, în sensul că acesta nu dă naştere
unor obligaţii civile (şi unor drepturi de creanţă corelative), decât în
sarcina (şi respectiv în favoarea) părţilor.
Principiulărelativităţiiăşiăopozabilitateaăfaţăădeăterţiăaăactuluiă
juridic
Cât priveşte însă situaţiile juridice care se creează sau se
modifică prin contracte, acestea se impun în principiu, respectului
tuturor ca realităţi de care nu se poate face abstracţie. Cu alte cuvinte,
relativitatea efectelor contractului nu afectează cu nimic opozabilitatea
contractului şi faţă de terţi. În temeiul principiului relativităţii efectelor
actelor juridice numai părţile dobândesc prin încheierea contractului
calitatea de debitor şi de creditor (subiecte ale unui raport juridic de
obligaţie).
Potrivit art. 1281 C.civ. „Contractul este opozabil terţilor, care
nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract.
Terţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de
a cere executarea lui, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”
Noţiunileădeăparte,ăterţăşiăavândăcauză
Pentru înţelegerea conţinutului principiului relativităţii, cât şi a
excepţiilor de la acesta, este necesară precizarea noţiunilor de părţi,
având-cauză şi terţi.
a) Parte este persoana care participă la încheierea actului civil,
fie personal, direct, fie indirect, prin reprezentant, şi care primeşte
efectul contractului.
b) Terţul este persoana care nu participă nici direct, nici prin
166
reprezentant la încheierea actului juridic şi care nu suportă, în principiu,
efectele acestuia.
c) Având – cauză este persoana care, datorită unor legături cu
părţile, deşi nu participă la încheierea actului, suportă ca şi părţile
efectele acestuia. Sunt avânzi-cauză: succesorii (universali, cu titlu
universal şi cu titlu particular) şi creditorii chirografari.
Potrivit art. 1282 C.civ. „(1) La moartea unei părţi, drepturile şi
obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi
universali sau cu titlu universal, dacă prin lege, din stipulaţia părţilor ori
din natura contractului nu rezultă contrariul.
(2) Drepturile contractuale accesorii unui bun sau care sunt
strâns legate de acesta se transmit, odată cu bunul, succesorilor cu titlu
particular ai părţilor.”
Succesorii universali şi cu titlu universal , dobândind întreg
patrimoniul sau o parte a patrimoniului uneia din părţi, se subrogă în
drepturile sau îndatoririle acestuia rezultate din actul încheiat.
Succesorul cu titlu particular dobândeşte un bun individual
determinat în legătură cu care altcineva a dobândit drepturi şi obligaţii
(de ex., moştenitorul dobândeşte un imobil închiriat unei persoane) pe
care trebuie să le respecte.
Creditorul chirografar este un având-cauză întrucât suportă
modificările în activul sau pasivul debitorului sau, produse ca efect al
actelor încheiate de acesta cu alte persoane.
Excepţiiădeălaăprincipiulărelativităţii
Prin excepţie de la principiul relativităţii înţelegem situaţia
juridică în care un act făcut de o persoană, parte a actului, produce
efecte şi faţă de un terţ ce nu a participat la încheierea actului.
Aceste excepţii pot fi aparente, reale sau veritabile.
Excepţiile aparente sunt cele în care efectele unui act se produc
asupra unui terţ în temeiul legii şi nu ca urmare a voinţei uneia din părţi
sau a ambelor părţi. Sunt incluse în această categorie de excepţii:
a) situaţia avânzilor-cauză (succesorii dobândesc drepturile
autorilor lor prin efectul legii);
b) situaţia promitenţilor (părţi la contractul promisiunea faptei
altuia şi care se obligă pe sine);
Promisiunea faptei altuia este reglementată în art. 1283 C.civ.
„(1) Cel care se angajează la a determina un terţ să încheie sau să
ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauzat dacă terţul refuză să
se oblige sau, atunci când s-a obligat şi ca fideiusor, dacă terţul nu
execută prestaţia promisă.
(2) Cu toate acestea, promitentul nu răspunde dacă asigură
executarea obligaţiei terţului, fără a se produce vreun prejudiciu
creditorului.
(3) Intenţia promitentului de a se angaja personal nu se
prezumă, ci trebuie să reiasă neîndoielnic din contract sau din
împrejurările în care acesta a fost încheiat.”
c) posibilitatea terţului, în operaţiunile de simulaţie, de a opta
între invocarea actului public şi a acelui secret);
d) titularii acţiunilor directe (lucrătorii folosiţi de un
antreprenor, dar neplătiţi, care pot, în temeiul art. 1488 să acţioneze pe
client şi să solicite acestuia ceea ce datora antreprenorului);
e) stipulaţia pentru altul (convenţie prin care o parte,
167
stipulantul, convine cu cealaltă parte, permitentul, pentru ca aceasta să
execute o prestaţie în favoarea unei a treia persoane numite terţ
beneficiar). Dreptul celui de-al treilea se naşte din convenţia părţilor şi
nu din dispoziţia legii.
Art. 1284 C.civ. reglementează stipulaţia pentru altul astfel:
„(1) Oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui
terţ.
(2) Prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a
cere direct promitentului executarea prestaţiei.”
Secţiuneaăaă6-a.
Nulitatea actului juridic
4.2.6.1.ăNoţiuniăgenerale
4.2.6.1.1.ăDefiniţiaănulităţii
Nulitatea este sancţiunea de drept civil care constă în lipsirea

actului juridic civil de acele efecte care sunt contrare normelor edictate
pentru încheierea valabilă a actului juridic civil.
4.2.6.1.2.ăTrăsături
Nulitatea prezintă următoarele trăsături:

a) este o sancţiune de drept civil;
b) această sancţiune constă în lipsirea actului juridic de efecte;
c) această sancţiune intervine numai atunci când se încalcă
acele norme de drept civil care sunt edictate pentru încheierea valabilă a
actului juridic civil;
d) această încălcare se raportează la “data încheierii actului
juridic civil”.
Art. 1246 alin. (1) C.civ. prevede: „Orice contract încheiat cu

încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este
supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.”
Art. 684: „Împărţelile pot fi desfiinţate pentru violenţă sau dol.”
Art. 993: „Substituţiile sau fideicomisele sunt prohibite”, orice
dispoziţii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi
însărcinat de a conserva şi a remite la o a treia persoană, va fi nulă,
chiar în privinţa donatarului, a eredelui numit sau a legatarului.”
Art. 1015 alin (1): „Este nulă şi orice donaţiune făcută cu
condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului.”
Art. 1015: „Este asemenea nulă, dacă s-a făcut sub condiţia de a
se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donaţiunii sau
care nu erau arătate în actul de donaţiune.”
Art. 1077: „Testatorul poate numi unul sau mai mulţi executori
testamentari.”
Art. 1206: „Consimţământul este viciat, când este dat din
eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol.
Art. 1238: „Convenţia făcută prin eroare, violenţă sau dol, nu
este nulă de drept, ci dă loc numai acţiunii de nulitate.”
168
Art. 1402: „Condiţia imposibilă, contrară legii sau bunelor
moravuri, este considerată nescrisă, iar dacă este însă cauza
contractului, atrage nulitatea absolută a acestuia.”
Art. 1403: „Obligaţia este nulă când s-a contractat sub o
condiţie potestativă din partea acelui ce se obligă.”
4.2.6.1.4.ăFuncţiileănulităţii
Ca sancţiune specifică de drept civil, nulitatea realizează

următoarele funcţii:
funcţiaăpreventivă, care constă în acţiunea inhibitorie pe care
cunoaşterea instituţiei nulităţii o exercită asupra subiectelor de drept
civil tentate să nesocotească respectarea condiţiilor de validitate cerute
la încheierea actelor juridice, ştiind că un act încheiat în această ipoteză
este lipsit de efecte;
funcţiaă sancţionatorie, care constă în înlăturarea efectivă a
efectelor actului civil încheiat cu încălcarea normelor privind condiţiile
sale de validitate;
funcţiaă deă garantare aă principiuluiă legalităţii în domeniul
actelor juridice civile, care se realizează prin aplicarea primelor două
funcţii.
4.2.6.1.5.ă Delimitareaă nulităţiiă deă alteă sancţiuniă juridiceă

civile
Nulitatea se distinge de alte sancţiuni civile precum

rezoluţiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea, inopozabilitatea.
Nulitateaăşiărezoluţiunea
Astfel, dacă nulitatea constă în lipsa de efecte a unui act juridic
încheiat cu nerespectarea normelor privind condiţiile sale de validitate,
rezoluţiunea constă în desfiinţarea unui contract sinalagmatic, pentru
neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către una din părţi, (ex tunc) cu
efect retroactiv.
Nulitateaăşiărezilierea
Rezilierea constă în încetarea – desfacerea unui contract
sinalagmatic, cu executare succesivă, pentru neexecutarea culpabilă a
obligaţiilor de către una din părţi; efectele se produc numai pentru viitor
(ex nunc).
Nulitateaăşiăcaducitatea
Caducitatea este cauza de ineficacitate constând în lipsirea
actului juridic civil de orice efecte datorită apariţiei unor cauze
ulterioare încheierii sale şi independent de voinţa autorului (pierderea
bunului).
Nulitateaăşiărevocarea
Revocarea este acea sancţiune civilă care constă în înlăturarea
efectelor actului juridic datorită ingratitudinii gratificatului ori
neexecutării culpabile a sarcinii.
169
Nulitateaăşiăinopozabilitatea
Inopozabilitatea este sancţiunea aplicabilă în cazul nesocotirii
unei cerinţe de publicitate faţă de terţi sau a lipsei ori depăşirii puterii de
a reprezenta.
În esenţă toate aceste sancţiuni: rezoluţiunea, rezilierea,
caducitatea, revocarea, inopozabilitatea – se deosebesc de nulitate prin
aceea că numai nulitatea presupune încheierea actului cu încălcarea
dispoziţiilor legale, în toate celelalte ipoteze fiind vorba de acte valabil
încheiate.
Referitor la inopozabilitate, trebuie să reamintim regula de
principiu “prior tempora, potior jure” potrivit căreia cel care a
îndeplinit mai întâi formalităţile necesare pentru opozabilitatea
dreptului său se bucură de prioritate “juridică” faţă de cei care le-au
îndeplinit mai în urmă. Astfel, dacă un creditor îşi cedează dreptul său
de creanţă, succesiv, mai multor persoane diferite, acela dintre cesionari
care a făcut primul notificarea cesiunii către debitorul cedat va putea
opune dreptul său celorlalţi cesionari, chiar anteriori, dar care nu
făcuseră încă notificarea, şi va fi astfel singurul îndreptăţit să încaseze
creanţa.
Nulitatea se deosebeşte de rezoluţie (care de asemenea
desfiinţează contractul cu efect retroactiv), prin faptul că nulitatea este o
sancţiune aplicabilă oricărui act juridic, pe când rezoluţia se aplică
numai contractelor sinalagmatice, ca şi prin faptul că nulitatea provine
din cauze anterioare sau concomitente încheierii actului, pe când
rezoluţia provine dintr-o cauză ulterioară (neexecutarea obligaţiei uneia
dintre părţi din cauze imputabile acesteia). Nulitatea poate fi invocată
pe cale de excepţie (când cealaltă parte cere executarea) sau pe cale de
acţiune (care se poate introduce fi înainte, fie chiar după executarea
obligaţiei izvorâte din actul nul), în acest din urmă caz, în scopul de a
obţine restituirea prestaţiilor efectuate. Nulitatea poate fi invocată nu
numai atunci când această sancţiune este anume prevăzută de lege
(nulitate expresă), ci şi atunci când, fără ca legea s-o prevadă expres,
sancţiunea rezultă din caracterul imperativ al dispoziţiei legale încălcate
sau din caracterul esenţial al condiţiei prevăzute de acea dispoziţie
pentru validitatea actului (nulitate virtuală).
4.2.6.1.6.ăClasificareaănulităţilorăactuluiăjuridicăcivil
Nulitateaăabsolutăăşiănulitateaărelativă
Potrivit art. 1246 alin.2 C.civ., în funcţie de caracterul
dispoziţiei legale încălcate la încheierea actului juridic, nulitatea poate
fi de două feluri: nulitate absolută şi nulitate relativă.
A. Nulitatea absolută este acea nulitate care intervine atunci
când s-a încălcat o dispoziţie legală imperativă, edictată în vederea
ocrotirii unor interese generale (art. 1247 C.civ.).
B. Nulitatea relativă este acea nulitate care intervine atunci
când s-a încălcat o dispoziţie legală, edictată în scopul de a ocroti un
interes particular (art. 1248 C.civ.).
Atât nulitatea absolută, cât şi nulitatea relativă produc aceleaşi
consecinţe, desfiinţând actul juridic sancţionat (sau desfiinţând doar
acele efecte ale actului, care contravin scopului dispoziţiilor legale
încălcate).
Prezumţia de nulitate relativă. În cazurile în care natura nulităţii
170
nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege,
contractul este lovit de nulitate relativă.
Nulitateaăparţialăăşiănulitateaătotală
Potrivit art. 1255 C.civ. „(1) Clauzele contrare legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag
nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor,
esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.
(2) În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele
nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi
clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt
considerate de lege nescrise.”
După întinderea efectelor nulităţii distingem între: nulitatea

totală (adică înlăturarea tuturor efectelor actului juridic civil) şi nulitatea
parţială. Se înlătură doar acele efecte produse de actul nul sau anulabil
care sunt potrivnice scopului dispoziţiilor legale încălcate, menţinându-
se efectele corespunzătoare legii (art. 1255 C.civ.).
Nulitateădeăfondăşiănulitateădeăformă
După aspectul la care se referă distingem între nulitatea de fond
şi nulitatea de formă.
Nulitatea de fond este acea nulitate ce poate fi aplicată în caz de

nevalabilitate a unei condiţii de fond a actului juridic civil.
Nulitatea de formă este acea nulitate ce intervine în cazul

nerespectării formei cerute ad validitatem. De ex., art. 1041 C. civ.
“Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul alograf trebuie scris în
întregime, datat şi semnat de mâna testatorului” instituie o nulitate de
formă.
Nulitateaăexpresăăşiănulitateaăvirtuală
După modul cum este prevăzută în legislaţie nulitatea distingem
între nulitatea textuală şi nulitatea virtuală sau implicită, deci, care este
neîndoielnică, dar nu este prevăzută ca atare în lege (art. 1253 C.civ.).
Nulităţiăamiabileăşiănulităţiăjudiciare
După criteriul procedeului în care valorificăm nulitatea
distingem între nulitatea amiabilă (recunoscută de părţi) şi nulitatea
jurisdicţională (stabilită de instanţă).
4.2.6.2. Cauzele de nulitate
Cauzele de nulitate sunt împrejurări ce apar la încheierea

actului juridic civil prin care se încalcă legea ce reglementează
condiţiile de valabilitate.
Sunt cauze de nulitate a actului juridic:
a) încălcarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de a face
actul;
b) lipsa ori nevalabilitatea consimţământului;
c) nevalabilitatea obiectului actului juridic;
171
d) nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic;
e) nevalabilitatea formei cerute ad validitatem;
f) nesocotirea limitelor libertăţii actelor juridice (normele
imperative, ordinea publică şi bunele moravuri);
g) lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei administrative;
h) frauda legii (folosirea unui act cu scopul de a încălca o
dispoziţie care instituie o prohibiţie).
4.2.6.2.1.ăCauzeleădeănulitateăabsolută
Art. 1250 C.civ. prevede: „Contractul este lovit de nulitate

absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când
rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.”
Nulitatea absolută operează în toate cazurile în care lipseşte una
din condiţiile de valabilitate ale actului juridic şi anume:
a) încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor
în cazurile privind:
- nerespectarea unei incapacităţi speciale, cerută pentru
ocrotirea unui interes general, cum este cea prevăzută de art.
147 C. civ.
- lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi
nerespectarea specialităţii capacităţii de folosinţă, aşa cum
prevede art. 196 C.civ;
b) lipsa consimţământului datorită unei erori obstacol (error in
negatio şi error in corpore);
c) nevalabilitatea obiectului;
d) nevalabilitatea cauzei;
e) lipsa formei impusă ad validitatem;
f) lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei administrative;
g) când actul juridic s-a încheiat cu încălcarea unei norme
imperative sau a ordinii publice;
h) când actul juridic s-a încheiat în frauda legii.
4.2.6.2.2.ăCauzeleădeănulitateărelativă
Art. 1251 C.civ. prevede „Contractul este lovit de nulitate

relativă când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la
capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost
viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.”
Nulitatea relativă (anulabilitatea) are drept scop apărarea unui
interes particular şi intervine în următoarele cazuri:
a) când consimţământul dat la încheierea actului juridic a fost
viciat prin eroare, dol, violenţă şi leziune
b) lipsa discernământului la încheierea actului juridic civil
c) nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a
persoanei în următoarele cazuri:
A. când actul este încheiat de persoana lipsită de capacitatea de
exerciţiu;
B. când actul este încheiat de minorul cu capacitate de exerciţiu
restrânsă dacă este lezionar pentru minor sau actul trebuia
încuviinţat de ocrotitorul legal, nefiind necesară, potrivit legii,
şi încuviinţarea autorităţii tutelare;
C. când actul s-a încheiat fără încuviinţarea autorităţii tutelare;
172
D. când actul s-a încheiat în lipsa ori cu depăşirea puterilor, pentru
persoana juridică.
4.2.6.3.ăRegimulăjuridicăalănulităţii
Prin regim juridic al nulităţii înţelegem regulile care guvernează

nulitatea absolută şi nulitatea relativă.
Regimul juridic al nulităţii priveşte 3 aspecte: cine poate invoca
nulitatea?, cât timp poate fi invocată nulitatea? şi posibilitatea de
acoperire a nulităţii prin confirmare.
Aceste aspecte sunt diferite, după cum suntem în prezenţa
nulităţii absolute sau a celei relative.
4.2.6.3.1.ăRegimulăjuridicăalănulităţiiăabsolute
Nulitatea absolută:
a) poate fi invocată de orice persoană interesată, aceasta
însemnând că pot invoca nulitatea absolută părţile actului juridic,
avânzii-cauză ai părţilor, procurorul, instanţa – pe cale de acţiune sau de
excepţie; Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută;
b) este imprescriptibilă, adică nulitatea absolută poate fi
intentată oricând;
c) contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de
confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.
4.2.6.3.2.ăRegimulăjuridicăalănulităţiiărelative
Nulitatea relativă
a) poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit
prin dispoziţia legală încheiată şi de instanţa judecătorească din oficiu;
b) este prescriptibilă, ceea ce înseamnă că nulitatea relativă
trebuie invocată în termenul de prescripţie stabilit de lege;
c) contractul lovit de nulitate relativă este susceptibil de
confirmare.
Confirmarea este manifestarea de voinţă a celui în drept să

invoce nulitatea relativă prin care se renunţă la actul astfel încheiat.
4.2.6.4.ăEfecteleănulităţii
4.2.6.4.1.ăDefiniţiaăefectelorănulităţii
Potrivit art. 1254 C.civ. „Contractul lovit de nulitate este

considerat a nu fi fost niciodată încheiat.”
Prin efectele nulităţii înţelegem consecinţele juridice ale
aplicării sancţiunii nulităţii şi anume lipsirea actului juridic civil de
efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Altfel spus, efectul nulităţii constă în desfiinţarea raportului
juridic generat de actul juridic lovit de nulitate şi prin aceasta
restabilirea legalităţii. Aceste efecte sunt mai restrânse sau mai întinse,
după cum nulitatea este parţială sau totală.
Totodată, efectele nulităţii sunt nuanţate şi în raport cu ceea ce
s-a întâmplat după încheierea actului juridic, fiind posibile următoarele
173
ipoteze:
- prima ipoteză: actul nu a fost executat încă: aplicarea nulităţii
va însemna că acel act, fiind desfiinţat, nu mai poate fi executat, deci,
părţile se găsesc în situaţia anterioară încheierii actului.
- a doua ipoteză: actul a fost executat total sau parţial până la
hotărârea de anulare; în această ipoteză efectele nulităţii vor consta în:
- desfiinţarea retroactivă a actului;
- restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului
anulat;
- a treia ipoteză: actul a fost executat, iar dobânditorul de
drepturi le-a transmis la rândul său unor terţi subdobânditori (act
subsecvent) până la intervenirea hotărârii de anulare a actului. În această
ipoteză efectele nulităţii presupun:
- desfiinţarea actului executat
- restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului anulat
- desfiinţarea şi a actului subsecvent.
Potrivit art. 1254 alin (2) C.civ. „Chiar şi în cazul în care
contractul este cu executare succesivă, fiecare parte trebuie să restituie
celeilalte în natură sau prin echivalent prestaţiile primite.”
Referitor la efectele nulităţii contractului plurilateral, art. 1256
C.civ. prevede: „În cazul contractelor cu mai multe părţi în care
prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun,
nulitatea contractului în privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea
în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acesteia
este esenţială pentru existenţa contractului.”
Raportarea prejudiciului în cazul nulităţii contractului încheiat

în formă autentică
Potrivit art. 1258 C.civ. „În cazul anulării sau constatării
nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de
nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea
prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea
prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru
fapta proprie.”
Refacerea contractului nul

Art. 1259 C.civ. prevede: „Contractul nul poate fi refăcut, în tot
sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege la data
refacerii lui. În toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte
decât pentru viitor, iar nu şi pentru trecut.”
4.2.6.4.2.ăEnumerareaăprincipiilorăefectelorănulităţii
Cu toată diversitatea ipotezelor arătate, este evident că în

esenţă, efectul nulităţii este bine conturat de adagiul quod nullum est,
nullum producit effectum (ceea ce este nul produce efecte nule). La
aceasta se adaugă şi următoarele principii specifice:
- principiul retroactivităţii;
- principiul repunerii în situaţia anterioară;
- principiul anulării actului subsecvent.
Totodată trebuie reţinut că, în anumite situaţii efectele nulităţii
sunt înlăturate cu scopul de a da satisfacţie altor reguli de drept.
174
Principiulăretroactivităţiiăefectelorănulităţii
A. Noţiune
Acest principiu exprimă regula potrivit căreia nulitatea înlătură
efectele actului juridic produse între momentul încheierii lui şi cel al
anulării efective spre a se ajunge în situaţia în care s-ar fi aflat părţile
dacă nu s-ar fi încheiat actul.
Doctrina consideră că acest principiu decurge din principiul
general al legalităţii, în sensul că restabilirea legalităţii încălcate la
încheierea actului juridic impune înlăturarea efectelor produse în
temeiul unui asemenea act.
Efectul nulităţii – desfiinţarea actului – retroactivează până la
momentul încheierii actului anulat.
Nulitatea produce, deci, efecte pentru trecut (ex tunc).
Este încă evident că, desfiinţând actul încheiat cu încălcarea
dispoziţiilor privitoare la încheierea sa valabilă, nulitatea produce efecte
şi pentru viitor în sensul că se înlătură efectele viitoare ale actului anulat
(ex nunc).
Prin urmare, restabilirea ordinii de drept este asigurată în
materia nulităţii prin aplicare principiului retroactivităţii efectelor
nulităţii.
B. Excepţii de la principiul retroactivităţii nulităţii

Sunt excepţii de la principiul retroactivităţii nulităţii situaţiile în
care, pentru anumite raţiuni, efectele produse de actul juridic civil de la
încheiere până la anularea sa sunt păstrate şi nu desfiinţate. În aceste
ipoteze, nulitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nunc), nu şi
pentru trecut (ex tunc).
Constituie astfel de excepţii:
a) menţinerea efectelor deja produse de un contract cu
executare succesivă de la încheiere până la anularea sa, nulitatea
operând numai pentru viitor. Neadmiterea acestei excepţii ar antrena
dificultăţi majore, cum ar fi: justificarea restituirii prestaţiilor reciproce
cât timp părţile au executat obligaţiile lor reciproce şi interdependente
până la exercitarea acţiunii în nulitate;
În mod excepţional, şi în celelalte cazuri se poate ajunge la
menţinerea în tot sau în parte, a efectelor actului nul prin aplicarea unor
principii de drept. Printre cazurile de acest fel se află:
- menţinerea efectelor produse de o căsătorie lovită de
nulitate faţă de copiii născuţi din acea căsătorie (în temeiul principiului
ocrotirii minorilor);
- menţinerea efectelor produse în trecut de căsătoria
lovită de nulitate, faţă de soţul care a fost de bună credinţă la încheierea
ei (justificată prin aplicarea principiului ocrotirii bunei-credinţe);
- menţinerea validităţii actelor de stare civilă întocmite de
o persoană necompetentă, care însă a exercitat în mod public atribuţii de
delegat de stare civilă (în temeiul principiului validităţii aparenţei în
drept);
- menţinerea validităţii actelor cu titlu oneros încheiate de
terţii de bună-credinţă cu titularul aparent al unui drept sau cu cel al
cărui titlu a fost apoi desfiinţat retroactiv (justificată de asemenea prin
aplicarea principiului validităţii aparenţei în drept şi a principiului
ocrotirii bunei-credinţe);
175
b) păstrarea fructelor culese anterior anulării contractului de
vânzare-cumpărare în temeiul art. 550 C. civ.. Această excepţie de la
regula potrivit căreia fructele lucrului se cuvin proprietarului se explică
prin necesitatea de a se da satisfacţie principiului bunei-credinţei, în
speţă, cumpărătorului care a crezut de bună-credinţă că este proprietarul
lucrului ale cărui fructe le-a cules. Cumpărătorul va datora restituirea
fructelor vânzătorului numai din momentul în care a devenit de rea-
credinţă; adică din momentul exercitării acţiunii în nulitate când a aflat
că nu este proprietar prin anularea titlului în temeiul căruia a dobândit
lucrul.
Principiulă repuneriiă înă situaţiaă anterioarăă (retitutio in

integrum)
A. Noţiune
Principiul restabilirii situaţiei anterioare este regula de drept
potrivit căreia tot ce s-a executat în temeiul unui act lovit de nulitate
trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic trebuie să ajungă în
situaţia în care s-ar fi aflat dacă acel act nu s-ar fi încheiat. Altfel spus,
restitution in integrum, locuţiune latină, este folosită pentru a exprima:
- repunerea în situaţia anterioară a persoanei sau persoanelor ale
căror drepturi au fost lezate prin încheierea unui act juridic sau prin
săvârşirea unui fapt juridic;
- repararea integrală a prejudiciilor materiale sau morale
cauzate unei persoane.
Doctrina şi practica apreciază acest principiu ca mijloc de
asigurare a eficienţei principiului retroactivităţii cu aplicaţie numai
asupra efectelor actului juridic între părţi, nu şi faţă de terţi.
B. Excepţii de la principiul repunerii în situaţia anterioară

Excepţiile de la principiul repunerii în situaţia anterioară sunt
acele situaţii în care, pentru anumite raţiuni, prestaţiile efectuate în
temeiul actului anulat se menţin, nefiind supuse restituirii. Aceste
excepţii sunt şi excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor
nulităţii.
Sunt astfel de excepţii:
a) restituirea prestaţiei primite de la incapabil numai în limita
îmbogăţirii în acţiunea în resciziune înaintea angajamentelor lor.
Excepţia se justifică pe principiul ocrotirii minorului prin susţinerea
lipsei sale de experienţă în raporturile de drept civil;
b) aplicarea principiului potrivit căruia nimănui nu îi este
îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate
pentru a obţine protecţia unui drept.
Astfel, deşi, în principiu, nulitatea actelor juridice ilicite şi
imorale impune desfiinţarea lor retroactivă, acţiunea în restituire nu este
admisibilă în cazul în care reclamantul a urmărit un scop vădit ilegal
prin încheierea contractului.
Neadmiterea acestei excepţii ar da posibilitatea reclamantului să
motiveze acţiunea în justiţie prin propria sa turpitudine, ceea ce este de
neadmis.
176
Principiulăanulăriiăactuluiăsubsecventăcaăurmareăaăanulăriiă
actuluiăiniţială(resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis)
A. Noţiune
Acest principiu este folosit pentru a exprima regula potrivit
căreia desfiinţarea cu efect retroactiv a drepturilor transmiţătorului
asupra lucrului transmis atrage după sine desfiinţarea drepturilor
consimţite de acesta, asupra bunului respectiv, în folosul unui terţ,
deoarece transmiţătorul nu putea să cedeze terţului drepturi pe care el
însuşi nu le avea (nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse
habet).
Altfel spus, acest principiu reprezintă acea regulă de drept în
virtutea căreia anularea actului iniţial, primar, atrage anularea şi a
actului subsecvent (următor) datorită legăturii sale cu primul.
Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării
actului iniţial priveşte efectele nulităţii faţă de terţi. El se întemeiază
atât pe principiile specifice materiei nulităţii (retroactivităţii şi repunerii
în situaţia anterioară), cât şi pe un principiu de largă aplicare expus în
adagiul nemo dat quod non habet sau nemo plus juris ad allium
transfere potest, quam ipse habet (dacă se dovedeşte că transmiţătorul
nu putea să transmită un drept datorită desfiinţării titlului său, prin
anularea actului, nici subdobânditorul nu putea dobândi mai mult).
De cele mai multe ori, principiul anulării actului subsecvent se
aplică actului juridic care a operat transmiterea dreptului de proprietate
sau a altui drept real când nulitatea actului pe lângă împrejurarea că a
creat între părţi obligaţii reciproce de restituire a prestaţiilor efectuate,
are consecinţe asupra terţilor, căci drepturile consimţite de dobânditor
în favoarea acestora (terţilor) vor fi anulate odată cu dreptul
dobânditorului.
Domeniul de aplicaţie al principiului anulării actului subsecvent
ca urmare a anulării actului iniţial, îl formează următoarele situaţii:
- în cazul actelor “autorizate” a căror anulare atrage şi anularea
actului civil care se întemeiază pe acea autorizaţie;
- în cazul a două acte, dintre care unul principal şi celălalt
accesoriu; anularea actului principal atrage şi anularea actului accesoriu
prin aplicarea regulii: accesorium sequitur principale, adagiu latin
folosit pentru a exprima ideea de principiu potrivit căreia bunul sau
contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau contractului
principal de care depinde.
Acest principiu nu este consacrat expres într-un text legal.
Codul civil face aplicaţia acestui principiu în materia ipotecii. Art. 2345
C.civ. prevede: “Dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate
de orice mână ori trece.
B. Excepţii de la principiul anulării actului subsecvent ca

urmare a anulării actului iniţial
Excepţiile de la acest principiu privesc situaţiile juridice în care,
deşi actul juridic este declarat nul sau anulat, actul subsecvent al terţilor
subdobânditori se menţine datorită interesului ocrotirii acestor principii.
Menţinerea actului subsecvent, deşi actul iniţial a fost
desfiinţat, poate fi motivată de interesul ocrotirii bunei-credinţe a
subdobânditorului unui bun cu titlu oneros, ori de necesitatea asigurării,
stabilirii circuitului civil.
177
Sunt astfel de excepţii:
a) privind valabila dobândire a unui bun mobil de către
subdobânditorul de bună-credinţă în temeiul unui act cu titlu oneros,
încheiat cu un detentor precar pe care îl crede adevărat proprietar, deşi
acesta dobândise bunul de la adevăratul proprietar în temeiul unui titlu
lovit de o cauză de nulitate;
b) cazul aplicării art. 34 pct. 1 şi 35 alin. (2) din Legea nr.
7/1996 privind ipoteza subdobânditorului de bună-credinţă şi cu titlu
gratuit al unui drept real imobiliar, însă numai dacă au trecut 10 ani de
la data la care s-a înregistrat cererea lui de înscriere a respectivului
drept în cartea funciară;
c) privind subdobânditorul cu titlu oneros al bunului unei
persoane declarate judecătoreşte moartă nu este obligat să le înapoieze
persoanei care a cerut anularea hotărârii declarative de moarte, decât
dacă se va dovedi că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă
este în viaţă;
d) „în cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a
recăsătorit şi după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată,
căsătoria cea nouă rămâne valabilă”, prima căsătorie fiind desfăcută la
data încheierii noii căsătorii.
4.2.6.4.3.ă Reguliă deă dreptă careă înlăturăă principiulă quodă

nullum est, nullum producit effectum
Precizăriăprealabile
Regula quod nullum este, nullum producit effectum poate fi
anihilată atunci când vine în concurs sau în conflict cu alte principii de
drept precum:
- principiul conversiunii actului juridic;
- principiul validităţii aparentei de drept;
- principiul răspunderii civile delictuale;
- principiul validării contractului.
Principiul conversiunii actului juridic nul

Prin conversiunea actului nul înţelegem principiul potrivit
căruia manifestarea de voinţă în cazul unui act real poate valora
independent de soarta acelui act ca alt act juridic.
Altfel spus, conversia actului juridic înseamnă înlocuirea
actului nul cu un alt act juridic valabil.
Conversia actului juridic valabil este permisă de dispoziţiile art.
1260 C. civ. care precizează: “Un contract lovit de nulitate absolută va
produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite
condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege”.
Spre exemplu:
- un contract de donaţie a unui autoturism cu sarcina întreţinerii
pe viaţă a donatorului, nul ca donaţie pentru vicii de formă, ar putea fi
în felul acesta convertit într-un contract de vânzare – cumpărare cu
clauză de întreţinere;
- actul de vânzare-cumpărare al unui teren lovit de nulitate
pentru absenţa formei autentice cerute pentru validitate, este valabil ca
ante-contract, ca promisiune de vânzare-cumpărare prin conversiune;
- un contract de constituire cu titlu oneros a unui drept viager de
uzufruct asupra unei case de locuit ar putea fi convertit într-un contract
178
de închiriere;
- tot astfel, un testament nul din cauza unui viciu de formă
produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă
formă testamentară (art. 1050 C. civ.).
Pentru a opera conversiunea se cer întrunite următoarele
condiţii:
a) să existe un element de diferenţă între actul nul şi cel
valabil;
b) unul din acte să fie anulat efectiv şi total;
c) actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile cerute de
lege şi care să se regăsească în cuprinsul său;
d) din manifestarea de voinţă a părţilor să nu rezulte
inadmisibilitatea conversiunii (pentru a se putea presupune că ele ar fi
acceptat să încheie cel de-al doilea act în cazul când ar fi prevăzut
nulitatea celui dintâi) – (art. 1260 alin. 2 C.civ.).
Principiul error communis facit jus (eroareaă comună,ă

generalăăesteănăscătoareădeădrept)
Adagiul latin error communis facit jus este folositor pentru a
exprima principiul potrivit căruia acela care a acţionat întemeindu-se cu
bună credinţă pe o eroare îndeobşte admisă ca adevăr, trebuie ocrotit
juridiceşte.
Acest principiu denumit şi principiul aparentei de drept,
exprimă regula potrivit căreia eroare comună şi invincibilă existentă la
momentul încheierii unui act juridic civil înlătură nulitatea acestui act
când faptul aparenţei este izvor de drept.
O aplicaţie a acestei reguli este consacrată de art. 7 din Legea
nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, care dispune: “actele de
stare civilă întocmite de o persoană care a executat în mod public
atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prezentei legi sunt
valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate.”
Principiulărăspunderiiăcivileădelictuale
Există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de stare de
nevoie, de lipsa de experienţă a celeilalte părţi stipulează în favoarea sa
o prestaţie de o valoare considerabil mai mare decât valoarea propriei
prestaţii.
Acest principiu exprimă regula de drept conform căreia
răspunderea civilă delictuală înlătură nulitatea actului pentru încălcarea
de către minorul parte la act a regulilor privind capacitatea civilă,
încheierea actului şi conduita permisă părţilor.
Aşa cum rezultă din prevederile legale prezentate, înlăturarea
nulităţii ca urmare a principiului răspunderii civile delictuale priveşte
cazul minorului.
Prin acţiunea în resciziune se solicită instanţei anularea unui act
juridic pentru leziune. Acest tip de acţiune poate fi promovată spre
investirea instanţei numai de minorul între 14-18 ani care a încheiat
singur, fără încuviinţarea părinţilor sau tutorelui actul juridic lezionar
pentru a cărui validitate nu era necesară şi încuviinţarea prealabilă a
autorităţii tutelare.
Instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în
mod echitabil o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a
propriei obligaţii.
179
Principiulăvalidăriiăcontractului
Este consacrat de art. 1261 C.civ. „(1) Contractul afectat de o
cauză de nulitate este validat atunci când nulitatea este acoperită. (2)
Nulitatea poate fi acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume
A. Confirmarea contractului
Potrivit art. 1262 C.civ. „(1) Confirmarea unui contract anulabil
rezultă din voinţa, expresă sau tacită, de a renunţa la dreptul de a invoca
nulitatea.
(2) Voinţa de a renunţa trebuie să fie certă.”
B. Condiţiile confirmării
Art. 1263 C.civ. arată că un contract anulabil poate fi confirmat
dacă în momentul confirmării sunt întrunite cumulativ următoarele
condiţii:
- Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma
contractul numai cunoscând cauza de nulitate şi, în caz de violenţă,
numai după încetarea acesteia;
- Persoana chemată de lege să încuviinţeze actele minorului
poate, în numele şi în interesul acestuia, cere anularea contractului făcut
fără încuviinţarea sa ori să confirme contractul atunci când această
încuviinţare era suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia.
Concepte privind: actul juridic civil, clasificarea actelor juridice civile (unilateral, bilateral,
oneros, cu titlu gratuit, patrimoniale, nepatrimoniale, consensuale, solemne, reale, personale);
Condiţiile de fond (capacitatea de a contracta, consimţământul, obiectul determinat şi licit, cauza
licită şi morală); Viciile de consimţământ (eroarea, dolul, violenţa, leziunea); Cauza actului civil;
Forma actului civil (principiul consensualismului, forma ad validitatem, ad probationem);
Modalităţile obligaţiilor (termenul, condiţia, termenul suspensiv, termenul extinctiv, condiţia
rezolutorie, condiţia suspensivă); Principiile care guvernează efectele actului juridic (forţei
obligatorii, irevocabilităţii, relativităţii); Impreviziunea; Noţiunile de parte, terţ şi având-cauză;
Nulitatea actului juridic civil (absolută, relativă, expresă, virtuală, parţială, totală); Principiile
efectelor nulităţii (retroactivităţii, repunerii în situaţia anterioară, anulării actului subsecvent).
1. Cum este definit actul juridic civil?
2. Care sunt elementele definitorii ale actului juridic civil?
3. Ce este actul juridic unilateral?
180
4. Ce este actul juridic bilateral?
5. Ce este actul juridic multilateral?
6. Cum este definit actul juridic cu titlu oneros?
7. Ce sunt actele juridice comutative?
8. Ce reprezintă actele juridice denumite liberalităţi?
9. Ce efecte au actele juridice constitutive?
10. Care este efectul actelor juridice translative?
11. Cum este definit actul juridic declarativ?
12. Cum este definit actul juridic de conservare?
13. Cum este definit actul juridic de administrare?
14. Cum este definit actul de dispoziţie?
15. Care sunt actele juridice patrimoniale?
16. Ce sunt actele juridice nepatrimoniale?
17. Ce reprezintă un act juridic consensual?
18. Ce este un act juridic solemn?
19. Ce este un act juridic real?
20. Ce este un act juridic subiectiv?
21. Ce este un actul juridic condiţie?
22. Ce este un actul juridic pur şi simplu?
23. Ce este un actul juridic afectat de modalităţi?
24. Ce este un contract de adeziune?
25. Cum este definit contractul cadru?
26. Care sunt condiţiile de fond ale actului juridic civil?
27. Cum este definită capacitatea de a contracta?
28. Cum este definit consimţământul?
29. Care sunt cerinţele valabilităţii consimţământului?
30. Ce sunt viciile de consimţământ?
31. Cum este definită eroare?
32. Când este esenţială o eroare?
33. Care sunt cerinţele erorii viciu de consimţământ?
34. Când este viciat consimţământul prin dol?
35. Care sunt elementele constitutive ale dolului?
36. Ce reprezintă violenţa şi cum este definită?
37. Care sunt elementele constitutive ale violenţei?
38. Ce condiţii trebuie să îndeplinească violenţa pentru a fi viciu de consimţământ?
39. Cum poate fi probată violenţa?
40. Cum este definită leziunea?
41. Care sunt actele ce nu pot fi atacate pentru leziune?
42. Cum este definit obiectul actului juridic civil?
43. Care sunt cerinţele valabilităţii obiectului obligaţiei?
44. Ce este obiectul obligaţiei?
45. Care sunt cerinţele valabilităţii obiectului obligaţiei?
46. Ce reprezintă cauza actului juridic civil?
47. Care sunt elementele cauzei actului juridic civil?
48. Care sunt cerinţele valabilităţii cauzei actului juridic civil?
49. Cum este definită forma actului juridic civil?
50. Ce reprezintă forma cerută ad validitatem?
51. Ce se înţelege prin forma ad probationem?
52. În ce constă forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi?
181
53. Cum este definită modalitatea obligaţiei?
54. Cum este definit termenul?
55. Ce este termenul suspensiv?
56. Ce este termenul extinctiv?
57. Care sunt efectele termenului suspensiv?
58. Care sunt efectele termenului extinctiv?
59. Ce se înţelege prin condiţie – ca modalitate a actului juridic civil?
60. Care sunt trăsăturile condiţiei?
61. Ce este o condiţie cauzală?
62. Ce este o condiţie mixtă?
63. Ce este o condiţie potestativă simplă?
64. Ce este o condiţie pur potestativă?
65. Ce reprezintă condiţia suspensivă?
66. Ce reprezintă condiţia rezolutorie?
67. Ce reprezintă sarcina – ca modalitate a actului juridic?
68. Ce se înţelege prin efectele actului juridic civil?
69. Ce principii guvernează efectele actului juridic civil?
70. Ce semnificaţie are principiul forţei obligatorii?
71. Ce reprezintă principiul relativităţii efectelor actului juridic civil?
72. Ce semnificaţie are principiul relativităţii efectelor actului juridic civil?
73. Ce este nulitatea actului juridic civil?
74. Care sunt funcţiile nulităţii?
75. Ce este nulitatea absolută?
76. Ce este nulitatea relativă?
77. Care sunt principiile efectelor nulităţii?
78. Care este regula exprimată de principiul retroactivităţii efectelor nulităţii?
79. Un contract nul poate fi refăcut?
80. În cazul unui contrat plurilateral, nulitatea în privinţa uneia dintre părţi, atrage
desfiinţarea în întregime a contractului?
81. Care sunt efectele principiului restabilirii situaţiei anterioare?
82. Ce înseamnă conversia actului juridic nul?
83. Ce regulă exprimă principiul erorii comune?
84. Un contract anulabil poate fi confirmat?
85. Când există leziune în relaţiile contractuale?
86. În ce condiţii instanţa poate să menţină contractul afectat de o cauză de nulitate?
182
1. Actul juridic real este acela pentru a cărui valabilă încheiere, manifestarea de voinţă a părţilor
trebuie însoţită de remiterea bunului la care se referă.
2. Consimţământul este o manifestare de voinţă ce exprimă hotărârea părţilor de a încheia actul
juridic.
1. Voinţa părţilor este supusă următoarelor limite:

a) ordine publică;
b) morală;
c) normele imperative civile.
A) a+b+c;
B) c;
C) b.
183
2. Din analiza definiţiei impreviziunii se desprind trei trăsături principale:
a) excepţie de la principiul forţei obligatorii a contractului;
b) se caracterizează prin excesiv de oneros şi schimbarea împrejurărilor;
c) intervenţia unor evenimente imprevizibile.
A) a+b;
B) b;
C) a+b+c.
Codul civil.
Beleiu Ghe., Drept civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
Dogaru I., Contractul, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1983.
Doaru I. Valenţele juridice ale voinţei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1994.
184
PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăNoţiuniăgeneraleăprivindăprobaădrepturilorăsubiectiveăcivile
5.2.1.1. Noţiuni introductive
5.2.1.1.1. Probaţiunea judiciară
5.2.1.2. Probele
5.2.1.2.1. Noţiunea de probă
5.2.1.2.2. Obiectul probei
5.2.1.2.3. Sarcina probei
5.2.1.2.4. Condiţiile generale de admisibilitate a probelor
Secţiuneaăaă2a.ăMijloaceleădeăprobă
5.2.2.1. Proba prin înscrisuri
5.2.2.1.1. Definiţia înscrisurilor
5.2.2.1.2. Clasificarea înscrisurilor
5.2.2.1.3. Înscrisul autentic
5.2.2.1.4. Înscrisul sub semnătură privată
5.2.2.1.5. Înscrisul în formă electronică
Secţiuneaă aă 3a.ă Probaă prină declaraţiiă deă martori.ă Probaă testimonialăă sauă
mărturia
5.2.3.1. Mărturia
5.2.3.2. Admisibilitatea probei cu martori
5.2.3.2.1. Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea unui fapt juridic în
sens restrâns
5.2.3.2.2. Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea unui act juridic
Secţiuneaăaă4a.ăMărturisirea
5.2.4.1. Definiţie
5.2.4.2. Felurile mărturisirii
5.2.4.3. Caracterele mărturisirii
5.2.4.4. Admisibilitatea mărturisirii
Secţiuneaăaă5a.ăPrezumţiile
5.2.5.1. Definiţie
5.2.5.2. Clasificare
5.2.5.2.1. Prezumţiile legale
5.2.5.2.2. Prezumţiile simple
5.2.5.2.3. Prezumţiile absolute
5.2.5.2.4. Prezumţiile relative
5.2.5.2.5. Prezumţiile mixte
Secţiuneaăaă6a.ăRaportulădeăexpertiză
5.2.6.1. Definiţie
5.2.6.3. Obligaţiile instanţei
5.2.6.4. Valoarea probei
185
- înţelegerea specificului şi trăsăturilor probaţiunii drepturilor

subiective civile;
- cunoaşterea elementelor probaţiunii judiciare;
- identificarea mijloacelor de probă;
- identificarea obligaţiilor instanţei de judecată şi părţilor aflate
în litigiu pentru dovedirea drepturilor subiective civile.

specifice probaţiunii judiciare;
- dezvoltarea unor abilităţi privind stabilirea, cu ajutorul
probelor, a existenţei faptelor juridice ce constituie sursa drepturilor şi
obligaţiilor părţilor;
- conştientizarea necesităţii stabilirii adevărului obiectiv în cursul
soluţionării unui litigiu, în special cu privire la propunerea şi aprecierea
probelor;
– dezvoltarea unor abilităţi privind analiza înscrisurilor.
Secţiuneaă1.
Noţiuniăgeneraleăprivindăprobaădrepturilorăsubiectiveăcivile
5.2.1.1.ăNoţiuniăintroductive
5.2.1.1.1.ăProbaţiuneaăjudiciară
Probaţiunea judiciară este activitatea de stabilire a actelor sau

faptelor juridice din care s-au născut drepturile şi obligaţiile părţilor în
186
cadrul unui raport juridic, potrivit dispoziţiilor legale. Ea implică două
operaţii:
a) stabilirea, cu ajutorul probelor, a existenţei actelor sau
faptelor juridice ce constituie sursa drepturilor şi obligaţiilor părţilor;
b) stabilirea consecinţelor juridice pe care le produc actele sau
faptele juridice, adică precizarea drepturilor dobândite de părţi şi a
obligaţiilor asumate de ele.
Altfel spus, probaţiunea judiciară este mijlocul de stabilire a
adevărului obiectiv în cursul soluţionării unui litigiu, constând în
ansamblul activităţilor pe care le implică propunerea probelor şi
încuviinţarea lor de către instanţă, precum şi administrarea probelor
încuviinţate, perceperea acestora de către judecător şi aprecierea lor.
Propunerea probelor se face de către partea căreia îi revine, în
cazul şi în momentul dat, sarcina probei, sau chiar din oficiu, în temeiul
rolului activ al instanţei. Încuviinţarea probelor se face de către instanţa
sesizată, dacă ele sunt admisibile conform legii şi dacă sunt utile (în
sensul că pot contribui la dezvoltarea pricinii). Perceperea probelor se
face, în principiu, în mod direct şi nemijlocit de către judecător (prin
ascultare, citire, examinare etc., în funcţie de specificul fiecărui mijloc
de probă), iar aprecierea probelor se face în mod liber, potrivit legii, şi
intimei convingeri a judecătorului.
5.2.1.2. Probele
5.2.1.2.1. Noţiuneaădeăprobă
În literatura de specialitate noţiunea de probă este folosită în

mai multe sensuri.
În sens larg, prin probă se înţelege fie acţiunea de stabilire a
existenţei sau inexistenţei unui anumit fapt, fie mijlocul legal prin care
se poate stabili faptul care trebuie dovedit, fie rezultatul obţinut prin
folosirea mijloacelor de probă.
În sens restrâns, prin probă se înţelege, pe de o parte, mijlocul
de probă prin care se poate dovedi un raport juridic, iar pe de altă parte,
faptul probator, adică un fapt material care, odată dovedit printr-un
mijloc de probă, este folosit la rândul său, pentru a dovedi un alt fapt
material, determinant pentru soluţionarea pricinii. Din acest punct de
vedere se distinge între fapte principale, care trebuie dovedite, şi fapte
probatorii.
Prin probă se înţelege şi orice mijloc de convingere admis de
lege, care poate servi pentru a demonstra în faţa unei instanţe de
judecată sau a altui organ jurisdicţional, existenţa ori inexistenţa unui
fapt juridic sau a unui act juridic, precum şi a oricăror alte situaţii şi
împrejurări referitoare la raporturile juridice dintre părţi.
În mod obişnuit, noţiunea de probă este folosită în sensul de
mijloc de probă, mijloacele de probă fiind înscrisurile, martorii,
prezumţiile, mărturisirea, expertiza, cercetarea la faţa locului.
5.2.1.2.2. Obiectul probei
Obiectul probei îl reprezintă faptele juridice în sens larg (fapte

juridice în sens restrâns şi acte juridice) care au creat, modificat sau
stins raportul juridic dedus judecăţii ori care au determinat ineficienţa
187
acestui raport, astfel încât se solicită anularea sau constatarea nulităţii,
rezoluţiunea, rezilierea sa.
Formează obiect al probei toate împrejurările care sunt izvoare
ale raporturilor juridice concrete, care pot fi numite fapte generatoare de
drepturi şi obligaţii.
Spre exemplu, A care pretinde plata preţului unui bun pe care l-
a vândut lui B, trebuie să probeze contractul de vânzare-cumpărare care
s-a încheiat între ei, în virtutea căruia, printre altele, se naşte şi dreptul
vânzătorului de a primi preţul şi, respectiv, obligaţia cumpărătorului de
a plăti acel preţ.
Situaţiiăspeciale
Există unele particularităţi ale obiectului probei în anumite
situaţii:
A. Faptele negative constau în nesăvârşirea ori neproducerea
unei acţiuni sau unui eveniment. Faptele negative se dovedesc prin
dovedirea faptelor pozitive contrare. Este vorba de fapte pozitive sau
negative determinate, întrucât faptele nedeterminate ar fi greu de
dovedit. De exemplu, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea prin care
reclamantul a solicitat instanţei să constate că nu are niciun fel de
datorie faţă de pârât.
B. Faptele legalmente constatate, pe care legea le consideră că
există, nu trebuie dovedite (este cazul prezumţiilor legale). De exemplu:
prezumţia de proprietate comună a zidului despărţitor care nu
poate fi combătută decât prin înscrisuri, semne de necomunitate sau
prescripţie;
prezumţia de proprietate a posesorului de bună-credinţă al
unui mobil corporal, care nu poate fi combătută decât în cazurile în care
bunul a fost pierdut sau furat de la adevăratul proprietar;
prezumţia de paternitate a copilului din căsătorie, care nu
poate fi combătută decât de tatăl prezumat.
C. Faptele notorii se dovedesc prin probarea notorietăţii. Aceste
fapte sunt împrejurările cunoscute de toată lumea (fie pretutindeni într-o
ţară, fie într-o parte sau o localitate a acesteia) nu trebuie dovedite.
D. Faptele cunoscute personal de judecător cu un alt prilej decât
administrarea probelor, nu pot fi folosite pentru soluţionarea cauzei.
E. Faptele necontestate asupra cărora toate părţile din proces
sunt de acord, nu trebuie probate.
5.2.1.2.3. Sarcina probei
Actori incumbit probatio – „sarcinaă probeiă incumbăă

reclamantului”, adagiu latin prin care se exprimă ideea, consacrată ca
o regulă de bază şi în legislaţia noastră, potrivit căreia îndatorirea
prezentării dovezilor pentru orice pretenţie formulată în justiţie, ca şi
pentru orice susţinere care nu este o simplă negare a pretenţiilor
celeilalte părţi, ci constituie o propunere proprie, revine de la început
autorului acesteia, adică reclamantului. Ca urmare a aplicării acestei
reguli, în cursul desfăşurării unui proces, sarcina probei revine pe rând
fiecăreia dintre părţi: reclamantului care, prin acţiune, cere
recunoaşterea unui drept contestat, şi apoi pârâtului care ridică anumite
excepţii tinzând la paralizarea acţiunii sau care cheamă în garanţie un
terţ; pârâtului care a formulat o cerere reconvenţională şi apoi
188
reclamantului nevoit la rândul său să se apere.
„Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o
dovedească.”
Intervenţiaăinstanţei
„Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie
să facă o cerere înaintea instanţei competente”. „Judecătorii au
îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice
greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi
prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri
temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru
lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să
completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună
în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate
ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.”
„Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac
omisiunea instanţei de a ordona din oficiu proba pe care ele nu le-au
propus şi administrat în condiţiile legii.”
„Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii
acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce
priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul
scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul
la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri
necesare soluţionării cauzei.”
5.2.1.2.4. Condiţiileăgeneraleădeăadmisibilitateăaăprobelor
Admisibilitatea probei este supusă următoarelor condiţii

cumulative:
a) să nu fie oprită de lege, adică să fie îngăduită de legea
materială sau procesuală. Legea interzice, spre exemplu, în procesul de
divorţ folosirea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divorţ;
dovada contrară puterii lucrului judecat pe care o are o hotărâre
judecătorească definitivă; în cazul înscrisurilor autentice, constatările
personale ale organului instrumentator nu pot fi contestate decât prin
înscrierea în fals; dacă se solicită proba cu martori, trebuie să fie
respectate dispoziţiile legale care stabilesc condiţiile de admisibilitate a
probei testimoniale;
b) să fie verosimilă, să tindă la dovedirea unui fapt real, posibil,
să nu contravină legilor naturii;
c) să fie pertinentă, adică să nu aibă legătură cu obiectul cauzei;
d) să fie utilă (proba este inutilă când tinde la dovedirea unor
fapte incontestabile);
e) să fie concludentă, să fie relevantă, adică să contribuie la
soluţionarea procesului (frustra probantur, que probata non relevant).
Între pertinenţă şi concludenţă există următorul raport: orice
probă concludentă este şi pertinentă, dar nu orice probă pertinentă este
şi concludentă (astfel încât este posibil ca o probă să fie pertinentă dar
să nu fie susceptibilă, să ducă la dezlegarea pricinii).
De exemplu, dovada pe care vrea să o facă pârâtul dintr-o
acţiune de stabilire a paternităţii, că în perioada concepţiei copilului a
întreţinut relaţii intime cu mai mulţi bărbaţi este o probă pertinentă, dar
nu este concludentă pentru că numai această probă nu va duce la
189
respingerea acţiunii.
Secţiuneaăaă2-a.
Mijloaceleădeăprobă
„Dovada drepturilor subiective civile se poate face prin

înscrisuri, prin martori, prin prezumţii, prin mărturisirea uneia din
părţi.”
Mijloacele de probă nu sunt reglementate unitar în codul civil,
fiind prevăzute pe materii astfel:
 Art. 91 (1) „Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu
menţiunile cuprinse în cartea de identitate.”
 Art. 229 (1) „În raporturile cu terţii, dovada denmirii şi a
sediului persoanei juridice se face cu menţiunile înscrise în registrele de
publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică
respectivă.”
 Art. 288 (1) „Martorii la căsătorie atestă faptul că soţii şi-au
exprimat consimţământul potrivit art. 287 (în mod public, în prezenţa a
2 martori, în faţa oficiului de stare civilă)”
 Art. 292 (1) „Căsătoria se dovedeşte cu actul de căsătorie şi
prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia. (2) Cu toate
acestea, în situaţiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu
orice mijloc de probă. ”
 Art. 343 (2) „Dovada că un bun este propriu se poate face între
soţi prin orice mijloc de probă.”
 Art. 409 (1) „Filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit
în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat
pe baza acestuia.”
 Art. 528 „Starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la
întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere pot fi
dovedite prin orice mijloc de probă.”
 Art. 565 „În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada
dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.”
 Art. 1037 (1) „Orice persoană care pretinde un drept ce se
întemeiază pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul
lui în una dintre formele prevăzute de lege. (2) Dacă testamentul a
dispărut printr-un caz fortuit sau de forţă majoră ori prin fapta unui terţ
(...) valabilitatea formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite
prin orice mijloc de probă.”
 Art. 1239 (2) „Existenţa unei cauze valabile se prezumă până la
proba contrară.”
 Art. 1292 „Dovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de
creditori cu ori mijloace de probă. Părţile pot dovedi şi ele simulaţia cu
orice mijloc de probă, atunci când pretind că aceasta are caracter ilicit.”
 Art. 1537 „Dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe
creditor de proba prejudiciului, cu excepţia cazului în care prin lege sau
prin convenţia părţilor se prevede altfel.”
 Art. 1950 „Contractul de asociere în participaţie se probează
numai prin înscris.”
 Art. 1956 „Contractul de transport se dovedeşte prin documente
de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de
parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele
asemenea, de la caz la caz.”
190
 Art. 2044 „Forma scrisă a contractului de comision este
necesară numai pentru dovada contractului.”
 Art. 2055 „Contractul de consignaţie se încheie în formă scrisă.
(...) Forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.”
 Art. 2104 „Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit
trebuie încheiat în scris”
 Art. 2133 „Dovada introducerii bunurilor în hotel poate fi
făcută prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri.”
 Art. 2200 (1) „Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare
trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori,
chiar atunci când există un început de dovadă scrisă.”
5.2.2.1. Proba prin înscrisuri
5.2.2.1.1.ăDefiniţiaăînscrisurilor
Prin înscris înţelegem orice act sau document scris (sens

restrâns) precum şi în orice lucru care poartă o scriere sau o însemnare
de orice fel (sens larg), prin care se atestă existenţa unui act juridic sau a
unui fapt juridic ori o anumită împrejurare sau situaţie privitoare la
acestea. În domeniul dreptului civil noţiunea de înscris este utilizată în
general în sens larg, fiind considerat astfel orice obiect confecţionat din
orice fel de material (hârtie, pânză, lemn, metal, sticlă, material plastic
etc.) care poartă o scriere sau o însemnare intangibilă realizată în orice
mod (prin scriere cu mâna, cu ajutorul oricărui instrument sau
substanţe, dactilografiere, tipărire, înregistrare magnetică etc.), cum ar
fi: declaraţii scrise, scrisori obişnuite, contracte, hârtii eliberate de
societăţi comerciale, instituţii publice (chitanţe, bonuri, facturi, bilete de
călătorie, adeverinţe etc.).
Înscrisul ocupă cel mai important loc în ierarhia mijloacelor de
probă, datorită însuşirilor pe care le are (exactitate, durabilitate, caracter
preconstituit etc.). Importanţa înscrisurilor este dată de mai multe
aspecte:
a) cel mai adesea, conţin declaraţii anterioare ivirii litigiului şi
oferă garanţii de sinceritate şi exactitate;
b) prin scurgerea timpului nu se alterează;
c) sunt uşor de conservat;
d) uneori constituie însăşi condiţia de valabilitate a actului
juridic ce urmează a fi probat (când forma este impusă ad validitatem).
5.2.2.1.2. Clasificarea înscrisurilor
În funcţie de diferite criterii de clasificare posibile, se face

distincţie între:
După scopul pentru care au fost întocmite, înscrisurile se

clasifică în înscrisuri preconstituite şi înscrisuri nepreconstituite.
Înscrisurile preconstituite, cele prin întocmirea cărora s-a

urmărit şi scopul ca ele să servească drept mijloace de probă (ex.
înscrisurile autentice, înscrisul sub semnătură privată).
Înscrisurile preconstituite pot fi la rândul lor:
A. primordiale, cele pe care părţile le-au întocmit pentru a
191
constata raportul juridic pe care l-au stabilit şi, respectiv, actul juridic pe
care l-au încheiat în acest scop;
B. recognitive, cele prin care părţile recunosc sau confirmă
cuprinsul unui înscris primordial dispărut sau care este în pericol de a
dispărea şi pe care, în acest mod, îl întocmesc;
C. confirmative, cele prin care părţile confirmă valabilitatea.
Înscrisurile nepreconstituite, cele prin întocmirea cărora nu s-

a urmărit un scop probatoriu concret (ex. evidenţele unui societăţi,
instituţii).
După raportul dintre ele înscrisurile se împart în originale şi

copii. O copie este reproducerea exactă în scris a unui act preexistent
(original).
Copia se deosebeşte de original nu numai prin posterioritatea
sa, dar şi prin lipsa semnăturilor părţilor, care sunt, prin ipoteză,
reproduse.
„Când originalul există, copia legalizată nu poate face credinţă
decât despre ceea ce cuprinde originalul, înfăţişarea cărui se poate cere
întotdeauna” (în acest sens, a se vedea şi art. 93 din Legea nr. 36/1995 –
Legea notarilor publici şi a activităţilor notariale, cu privire la
competenţa de a elibera copii legalizate de pe acte; regulamentul de
punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 710/c/1995; conform art. 55 din Legea nr. 36/1995,
duplicatele de pe înscrisurile notariale care se scot cu citarea părţilor, au
aceeaşi forţă probantă ca originalul; conform art. 13 din Legea nr.
119/1996, certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au
aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite în registrele de stare
civilă).
Reproducerea unui act prin procedeul fotografiei sau prin alte
mijloace, nu constituie o copie şi nu are nici o forţă probantă.
Practica copiilor Xerox des întâlnită astăzi poate fi acceptată
numai sub rezerva prezentării originalului, iar „certificarea” lor nu
înlătură această rezervă a confruntării cu înscrisul original, care poate fi
oricând cerut pentru verificare.
Cea mai importantă clasificare a înscrisurilor preconstituite este

realizată în funcţie de modul lor de întocmire, după care există
înscrisuri autentice şi înscrisuri sub semnătură privată. Aceste două
categorii de înscrisuri vor fi analizate în continuare.
5.2.2.1.3. Înscrisul autentic
Noţiune
„Înscrisul autentic este făcut cu solemnităţile cerute de lege, de
un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-
a făcut.”
Din definiţie rezultă că pentru ca înscrisul autentic să fie valabil
trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii:
să fie întocmit de un funcţionar public;
acesta să fie competent din punct de vedere material şi
teritorial;
să fie respectate formalităţile impuse de lege.
192
Sunt autentice: înscrisul autentificat de notarul public,
încheierea, hotărârea judecătorească, procesul-verbal întocmit de
agentul procedural însărcinat cu înmânarea actului de procedură, actele
de stare civilă.
Forţaăprobantăăaăînscrisuluiăautentic
„Înscrisul autentic este opozabil erga omnes şi are deplină
credinţă în privirea oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile
ce constată”.
Înscrisul autentic, considerat în întregul său, se bucură de
prezumţia de autenticitate dacă, cel puţin aparent, a fost regulat
întocmit. Prezumţia operează erga omnes, aşa încât cel care îl foloseşte
este scutit de orice dovadă, aşa încât cel care îl foloseşte este scutit de
orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Pe de altă
parte, din punct de vedere al forţei probante trebuie să distingem între
diferite menţiuni:
A.ă Menţiunileă referitoareă laă fapteă materialeă săvârşiteă deă

agentul instrumentatoră însăşiă sauă laă celeă petrecuteă înă faţaă saă şiă
constatateădeăcătreăacestaăprinăpropriileăsaleăsimţuri (în timp ce se
află în exerciţiul funcţiunii şi în limitele competenţei sale) se bucură de
putere doveditoare deplină, neputând fi înlăturate decât prin înscrierea
în fals (quorum notitiam et scientiam habet propriis sensibus visu et
auditu), precum:
- semnăturile părţilor şi ale celorlalţi participanţi;
- semnătura agentului instrumentator;
- menţiunile referitoare la prezenţa părţilor;
- data întocmirii înscrisului;
- locul întocmirii înscrisului.
Toate asemenea menţiuni fac dovada inter porte şi sunt
opozabile terţilor până la înscrierea în fals.
B.ă Menţiunileă ceă privescă declaraţiileă părţiloră înă faţaă

agentului instrumentator
Menţiunile făcute numai pe baza declaraţiilor părţilor fără ca
agentul instrumentator să fi constatat sau să fi putut constata faptul că
ele corespund sau nu adevărului, au o putere doveditoare diferită după
cum:
a) se referă la obiectul însuşi al actului juridic pe care înscrisul
autentic îl constată, privind drepturile şi obligaţiile lor, sau nu se referă
la obiectul actului juridic, dar au o oarecare legătură cu acest obiect. În
aceste ipostaze menţiunile respective au putere doveditoare până la
proba contrarie;
b) se referă la fapte şi împrejurări străine de obiectul actului
juridic pe care îl constată acel înscris autentic. Menţiunile din această
categorie nu constituie, din punct de vedere al puterii doveditoare, decât
un început de dovadă scrisă.
Conversiunea înscrisului autentic

Dacă înscrisul este nul ca înscris autentic, deoarece nu au fost
respectate cerinţele legii cu privire la procedura autentificării (iar forma
autentică nu este cerută de lege ca o condiţie de validitate a actului
juridic pe care îl constată), acesta va fi totuşi, valabil, după caz, ca
193
înscris sub semnătură privată sau numai ca început de dovadă scrisă.
Forţaăexecutorieăaăînscrisuluiăautentic
Potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, înscrisul autentic notarial
care constată o creanţă certă şi lichidă, în momentul în care ajunge la
scadenţă are putere executorie şi poate fi pus în executare fără a mai fi
nevoie de învestirea cu formulă executorie de către instanţa de judecată.
5.2.2.1.4.ăÎnscrisulăsubăsemnăturăăprivată
Noţiune
Înscrisul sub semnătură privată este acela întocmit în orice mod
şi semnat personal de către părţi (fără concursul vreunui organ al
statului) prin care se constată existenţa unui fapt juridic ori încheierea
unui act juridic sau orice situaţii şi împrejurări privitoare la acestea.
Înscrisul sub semnătură privată poate servi ca mijloc legal de
probă.
Condiţiaăgeneralăădeăvalabilitate
Singura condiţie generală de valabilitate a înscrisului sub
semnătură privată este semnătura autorului sau autorilor de la care
emană actul.
Indiferent dacă înscrisul sub semnătură privată este scris de
mână, dactilografiat, imprimat, semnătura trebuie să fie scrisă de mâna
părţilor.
Semnătura nu trebuie să cuprindă ambele elemente ale numelui,
ci este suficient ca ea să fie făcută în forma în care partea semnează în
mod obişnuit.
Condiţiiăspecialeădeăvalabilitate
Pentru valabilitatea anumitor înscrisuri sub semnătură privată
este necesară şi îndeplinirea unor condiţii specifice, de formă, pe lângă
condiţia generală de validitate, precum:
A. Condiţiaămenţionăriiădateiăîntocmirii
În raporturile dintre părţi, data are aceeaşi putere probatorie ca
şi celelalte menţiuni ale înscrisului.
Prin urmare, data este supusă condiţiei recunoaşterii, iar în caz
contrar, a verificării de scripte.
De regulă, data înscrisului sub semnătură privată nu constituie o
condiţie necesară pentru valabilitatea, astfel încât nu este obligatorie
menţionarea ei.
Pentru garantarea drepturilor părţilor, care ar putea fi păgubite
prin înscrierea în act a unei date fictive, faţă de terţi este opozabilă
numai data certă, care se dobândeşte:
- din ziua în care înscrisul a fost prezentat la o instituţie de stat
(unde actul să fie înregistrat sau să se facă o menţiune despre data
prezentării, certificată de ştampilă);
- din ziua înscrierii într-un registru anume prevăzut (destinat):
- din ziua naşterii unei părţi care a semnat înscrisul;
- din ziua în care actul a fost trecut, chiar prin prescurtare, în
acte întocmite de funcţionari publici, cum ar fi procese-verbale pentru
punere de sigilii sau pentru facere de inventare.
194
De asemenea au posibilitatea de acordare a datei certe şi notarul
public (art. 90 din Legea nr. 36/1995), precum şi avocatul (art. 3 din
Legea nr. 51/1995).
Dacă a recunoscut data trecută în înscris, terţul nu ar mai putea
invoca lipsa datei certe, faţă de dispoziţiile art. 1176 C. civ.
B. Condiţiaă pluralităţiiă deă exemplare (condiţia multiplului

exemplar) constând în obligaţia întocmirii înscrisului sub semnătură
privată într-un număr de exemplare originale (atâtea câte părţi cu
interese distincte sunt, iar „fiecare exemplar trebuie să facă menţiunea
de numărul originalelor ce s-au făcut”).
Această condiţie este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură
privată care cuprind convenţii sinalagmatice perfecte (ex. vânzare,
locaţiune, împărţeală, tranzacţie etc., din care rezultă pentru părţi
drepturi şi obligaţii reciproce).
O serie de înscrisuri sub semnătură privată sunt, în anumite
cazuri determinate, valabile fără îndeplinirea acestei condiţii (de ex.
înscrisul nul ca înscris autentic dar valabil ca înscris sub semnătură
privată; convenţiile sinalagmatice comerciale; înscrisurile încredinţate
de către părţi spre păstrarea unei terţe persoane; cele întocmite în
situaţiile în care – înainte sau chiar în timpul întocmirii – una dintre
părţi şi-a executat integral obligaţia; convenţia care are un caracter
adiţional, în sensul că modifică sau completează un înscris sub
semnătură privată anterior, cu condiţia ca pe fiecare din exemplarele
originale ale acestuia să se facă menţiunea existenţei convenţiei
adiţionale; cele a căror existenţă şi conţinut sunt recunoscute de către
părţi; convenţiile sinalagmatice încheiate prin schimb de scrisori –
cerere şi ofertă – semnate de expeditorii lor;
Nerespectarea condiţiei pluralităţii de exemplare sau a celei privitoare la
menţionarea numărului exemplarelor originale face ca înscrisul
respectiv să fie nul ca înscris sub semnătură privată, putând avea însă
valoarea unui început de dovadă scrisă.
C.ă Condiţiaăscrieriiă înă întregimeă oriă puneriiăformuleiă „bun

şiăaprobat”
Condiţia întocmirii înscrisului în întregime, de către debitor, cu
mâna, sau cel puţin a menţiunii „bun şi aprobat” sau a unei alte
menţiuni asemănătoare (urmată de indicarea în litere a sumei sau a
bunurilor la care se referă şi de semnătură), în cazurile în care partea
respectivă se obligă la plata unei sume de bani sau la darea unor bunuri
ori valori precis determinate.
Menţiunea „bun şi aprobat” este cerută în cazul înscrisurilor sub
semnătură privată care constată obligaţii unilaterale.
„Actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta
a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în
întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de a
subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat, arătând
întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi să iscălească”.
Din acest text, rezultă că menţiunea „bun şi aprobat” este
necesară dacă:
- se încheie un înscris sub semnătură privată;
- înscrisul nu este scris în întregime de cel care se obligă;
- înscrisul constată o obligaţie unilaterală, indiferent dacă aceasta
195
este principală sau accesorie;
- obligaţia unilaterală are ca obiect o sumă de bani sau o câtime
oarecare de bunuri determinate generic, fungibile.
Dacă există neconcordanţă între suma din cuprinsul actului şi cea
scrisă în formula „bun şi aprobat”, chiar dacă înscrisul şi formula au
fost scrise de cel care s-a obligat, obligaţia se prezumă că este pentru
suma cea mai mică, dacă nu se face dovada contrară.
Totuşi, Legea nr. 58/1934 a cambiei şi biletului la ordin şi
Legea nr. 59/1934 a cecului, dau prioritate sumei scrisă în litere şi
numai dacă, suma fiind scrisă de mai multe ori, există nepotriviri între
acestea, se ia în considerare suma cea mai mică.
Putereaăprobatorieăaăînscrisuluiăsubăsemnăturăăprivată
Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este
dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.
Partea care nu doreşte să recunoască un înscris sub semnătură
privată pe care i-l opune adversarul, trebuie să conteste scrierea sau
semnătura pentru că altfel se consideră că acceptă înscrisul, în mod
tacit.
În legătură cu forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată
pot fi reţinute următoarele concluzii:
a) înscrisul poate fi recunoscut, expres sau tacit de partea căreia
i se opune sau de moştenitorii ori succesorii în drepturi ori părţi. În
acest caz, înscrisul face dovadă despre actul juridic pe care îl constată
până la proba contrară;
b) înscrisul este tăgăduit de parte ori nu este recunoscut de
moştenitorii sau succesorii în drepturi ori părţi. În această situaţie,
instanţa va proceda mai întâi la o verificare de scripte, iar dacă în urma
verificării de scripte nu este lămurită, va dispune administrarea altor
probe;
c) dacă se pretinde că înscrisul a fost falsificat, în timpul
întocmirii sau după semnare, partea interesată trebuie să se înscrie în
fals.
5.2.2.1.5.ăÎnscrisulăînăformăăelectronică
Potrivit art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura

electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă „o colecţie de date
în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care
redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,
destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui
procedeu similar.”.
În condiţiile art. 5 din acelaşi act normativ, înscrisul în formă
electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o
semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat
nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul
unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este
asimilat,ă înă ceeaă ceă priveşteă condiţiileă şiă efecteleă sale,ă cuă înscrisulă
subăsemnăturăăprivată.
Legat de înscrisul în formă electronică, Legea nr. 455/2001
prevede şi următoarele reguli:
- înscrisul în formă electronică ce cuprinde şi o semnătură
electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, areăacelaşiăefectă
196
ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le
reprezintă drepturile (art. 6);
- în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca
condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă
electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i
s-a asociat logic o semnătură electronic extinsă, bazată pe un certificat
calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare
a semnăturii (art. 7);
- în cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau
semnătura, instanţa va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin
expertiză tehnică de specialitate. În acest scop, expertul sau specialistul
este dator să solicite certificate calificate, precum şi orice alte
documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului
înscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat (art. 8).
Secţiuneaăa 3-a.
Probaăprinădeclaraţiiădeămartori.
Probaătestimonialăăsauămărturia
Martorii sunt persoane străine de proces care relatează în faţa

instanţei de judecată fapte sau împrejurări concludente pentru
soluţionarea cauzei şi de care au luat cunoştinţă personal.
Relatarea făcută de martor se numeşte depoziţie sau declaraţie
de martor. Mijlocul de probă este declaraţia martorului (mărturia).
5.2.3.1.ăMărturia
Mărturia reprezintă mijlocul legal de probă constând în

relatarea făcută oral de către o persoană (martor) în faţa instanţei de
judecată sau a unui alt organ de jurisdicţie, în legătură cu anumite acte,
fapte ori împrejurări de orice natură despre care are cunoştinţă în mod
direct sau indirect şi a căror prezentare ar putea contribui la soluţionarea
unui litigiu.
Constituie o adevărată mărturie relatările privitoare la acte,
fapte sau împrejurări despre care martorul a luat cunoştinţă în mod
direct (a văzut, a auzit etc.) prin propriile simţuri, adică mărturia directă.
Mărturia indirectă priveşte acte, fapte sau împrejurări despre
care martorul nu a luat cunoştinţă în mod direct (nu l-a văzut, auzit etc.)
prin propriile simţuri, ci numai în mod indirect, în sensul că le ştie „din
auzite” sau „după ce ştie toată lumea” ori reprezintă simple „păreri
personale” ori relatări ale unor zvonuri publice.
Valoarea probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea
judecătorului. Ea depinde în mare măsură de felul în care se corelează
sau nu cu alte dovezi administrate în cauză.
Valoarea probantă propriu-zisă a mărturiei indirecte este în
principiu nulă. Ea poate însă constitui un motiv care să determine
organul de jurisdicţie respectiv să dispună administrarea de noi dovezi.
5.2.3.2. Admisibilitatea probei cu martori
În privinţa admisibilităţii probei testimoniale trebuie distins

după cum se tinde la dovedirea unui fapt juridic stricto sensu sau la
dovedirea unui act juridic.
197
5.2.3.2.1. Admisibilitatea probei testimoniale pentru
dovedirea unui fapt juridic în sens restrâns
Codul civil nu limitează posibilitatea dovedirii faptelor juridice

cu martori.
Astfel, pot fi dovedite prin declaraţiile martorilor viciile de
consimţământ, posesia şi viciile ei, gestiunea de afaceri, plata
nedatorată, îmbogăţirea fără justă cauză, delictele şi cvasidelictele etc.
Unele fapte naturale nu pot fi dovedite, ca regulă, prin
declaraţiile martorilor. Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996,
starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare
civilă. Au acelaşi regim naşterea şi moartea.
Dacă registrele de stare civilă au fost pierdute ori distruse,
proba testimonială devine inadmisibilă.
5.2.3.2.2. Admisibilitatea probei testimoniale pentru

dovedirea unui act juridic
Problema admisibilităţii probei unui act juridic prin declaraţiile

martorilor este reglementată prin C. civ. şi legi speciale.
Secţiuneaăaă4-a.
Mărturisirea
5.2.4.1. Definiţie
Mărturisirea este recunoaşterea, de către o persoană, a unor

fapte sau împrejurări pe care partea potrivnică îşi întemeiază anumite
pretenţii sau apărări, putând astfel produce consecinţe juridice împotriva
autorului ei.
Este necesară sublinierea că mărturisirea provine de la una din
părţi şi ea nu trebuie confundată cu mărturia, care provine de la martor.
5.2.4.2.ăFelurileămărturisirii
În funcţie de diferite criterii, mărturisirea este susceptibilă de

mai multe clasificări:
După criteriul conţinutului – al felului în care autorul ei

recunoaşte pretenţiile părţii adverse – se face distincţie între:
mărturisirea judiciară simplă, calificată şi complexă.
Mărturisirea simplă care implică o recunoaştere pură şi simplă,
deplină (fără nici o rezervă) a pretenţiei sau pretenţiilor părţilor adverse.
De ex., când partea chemată la interogatoriu recunoaşte, fără
rezerve, faptul în legătură cu care este întrebată: „Recunoşti că ţi-am dat
5 milioane lei cu titlu de împrumut?”, partea răspunde: „da, recunosc!”.
Mărturisirea calificată prin care cel ce o face, deşi recunoaşte
formal – în materialitatea sa - faptul invocat de partea adversă, adaugă
anumite precizii şi explicaţii privitoare la unul sau mai multe fapte care,
producându-se în acelaşi moment, dau faptului mărturisit o altă
calificare juridică, ceea ce face ca, în realitate, răspunsul să fie negativ.
De exemplu, recunoaşte că a primit o sumă de bani de la partea adversă,
dar nu cu titlu de împrumut, cum susţine aceasta, ci ca preţ al unor
198
bunuri pe care i le-a transmis. O astfel de mărturisire nu poate fi
scindată de către instanţa de judecată; ea trebuie să fie reţinută ori
respinsă de către aceasta în întregul ei.
Mărturisirea complexă, prin care autorul ei recunoaşte faptul
principal invocat de partea adversă, dar îi restrânge sau îi anihilează
efectele juridice, prin adăugarea relatării unui fapt posterior.
De exemplu, recunoaşte primirea sumei de bani la care se referă
partea adversă, dar adaugă că această datorie a fost stinsă prin plată,
prin compensaţie sau prin alt mijloc legal de stingere a obligaţiilor.
5.2.4.3. Caractereleămărturisirii
Mărturisirea este un act de voinţă cu caracter unilateral,

personal, conştient şi liber, de asemenea trebuie să fie neechivocă,
sinceră şi adevărată, de unde rezultă următoarele caractere:
a) este un act juridic unilateral, ceea ce înseamnă că produce
efecte fără să fie nevoie să fie acceptate de partea adversă; În prezent,
mărturisirea nu mai este „regina probelor”, ci un mijloc de dovadă
obişnuit, supus, ca toate celelalte mijloace de probă, liberei aprecieri a
judecătorului;
b) constituie un mijloc de probă împotriva autorului ei şi în
favoarea adversarului. În consecinţă, partea care face recunoaşterea
trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină, necesară pentru
săvârşirea actelor de dispoziţie (minorii şi cei puşi sub interdicţie nu pot
face o recunoaştere valabilă). Voinţa celui care face recunoaşterea
trebuie să fie liberă şi conştientă, pentru că dacă este viciată,
mărturisirea nu este valabilă;
c) este un act personal, ceea ce înseamnă că nu poate fi făcută
decât de titularul dreptului sau de un mandatar ca procură specială;
d) poate fi făcută numai în legătură cu drepturi de care partea
poate să dispună;
e) trebuie să fie expresă, mărturisirea neputând fi dedusă din
tăcerea părţii.
5.2.4.4. Admisibilitateaămărturisirii
Mărturisirea, care se poate referi numai la împrejurări de fapt,

este în principiu admisibilă în orice materie.
Totuşi ea poate fi oprită prin lege. De ex., art. 612 alin. final C.
proc. civ., interzice folosirea interogatoriului pentru dovedirea
motivelor de divorţ.
De asemenea, mărturisirea nu este admisibilă atunci când s-ar
ajunge la pierderea unui drept la care nu se poate renunţa şi care nu
poate forma obiectul unei tranzacţii.
Dacă nu este făcută spontan, mărturisirea se obţine prin
procedura interogatoriului. Pot fi chemate la interogatoriu numai părţile
în litigiu, iar nu persoanele străine de cauză.
199
Secţiunea a 5-a.
Prezumţiile
5.2.5.1.ăDefiniţie
„Prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul

(judecătorul) trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.”
Prezumţia este o concluzie logică prin care se stabileşte
existenţa unui fapt necunoscut, care nu poate fi dovedit în mod direct
sau este greu de probat, pornindu-se de la existenţa unor fapte şi
împrejurări vecine şi conexe, cunoscute, constituind prin acesta un
mijloc legal de probă.
Prezumţiile reprezintă rezultatul a două raţionamente: mai întâi,
din cunoaşterea probelor directe (înscrisuri, martori etc.), judecătorul
induce, printr-un prim raţionament, existenţa în trecut a unui fapt, care
este vecin şi conex cu faptul generator de drepturi; printr-un al doilea
raţionament, din cunoaşterea faptului vecin şi conex, se deduce
existenţa faptului principal, datorită legăturii de conexitate dintre aceste
două fapte, cu precizarea că în cazul prezumţiilor legale, cel de-al doilea
raţionament nu este opera judecătorului, ci este impusă acestuia de lege.
Caracterul de probă al prezumţiilor a fost şi este o problemă
extrem de discutată şi controversată în literatura juridică de specialitate.
Potrivit unei opinii, în realitate, prezumţiile „nu sunt mijloace
de probă, în sensul propriu al cuvântului”, deoarece fiind concluzii de la
un fapt cunoscut la unul necunoscut, ele reprezintă consecinţa unui
raţionament care, în sine, nu poate fi considerat mijloc probator. Autorii
apreciază că prezumţiile sunt doar indicii, ipoteze pe care instanţa
trebuie să le evalueze cu multă circumspecţie, în contextul celorlalte
probe. În aceeaşi opinie, se susţine că prezumţiile simple nu reprezintă o
probă veritabilă deoarece se reduc la deducţia efectuată de
raţionamentul judecătorului care porneşte de la un fapt probatoriu
dovedit şi conchide asupra raportului litigios.
Prezumţiile legale, spun adepţii acestei teorii, nu au drept scop
administrarea probelor, ci, dimpotrivă, urmăresc interzicerea sau
dispensa de a se administra probe în condiţiile stabilite de lege.
Se dă ca exemplu chitanţa semnată de creditor confirmând
primirea datoriei ca şi declaraţiile martorilor prezenţi, care au valoarea
unor probe directe faţă de care instanţa nu trebuie să mai recurgă la nici
un raţionament, pe când remiterea titlului de către creditor nu dovedeşte
cert şi direct liberarea debitorului de plată, judecătorul fiind nevoit să
apeleze la raţionament.
Indiscutabil că prezumţia este rezultatul unui raţionament, dar
aceasta „nu împiedică ca ea să fie un mijloc de probă” de vreme ce toate
probele, mai puţin cele materiale implică operaţia de inducere a
existenţei unui fapt generator de drepturi, din existenţa altui fapt vecin
şi conex.
Există două categorii de prezumţii: legale, adică „acelea care

sunt determinate special prin lege” şi judecătoreşti sau simple, „care nu
sunt stabilite de lege” ci „sunt lăsate la luminile şi înţelepciunea
magistratului”.
200
5.2.5.2.1.ăPrezumţiileălegale
Prezumţiile legale nu au şi nici nu pot avea o reglementare

unitară, codul civil cuprinzând următoarele categorii:
Prezumţii privind existenţa unui drept, act, fapt înscris într-un

registru public
Art. 21 alin. (1) „Dacă un drept, act sau fapta fost înscris într-un
registru public, se prezumă că el există, cât timp el nu a fost radiat sau
modificat în condiţiile legii.”
Prezumţia că dispărutul se află în viaţă

Art. 53 „Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, adică nu a
intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.”
Prezumţia de consimţământ
Art. 76 - „Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un
material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoanejuridice
despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domniul
informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este
prezumat, nefiind encesar un acord înscris.”
Prezumţia de domiciliu
Art. 90 „(1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta
nu este cunoscut.
(2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că
domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte,
la locul unde acea persoană se găseşte.”
Prezumţia de paternitate
Art. 414 alin. (1) „Copilul născut sau conceput în timpul
căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.”
Prezumţia filiaţiei faţă de pretinsul tată

Art. 426 alin. (1) „Paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că
pretinsul tată a convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal
al concepţiunii.”
Prezumţiile în favoarea proprietarului imobilului

Art. 579 alin. (1) „Orice lucrare este prezumată a fi făcută de
proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba
contrară.”
Prezumţia de coproprietate
Art. 633 alin. (1) „Dacă bunul este stăpânit în comun,
coproprietatea se prezumă, până la proba contrară.”
Prezumţia de coproprietate asupra despărţitorilor comune

Art. 660 alin. (1) „Zidul, şanţul, precum şi orice altă
despărţitură între două fonduri sunt prezumate a fi în proprietatea
comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate,
dintr-un semn de necomunitate, ori dacă proprietatea comună nu a
devenit proprietate exclusivă prin uzucopiune, în condiţiile legii.”
201
Perzumţia de aprobare a hotărârilor
Art. 288 alin. (1) „Se prezumă că administratorul a aprobat
toate hotărârile adoptate de ceilalţi administratori şi va răspunde pentru
acestea în solidar cu ei în măsura în care s-a opus în momentul adoptării
hotărârii şi nu a notificat această opoziţie beneficiarului într-un termen
rezonabil.”
Pezumţia existenţei sau inexistenţei unui drept tabular

Art. 900 „(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în
folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. (2)
Dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel
drept nu există.”
Prezumţia de titlu de proprietate

Art. 935 „Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun
mobil este prezumat că are titlu de dobândire a dreptului de proprietate
asupra bunurilor. ”
Prezumţia de renunţare la moştenire

Art. 1112 „Este prezumat, până al proba contrară, că a renunţat
la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi
calitaea lui de succesibil ca urmare a notificării sale în condiţiile legii,
nu acceptă moştenirea în termenul prevăzut la art. 1103.”
Prezumţia de nulitate relativă

Art. 1252 „În cazurile în care natura nulităţii nu este
determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este
lovit de nulitate relativă.”
Prezumţia de divizibilitate. Excepţii.

Art. 1424 „Obligaţia este divizibilă de plin drept, afară numai
dacă indivizibilitatea nu a fost stipulată în mod expres, ori dacă obiectul
obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau
intelectuală.”
Prezumţia de solidaritate
Art. 1446 „Solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligaţii
contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu
se prevede altfel.”
Prezumţia executării prestaţiei accesorii

Art. 1501 „Chitanţa în care se consemnează primirea prestaţiei
principale face să se prezume, până la proba contrară, executarea
prestaţiilor accesorii.”
Prezumţia executării prestaţiilor periodice

Art. 1502 „Chitanţa dată pentru primirea uneia dintre prestaţiile
periodice care fac obiectul obligaţiei face să se prezume, până la proba
contrară, executarea prestaţiilor devenite scadente anterior.”
Prezumţia de egalitate
Art. 1423 „Dacă prin lege ori prin contract nu se dispune altfel,
202
debitorii unei obligaţii divizible sunt ţinuţi faţă de creditor în părţi
egale.”
Prezumţia de culpă
Art. 1548 „Culpa debitorului unei obligaţii contractuale se
prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”
Prezumţia efectuării în termen a actelor

Art. 2556 „Actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă
înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic
cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în
mod obişnuit activitatea la acel oficiu.”
5.2.5.2.2.ăPrezumţiileăsimple
Prezumţiile simple (denumite şi prezumţii ale omului), adică

acelea care nu sunt prevăzute expres de lege şi pe care organul investit
cu soluţionarea unei pricini le stabileşte şi le aplică, de la caz la caz.
Prezumţiile simple sunt admise ca mijloace de probă numai în
cazurile în care este permisă şi proba cu martori.
Pentru ca judecătorul să poată recurge la aceste prezumţii se
impun două condiţii:
A. prezumţia „să aibă o greutate şi puterea de a naşte
probabilitatea”, adică să fie temeinică;
B. să fie permisă dovada cu martori, afară numai dacă un act
este atacat pentru că s-a făcut prin fraudă, dol sau violenţă. În acest caz,
pentru admisibilitatea prezumţiei simple urmează a-i fi avute în vedere
dispoziţiile C. civ.
Prezumţia simplă, spre deosebire de prezumţia legală relativă,
nu duce la răsturnarea sarcinii probei, astfel încât, pentru ca judecătorul
să poată face raţionamentul pe care se fundamentează prezumţia simplă,
partea care face propunerea înaintea judecăţii trebuie să-şi dovedească
pretenţiile.
Din punctul de vedere al forţei probatorii se disting prezumţii

legale absolute şi prezumţii legale relative.
5.2.5.2.3.ăPrezumţiileăabsolute
Sunt acele prezumţii (irefragabile sau juris et de jure), care nu

pot fi răsturnate prin proba contrară. Sunt absolute prezumţiile legale
împotriva cărora legea nu admite, expres, proba contrară, sau acelea
care pot fi răsturnate numai prin mărturisire judiciară. (ex. puterea
lucrului judecat), perioada timpului legal al concepţiei (art. 412 C. civ.).
5.2.5.2.4.ăPrezumţiileărelative
Sunt acele prezumţii care pot fi răsturnate prin proba contrară.

Sunt relative toate prezumţiile simple, precum şi cele legale în privinţa
cărora legea îngăduie dovada contrară.
În literatură se vorbeşte şi despre o categorie intermediară sau
mixtă de prezumţii legale, prezentată ca o subdiviziune a prezumţiilor
relative.
203
5.2.5.2.5.ăPrezumţiileămixte
Sunt acele prezumţii care pot fi combătute, dar numai prin

anumite mijloace de probă (de ex. prezumţia de proprietate comună a
zidului despărţitor, prev. de C. civ. care nu poate fi combătută decât
prin înscrisuri, semne de necomunitate sau prescripţie), sau numai în
anumite (de ex. prezumţia de proprietate a posesorului de bună-credinţă
al unui mobil corporal, prev. de C. civ., care nu poate fi combătută
decât în cazurile în care bunul a fost pierdut sau furat de la adevăratul
proprietar), sau numai de anumite persoane (de ex. prezumţia de
paternitate a copilului din căsătorie, care nu poate fi combătută decât de
tatăl prezumat).
Secţiuneaăaă6-a.
Raportulădeăexpertiză
Expertiza este definită ca fiind activitatea de cercetare a unor

împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului ce necesită
cunoştinţe de specialitate, activitate desfăşurată de un specialist, numit
expert, care este desemnat de instanţa de judecată.
Expertul prezintă constatările şi concluziile sale prin raportul de
expertiză.
Mijlocul de probă este raportul de expertiză iar nu expertiza şi
este reglementat de art. 201-214 C. proc. civ.
Efectuarea expertizei judiciare se dispune, iar obiectivele
concrete ale acesteia se fixează, de către instanţa de judecată, din oficiu
sau la cererea părţii interesate.
Expertiza judiciară poate fi: contabilă sau tehnică.

În mod obişnuit, efectuarea expertizei este lăsată la aprecierea
instanţei care decide dacă este necesară pentru lămurirea unor
împrejurări de fapt.
Sunt cazuri când expertiza este obligatorie, lipsa ei ducând la
nulitatea hotărârii, precum:
a) expertiza psihiatrică, în materia punerii sub interdicţie
pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a decretului privitor la
persoanele fizice şi persoanele juridice;
b) avizul medicului legist, cu privire la vârsta şi sexul
persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit, în cazul
înregistrării tardive a naşterii (art. 21 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu
privire la actele de stare civilă);
c) expertiza preţuitoare a bunului gajat, când creditorul, în caz
de neplată, cere judecătorului să-i încuviinţeze să păstreze bunul, drept
plată în contul datoriei;
d) expertiza pentru stabilirea valorii aportului în natură când
se înfiinţează o societate cu răspundere limitată de către un singur
asociat (art. 13 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale);
e) dacă se solicită anularea căsătoriei pentru alienaţie sau
204
debilitate mintală, trebuie efectuată expertiza psihiatrică;
f) dacă într-o pricină având ca obiect stabilirea paternităţii
pârâtul invocă exceptio plurium concubentium şi face dovada că în
perioada timpului legal al concepţiei mama copilului a întreţinut relaţii
intime cu mai mulţi bărbaţi, se impune efectuarea expertizei medico-
legale.
5.2.6.3.ăObligaţiileăinstanţei
Rezultatele expertizei judiciare trebuie puse de către instanţă în

discuţia contradictorie a părţilor, putându-se cere completarea sau
refacerea expertizei de către acelaşi sau de către un alt expert precum şi
completarea probatoriului cu alte dovezi.
5.2.6.4. Valoarea probei
Valoarea probei raportului de expertiză este egală cu cea a

celorlalte mijloace legale de probă, fiind supusă aprecierii instanţei.
Asigurarea dovezilor (ancheta in futurum)

Asigurarea dovezilor constă în administrarea unor dovezi
înainte de începerea procesului în care ar urma să fie utilizate sau în
cursul acestuia, dar înainte de a se fi ajuns în faza administrării
probelor. Conform legii, asigurarea dovezilor poate fi cerută de oricine
are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui
expert, starea unor lucruri mişcătoare sau nemişcătoare, sau să
dobândească recunoaşterea unui înscris, unui fapt sau drept, dacă există
pericolul ca aceste dovezi să dispară, sau să fie greu de administrat în
viitor. Dovezile conservate în acest mod vor putea fi utilizate în proces
de către oricare dintre părţi. Procedura asigurării dovezilor este
reglementată de art. 235-241 C. proc. Civ.
Concepte privind probaţiunea judiciară: noţiunea de probă, obiectul probei, sarcina probei,
intervenţia instanţei de judecată, condiţiile generale de admisibilitate a probelor; Mijloacele de
probă: înscrisurile (preconstituite, nepreconstituite, înscrisul autentic, înscrisul în formă electronică);
Mărturia, mărturisirea, prezumţiile, raportul de expertiză.
1. Prin ce se poate face dovada drepturilor subiective civile?

205
2. Care sunt înscrisurile preconstituite?
3. Ce sunt înscrisurile primordiale?
4. Ce sunt înscrisurile recognitive?
5. Ce sunt înscrisurile confirmative?
6. Care este forţa probantă a înscrisului autentic?
7. Care este forţa probantă a menţiunilor referitoare la fapte materiale săvârşite de agentul
instrumetator însăşi sau la cele petrecute în faţa sa şi constatate de către acesta prin
propriile simţuri?
8. Care este condiţia generală de valabilitate a înscrisului sub semnătură privată?
9. Care sunt condiţiile speciale de valabilitate pentru anumite înscrisuri sub semnătură
privată?
10. Ce se prezumă dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public?
1. Sarcina probei revine celui ce face o propunere înaintea judecăţii.

2. Martorii la căsătorie atestă faptul că soţii şi-au exprimat consimţământul personal în faţa
ofiţerului de stare civilă.
1. Proba cu martori trebuie să fie:

a) verosimilă;
b) pertinentă;
c) utilă şi concludentă.
A) a+b;
B) a+b+c;
C) b.
206
2. Sunt prezumţii legale:
a) prezumţia de domiciliu;
b) prezumţia de paternitate;
c) prezumţia de coproprietate.
A) a+b+c;
B) b+c;
C) a.
Codul civil.
Bică Ghe., Diaconu C., Contribuţii la studiul prezumţiilor, Ed. Sitech, Craiova, 2013.
207
PROTEC IAăJURIDICĂăAăDREPTURILORăSUBIECTIVEă
ŞIă
PRESCRIP IAăEXTINCTIVĂ
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăNoţiuniăintroductive
6.2.1.1. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile
6.2.1.2. Atitudinea titularului dreptului
6.2.1.3. Acţiunea civilă
6.2.1.4. Ideea curgerii timpului şi instituţia prescripţiei extinctive
Secţiuneaăaă2a.ăConsideraţiiăgeneraleăprivind prescripţiaăextinctivă
6.2.2.1. Noţiunea şi efectul prescripţiei extinctive
6.2.2.2. Reglementare
6.2.2.3. Caracterul normelor care reglementează prescripţia extinctivă
6.2.2.3.1. Principiu disponibilităţii
6.2.2.3.2. Excepţii de la principiul disponibilităţii
6.2.2.4. Natura juridică a prescripţiei extinctive
6.2.2.5. Funcţiile prescripţiei extinctive
Secţiuneaăaă3a.ăDelimitareaăprescripţieiăextinctive
6.2.3.1. Delimitarea prescripţiei extinctive de prescripţia achizitivă
6.2.3.2. Delimitarea prescripţiei extinctive faţă de termenul extinctiv
6.2.3.3. Delimitarea prescripţiei extinctive de decădere
6.2.3.4. Efectul prescripţiei extinctive
6.2.3.4.1. Noţiune. Drept la acţiune în sens material
6.2.3.4.2. Consecinţe juridice
6.2.3.4.3. Principiile efectului prescripţiei extinctive
Secţiuneaăaă4-a. Domeniulăprescripţieiăextinctive
6.2.4.1. Noţiunea domeniului prescripţiei extinctive
6.2.4.2. Categorii de drepturi subiective
6.2.4.3. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor patrimoniale
6.2.4.3.1. Prescripţia extinctivă în categoria drepturilor de creanţă
6.2.4.3.2. Prescripţia extinctivă şi drepturile reale principale
6.2.4.4. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale
6.2.4.4.1. Principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale
6.2.4.4.2. Excepţii de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale
Secţiuneaăaă5a.ăTermeneleădeăprescripţieăextinctivă
6.2.5.1. Noţiunea şi clasificarea termenelor de prescripţie
6.2.5.1.2. Clasificarea termenelor de prescripţie extinctivă
Secţiuneaăaă6a.ăCursulăprescripţieiăextinctive
6.2.6.1. Începutul prescripţiei extinctive
6.2.6.1.1. Regula generală referitoare la începutul prescripţiei extinctive
6.2.6.1.2. Reguli speciale referitoare la începutul prescripţiei extinctive
6.2.6.2. Suspendarea prescripţiei extinctive
6.2.6.2.1. Noţiune
6.2.6.2.2. Cauzele generale de suspendare a prescripţiei
6.2.6.2.3. Alte cauze de suspendare a prescripţiei prevăzute de lege
6.2.6.2.4. Efectele suspendării prescripţiei
6.2.6.2.5. Beneficiul suspendării prescripţiei
6.2.6.2.6. Extinderea efectului suspensiv
6.2.6.3. Întreruperea prescripţiei extinctive
208
6.2.6.3.1. Noţiune
6.2.6.3.2. Cazurile de întrerupere a prescripţiei
6.2.6.3.3. Efectele întreruperii prescripţiei
6.2.6.4. Repunerea în termenul de prescripţie
6.2.6.4.1. Noţiune
6.2.6.4.2. Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă
6.2.6.4.3. Termenul pentru repunerea în termenul de prescripţie extinctivă
6.2.6.4.4. Efectul repunerii în termen
6.2.6.5. Împlinirea (calculul) prescripţiei extinctive
6.2.6.5.1. Noţiune
Secţiuneaăaă7-a. Regimulăgeneralăalătermenelorădeădecădere
6.2.7.1. Termenul de decădere. Definiţie
6.2.7.2. Instituirea termenului de decădere
6.2.7.2.1. Limita stabilirii termenelor de decădere
6.2.7.2.1. Aplicarea regulilor de la prescripţie
6.2.7.2.1. Regimul termenelor de decădere
6.2.7.2.1. Renunţarea la beneficiul decăderii
6.2.7.2.1. Invocarea decăderii
6.2.7.3. Calculul termenelor
6.2.7.3.1. Durata termenelor
6.2.7.3.2. Reguli privind calculul termenelor
6.2.7.3.3. Prezumţia efectuării în termen a actelor
- înţelegerea scopului reglementării prescripţiei extinctive şi a

principiului disponibilităţii;
- cunoaşterea conceptelor şi instituţiilor juridice specifice
prescripţiei extinctive;
- identificarea domeniului prescripţiei;
- analiza ideii curgerii timpului şi cunoaşterea regimului juridic
al termenelor de prescripţie.

specifice prescripţiei;
- dezvoltarea unor abilităţi privind întocmirea unei acţiuni civile
şi calculul termenelor de prescripţie;
- conştientizarea necesităţii protecţiei juridice a drepturilor
subiective prin instituţia prescripţiei extinctive;
– dezvoltarea unor abilităţi privind stabilirea drepturilor
subiective civile ale căror acţiuni cad sub incidenţa prescripţiei.
209
Secţiuneaă1.ă
Noţiuniăintroductive
6.2.1.1.ăProtecţiaăjuridicăăaădrepturilorăsubiectiveăcivile
Dreptul subiectiv este protejat de ordinea juridică. Nu există

drept în afara, în lipsa acestei protecţii. Titularul dreptului trebuie să
aibă posibilitatea de a-şi face dreptul respectat sau de a-l realiza prin
intermediul acţiunii în justiţie. Liberul acces la justiţie are în mod
primar acest fundament.
Pentru dreptul civil ocrotirea şi garantarea drepturilor subiective
civile constituie o idee fundamentală care se regăseşte în întreaga
legislaţie civilă.
Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor subiective civile este
consacrat de prevederile constituţionale (art. 1 alin. (3), art. 18, art. 21
etc.), dar şi de legea civilă. Pe de altă parte, art. 26 din Pactul
internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului dispune
„Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare,
dreptul la ocrotire legală din partea legii.”
Dreptul subiectiv civil este o prerogativă juridică recunoscută şi
garantată de dreptul obiectiv civil unei persoane, în virtutea căreia
aceasta poate să aibă o anumită conduită ori să pretindă o conduită
corespunzătoare unei alte persoane. Protecţia juridică a dreptului
subiectiv civil apare ca un element esenţial al acestuia, indiferent de
raportul în care admitem că se află dreptul subiectiv şi dreptul obiectiv,
pentru că dreptul apare ca prerogativă de care ne bucurăm „în virtutea
recunoaşterii şi graţie sancţiunii care îl armează dreptul obiectiv”.
Încălcarea dreptului subiectiv civil permite titularului său să
obţină restabilirea dreptului prin intermediul procesului civil.
Conflicte de natură civilă pot fi depăşite pe cale amiabilă, în
cadrul medierii. Astfel, în condiţiile art. 2267 C. civ., prin tranzacţie
părţile pot preîntâmpina un proces ce poate să se nască „prin concesii
reciproce, constând în renunţări reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi
săvârşite ori promise de o parte în schimbul renunţării de către cealaltă
parte la dreptul care este litigios ori îndoielnic.”.
Diferendele care nu au putut fi soluţionate pe cale amiabilă, în
210
afara unui proces, urmează să-şi găsească rezolvare numai prin
parcurgerea procesului civil.
Procesul civil constituie un mijloc de apărare atât pentru
reclamantul al cărui drept se consolidează prin admiterea în mod
irevocabil, a cererii sale, dar şi pentru pârâtul căruia i se oferă
posibilitatea să se opună pretenţiilor adversarului şi, dacă dovedeşte
lipsa de temeinicie a acestora, prin respingerea cererii reclamantului îşi
va consolida el situaţia juridică premergătoare conflictului.
6.2.1.2. Atitudinea titularului dreptului
Protecţia dreptului subiectiv civil presupune şi o anumită

preocupare a titularului său. „Necesitatea intervenţiei persoanei pentru
apărarea dreptului său este un act de autoconservare, absolut firesc şi
just, iar intervenţia curajoasă pentru propriul drept este cea mai eficientă
şi asigură garanţie împotriva justiţiei.
Dacă dreptul, în sens obiectiv, este suma principiilor juridice
puse în aplicare de stat, ordinea legală a vieţii, dreptul în sens subiectiv
reprezintă aplicarea unei reguli abstracte la dreptul concret al unui
individ.
Rezistenţa faţă de nedreptate este în primul rând o îndatorire a
celui interesat faţă de el însuşi, căci reprezintă un imperativ al
auoconservării sale morale, dar este şi o datorie faţă de societate, căci el
nu poate avea succes în acţiunea sa decât în cadrul societăţii”.
Cu alte cuvinte, dreptul subiectiv este posibilitatea recunoscută
de legea civilă subiectului activ – persoană fizică sau persoană juridică
– în virtutea căreia aceasta poate, în limitele dreptului şi ale moralei, să
aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare, să dea,
să facă sau să nu facă ceva de la subiectul pasiv şi să ceară concursul
forţei coercitive a statului, în caz de nevoie.
6.2.1.3.ăAcţiuneaăcivilă
Din definiţia dreptului subiectiv civil rezultă că unul dintre

elementele acestuia îl constituie posibilitatea titularului de a recurge, în
caz de nevoie, la forţa de constrângere a statului. Dacă un drept
subiectiv civil este contestat sau încălcat, titularul său are posibilitatea
de a recurge la forţa statală, adică la procesul civil.
Fiecărui drept subiectiv civil îi corespunde o acţiune „civilă”.
Acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de
proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile încălcate sau a
intereselor ocrotite de lege. Acţiunea civilă reprezintă totodată şi un
instrument juridic eficient de apărare a legalităţii şi ordinii de drept,
precum şi de întărire a disciplinei sociale.
Acţiunea civilă este un drept:
- În sens material, dreptul la acţiune exprimă posibilitatea pe
care o are reclamantul de a obţine recunoaşterea sau realizarea dreptului
său contestat, prin constrângerea judiciară a pârâtului. În acest sens
acţiunea civilă este dreptul reclamantului de a-şi realiza pe calea
justiţiei un drept civil ce i-a fost încălcat.
- În sens procesual, dreptul la acţiunea civilă desemnează numai
posibilitatea persoanei de a se adresa organului jurisdicţional în vederea
apărării unui drept încălcat, fără ca aceasta să implice în mod necesar şi
211
obţinerea protecţiei judiciare a acelui drept.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie: „orice persoană se poate
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor
sale legitime”. În textul constituţional au fost preluate două coordonate
esenţiale pentru protecţia drepturilor subiective, anume cea a procesului
echitabil şi a termenului rezonabil de finalizare a acestuia.
Cu sublinierea că protecţia drepturilor subiective civile nu se
reduce la posibilitatea exercitării acţiunii civile, trebuie înţeles că raţiuni
care ţin de ordinea publică şi de stabilitatea socială impun ca titularul
dreptului subiectiv civil să decidă într-un anumit termen dacă înţelege
sau nu să folosească calea justiţiei pentru impunerea dreptului său.
6.2.1.4.ă Ideeaă curgeriiă timpuluiă şiă instituţiaă prescripţieiă

extinctive
Punctul de plecare în înţelegerea noţiunii de prescripţie

extinctivă îl constituie dreptul subiectiv. Cât timp drepturile subiective
sunt exercitate de titularii lor conform legii şi voinţei acelora care le-au
dat naştere, nu se pune problema prescripţiei extinctive. Abia în
momentul în care asemenea drepturi sunt încălcate (atinse, nesocotite,
ştirbite, contestate etc.) începe să se pună o problemă de prescripţie.
Pentru asemenea situaţii este necesar, date fiind raţiunile de
ordin general, obştesc, ca titularul dreptului încălcat să acţioneze pe
autorul încălcării dreptului său într-o anumită perioadă de timp, socotită
de lege necesară şi suficientă pentru a se ajunge la restabilirea dreptului
căruia i s-a adus atingere.
Lipsa unei limite, în timp, pentru exercitarea dreptului la
acţiunea în restabilirea unui drept încălcat sau pentru lămurirea cât mai
grabnică a altor situaţii juridice, ar fi dăunătoare circuitului juridic,
vieţii juridice în general.
Prescripţia se înfăţişează ca o sancţiune pentru titularul
dreptului subiectiv care a manifestat neglijenţă şi pasivitate în
exercitarea dreptului său, mai mult, acesta nu şi-a realizat dreptul în
perioada de timp prevăzută de lege.
Prin împlinirea termenului de prescripţie, titularul dreptului
încălcat pierde posibilitatea de a-l valorifica cu ajutorul acţiunii civile.
Secţiuneaăaă2-a.
Consideraţiiăgeneraleăprivindăprescripţiaăextinctivă
6.2.2.1.ăNoţiuneaăşiăefectulăprescripţieiăextinctive
În perioada anterioară adoptării Codului civil, s-au consacrat în

literatura de specialitate o serie de definiţii. Astfel, pentru George
Plastara, prescripţia extinctivă este „un mijloc legal de a dovedi o plată
ca o prezumţie legală de liberaţiune a debitorului. Prescripţia este
efectul timpului asupra dreptului lui.”
Matei Cantacuzino defineşte prescripţia extinctivă ca „un
mijloc de liberaţiune a debitorului şi prin urmare de stingere a
obligaţiunii, care operează în condiţiile determinate de lege, neatârnat
de orice realizare, transformare sau transmisiune a raportului.”
Traian Ionaşcu consideră că „prescripţia extinctivă este un
mijloc de stingere a dreptului material la acţiune prin neexercitarea
212
acestui drept înlăuntrul unui anumit răstimp.” Această definiţie este
îmbrăţişată de majoritatea autorilor din literatura de specialitate.
Definiţia prescripţiei extinctive trebuie să primească cele două
accepţiuni ale sale:
- prima se referă la prescripţia extinctivă ca instituţie de drept
civil şi cu acest caz desemnează totalitatea normelor de drept civil care
reglementează stingerea dreptului material la acţiune, iar
- a doua accepţiune priveşte însăşi esenţa prescripţiei
extinctive, ce anume înţelegem prin această terminologie (expresie)
juridică.
Prin prescripţie extinctivă înţelegem stingerea dreptului la
acţiune în sens material datorită neexercitării acestuia în termenul
stabilit de lege.
Codul civil în art. 250 alin (1) consacră efectul prescripţiei
extinctive astfel: „Dreptul material la acţiune, denumit în continuare
drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în
termenul stabilit de lege.
Putem defini prescripţia extinctivă din dreptul civil ca fiind
stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie.
Altfel spus, prescripţia extinctivă este mijlocul de stingere a
dreptului la acţiune în sens material, prin neexercitarea acelui drept în
intervalul de timp stabilit de lege – adică dreptul de a cere de la debitor,
prin intermediul instanţei îndeplinirea obligaţiei ce-i revin, fără a
influenţa dreptul subiectiv.
În acest sens şi prevederile art. 2506 alin (2) din Codul civil,
potrivit căruia „Cel care a executat de bună voie obligaţia după ce
dreptul la acţiune s-a prescris nu are dreptul să ceară restituirea
prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescipţiei
era împlinit.”
6.2.2.2. Reglementare
Actele normative în vigoare, în care se găsesc normele ce

formează instituţia prescripţiei extinctive, sunt următoarele:
- Codul civil (în special „Despre prescripţia extinctivă,
decăderea şi calculul termenelor din cartea a VI-a”) în măsura în care
nu au suferit modificări sau abrogări – art. 2500-2556;
- alte acte normative, izvoare de drept civil. De exemplu,
amintim Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea
nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat, Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenţei neloiale, legea nr. 7/ 1996 a cadastrului şi
publicităţii imobiliare, Codul familiei.
Codul civil cuprinde norme ce reglementează prescripţia
extinctivă şi următoarele articole:
- Art. 669 - „Încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută
oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act
juridic ori hotărâre judecătorească.”
- Art. 1103 – (1) „Dreptul de opţiune succesorală se exercită în
termen de un an de la data deschiderii moştenirii”
- Art. 1223 – „Dreptul la acţiunea în anularea sau în reducerea
obligaţiilor pentru leziune se prescrie în termen de 2 ani de la data
încheierii contractului.”
213
- Art. 1440 – „Suspendarea prescripţiei în folosul unuia dintre
creditorii solidari poate fi invocată şi de ceilalţi creditori solidari.”
- Art. 1449 – „Suspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de
unul dintre debitorii solidari produc efecte şi faţă de ceilalţi codebitori”
- Art. 2134 – „(1) Clientul este decăzut din dreptul la
raportarea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea
bunurilor pe care le-a adus el însuşi ori care au fost aduse pentru el în
hotel dacă:
a) În cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut
prejudiciul nu a înştiinţat administraţia hotelului;
b) Nu a exercitat dreptul la acţiunea în repararea prejudiciului
în termen de 6 luni de la data producerii acestuia.”
- Art. 2182 – „Dreptul la acţiune pentru rectificarea erorilor de
calcul, făcute cu ocazia soldului, a omisiunilor, a înscrierilor duble şi
altora asemenea se va prescrie în termen de un an de la data comunicării
extrasului de cont curent.”
Art. 2237 – „Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând
din rezervele tehnice care se constituie la asigurările de viaţă pentru
obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.”
6.2.2.3.ăCaracterulănormelorăcareăreglementeazăăprescripţiaă
extinctivă
6.2.2.3.1.ăPrincipiuădisponibilităţii
Caracterul normelor care reglementează prescripţia extinctivă

este determinat în mare parte de principiul disponibilităţii specific
dreptului civil. Astfel:
- Art. 2512 alin (1) prevede: „prescripţia poate fi impusă numai
de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi
ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă”;
- Art. 2512 alin (2) „Organul de jurisdicţie competent nu poate
aplica prescripţia din oficiu”;
- Art. 2512 alin (3) „Dispoziţiile prezentului articol sunt
aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau
al unităţilor sale administrativ teritoriale”.
Adoptând această soluţie, legiuitorul a menţinut în continuare
inadmisibilitatea derogării prin act juridic civil, de la normele care
reglementează prescripţia extinctivă, deoarece soluţiile privind:
aplicarea efectului prescripţiei numai dacă este invocat, de o parte, şi
inadmisibilitatea derogării de la normele ce reglementează prescripţia
extinctivă, de cealaltă parte, nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă, ele pot
foarte bine coexista, dând satisfacţie unor interese diferite: cel general şi
cel individual care trebuie armonizate, iar nu unul să fie anihilat de
celălalt de plano. În sensul principiului disponibilităţii, al normelor
dispozitive, art. 2515 alin (3) C.civ. prevede că „în limitele şi condiţiile
prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot,
prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să
modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin
modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere.”
În alin (4) al art. 2515, se prevede că „termenele de prescripţie
pot fi reduse sau micşorate, prin acordul expres al părţilor, fără ca noua
durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu
214
excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani sau mai lungi care pot fi
prelungite pânî la 20 de ani.”
Judecătorul trebuie să fie decât un spectator neutru şi pasiv al
duelului judiciar dintre părţi cu privire la prescripţia extinctivă.
Prescripţia trebuie aplicată dacă cel interesat o invocă. Ea
trebuie privită şi ca o chestiune particulară în ce priveşte părţile
raportului juridic respectiv, fiind instituită în favoarea subiectului pasiv
ca o sancţiune pentru lunga pasivitate sau neglijenţa subiectului activ în
valorificarea propriului drept.
6.2.2.3.2.ăExcepţiiădeălaăprincipiulădisponibilităţii
- Art. 2515 (2) „... este interzisă orice clauză prin care fie
direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi potrivit
legii, aceasta este prescriptibilă sau invers, o acţiune declarată de lege
imprescriptibilă ar fi prescriptibilă.”
- Art. 2515 (5) dispoziţiile alin (3) şi (4) - referitoare la
principiul disponibilităţii – nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de
care părţile nu trebuie să dispună şi nici acţiunilor derivate din
contractele de adeziune, de asigurare şi cele suuse legislaţiei privind
protecţia consumatorului.
6.2.2.4.ăNaturaăjuridicăăaăprescripţieiăextinctive
Pentru a stabili ce reprezintă prescripţia extinctivă pentru

dreptul civil vom analiza efectul prescripţiei asupra dreptului subiectiv
şi a obligaţiei civile corelative.
Prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune în sens material,
în înţelesul că, după împlinirea termenului de prescripţie, titularul
dreptului subiectiv civil nu mai poate apela la concursul forţei de
constrângere statală pentru realizarea dreptului său. În consecinţă,
acţiunea introdusă de subiectul activ, după împlinirea prescripţiei
extinctive, va fi respinsă ca prescrisă.
Potrivit subiectului pasiv, debitorul, prescripţia extinctivă are ca
efect inadmisibilitatea obligării sale la executarea obligaţiei, prin
pronunţarea unei hotărâri care să poată fi pusă în executare silită.
Debitorul are posibilitatea de a se apăra împotriva executării
silite a obligaţiei, invocând excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii
creditorului.
Instanţa de judecată este obligată să verifice la cerere dacă
termenul de prescripţie s-a împlinit, iar, în caz afirmativ, să refuze
creditorului realizarea forţată a dreptului său.
Potrivit prevederilor art. 2506 alin. (2) C.civ., „Cel care a
executat de bunăvoie obligaţia, după ce dreptul la acţiune s-a prescris,
nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării
nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit“. Legiuitorul reglementează
astfel valabilitatea plăţii efectuate de debitor după împlinirea
prescripţiei. Chiar dacă debitorul nu a cunoscut că prescripţia era
împlinită în momentul executării voluntare a prestaţiei sale, legea nu-i
permite acestuia să solicite restituirea prestaţiei, tocmai pentru că
prescripţia extinctivă nu stinge dreptul subiectiv şi obligaţia civilă.
După împlinirea prescripţiei, debitorul care a efectuat în mod voluntar
plata nu a făcut altceva decât să-şi execute obligaţia sa. Deşi nu mai
215
poate fi apărată pe calea acţiunii, ca urmare a efectului prescripţiei,
dreptul subiectiv se bucură totuşi de o anumită protecţie juridică, aceea
a excepţiei de inadmisibilitate a restituirii prestaţiei efectuată voluntar
de debitor.
Fără a stinge dreptul subiectiv şi obligaţia civilă corelativă,
prescripţia extinctivă produce totuşi o transformare juridică a acestora:
dreptul subiectiv nu mai poate fi apărat pe calea ofensivă a acţiunii,
(dreptul material la acţiune fiind stins), ci numai pe calea defensivă a
excepţiei, iar obligaţia civilă nu mai poate fi adusă la îndeplinire prin
executare silită, dar este permisă executarea sa de bună voie de către
debitor.
Elementul sancţionator este criteriul în funcţie de care
obligaţiile se clasifică în obligaţii civile şi obligaţii naturale. Dacă
obligaţiile civile sunt obligaţiile a căror aducere la îndeplinire este
asigurată prin forţa coercitivă a statului, în cazul în care debitorul nu le
execută de bună voie, obligaţiile naturale sunt acele obligaţii care nu
conferă titularului dreptului corelativ posibilitatea de a proceda la
executarea lor silită, ele putând fi executate numai voluntar. Numite şi
obligaţii civile imperfecte, ele nu sunt simple comandamente morale,
dar şi-au pierdut ceva din forţa juridică prin care se caracterizează
raporturile juridice de obligaţii.
Observăm astfel că prescripţia extinctivă transformă,
metamorfozează dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă corelativă,
„retrogradându-le” din drepturi şi obligaţii civile perfecte (asigurate
prin acţiune) în drepturi şi obligaţii civile imperfecte naturale (asigurate
doar prin excepţii).
În concluzie, sub aspectul naturii juridice, prescripţia extinctivă
este un mod de transformare a conţinutului raportului juridic civil a
drepturilor şi a obligaţiilor civile în drepturi şi obligaţii naturale.
6.2.2.5.ăFuncţiileăprescripţieiăextinctive
Prin împlinirea termenului de prescripţie, titularul dreptului

încălcat pierde posibilitatea de a-l valorifica cu ajutorul acţiunii.
Prescripţia apare astfel ca o îngrădire a posibilităţii de apărare a
drepturilor încălcate. În acest context prescripţia extinctivă are
următoarele funcţii:
Funcţia mobilizatoare, urmăreşte stimularea titularilor de

drepturi la valorificarea acestora în termene relativ scurte, fixate de
lege.
Stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constituie o
sancţiune a neglijenţei titularului acestui drept care nu l-a exercitat un
timp îndelungat.
Această funcţie face ca titularul unui drept subiectiv, sau
creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp, să-şi piardă ocrotirea
dreptului respectiv pe calea acţiunii în justiţie, şi odată cu acesta
posibilitatea de a obţine executarea silită a obligaţiei corelative lui.
Funcţia educativă
Prin fixarea unor termene de prescripţie se asigură stabilitatea şi
certitudinea raporturilor juridice prin eliminarea situaţiilor confuze şi
incerte ce le caracterizează.
216
Funcţia educativă urmăreşte stimularea apărării şi realizării
drepturilor subiective încălcate sau contestate, în perioade de timp
relativ scurte.
Funcţia de a înlătura pretenţiile vechi, îndoielnice

Prescripţia extinctivă asigură stabilitatea şi certitudinea
raporturilor juridice, securitatea circuitului civil. Prin aplicarea ei se
evită dificultăţile de ordin probator care s-ar putea ivi odată cu trecerea
unui timp mai îndelungat, fie ca urmare a pierderii sau distrugerii
înscrisurilor preconstituite, fie din pricina dispariţiei unor martori
importanţi sau a diminuării preciziei cu care faptele pot fi reconstituite
pe baza datelor păstrate în memorie.
Funcţia sancţionatoare
Stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constituie
sancţiunea instituită de lege pentru titularul acelui drept care, din
neglijenţă, nu l-a exercitat un timp îndelungat.
Secţiuneaăaă3-a.
Delimitarea prescripţieiăextinctiveădeăalteăinstituţiiăjuridice
Consideraţii generale
Ca instituţie de drept civil, prescripţia extinctivă prezintă unele
asemănări cu alte instituţii ale dreptului civil.
Delimitarea de aceste instituţii este necesară, pe de o parte,
pentru o mai bună înţelegere a prescripţiei extinctive, iar pe de altă
parte, pentru a se evita confundarea acestor instituţii.
Prescripţia extinctivă se aseamănă, dar nu se confundă cu alte
instituţii de drept civil, precum: prescripţia achizitivă, decăderea şi
termenul extinctiv.
Delimitarea implică sublinierea asemănărilor şi deosebirilor
existente faţă de alte noţiuni de drept civil.
6.2.3.1.ă Delimitareaă prescripţieiă extinctiveă deă prescripţiaă

achizitivă
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de

proprietate şi a altor drepturi reale asupra unor bunuri imobile, prin
exercitarea posesiei asupra acelor bunuri, un interval de timp stabilit de
lege.
Codul civil reglementează distinct prescripţia achizitivă
(uzucapiunea) de prescripţia extinctivă (liberatorie).
Codul civil prevede două tipuri de uzucapiune:
- uzucapiunea imobiliară extratabulară, reglementată de art. 930
C. civ.;
- uzucapiunea tabulară reglementată de art. 931. C.civ.
6.2.3.2.ăDelimitareaăprescripţieiăextinctiveăfaţăădeătermenulă
extinctiv
Consideraţii generale
După cum am văzut, termenul este un eveniment viitor şi sigur
în privinţa producerii lui până la care este amânată începerea sau
217
stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor.
Termenul prezintă două trăsături definitorii:
a) este un eveniment viitor, în sensul că se va produce în
viitor;
b) este un eveniment a cărui producere este sigură.
În raport de efectele pe care le produce, termenul poate fi:
a) termen suspensiv, care suspendă executarea obligaţiei sau
exercitarea dreptului până la îndeplinirea unui eveniment viitor şi sigur,
obligaţia se execută la acest termen;
b) termen extinctiv, este acela la a cărui împlinire obligaţia se
stinge. Este termenul care amână stingerea exercitării unui drept ori
încetarea unei obligaţii la împlinirea lui.
Aşadar, termenul extinctiv nu afectează obligaţia, dreptul şi
efectele acestora cât timp nu s-a împlinit.
Obligaţia produce efecte ca şi cum ar fi pură şi simplă,
neafectată de modalităţi. În momentul în care se împlineşte termenul
extinctiv stinge obligaţia şi pune capăt efectelor acesteia. Termenul
extinctiv este mod de stingere a obligaţiilor şi marchează momentul
stingerii obligaţiei. El constă practic, într-o suită de termene suspensive
succesive.
Prescripţia extinctivă nu se confundă cu termenul extinctiv.
Pornind de la aceste precizări, se observă că între prescripţia
extinctivă şi termenul extinctiv există atât asemănări, cât şi deosebiri.
Asemănări:
a) ambele au efect extinctiv;
b) ambele sunt instituţii de drept civil;
c) ambele apar ca sancţiuni de drept civil pentru titularii
drepturilor subiective civile;
d) ambele au acelaşi mod de calcul.
Deosebiri:
Criteriul Prescripţiaă Termenul extinctiv

extinctivă
a) Termenul Legal Legal, convenţional
ori judecătoresc
b) Efectul Stinge dreptul la Stinge dreptul
acţiune în sens subiectiv civil şi
material, dreptul obligaţia civilă
subiectiv civil şi corelativă
obligaţia civilă
corelativă continuând
să existe într-o formă
imperfectă
c) Posibilitate Termenele de Poate fi modificat prin
de modificare prescripţie fiind acordul de voinţă al
a termenelor legale, nu pot fi părţilor actului juridic
modificate
d) Suspendare, Sunt specifice (reguli Nu este susceptibil
întrerupere proprii) (nefiind întâlnite)
ori repunere
în termen
218
6.2.3.3. Delimitareaăprescripţieiăextinctiveădeădecădere
Noţiune
Decăderea este sancţiunea de drept civil ce constă în stingerea
dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul stabilit de lege sau de
părţi.
Asemănări:
- ambele presupun termene;
- ambele sunt instituţii de drept civil;
- ambele au efect extinctiv.
-
Deosebiri:
- prescripţia extinctivă stinge numai dreptul material la acţiune,
iar decăderea stinge însuşi dreptul subiectiv civil;
- prescripţia extinctivă presupune „termene de prescripţie” care
sunt mai lungi şi mai numeroase, decăderea presupune “termene de
decădere”, care sunt mai scurte şi mai puţine;
- prescripţia extinctivă are reguli proprii privind repunerea în
termen, pe când decăderea nu dispune de asemenea reguli.
Sunt termene de decădere:
- termenul de 1 an pentru revocarea donaţiei pentru
ingratitudine (art. 1023-1026 C. civ.);
- termenul de 3 ani înlăuntrul căruia se poate revendica bunul
mobil pierdut sau furat;
- termenul de 1 lună pentru oferta de purgă a imobilului grevat
de sarcini reale şi termenul de 40 de zile pentru licitaţie şi suprafeţe;
- termenul de 3 luni stabilit de art. 82 din final din legea
31/1990 etc.
Nerespectarea termenelor de decădere stabilite de către legiuitor
are drept consecinţă pierderea dreptului material de care autorul nu a
uzat în termenul fixat.
6.2.3.4.ăEfectulăprescripţieiăextinctive
Analiza efectului prescripţiei extinctive caută răspuns la

întrebarea: ce se stinge ca urmare a acţiunii acestei prescripţii?
Potrivit art. 2500 alin. (1) din Codul civil „dreptul la acţiune (în
sens material) se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în
termenul stabilit de lege.”
Dispoziţiile Codului civil arată cât se poate de clar că la baza
elaborării acestuia a stat concepţia supravieţuirii dreptului subiectiv.
Acest act normativ întrebuinţează fie expresia „prescripţia dreptului la
acţiune”, fie expresia „dreptul material la acţiune se prescrie”, iar art.
2506 alin. (2) din Codul civil evidenţiază existenţa dreptului subiectiv şi
după împlinirea prescripţiei extinctive, astfel: „Debitorul care a executat
obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are
dreptul să ceară înapoierea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu
ştia că termenul prescripţiei era împlinit.”
Considerăm că legiuitorul a instituit prescripţia extinctivă
pentru a stimula pe cei îndreptăţiţi să-şi valorifice pretenţiile pe calea
executării silite în termenele prevăzute de lege. În acelaşi timp nu a
urmărit nici sancţionarea prea exigentă a creditorilor neglijenţi,
219
lipsindu-i total de drepturile lor şi nici exonerarea debitorilor de
obligaţiile lor. Este motivul pentru care dreptul subiectiv civil şi
obligaţia civilă corelativă supravieţuiesc şi după împlinirea termenului
de prescripţie, iar plata făcută voluntar după această dată este valabilă.
Argumentele în favoarea acestei teze sunt următoarele:
a) mai întâi un argument de interpretare gramaticală a art.
2500 din Codul civil (vezi definiţia) care foloseşte formula „dreptul la
acţiune” iar nu „drept subiectiv” ori „drept”.
- art. 2506 alin. (2) din Codul civil prevede: „debitorul care a
executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris,
nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei chiar dacă la data executării
nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.” (În ipoteza stingerii
dreptului subiectiv, debitorul ar putea cere restituirea prestaţiei.)
Acte normative recente folosesc aceeaşi expresie „dreptul la
acţiune” precum:
- art. 12 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei
neloiale: „Dreptul la acţiune: se prescrie în termen de 1 an de la data
când păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel
care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei.”
- art.147 din Legea nr. 105/1992: „prescripţia extinctivă a
dreptului la acţiune este supusă legii dreptului care se aplică dreptului
subiectiv însuşi”.
- art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 „prin derogare de la
dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se
prescrie în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.
Actele normative recente demonstrează intenţia şi consecvenţa
legiuitorului în precizarea efectului prescripţiei extinctive.
b) al doilea argument se bazează pe interpretarea logică a art.
2522 din C.civ., în sensul că dacă s-ar stinge însuşi dreptul subiectiv
civil, nu s-ar justifica instituţia repunerii în termen la care se referă acest
text, pentru că instanţa nu ar mai avea ce ocroti; de unde rezultă
indubitabil că dreptul subiectiv civil nu s-a stins prin prescripţie.
6.2.3.4.1.ăNoţiune.ăDreptălaăacţiuneăînăsensămaterial
Prin drept la acţiune în sens material se înţelege posibilitatea

titularului dreptului subiectiv civil de a cere şi abţine de la organul de
jurisdicţie competent, protecţia juridică a dreptului său, la nevoie pe
calea constrângerii juridice.
În domeniul dreptului procesual civil, dreptul la acţiune în sens
procesual desemnează posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil
de a sesiza instanţa de judecată în cazul în care pretinde că dreptul său
este îndatorat.
Sesizarea instanţei de judecată se face prin cererea de chemare
în judecată.
6.2.3.4.2.ăConsecinţeăjuridice
Consecinţele juridice ale stingerii prin prescripţie a dreptului la

acţiune în sens material sunt:
- supravieţuirea dreptului subiectiv civil, ca şi a obligaţiei
civile corelative (acestea se transformă devenind, din perfecte,
imperfecte);
220
imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în sens procesual;
titularul dreptului la acţiune poate sesiza organul de jurisdicţie.
6.2.3.4.3. Principiileăefectuluiăprescripţieiăextinctive
Efectul prescripţiei extinctive (stingerea dreptului la acţiune în sens

material) este cârmuit de două principii reglementate expres în Codul
civil:
- stingerea dreptului la acţiune privind drepturile accesorii;
- stingerea printr-o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune
privind fiecare prestaţie în cazul obligaţiilor cu executare succesivă.
Primul principiu este consacrat în art. 2503 alin. (1) C.civ.

„Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se
stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii – afară de cazul
în care prin lege s-ar dispune altfel.”
Acest principiu nu este decât o aplicaţie a principiului de drept
accesorium sequitur principale.
Prin urmare, prin aplicarea acestui principiu la materia
prescripţiei extinctive, odată cu dreptul la acţiune având ca obiect o
sumă de bani se stinge şi dreptul la acţiunea privitoare la dobânzi,
majorări, penalităţi la această sumă.
Trebuie să reamintim că dreptul civil accesoriu depinde juridic
de dreptul civil principal conform principiului menţionat mai sus, în
sensul că soarta dreptului accesoriu este determinată de soarta dreptului
principal. Această clasificare priveşte numai drepturile patrimoniale
(reale şi de creanţă) în consecinţă vom avea drepturi reale accesorii şi
drepturi de creanţă accesorii.
Drepturile reale accesorii sunt: dreptul de gaj, de ipotecă,
privilegiile, dreptul de retenţie, iar ca drept de creanţă accesoriu
menţionăm dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda
aferentă creanţei pe care acesta din urmă i-o datorează.
Al doilea principiu este consacrat de art. 2503 alin (2) din

C.civ. care prevede: „În cazul în care un debitor este obligat la prestaţii
succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se
stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să
execute una sau alta dintre prestaţiile datorate.”
Acest principiu îşi găseşte aplicaţia ori de câte ori debitorul este
ţinut faţă de creditor la prestaţii succesive precum: chirii, dobânzi,
arenzi, ratele de rentă viageră etc., indiferent de izvorul obligaţiei. În
acelaşi timp în aplicarea acestui principiu trebuie să se ţină seama şi de
incidenţa primului principiu care guvernează această materie, pentru că
prescrierea dreptului principal atrage prescrierea tuturor prestaţiilor
succesive ce alcătuiesc obiectul dreptului de creanţă accesoriu.
Principiul consacrat de art. 2503 din C.civ. guvernează şi
dreptul la acţiune al creditorului pentru plata dobânzilor de întârziere.
Făcând aplicaţia acestui principiu jurisprudenţa s-a pronunţat în
sensul că “Dobânzile de întârziere, fiind prestaţii succesibile, în sensul
art. 2503 alin (2) C.civ. dreptul la acţiune, potrivit acestui text, cu
privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie
deosebită.
221
Secţiuneaăaă4-a.
Domeniulăprescripţieiăextinctive
6.2.4.1.ăNoţiuneaădomeniuluiăprescripţieiăextinctive
Domeniul prescripţiei extinctive înseamnă sfera drepturilor

subiective civile ale căror acţiuni cad sub incidenţa prescripţiei.
Altfel spus, formează domeniul de aplicare a prescripţiei
extinctive drepturile la acţiune ce se sting prin efectul prescripţiei, adică
sunt prescriptibile.
6.2.4.2. Categorii de drepturi subiective
În funcţie de natura lor, drepturile subiective se clasifică în

drepturi patrimoniale şi drepturi nepatrimoniale. La rândul lor,
drepturile patrimoniale se clasifică în drepturi reale şi drepturi de
creanţă. În funcţie de corelaţia dintre ele, drepturile reale sunt principale
şi drepturi reale accesorii.
Sunt drepturi reale principale: dreptul de proprietate, dreptul de
uz, uzufruct, abitaţie, servitute şi superficie.
Sunt drepturi reale accesorii: ipoteca, gajul, privilegiile şi
dreptul de retenţie.
Criteriile de determinare a domeniului prescripţiei extinctive pe
care le avem în vedere vizează aceste drepturi subiective civile.
Primul criteriu de determinare este reprezentat de natura
drepturilor subiective civile, după care distingem:
- domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor
patrimoniale;
- domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor
nepatrimoniale.
Alt criteriu este acela al actului normativ care reglementează
prescripţia, potrivit căruia întâlnim:
- domeniul prescripţiei extinctive căruia i se aplică Codul civil;
- domeniul prescripţiei extinctive care rezultă din aplicarea
altor acte normative, izvoare de drept civil (Legea nr. 31/1990 etc.).
6.2.4.3. Domeniulă prescripţieiă extinctiveă înă cadrul

drepturilor patrimoniale
6.2.4.3.1.ă Prescripţiaă extinctivăă înă categoriaă drepturiloră deă

creanţă
Principiul prescriptibilităţii drepturilor de creanţă

Prescriptibilitatea drepturilor de creaţă reiese implicit din
dispoziţiile art. 2501 alin. (1) C.civ.: „Drepturile la acţiune, având un
obiect patrimonial, sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în
care prin lege s-ar dispune altfel.”
Sunt aşadar prescriptibile toate drepturile născute din
executarea sau neexecutarea contractelor, din obligaţia de reparare a
pagubei pricinuite prin fapta ilicită, din îmbogăţirea fără justă cauză sau
din alt izvor de drept.
Caracterul drepturilor de creanţă de a fi supuse prescripţiei
extinctive rezultă nu numai din textul citat, ci şi din dispoziţiile care
222
reglementează începutul prescripţiei extinctive, cuprinse în art. 2523 şi
2524 C.civ.: „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul
dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să
cunoască naşterea lui.” „... prescripţia începe să curgă de la data când
obligaţia devine exigibilă.”
Jurisprudenţa a făcut numeroase aplicaţii ale principiului
prescriptibilităţii acţiunilor personale care însoţesc drepturile de creanţă:
Prescripţie extinctivă. Valorificarea dreptului de creanţă izvorât

din neperfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune având ca obiect
valorificarea dreptului de creanţă izvorât din neperfectarea contractului
autentic de vânzare-cumpărare începe să curgă de la data la care partea
interesată a luat cunoştinţă că nu mai există posibilitate de perfectare a
vânzării, respectiv, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care
s-a respins cererea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină
loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
C. S. J. sec. civ. dec. nr. 1730 din 23. 03. 2001
Prescripţia acţiunii principale. Consecinţe asupra capătului

accesoriu al cererii.
Dacă prin capăt de cerere, cu caracter principal a fost respins
ca prescris, aceeaşi soartă o va avea şi capătul de cerere accesoriu, în
virtutea principiului “accesorium sequitur principale”.
Excepţii de la principiul prescriptibilităţii drepturilor de creanţă

Principiul prescriptibilităţii drepturilor de creanţă are şi câteva
excepţii. De ex:
- acţiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 66/1996);
acţiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în
asigurările facultative de persoane (nu şi de bunuri) art. 40 din Legea nr.
136/1995.
6.2.4.3.2.ăPrescripţiaăextinctivăăşiădrepturileărealeăprincipale
Acţiuniărealeăimprescriptibileăextinctiv
Sunt considerate imprescriptibile extinctiv:

- acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de
proprietate privată, care deşi imprescriptibilă extinctiv, poate fi
paralizată prin invocarea cu succes a uzucapiunii. Prin această acţiune
proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea
dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului. Este o acţiune
petitorie prin care se apără dreptul de proprietate;
- acţiunea confesorie – este echivalentul acţiunii în revendicare
pentru dezmembrămintele proprietăţii (dreptul de uz, de uzufruct, de
abitaţie, de servitute şi de superficie, reclamant fiind titularul unui
dezmembrământ al dreptului de proprietate;
- acţiunea în partaj, prin care se urmăreşte împărţirea bunurilor
comune.
223
Acţiuniărealeăprescriptibileăextinctiv
- acţiunea în revendicare mobiliară, întemeiată pe dreptul de
proprietate privată;
- acţiunea în revendicare imobiliară în cazurile prevăzute de
art. 572 C. civ. – avulsiune.
6.2.4.4. Domeniulă prescripţieiă extinctiveă înă cadrulă

drepturilor nepatrimoniale
6.2.4.4.1.ă Principiulă imprescriptibilităţiiă drepturiloră

nepatrimoniale
Principiul în această materie este că drepturile nepatrimoniale

sunt imprescriptibile extinctiv.
Existenţa principiului rezultă din art. 2502 alin. (2) C.civ.: „...
sunt imprescriptibile drepturile privitoare la: 1. acţiunea privind
apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege
se dispune altfel.”
6.2.4.4.2.ă Excepţiiă deă laă principiulă imprescriptibilităţiiă

drepturilor nepatrimoniale
Sunt prescriptibile următoarele acţiuni:

a) acţiunea în anulabilitate (adică în nulitate relativă – termenul
general de prescripţie este de 18 luni) – art. 2529 din C.civ.;
b) acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei (Codul civil) se
prescrie în termen de 6 luni;
c) acţiunea în tăgada paternităţii (art. 430 Codul civil) se
prescrie în termen de 3 ani;
d) acţiunea în stabilirea paternităţii (art. 60 alin. (1) Codul
familiei) se prescrie în termen de 1 an în ipoteza în care titularul
dreptului la acţiune este mama copilului, pentru că în ceea ce îl priveşte
pe copil, acţiunea este imprescriptibilă (art. 4207 C. civ., „acţiunea
aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia.”
Secţiuneaăaă5-a.
Termenulăprescripţieiăextinctive
6.2.5.1.ăNoţiuneaăşiăclasificareaătermenelorădeăprescripţie
Codul civil a stabilit un nou sistem de termene care merită

atenţie.
Putem defini termenul de prescripţie ca fiind intervalul de timp stabilit

de lege, înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune ori dreptul
de a cere executarea silită, sub sancţiunea pierderii acestor drepturi de
către titularii lor, respectiv a posibilităţii de a mai putea obţine obligarea
pârâtului la executarea obligaţiei ce-i revine.
Altfel spus, termenul de prescripţie este răstimpul în care,
potrivit legii, neexercitarea unui drept la acţiune în sens material de
către titularul său are ca efect stingerea acelui drept.
224
Ca orice termen, şi termenul de prescripţie extinctivă are un
început (data de la care începe să curgă prescripţia), o durată şi un
sfârşit (data împlinirii prescripţiei).
6.2.5.1.2. Clasificarea termenelor de prescripţieăextinctivă
O clasificare a termenelor este de natură a contribui la corecta

lor aplicare.
Există două criterii de clasificare:
Înă funcţieă deă sferaă deă aplicare: distingem între termene

generale şi termene speciale.
Termenul general se aplică ori de câte ori nu îşi găseşte aplicare
un termen special de prescripţie.
Termenul special nu se poate aplica decât exclusiv în cazurile
pentru care a fost stabilit.
Înă funcţieă deă izvorulă normativ: deosebim între termenele

instituite de Codul civil şi termene instituite de alte acte normative,
precum Legea nr. 31/1990, Legea nr. 11/1991.
Termenulăgeneralădeăprescripţie
Termenul general de prescripţie este de 3 ani – art. 2517 C.civ.
Acest termen este general în sensul aplicării lui tuturor acţiunilor
„personale” (întemeiate pe drepturi de creanţă) cu excepţia cazurilor
pentru care există termene speciale de prescripţie, indiferent de izvorul
concret al raportului obligaţional: act juridic (unilateral sau bilateral) ori
fapt juridic stricto sensu.
Termenul general de prescripţie este de 10 de ani, în cazul
dreptului la acţiune privitor la:
1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege
imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie;
2. reaprarea prejudiciului moral sau material cauzat unei
persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, supă caz, a celui cauzat
prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra
unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa;
3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.
Termeneăspecialeădeăprescripţie
Termenele speciale de prescripţie sunt:
a) Termenul de prescripţie de 2 ani (art. 2519 C.civ.) aplicabil
dreptului la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare.
b) Termenul de prescripţie de 1 an (art. 2520 C.civ.) aplicabil
dreptului la acţiune în cazul:
- ospătarilor sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le
prestează;
- profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru
lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;
- medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru
vizite, operaţii sau medicamente;
- vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi
a furniturilor livrate;
225
- meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;
- avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi
cheltuielilor;
- notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce
priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor;
- inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-
profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin.
c) Termenul de prescripţie de 1 an (art. 2521 C.civ.) (alte
cazuri) aplicabil dreptului la acţiune privind:
- restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un
spectacol care nu a mai avut loc;
- contractul de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă,
îndreptată împotriva transportatorului.
Secţiuneaăaă6-a.
Cursulăprescripţieiăextinctive
6.2.6.1.ăÎnceputulăprescripţieiăextinctive
6.2.6.1.1.ă Regulaă generalăă referitoareă laă începutulă

prescripţieiăextinctive
Potrivit art.2523 C.civ.: „Prescripţia începe să curgă de la data

când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau după împrejurări
trebuia să cunoască naşterea lui.”
6.2.6.1.2.ăReguliăspecialeăreferitoareălaăînceputulăprescripţieiă
extinctive
Ipotezaădreptuluiăsubiectivăcivilăpurăşiăsimplu
Pentru dreptul pur şi simplu, prescripţia dreptului la acţiune
începe să curgă de la data naşterii raportului juridic (art. 2523 C.civ.).
Ipotezaă dreptuluiă subiectivă civilă afectată deă oă condiţieă

suspensivăăsauăde un termen suspensiv
Pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o condiţie
suspensivă, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data
împlinirii termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul
termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului sau de la data când
s-a îndeplinit condiţia (art. 2524 C.civ.).
Ipotezaă răspunderiiă civileă pentruă faptaă ilicităă şiă cazuriă

asimilate
Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a
fost cauzată printr-o faptă ilicită şi în cazurile asimilate (cazul acţiunii
în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată
sau gestiunea de afaceri) începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde
de ea (art. 2528 C.civ.).
Ipotezaăacţiuniiăînărestituireaăprestaţiilor
Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute
în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă
226
cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a desfiinţat actul, cu excepţia cazului când dreptul
la acţiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a dispus
desfiinţarea actului (art. 2525 C.civ.).
Ipotezaădreptuluiălaăacţiuneăînămateriaăasigurărilor
Prescripţia acţiunii în materia asigurărilor începe să curgă de la
expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata
primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz,
a despăgubirilor datorate de asigurator (art. 2527 C.civ.).
Ipotezaăacţiuniiăînăexecutareaăprestaţiilorăsuccesive
Când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la
acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine
exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei
prestaţii neexecutate. (art. 2526 Cod civil).
Ipotezaăacţiuniiăînăanulareaăunuiăactăjuridic
Prescripţia acţiunii în anulabilitate începe să curgă din momente
diferite, în funcţie de cauza de nulitate relativă, astfel:
a) în caz de violenţă, din ziua când acesta a încetat;
b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;
c) în caz de erori ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când
cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să-i
încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă
nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului (art.
2529 C.civ.).
Ipotezaăacţiuniiăînărăspundereăpentruăviciiăaparente
Prescripţia dreptului la acţiune izvorât din transmiterea unor
bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile care
legea sau contractul obligă la garanţie şi pentru asemenea vicii, începe
să curgă de la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării
sau, după caz, de la data împlinirii termenului prevăzut de lege or
stabilit prin procesul verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea
de către debitor a viciilor constatate (art. 2530 C.civ.).
Ipotezaăacţiuniiăînărăspundereăpentruăviciiăascunse
Prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să
curgă din momente diferite stabilite de art. 2531 C.civ., astfel:
a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta
decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data predării ori
recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a
fost descoperit mai înainte, când prescripţia începe să curgă de la data
descoperirii;
b) în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data
predării sau recepţiei finale a construcţiei, afară numai dacă viciul a fost
descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data
descoperirii.
Pentru executarea unor lucrări curente, termenele sunt de o
lună, în cazul prevăzut la lit. a), respectiv de 3 luni, în cazul prevăzut la
lit. b) (art. 2531 alin (2) C.civ.).
Dispoziţiile art. 2531 C.civ. nu aduc nicio atingere termenelor
227
de garanţie speciale, legale sau convenţionale.
Ipotezaă acţiuniiă înă executareaă obligaţiiloră deă aă daă sauă deă aă

face
În cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face
prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi
debitul trebuia s-o execute.
6.2.6.2.ăSuspendareaăprescripţieiăextinctive
Prin suspendarea prescripţiei extinctive se înţelege acea

modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea, de drept,
a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează situaţiile,
limitativ prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe
titularul dreptului la acţiune.
6.2.6.2.2.ăCauzeleăgeneraleădeăsuspendareăaăprescripţiei
Cauzele de suspendare sunt enumerate de art. 2532 C.civ.

„Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se
suspendă:
1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei
pe care-i reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost
date şi aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri
judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei
ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a
încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp
nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există
o dispoziţie legală contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului
existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe
cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au
fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de
prescripţie;
7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate,
potrivit legii, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt
reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea,
cât timp nu a cunoscut şi nici nu a trebuit să cunoască rezultatul acelei
proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la înregistrarea cererii, dacă
legea nu a stabilit alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face
parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare
de mobilizare sau de război;
9. în cazul în care ce împotriva căruia curge sau ar urma să curgă
prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de
întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când
228
este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât
dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de
prescripţie”.
6.2.6.2.3.ăAlteăcauzeădeăsuspendareăaăprescripţieiăprevăzuteă
de lege
1. Suspendarea prescripţei în materie succesorală

Prescripţia în materie succesorală nu curge în cazurile
enumerate de art. 2533 C.civ.:
- contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care
aceştia le au asupra moştenirii cât timp acesta nu a fost acceptată de
către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un
curator care să îi reprezinte.
- contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au
acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte;
- contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le
au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data
lichidării ei.
6.2.6.2.4.ăEfecteleăsuspendăriiăprescripţiei
Efectul general prevăzut de art. 2534 (1) C.civ. „De la data

când cauza de suspendare a încetat, socotindu-se pentru împlinirea
termenului şi timpul scurs înainte de suspendare.”
Efectul special, reglementat de art. 2534 alin (2) C.civ.

„Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6
luni de la data când suspendarea a încetat cu excepţia prescripţiilor de 6
luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui
termen de o lună de la încetarea suspendării.”
Efectul special al suspendării constă, în esenţă, în prorogarea
termenului de prescripţie extinctivă, astfel încât între momentul încetării
cauzei de suspendare şi cel al împlinirii termenului de prescripţie să se
asigure timpul necesar introducerii cererii de chemare în judecată.
6.2.6.2.5.ăBeneficiulăsuspendăriiăprescripţiei
Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea

care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care
prin lege se dispune altfel.
6.2.6.2.6. Extinderea efectului suspensiv
Potrivit art. 2536 C.civ. „Suspendarea prescripţiei faţă de

debitorul principal ori faţă de fideinsor produce efecte în privinţa
amândurora.”
6.2.6.3.ăÎntrerupereaăprescripţieiăextinctive
Întreruperea prescripţiei extinctive poate fi definită ca
229
modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei
scursă înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte
prescripţii extinctive.
6.2.6.3.2.ăCazurileădeăîntrerupereăaăprescripţiei
Potrivit art. 2537 C.civ. prescripţia se întrerupe:

1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în
orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel
în folosul căruia curge prescripţia – (această cauză presupune
abandonarea de către debitor a poziţiei sale de împotrivire faţă de
dreptul subiectiv corelativ în formularea acestuia. Recunoaşterea la care
se referă textul trebuie să fie neîndoielnică.)
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau
arbitrale, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii
insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi
silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a
dreptului a cărui acţiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale
sau în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare; în
cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu,
începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a
avut loc constituirea ca parte civilă;
4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia
este pus în întârziere.
Recunoaştereaădreptului
Cazul de întrerupere a prescripţiei „recunoaşterea dreptului”
este reglementat de art. 2538 C.civ. astfel:
(1) Recunoaşterea se poate face unilateral şi convenţional şi
poate fi expresă sau tacită.
(2) Când recunoaşterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără
echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva
căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită plata
parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau
penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.
(3) Poate invoca recunoaşterea tacită şi cel îndreptăţit la
restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost
desfiinţat pentru nulitate, rezoluţiune sau orice altă cauză de
ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de
cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat, nu este pretins de
aceasta din urmă pe cale de acţiune reală ori personală.
Cererea de chemareăînăjudecatăăsauăarbitrală
Cazul de întrerupere a prescripţiei prin introducerea unei cereri
de chemare în judecată sau arbitrale este reglementat de art. 2537 C.civ.
astfel:
(1) „În cazurile prevăzute la art. 2537 pct. 2 şi 3, prescripţia este
întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori
de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de
formă.
(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de
chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura
230
insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost
respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă.”
Punerea în întârziere
Potrivit art. 2540 C.civ. „Prescripţia este întreruptă prin punerea
în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă
aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de a
data punerii în întârziere.”
6.2.6.3.3.ăEfecteleăîntreruperiiăprescripţiei
Efectele prescripţiei extinctive sunt stabilite de art. 2541 din

C.civ. astfel: “Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi
ivit cauza de întrerupere.”. După întrerupere începe să curgă o nouă
prescripţie. Întreruperea prescripţiei produce următoarele două efecte:
- anterior datei întreruperii, prescripţia este ştearsă, adică
înlăturată.
- posterior întreruperii, efectul care se produce constă în
începerea altei prescripţii.
Ca şi în cazul suspendării, efectele întreruperii prescripţiei
extinctive se produc în temeiul legii (de plin drept), organului de
jurisdicţie nerămânându-i decât să constate producerea lor.
6.2.6.4.ăRepunereaăînătermenulădeăprescripţie
Potrivit art. 2522 C.civ. „Cel care, din motive temeinice, nu şi-a
executat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere
organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea
cauzei.”
Repunerea în termen reprezintă un artificiu juridic ce permite
organului de jurisdicţie să considere că un termen de prescripţie, deşi
expirat, nu este totuşi împlinit. Ea este reglementată ca o instituţie cu
aplicare generală la toate drepturile la acţiune supuse prescripţiei
extinctive.
6.2.6.4.2.ă Domeniulă repuneriiă înă termenulă deă prescripţieă

extinctivă
Având semnificaţia şi domeniul de aplicare menţionate mai sus,

repunerea în termen poate fi acordată deopotrivă în cadrul acţiunii
pentru valorificarea unui drept subiectiv patrimonial, ca şi în cadrul unei
acţiuni pentru valorificarea unui drept subiectiv personal nepatrimonial,
dintre acelea care - prin excepţie de la regula imprescriptibilităţii
drepturilor personale nepatrimoniale - intră în domeniul de incidenţă al
prescripţiei extinctive. Legea nu enumeră cazurile în care poate fi
acordată repunerea în termen, lăsând organelor de jurisdicţie libertatea
de apreciere a împrejurărilor invocate de reclamant.
Limitele acestei libertăţi rezultă din formula utilizată de
legiuitor: „motive temeinice” care subliniază caracterul excepţional al
repunerii în termen şi – în acest context – obligaţia implicită a organului
de jurisdicţie de a manifesta circumspecţie în acordarea ei. Raportate la
231
evenimentele de forţă majoră, împrejurările susceptibile să
îndreptăţească repunere în termen sunt numai împiedicări relative,
având caracter de obstacol numai pentru reclamant şi pentru cei ce s-ar
afla în aceleaşi condiţii cu acesta, dar nu şi pentru orice reclamant
diligent.
Repunerea în termen nu poate fi acordată atunci când titularul
dreptului la acţiune era în măsură să înlăture cauza ce a împiedicat
introducerea în termen a acţiunii, dar n-a făcut-o din culpa sa.
În literatura de specialitate s-a precizat că prin “cauze temeinic
justificate” trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a
avea gravitatea forţei majore (care determină suspendarea), sunt
exclusive de culpă. Aceste împrejurări sunt piedici relative nu absolute
(ca forţa majoră).
Domeniul repunerii în termen a fost conturat astfel: „Repunerea
în termen este o noţiune care exclude şi forţa majoră şi culpa.”
Domeniul ei începe unde încetează culpa şi încetează unde
începe forţa majoră.
Exemple considerate de jurisprudenţă ca fiind cauze de
repunere în termenul de prescripţie.
 Existenţa unor împrejurări speciale în care s-a găsit
moştenitorul, care l-au împiedicat să afle despre deschiderea unei
moşteniri la care era chemat;
 Spitalizarea îndelungată;
 Părăsirea minorului.
6.2.6.4.3. Termenul pentru repunerea în termenul de

prescripţieăextinctivă
Potrivit art. 2522 alin. (2) „Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de
împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut
sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea
termenului de prescripţie.”
6.2.6.4.4. Efectul repunerii în termen
Spre deosebire de întreruperea şi de suspendarea prescripţiei

care operează în puterea legii, fiind numai constatate de organele de
jurisdicţie, repunerea în termen este un act al acestor organe şi operează
în temeiul hotărârii date de ele.
Efectul repunerii în termen constă în socotirea prescripţiei ca
neîndeplinită, deşi termenul de prescripţie a expirat. Acest efect permite
organului de jurisdicţie să treacă la judecata în fond a cauzei
(neconsiderându-se acţiunea ca prescrisă).
Jurisprudenţaăîn materia cauzelor de repunere în termen
Repunerea în termen. Legea nr. 105/1997. Admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 29/1990 dispoziţiile
acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,
neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de
procedură în termenul legal atrag decăderea afară de cazul când legea
232
dispune altfel, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o
împrejurare mai presus de voinţa ei (a dovedit cu acte medicale că
administratorul societăţii s-a aflat internat în spital, iar consilierul
societăţii s-a aflat în străinătate în perioada respectivă).
Legea nr. 105/1997 nu prevede instituţia repunerii în termen,
dar, având în vedere caracterul jurisdicţional al căilor de atac prevăzute
de această lege şi forţa procedurii administrative se constată că sunt
aplicabile şi principiile generale şi instituţiile procedurii civile printre
care şi cea a repunerii în termen, respectiv dispoziţiile art. 103 alin. (1)
C. proc. civ.
6.2.6.5.ăÎmplinireaă(calculul)ăprescripţieiăextinctive
Prin împlinirea prescripţiei extinctive înţelegem determinarea

momentului în care se împlineşte termenul de prescripţie.
Pentru calculul momentului în care se împlineşte termenul de
prescripţie, urmează să avem în vedere următoarele elemente:
- termenul de prescripţie aplicabil în cazul acţiunilor
respective;
- data la care începe să curgă acest termen:
- dacă a intervenit sau nu vreo cauză de suspendare sau de
întrerupere a prescripţiei extinctive (iar în situaţia în care a intervenit,
durata acestei cauze);
- regulile de calcul în funcţie de care se determină momentul
împlinirii prescripţiei extinctive.
Secţiuneaăaă7-a.
Regimulăgeneralăalătermenelorădeădecădere
6.2.7.1.ăTermenulădeădecădere.ăDefiniţie
Termenul de decădere este timpul în care titularul unui drept

subiectiv este obligat, printr-o dispoziţie legală imperativă sau prin
voinţa părţilor să-şi exercite acel drept într-un anumit mod, sau în
anumite condiţii, sub sancţiunea stingerii (pierderii) dreptului respectiv.
6.2.7.2.ăInstituireaătermenuluiădeădecădere
În temeiul art. 2545 „(1) Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot
stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea
unor acte unilaterale.
(2) Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului
stabilit atrage pierderii lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea,
în condiţiile legii, a săvârşirii lor.”
6.2.7.2.1. Limita stabiliriiătermenelorădeădecădere
Potrivit art. 2546 C.civ. „Este lovită de nulitate absolută clauza

prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de
dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către partea
interesată.”
233
6.2.7.2.1.ăAplicareaăregulilorădeălaăprescripţie
Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod

neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile
regulilor de la prescripţie (art. 2547 C.civ.).
6.2.7.2.1. Regimul termenelor de decădere
Potrivit art. 2548 C.civ. „(1) Termenele de decădere nu sunt supuse

suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. (2) Cu
toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea
termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă,
dispoziţiile art. 2534 alin (1) („De la data când cauza de suspendare a
încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea
termenului şi timpul scurs înainte de suspendare.”) fiind aplicabile în
mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit
decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat. (3) De
asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei
acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de
chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după
caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în
mod corespunzător.”
6.2.7.2.1.ăRenunţareaălaăbeneficiulădecăderii
Art. 2549 C.civ. prevede „(1) Când termenul de decădere a fost

stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte
un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate
ă renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă
renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, sunt aplicabile
regulile privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea
dreptului. (2) Părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după
începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică şi nici
nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz.”
6.2.7.2.1.ăInvocareaădecăderii
Potrivit art. 2550 C.civ. „(1) Decăderea poate fi opusă de partea

interesată în condiţiile art. 2513 („pentru prima oară chiar şi în apel. În
materie de arbitraj, poate fi opusă pe tot parcursul soluţionării
litigiului.”). (2) Organul de jurisdicţie este obligat să invoce şi să aplice
din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau
nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveşte un drept
de care părţile pot dispune în mod liber.”
6.2.7.3. Calculul termenelor
6.2.7.3.1. Durata termenelor
Potrivit art. 2551 C.civ. „Durata termenelor, fără deosebire de

natura şi izvorul lor, se calculează potrivit regulilor or, se calculează
potrivit regulilor prezentate în continuare.”
234
6.2.7.3.2. Reguli privind calculul termenelor
i. Modulă deăcalculă ală termenuluiă stabilită peă săptămâni,ă luniă sauă

ani
Este reglementat de art. 2552 C.civ. astfel:
„(1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se
împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau
din ultimul an.
(2) Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care
termenul a început să curgă (cum este 29 februarie), termenul se
socoteşte împlinit în ultima zi a acestei luni.
(3) Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi.
(4) Dacă termenul este socotit pe o lună şi jumătate sau pe mai
multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului.”
ii. Modul de calcul al termenului stabilit pe zile

Este reglementat de art. 2553 C.civ. astfel:
„(1) Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul
prima şi ultima zi a termenului (dies ad quem non computator in
termino).
(2) Termenul se va împlini la ora 2400 a ultimei zile (dies ad
quem computator in termine).
(3) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie
îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care
încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2556 rămân
aplicabile. Potrivit art. 2554 C.civ. „Dacă ultima zi a termenului este o
zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile
lucrătoare care îi urmează.”
iii. Calculul termenului stabilit pe ore

În temeiul art. 2555 C.civ. „Când termenul se stabileşte pe
ore, nu se ia în calcul prima şi ultima oră a termenului.”
6.2.7.3.3.ăPrezumţiaăefectuăriiăînătermenăaăactelor
Această prezumţie este reglementată de art. 2556 C.civ. „Actele

de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care se
constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în
ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit
activitatea la acel oficiu.”
235
Conceptul de drept subiectiv civil, acţiune civilă, prescripţie extinctivă, principiul
disponibilităţii, dreptul la acţiune în sens material, natura juridică, funcţiile şi efectele prescripţiei
extinctive; Domeniul prescripţiei extinctive, termenele de prescripţie, calculul termenelor.
1. Cum este definită prescripţia extinctivă?

2. Care este caracterul normelor ce reglementează prescripţia extinctivă?
3. Care sunt limitele principiului disponibilităţii în materia prescripţiei?
4. Ce se stinge prin prescripţie?
5. Care sunt funcţiile prescripţiei?
6. Ce se înţelege prin drept la acţiune în sens material?
7. Care sunt consecinţele juridice ale stingerii prin prescripţie a dreptului la acţiune în sens
material?
8. Care sunt principiile efectului prescripţiei extinctive?
9. Cum este definit termenul de prescripţie?
10. Care este termenul general de prescripţie?
11. Care este termenul de prescripţie pentru reportarea prejudiciului adus mediului înconjurător?
12. Care este termenul de prescripţie pentru drepturile reale care nu sunt declarate prin lege
imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie?
13. Care este termenul de prescripţie aplicabil dreptului la acţiune întemeiat pe un raport de
asigurare sau reasigurare?
14. Care este regula generală privind începutul curgerii prescripţiei?
15. Cum este definită suspendarea prescripţiei?
16. Care sunt efectele suspendării prescripţiei?
17. În ce constă efectul general al prescripţiei?
18. Cine poate invoca suspendarea prescripţiei?
19. Cum este definită întreruperea prescripţiei?
20. Care sunt cazurile de întrerupere a prescripţiei?
21. Care sunt efectele întreruperii prescripţiei?
22. În ce constă efectul anterior al întreruperii prescripţiei?
23. În ce constă efectul posterior al întreruperii prescripţiei?
24. Ce reprezintă repunerea în termenul de prescripţie?
25. Cum este definit termenul de decădere?
26. Care este efectul neexercitării dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere?
27. Termenul de decădere poate fi suspendat sau întrerupt?
28. Cine poate invoca decăderea?
29. Care este modul de calcul pentru un termen stabilit pe săptămâni, luni sau ani?
30. Care este modul de calcul pentru un termen stabilit pe zile?
31. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, când se consideră împlinit termenul?
236
32. Când termenul este stabilit pe ani şi luni, dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare (cum
este 29 februarie) când se socoteşte împlinit termenul respectiv?
33. Termenul general de prescripţie de 3 ani, început să curgă la 21 mai 2011, când se va împlini?
34. Termenul special de 6 luni care a început să curgă la 10 iulie 2011, când se va împlini?
35. Indiferent de modul în care este stabilit termenul de prescripţie, care este momentul până la
care dreptul subiectiv poate fi valorificat de către titularul acestuia?
1. Necesitatea intervenţiei persoanei fizice pentru apărarea dreptului său este un act de
autoconservare absolut firesc şi just.
2. Prescripţia se înfăţişează ca o sancţiune pentru titularul dreptului subiectiv care a manifestat
neglijenţă şi pasivitate.
237
1. Prin prescripţie extinctivă înţelegem:

a) stingerea dreptului la acţiune în sens material;
b) o sancţiune pentru titularul dreptului subiectiv;
c) o instituţie de drept civil.
A) a;
B) b+c;
C) a+b.
2. Prescripţia extinctivă stinge:

a) dreptul la acţiune în sens material;
b) dreptul la acţiune în sens personal;
c) obligaţia civilă corelativă.
A) a;
B) b+c;
C) a+b.
Codul civil.
Beleiu Ghe., Drept civil, Casa de Editură „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992.
Dogaru I., Elementele dreptului civil, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993.
238
PERSOANAăFIZICĂ
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăCapacitateaăcivilăădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
7.2.1.1. Capacitatea civilă
7.2.1.1.1. Patrimoniul. Mase patrimoniale şi patrimonii de afectaţiune
7.2.1.1.2. Patrimoniu propriu
7.2.1.1.3. Divizibilitatea patrimoniului
7.2.1.1.4. Patrimonii de afectaţiune
7.2.1.1.5. Transferul intrapatrimonial
7.2.1.1.6. Patrimoniul profesional individual
7.2.1.1.7. Universalitatea de fapt
7.2.1.2. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
7.2.1.2.1. Noţiune
7.2.1.2.2. Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă
7.2.1.2.3. Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
7.2.1.2.4. Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
7.2.1.2.5. Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
Secţiuneaăaă2a.ăCapacitateaădeăexerciţiuăaăpersoaneiăfizice
7.2.2.1. Definiţie
7.2.2.2. Etapele capacităţii de exerciţiu
7.2.2.2.1. Lipsa capacităţii de exerciţiu
7.2.2.2.2. Capacitatea de exerciţiu restrânsă
7.2.2.2.3. Capacitatea de exerciţiu deplină
7.2.2.3. Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu
7.2.2.3.1. Legalitatea
7.2.2.3.2. Generalitatea
7.2.2.3.3. Inalienabilitatea
7.2.2.3.4. Intangibilitatea
7.2.2.3.5. Egalitatea
7.2.2.4. Conţinutul capacităţii de exerciţiu
7.2.2.4.1. Acte juridice civile permise celui lipsit de capacitate de exerciţiu
7.2.2.4.2. Acte juridice care pot fi încheiate de minorul între 14 şi 18 ani
7.2.2.4.3. Încetarea capacităţii de exerciţiu restrânse
7.2.2.4.4. Acte juridice încheiate de persoanele majore
239
- înţelegerea trăsăturilor capacităţii civile a persoanei fizice şi a

necesităţii ocrotirii unor categorii de persoane prin elementele
capacităţii civile;
capacităţii civile a persoanei fizice;
- identificarea formelor capacităţii civile, precum şi a actelor
juridice civile permise celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau având
capacitate de exerciţiu restrânsă;
- identificarea elementelor şi formelor patrimoniului.

specifice capacităţii civile a persoanei fizice;
- conştientizarea importanţei şi rolului capacităţii juridice a
persoanelor fizice ca subiect de drept, în calitatea ei de membru al
societăţii;
– dezvoltarea unor abilităţi privind identificare a drepturilor
copilului născut viu, a actelor de stare civilă, precum şi calculul
timpului legal al concepţiunii.
240
Secţiuneaă1.ă
Capacitateaăcivilăădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
7.2.1.1.ăCapacitateaăcivilă
Capacitatea civilă reprezintă capacitatea juridică de drept civil a

persoanelor fizice şi juridice, adică aptitudinea generală a acestor
persoane de a avea drepturi şi obligaţii de natură civilă, de a fi subiecte
de drept în raporturi juridice civile. Capacitatea civilă se prezintă sub
două aspecte distincte: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de
exerciţiu. Potrivit legii, capacitatea civilă este recunoscută în mod egal
tuturor persoanelor.
În general, capacitatea juridică exprimă posibilitatea de a fi
subiect de drept şi de a avea drepturi şi obligaţii, fiind o însuşire
esenţială şi inerentă a persoanei fizice, în calitatea ei de membru al
societăţii.
Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.
7.2.1.1.1.ă Patrimoniul.ă Maseă patrimonialeă şiă patrimoniiă deă

afectaţiune
Definiţie
Patrimoniu reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei
persoane fizice sau juridice, care au o valoare economică.
Altfel spus patrimoniul este o universalitate juridică ce apare ca
o masă de drepturi şi obligaţii legate între ele sau ca o grupare a mai
multor asemenea mase, având fiecare un regim juridic determinat.
Totalitatea drepturilor constituie obiectivul, iar totalitatea
obligaţiilor formează pasivul patrimoniului.
7.2.1.1.2. Patrimoniu propriu
Potrivit art. 31 C.civ. „orice persoană fizică sau persoană

juridică este titulară a unui patrimoniu.”
Patrimoniul propriu pentru persoana juridică este condiţie de
existenţă.
Din unitatea subiectului care îi este titular, decurge în mod
necesar unicitatea patrimoniului.
7.2.1.1.3. Divizibilitatea patrimoniului
Art. 31 alin (2) C.civ. prevede: „patrimoniul poate face obiectul

unei diviziuni sau afectaţiuni, însă numai în cazurile şi condiţiile
Unicitatea patrimoniului nu afectează divizibilitatea acestuia în
241
mai multe mase patrimoniale, având fiecare un regim juridic propriu.
7.2.1.1.4.ăPatrimoniiădeăafectaţiune
Potrivit art. 31 alin (3) C.civ. „Sunt patrimonii de afectaţiune

masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispoziţiilor titlului
IV al cărţii a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate,
precum şi alte patrimonii astfel determinate.”
Contractul de fiducie trebuie să menţioneze, sub sancţiunea
nulităţii absolute: drepturile reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi
orice alte drepturi patrimoniale transferate.
Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială, autonomă,
distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.
7.2.1.1.5. Transferul intrapatrimonial
În caz de diviziune sau afectaţiune, transferul drepturilor şi

obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiaşi
patrimoniu, se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi fără a
prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.
Transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială
în alta nu constituie o înstrăinare (art. 32 C.civ.).
7.2.1.1.6. Patrimoniul profesional individual
Art. 33 C.civ. prevede: „(1) Constituirea masei patrimoniale

afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se
stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de
formă şi de publicitate prevăzute de lege.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în
cazul măririi sau micşorării patrimoniului profesional individual.
(3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face în
condiţiile prevăzute de legea specială.”
7.2.1.1.7. Universalitatea de fapt
Potrivit art. 541 „(1) Constituie o universalitate de fapt

ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie
comună stabilită prin voinţa acesteia sau prin lege.
(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot,
împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice
distincte.”
7.2.1.2.ăCapacitateaădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Codul civil defineşte în art. 34 capacitatea de folosinţă ca fiind

„capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.”
Având în vedere legislaţia civilă în vigoare – îndeosebi Codul
civil şi Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale
omului, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, considerăm că în definirea
capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este obligatorie reţinerea a trei
242
elemente esenţiale:
capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este o parte a
capacităţii civile a omului;
ea constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii;
aceste drepturi şi obligaţii sunt civile, iar nu drepturi şi
obligaţii în general, ceea ce rezultă din art. 26 şi 34 din Codul civil, care
recunosc persoanei fizice şi persoanei juridice drepturile subiective
civile, iar nu orice drepturi.
Pe aceste premise, definim capacitatea de folosinţă a persoanei
fizice ca fiind acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea
omului de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Altfel spus, capacitatea de folosinţă reprezintă un aspect al
capacităţii civile constând în aptitudinea generală şi abstractă a oricărei
persoane fizice sau juridice de a dobândi drepturi subiective şi de a-şi
asuma obligaţii, adică de a deveni subiect de drept în cadrul unor
raporturi juridice concrete.
Constând în aptitudinea omului de a fi titular purtător de
drepturi şi obligaţii civile, capacitatea de folosinţă exprimă însăşi esenţa
calităţii omului de a fi subiect individual de drept civil.
7.2.1.2.2.ăCaractereleăjuridiceăaleăcapacităţiiădeăfolosinţă
Fiind parte a capacităţii juridice a persoanei fizice, capacitatea

de folosinţă va avea trăsăturile acesteia şi anume: legalitatea,
generalitatea, inalienabilitatea, egalitatea şi universalitatea.
Legalitateaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Acest caracter constă în însuşirea acestei capacităţi de a nu
putea fi reglementată decât prin lege, sub toate aspectele sale: instituire,
început, conţinut, încetare. Capacitatea de folosinţă ţine exclusiv de
domeniul legii, este creaţia legii, iar nu de domeniul voinţei individuale.
Recunoaşterea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este
realizată prin dispoziţiile legale:
- art. 28 alin. (1) Codul civil („Capacitatea civilă este
recunoscută tuturor persoanelor”);
- art. 31 din Codul civil („Capacitatea de folosinţă este
aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.”);
- art. 15 alin. (1) din Constituţie („Cetăţenii beneficiază de
drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au
obligaţiile prevăzute de acestea”);
- art. 6 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art. 16
din Pactul privind drepturile civile şi politice recunosc „personalitatea
juridică a fiecărui om”.
Capacitatea de folosinţă este recunoscută fiecărui om prin
simplul fapt că este om, cu facultatea generală şi abstractă de a fi
titularul oricărui drept şi de a-şi asuma orice obligaţie, fără ca legea sau
interpretarea acesteia să poată face distincţie între persoane în raport de
rasă, sex, religie, naţionalitate, origine etnică, limbă, opinie, apartenenţă
politică, avere, origine socială sau de orice alt criteriu de natura
acestora.
Generalitateaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Acest caracter evidenţiază însuşirea acestei capacităţi de a fi
243
„aptitudinea persoanei de a avea toate drepturi şi obligaţii civile” aşa
cum rezultă din prevederile art. 34 Codul civil. Această capacitate
priveşte toate drepturile şi obligaţiile civile (de vreme ce nu
menţionează expres unele sau altele) care sunt recunoscute persoanelor
fizice în scopul de a se satisface interesele personale, materiale şi
culturale, potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. Nimeni nu
poate fi lipsit în totalitate de capacitatea de folosinţă, neputându-se
ridica niciunei fiinţe umane calitatea de subiect de drept.
Inalienabilitateaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Acest caracter este expres prevăzut în art. 29 alin. (2) din Codul
civil „Nimeni nu poate renunţa nici în tot, nici în parte la capacitatea de
folosinţă.”
Nimeni nu poate renunţa la calitatea sa de subiect de drept.
Persoana poate dispune de drepturile sale, dar nu-şi poate înstrăina
însăşi aptitudinea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă este o însuşire esenţială şi inerentă a
fiinţei umane.
Dacă titularul capacităţii de folosinţă nu poate renunţa la
aceasta, a fortiori o altă persoană nu poate dispune în locul său de
capacitatea de folosinţă.
Intangibilitateaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Acest caracter este consacrat de art. 29 (1) din Codul civil
„nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot
sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiile
expres prevăzute de lege” precum şi în art. 16 al Pactului internaţional
privind drepturile civile şi politice ale omului, potrivit căruia „orice om
are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică.”
Capacitatea de folosinţă poate fi, însă, îngrădită sau restrânsă în
ce priveşte aptitudinea de a avea anumite drepturi, doar în condiţii
foarte stricte. Derogările de la caracterul pe care l-am enunţat sunt
numite generic „incapacităţi de folosinţă”. Motivele pentru care dreptul
obiectiv instituie astfel de restricţii sunt diverse şi nu întotdeauna
justificate.
Egalitateaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Egalitatea capacităţii de folosinţă este un reflex al principiului
egalităţii în drepturi.
Codul civil consacră acest caracter în art. 30 şi dispune că
„Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta,
sexul sau orientarea sexuală, opiniile, convingerile personale,
apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie
defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, nu au nici o
influenţă asupra capacităţii civile.”
Primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului,
proclamă „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi
drepturi” iar în art. 7 că „toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au
dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii.”
Principiul nediscriminării este o formă a principiului egalităţii,
iar enumerarea criteriilor ce nu pot constitui baza vreunei discriminări
este exemplificativă, iar nu limitativă. De unde rezultă că „nici o
împrejurare” nu poate justifica ideea că persoane aflate în aceeaşi
244
situaţie vor avea o capacitate de folosinţă diferită, dar nu este exclus a
se distinge între persoane aflate în situaţii diferite. Art. 26 al aceluiaşi
Pact prevede: „Toate persoanele sunt egale în faţa legii.”
Universalitateaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Acest caracter constă în însuşirea capacităţii de folosinţă de a fi
recunoscută tuturor oamenilor.
Codul civil dispune în acest sens în art. 28 alin. (1) „capacitatea
civilă este recunoscută tuturor persoanelor”, iar în art. 6 alin. (1)
prevede că „nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă”.
Potrivit art. 6 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului,
„fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea sa juridică,
oriunde s-ar afla.”
Universalitatea capacităţii de folosinţă exprimă ideea că toţi
oamenii au această capacitate indiferent de timpul şi locul unde se află.
7.2.1.2.3.ăÎnceputulăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Regulaăprivindădobândireaăcapacităţiiădeăfolosinţă
Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice începe în principiu
la naşterea acesteia. Această regulă este stabilită de art. 35 Codul civil
astfel: „Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei”.
Această dată se dovedeşte, în cele mai multe cazuri cu actul de
stare civilă, care este „certificatul de naştere” eliberat în condiţiile legii,
care are o rubrică specială consacrată acestui aspect: data naşterii (an,
lună, zi) indiferent că înregistrarea naşterii este în „termen” ori
„tardivă”.
Omul este subiect de drept din momentul naşterii.
Pentru a fi un „eveniment juridic” faptul naşterii este
condiţionat de împrejurarea ca cel născut să fie viu.
Altfel spus, pentru a dobândi capacitatea de folosinţă copilul
trebuie să se nască viu.
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă
reglementează procedura întocmirii actului de naştere şi impune
obligaţii privind declaraţia de naştere.
Excepţiaă privindă dobândireaă capacităţiiă deă folosinţăă aă

persoanei fizice
Aşa cum arătam, capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice
începe în principiu, la naşterea acestora.
În ce priveşte însă dobândirea de drepturi (dar nu şi asumarea
de obligaţii) capacitatea de folosinţă începe chiar de la concepţia
persoanei fizice, în condiţia ca ea să se nască vie. Această excepţie este
reglementată de art. 36 Codul civil care dispune: „Drepturile copilului
sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”.
De asemenea, art. 957 C. civ. dispune: „O persoană poate
moşteni dacă există în momentul deschiderii succesiunii.” Copilul
conceput se consideră că există. Copilul mort este considerat că nu
există.
A. Timpulălegalăalăconcepţiunii
Dispoziţiile de mai sus privind recunoaşterea capacităţii de
folosinţă în favoarea copilului conceput, trebuie coroborate cu
245
prevederile art. 412 Codul civil, care reglementează „timpul legal al
concepţiunii”, astfel: „timpul cuprins între a treisuta zi şi a sutaoptzecea
zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se
calculează zi cu zi.”
B. Condiţiileăexcepţiei
Excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la concepţiune
era cunoscută şi în dreptul roman, fiind exprimată în adagiul „infans
conceptus pro nato habetur quaties de commadis eius egitur” (copilul
conceput se socoteşte născut atunci când este vorba de drepturile sale).
Excepţia pe care o avem aici în vedere se mai numeşte şi capacitatea de
folosinţă anticipată a persoanei fizice.
Pentru ca excepţia să-şi găsească aplicare, este nevoie să fie
întrunite cumulativ două condiţii, şi anume:
- să fie vorba de drepturile copilului (iar nu de obligaţii pentru
acesta);
- copilul să se nască viu (legea noastră nu pretinde ca
respectivul copil să fie şi viabil).
Prima condiţie – să fie vorba de drepturi în favoarea copilului.
Dobândirea capacităţii de folosinţă anticipată cuprinde numai
aptitudinea de a avea drepturi, pentru că este o măsură legislativă în
favoarea copilului conceput.
A doua condiţie – copilul să se nască viu.
Pentru a fi considerat născut viu, este necesar şi suficient ca
copilul să fi respirat măcar o dată.
Per a contrario un copil născut mort este considerat că nu a
dobândit capacitatea de folosinţă anticipată; această împrejurare are
semnificaţia unei condiţii rezolutorii. Prin urmare, pe când capacitatea
de folosinţă anticipată este condiţionată, cea dobândită potrivit regulii –
de la naştere – este pură şi simplă, neafectată de modalitatea condiţiei.
C. Prezumţiileăstabiliteădeăart.ă412ăCodulăcivil
După cum rezultă din cele de mai sus, excepţia dobândirii cu
anticipaţie a capacităţii de folosinţă indică drept dată a acestei dobândiri
data concepţiunii.
Cum această dată nu poate fi stabilită post factum cu exactitate,
legiuitorul a instituit prezumţia timpului legal al concepţiunii.
Din redactarea art. 412 Codul civil rezultă că textul instituie
două prezumţii:
- prezumţia celei mai lungi gestaţii (de 300 de zile) şi celei mai
scurte gestaţii (de 180 de zile) – prezumţia absolută (iuris et de iure);
- prezumţia că era posibilă concepţiunea copilului în oricare
dintre zilele intervalului cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea
naşterii – prezumţie relativă (iuris tantum).
7.2.1.2.4.ă Conţinutulă capacităţiiă deă folosinţăă aă persoaneiă

fizice
Noţiuneaă conţinutuluiă capacităţiiă deă folosinţăă aă persoaneiă

fizice
Definiţia şi generalitatea capacităţii de folosinţă care rezultă din
dispoziţiile art. 34 Codul civil: „capacitatea de folosinţă este aptitudinea
de a avea drepturi şi obligaţii civile”, exprimă, sintetic, conţinutul
246
capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.
În doctrină se admite constant că toate drepturile şi obligaţiile
civile ale omului dau conţinut capacităţii de folosinţă.
Persoana fizică acţionează, în toate raporturile civile, în temeiul
capacităţii sale de folosinţă în cadrul căreia întâlnim: capacitatea de a
contracta, capacitatea de a dispune cu titlu gratuit, capacitatea de a
primi cu titlu gratuit, capacitatea de a răspunde, capacitatea succesorală.
Categoriiă deă drepturiă şiă obligaţiiă civileă careă intrăă înă

conţinutulăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăomului
În conţinutul capacităţii de folosinţă a omului, în principiu, intră
toate categoriile de drepturi şi obligaţii civile, cu excepţia drepturilor
civile interzise prin îngrădirile capacităţii de folosinţă, prevăzute expres
de lege. Doar persoanele fizice şi juridice pot apărea ca subiect de drept.
Îngrădirileăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Îngrădirile capacităţii de folosinţă rezultă dintr-o dispoziţie
expresă a legii, pentru că regula o constituie capacitatea neîngrădită.
Restrângerile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice se
clasifică în funcţie de următoarele criterii: finalitatea lor, modul în care
operează şi izvorul lor.
După finalitatea lor, incapacităţile de drept civil pot fi

clasificare în două categorii: incapacităţi cu caracter de sancţiune şi
incapacităţi cu caracter de măsuri de protecţie sau de ocrotire a
persoanei fizice.
A. Incapacităţi cu caracter de sancţiune

Această categorie de incapacităţi civile cuprinde: îngrădiri cu
caracter de pedeapsă penală şi îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă.
Îngrădiriăcuăcaracterădeăpedeapsăăpenală
Din această categorie fac parte:
- pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi;
- pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
Potrivit art. 53 din Codul penal: „Pedepsele sunt principale,
complementare şi accesorii”.
1) Pedepsele principale sunt:
a) detenţiunea pe viaţă;
b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) amendă de la 100 lei la 50.000 lei.
2) Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
b) degradarea militară.
3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume
prevăzute de lege.
Potrivit art. 64 C. pen.: „Pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele
drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii
elective publice:
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii
de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori
247
de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore şi curator.”
B. Îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă

În această subcategorie de îngrădiri intră, în primul rând,
decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, în condiţiile art. 508 din
Codul civil: „(1) …dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau
dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin
consumul de alcool şi stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa
gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a
interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor şi pe baza
raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este
obligatorie.”
 Întinderea decăderii
Art. 509 C. Civ. prevede „(1) Decăderea din exerciţiul
drepturilor părinteşti este totală şi s întinde asupra tuturor copiilor
născuţi la data pronunţării hotărârii. (2) Cu toate acestea, instanţa poate
dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti or la
anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite
creşterea, educarea, învăţarea şi pregătirea profesională a copiilor”
 Obligaţia de întreţinere
Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte
părintele de obligaţia sa de a da întreţinere copilului.
Limitările în materie succesorală
Potrivit art. 958 C. civ., sunt nedemni de a succede şi prin
urmare excluşi de la succesiune moştenitorul legal (şi descendenţii săi
care ar veni la succesiunea prin reprezentare), vinovat de o culpă gravă
faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia.
Nedemnitatea este de două feluri: de drept şi judiciară.
 Nedemnitatea de drept
Art. 958 C.Civ. stabileşte că „este de drept nedemnă de a
moşteni:
a. persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei
infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
b. persoana condamnată penal pentru săvârşirea înainte de
deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un
act succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii
faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a
făptuitorului”.
 Nedemnitatea judiciară
Art. 959 C.Civ.: prevede că „poate fi declarată nedemnă de a
moşteni:
a. persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie,
împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă,
fizică sau morală, ori după caz, a unor fapte care au avut ca urmare
moartea victimei;
b. persoana care cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau
a falsificat testamentul defunctului;
c. persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care
lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul”.
248
C. Îngrădiri cu caracter de protecţie sau ocrotire
Art. 990 C. Civ. reglementează incapacităţile speciale astfel
„(1) Sunt lovite de nulitate relativă liberalităţile făcute medicilor,
farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau
indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala
care este cauză a decesului”.
Art. 990 C. Civ. prevede incapacităţile speciale în materia
legatelor, astfel: „Sunt lovite de nulitate relativă legatele în favoarea:
a. notarului public care a autentificat testamentul;
b. interpretului care a participat la procedura de autentificare a
testamentului;
c. martorilor în cazurile prevăzute la art. 1043 alin.(2) şi art.
1047 alin. (3) (martorii prezenţi la autentificarea testamentului sau la
întocmirea testamentelor privilegiate);
d. agenţilor instrumentatori, în cazurile prevăzute la art. 1047;
e. persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică la
redactarea testamentului. ”
7.2.1.2.5.ăÎncetareaăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăfizice
Regulaăgenerală
Potrivit art. 35 C. Civ. – „capacitatea de folosinţă începe de la
naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia”.
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează la moartea
fizic constatată a persoanei sau la data stabilită ca fiind aceea a morţii
sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a morţii
prezumate.
În ambele ipoteze, sfârşitul capacităţii de folosinţă a persoanei
fizice coincide cu data morţii.
A.ăStabilireaădateiămorţiiăînăipotezaămorţiiăfiziceăconstatate
În cazul morţii fizic constatată, stabilirea datei morţii nu ridică
probleme deosebite, aceasta rezultând fie din actul constatator al morţii,
fie din declaraţia persoanei care anunţă decesul la starea civilă.
B.ăStabilireaădateiămorţiiăînăipotezaămorţiiădeclaratăăprintr-
oăhotărâreăjudecătorească
În această ipoteză data morţii este preluată de ofiţerul de stare
civilă din hotărârea judecătorească declarativă de moarte.
Declararea judecătorească a morţii

Declararea judecătorească a morţii reprezintă o necesitate
social-juridică pentru clarificarea situaţiei persoanei dispărute, despre
care nu se mai ştie dacă este sau nu în viaţă. În acest context sunt
interesate persoanele cu care cel dispărut se află în raporturi de familie,
precum şi în raporturi civile (creditorii, moştenitorii).
Există trei cazuri când o persoană poate fi declarată moartă prin
hotărâre judecătorească: un caz general şi două cazuri speciale.
Cazul general reglementat de art. 49 C. Civ.

Potrivit art. 49 C. Civ., o persoană poate fi declarată moartă
prin hotărâre judecătorească dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele două condiţii:
249
a. persoana este dispărută în împrejurări deosebite cum sunt
inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul,
în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare
ce îndreptăţeşte a se presupune decesul.
b. dacă au trecu cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a
avut loc dispariţia.
Cazul special reglementat de art. 50 alin. 3 C. Civ.

De asemenea, prevederile art. 50 alin. 3 C. Civ. stabilesc că
„atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi
găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre
judecătorească, fără a se aştepta împlinirea vreunui termen de la
dispariţie”.
Modul privind stabilirea zilei în care a avut loc dispariţia

Art. 49 alin. 2 C. Civ. şi art. 50 alin. 2 C. Civ. prevăd „dacă data
primirii ultimelor informaţii sau indicii dinspre cel dispărut nu se poate
stabili cu exactitate, ziua în care a avut loc dispariţia se socoteşte astfel:
- de la sfârşitul lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau
indicii;
- în cazul în care nu se poate stabili nici luna de la sfârşitul
anului calendaristic”
Împrejurarea deosebită şi data ei, fiind chestiuni de fapt, pot fi
dovedite cu orice mijloc de probă.
Procedura de declarare a morţii

Cererea privind declararea judecătorească a morţii poate fi
transmisă instanţei de orice persoană interesată.
Soluţionarea cererii de declarare a morţii se face potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Data prezumată a morţii celui dispărut este guvernată de

regulile instituite de art. 52 C. Civ.:
„(1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data
pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii.
Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a
încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii.
(2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel
declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a
termenului prevăzut de art.49 sau art.50, după caz.
(3) Instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită
potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil
ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz,
data morţii este cea stabilită prin hotărârea de rectificare.”
Efectele juridice ale hotărâriiă declarativeă deă moarte sunt

prevăzute în art. 52 alin. (1) din Codul civil: „Cel declarat mort este
socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a
stabilit-o ca fiind aceea a morţii.”, hotărâre, ca fiind cea a morţii.
De la această dată încetează sau, după caz, iau naştere toate raporturile
juridice a căror existenţă este determinată de viaţa sau moartea
persoanei în cauză precum: deschiderea succesiunii, stingerea
drepturilor viagere, a drepturilor şi obligaţiilor intuitu personae.
250
Este de observat că, deşi constitutivă, hotărârea declarativă de
moarte produce efect retroactiv, iar nu numai pentru viitor, în sensul că
persoana dispărută este socotită că a murit pe data stabilită în hotărâre
ca fiind a morţii care, prin ipoteză, este anterioară datei pronunţării
hotărârii şi rămânerii ei irevocabile, iar nu la data rămânerii irevocabile
a hotărârii declarative de moarte.
Deşi succesiunea se deschide pe data morţii, astfel cum a fost
stabilită în hotărârea judecătorească, prescripţia dreptului de opţiune
succesorală (de 1 an) începe să curgă doar de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii.
Instanţa judecătorească poate rectifica data stabilită prin
hotărâre ca fiind aceea a morţii, dacă se va dovedi ca adevărata o altă
dată.
Anulareaă hotărâriiă declarativeă deă moarte este prevăzută de

art. 54 alin. (1) din Codul civil care dispune că „dacă cel declarat mort
este în viaţă, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a
declarat moartea” (prezumată).
Hotărârea de anulare produce un efect nepatrimonial – încetarea
capacităţii de folosinţă este înlăturată, iar pe de altă parte, un efect de
natură patrimonială prevăzut de art. 54 alin. (2) „Cel care a fost declarat
mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte,
înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putinţă,
restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu
oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva
dispoziţiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data
dobândirii ştia ori trebuia să ştie că persoana declarată moartă este în
viaţă.”.
Dacă după data stabilită prin hotărâre ca fiind aceea a morţii şi
mai înainte de anularea hotărârii declarative de moarte, soţul persoanei
declarată moartă s-a recăsătorit, această nouă căsătorie rămâne valabilă,
pe data încheierii ei fiind considerată ca desfăcută de drept căsătoria cea
veche dacă soţul celui declarat mort a fost de bună credinţă (art. 293
alin. (2) C. civ.).
Comorienţi
Potrivit „În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi
împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele
sunt socotite că au murit deodată.” Ceea ce reglementează art. 21 este
denumit în doctrină comorienţi (adică persoane care au decedat în
aceeaşi împrejurare, de regulă o întâmplare extraordinară: catastrofă
aeriană, naufragiu, cutremur, bombardament etc.) fără a se putea stabili
dacă una a supravieţuit celeilalte. Din punct de vedere juridic
comorienţii au murit deodată.
În cazul comorienţilor, legea instituie prezumţia relativă de
identitate a momentului morţii, aşa încât persoanele în cauză „sunt
socotite că au murit deodată” cu următoarele consecinţe:
- succesiunea se deschide pentru toate persoanele implicate în
acelaşi moment;
- niciuna dintre persoanele în cauză, nu o va succede pe
cealaltă (în cazul că au vocaţie succesorală);
- cercul moştenitorilor care vor culege moştenirea se va
determina separat pentru fiecare dintre comorienţi.
251
Pe de altă parte, fiind o prezumţie relativă, poate fi răsturnată
prin dovedirea supravieţuirii uneia dintre persoanele implicate, fiind
admis orice mijloc de probă (cu atât mai mult, prin anularea hotărârii
declarative de moarte a uneia dintre persoanele considerate iniţial ca
fiind decedate).
Secţiuneaăaă2-a.
Capacitateaădeăexerciţiuăaăpersoaneiăfizice
Definiţia legală a capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice se

regăseşte în art. 37 din Codul civil potrivit căruia: „Capacitatea de
exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice
civile”
În doctrină, aceasta a fost definită ca fiind aptitudinea persoanei
fizice de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile, precum şi de a-
şi asuma şi executa obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice
civile.
Premisele capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt:
- existenţa capacităţii de folosinţă a persoanei fizice:
- existenţa discernământului, adică a puterii omului de a-şi
reprezenta corect, consecinţele juridice civile ale manifestării sale de
voinţă.
Referitor la prima premisă este cunoscut că ea (capacitatea de
folosinţă) aparţine tuturor oamenilor.
A doua premisă priveşte existenţa discernământului, adică
facultatea de a discerne, de a pătrunde, şi a aprecia lucrurile la justa lor
valoare, a deosebi lucrurile unele de altele, a judeca limpede, cu
pătrundere şi cu precizie. Discernământul exprimă facultatea omului de
a aprecia corect semnificaţia actelor sale de conduită, iar încheierea
oricărui act juridic civil comportă în mod necesar o asemenea facultate.
Capacitatea de exerciţiu este acordată în considerarea
discernământului. Pentru corecta înţelegere a instituţiei capacităţii de
exerciţiu a persoanei fizice cu cele două premise ale acesteia, prezentăm
situaţia unui minor de 7 ani care primeşte o donaţie importantă, pentru
că are capacitatea de folosinţă. Dar el nu poate să vândă anumite bunuri
din cele primite, pentru că nu are capacitatea de exerciţiu (neavând
discernământul necesar pentru a încheia personal şi singur asemenea
acte).
7.2.2.2.ăEtapeleăcapacităţiiădeăexerciţiu
Având în vedere că discernământul (experienţa de viaţă) se

dobândeşte treptat, prin înaintarea în vârstă, legea reglementează în
materia capacităţii de exerciţiu trei etape distincte:
I. Lipsa capacităţii de exerciţiu;
II. Capacitatea de exerciţiu restrânsă;
III. Capacitatea de exerciţiu deplină.
7.2.2.2.1.ăLipsaăcapacităţiiădeăexerciţiu
Se află în această situaţie minorii sub 14 ani şi interzisul
252
judecătoresc. Situaţia acestora fiind considerată a corespunde unei lipse
totale a discernământului.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Codul civil: „În afara
altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu:
- minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
- interzisul judecătoresc.”
Enumerarea este limitativă şi are ca scop ocrotirea acestor
persoane împotriva propriei nepriceperi în ceea ce priveşte încheierea
actelor juridice.
7.2.2.2.2.ăCapacitateaădeăexerciţiuărestrânsă
Aceasta aparţine aparţine minorilor între 14 şi 18 ani, etapă

considerată a corespunde discernământului în formare (de tranziţie între
lipsa discernământului şi existenţa deplină a acestuia).
7.2.2.2.3.ăCapacitateaădeăexerciţiuădeplină
Aceasta aparţine persoanelor fizice care au împlinit vârsta de 18

ani considerate a avea deplină maturitate pentru o viaţă juridică proprie,
când persoana devine majoră. Minorul dobândeşte prin căsătorie,
capacitatea deplină de exerciţiu.
Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte
minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de
exerciţiu. În acest scop vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului,
luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie. (capacitatea
de exerciţiu anticipată).
7.2.2.3. Caractereleăjuridiceăaleăcapacităţiiădeăexerciţiu
Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu sunt legalitate,

generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea. Comparând
caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă cu cele ale capacităţii de
exerciţiu, constatăm că acesteia din urmă îi lipseşte universalitatea, în
sensul că există persoane fizice cărora le lipseşte această aptitudine.
7.2.2.3.1. Legalitatea
Legalitatea se referă la faptul că instituirea, stabilirea

conţinutului, încetarea sunt de domeniul exclusiv al legii şi nu de voinţa
individuală.
7.2.2.3.2. Generalitatea
Generalitatea se referă la conţinutul acesteia şi constă în

aptitudinea omului de a dobândi şi exercita drepturile civile, de a-şi
asuma şi executa obligaţiile civile prin încheierea oricăror acte juridice
civile, cu excepţia celor oprite de lege. Gradul de generalitate diferă,
după cum capacitatea de exerciţiu este deplină sau restrânsă.
7.2.2.3.3. Inalienabilitatea
Inalienabilitatea este consacrată în art. 29 alin. (2) C.civ.:
253
„Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folo-
sinţă sau la capacitatea de exerciţiu”.
7.2.2.3.4. Intangibilitatea
Intangibilitatea este stabilită în art. 29 alin. (1) C.civ.: „Nimeni

nu poate fi … lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu,
decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege”.
7.2.2.3.5. Egalitatea
Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este

stabilită în comun, cu egalitatea capacităţii de folosinţă – indiferent de
rasă, sex, naţionalitate, religie, opinie politică, ori de altă împrejurare
potrivit cu legea, bineînţeles, în raport de conţinutul stabilit pentru
capacitatea de exerciţiu deplină şi cea restrânsă. Egalitatea operează şi
în privinţa lipsei capacităţii de exerciţiu pentru persoanele determinate
de lege a se afla în această situaţie (art. 30 C.civ.).
7.2.2.4.ăConţinutulăcapacităţiiădeăexerciţiu
7.2.2.4.1. Acte juridice civile permise celui lipsit de

capacitateădeăexerciţiu
Anumite persoane nu au capacitate de exerciţiu. Această lipsă

de capacitate este aproape întotdeauna legată de ideea unei protecţii
acordată de lege persoanelor.
Art. 43 alin. (2) din Codul civil instituie regula potrivit căreia:
„Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie,
în numele acestora, de reprezentanţii lor legali”, adică de părinţi, în
lipsa acestora de tutore sau curator în condiţiile legale.
În materie contractuală civilă, lipsa capacităţii de exerciţiu este
reglementată de art. 1180 C. civ.: „Poate contracta orice persoană care
nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie anumite
contracte.”
Art. 988 C. civ. prevede: „Cel lipsit de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile
sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”
Actele juridice civile permise celui lipsit de capacitate de
exerciţiu sunt:
- acte de conservare, care nu pot fi vătămătoare: somaţia,
înscrierea unui privilegiu, întreruperea unei prescripţii;
- acte mărunte, care se încheie zilnic, pentru nevoile obişnuite:
achiziţionarea de alimente, rechizite şcolare, bilete de transport în
comun ori pentru diferite spectacole etc.
Cazurile de încetare a stării juridice a lipsei capacităţii de
exerciţiu sunt:
 pentru minor fie prin împlinirea vârstei de 14 ani (când
dobândeşte capacitate de exerciţiu restrânsă, fie prin moarte) – fizic
constatată ori judecătoreşte declarată);
 pentru interzisul judecătoresc, lipsa capacităţii sale de
exerciţiu încetează fie prin ridicarea interdicţiei, fie prin moarte (fizic
constatată ori judecătoreşte declarată).
254
7.2.2.4.2. Acte juridice care pot fi încheiate de minorul între
14ăşiă18ăani
Potrivit art. 41 din Codul civil (1) „minorul care a împlinit

vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă”. (2) „Actele
juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de
către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în
cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă”.
Caracteristicile definitorii ale capacităţii de exerciţiu restrânse sunt:
- aparţine numai minorilor între 14 şi 18 ani;
- constă în aptitudinea lor de a-şi exercita drepturile civile şi a-
şi suma obligaţii civile prin încheierea, personal, a unor acte juridice
civile;
- realizarea ei presupune încheierea, personal, numai a
anumitor acte juridice civile.
Minorul între 14 şi 18 ani poate încheia personal acte juridice
civile, însă pentru valabilitatea acestora are nevoie de anumite
încuviinţări prealabile (asistarea juridică a minorului).
În determinarea conţinutului capacităţii de exerciţiu restrânse se
porneşte de la caracteristica acesteia de a exprima o situaţie
intermediară între lipsa capacităţii de exerciţiu şi capacitatea de
exerciţiu deplină.
În conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse întâlnim
următoarele categorii de acte juridice civile:
Actele juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le încheie
valabil,ăprecumăşiăsingurăfărăăvreoăîncuviinţareăprealabilă:
 actele de conservare şi actele mărunte (pe care le putea
încheia până la împlinirea vârstei de 14 ani);
 contracte de depozit bancar;
 actele de administrare a patrimoniului, dacă nu îl
prejudiciază;
 schimbarea domiciliului său (dacă a împlinit vârsta de 14
 căsătoria femeii care a împlinit 16 ani, iar în mod

ani);
excepţional chiar de la vârsta de 15 ani);

 acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care
se execută la data încheierii lor.
Actele juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate

încheiaă valabil,ă numaiă cuă încuviinţareaă prealabilăă aă ocrotitoruluiă
 actele de administrare privind patrimoniul minorului

legal:
(închirierea unui bun, contractul de antrepriză pentru repararea unui

bun).
Minorul care a împlinit vârsta de 15 ani poate să încheie acte
juridice referitoare la munca, la îndatoririle artistice sau sportive ori la
profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum şi cu
respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul.
Dacă minorul încheie actul fără această încuviinţare şi actul este
lezionar, el este anulabil pentru leziune, dar dacă îl încheie singur, fără
încuviinţare, însă actul este lezionar, el este perfect valabil. În această
situaţie, se consideră că încuviinţarea prealabilă din partea ocrotitorului
legal trebuie să fie dată pentru fiecare act juridic în parte, neputându-se
255
admite o încuviinţare generală care ar pune sub semnul întrebării
permanenţa şi eficienţa ocrotirii minorului.
Actele juridice pe care minorul de 14-18 ani le poate încheia

personal, dară cuă dublăă încuviinţareă (aă ocrotitoruluiă legală şiă aă
autorităţiiătutelare):
 actele de dispoziţie: înstrăinarea, grevarea cu o sarcină reală
(gaj, ipotecă, renunţarea la un drept, chiar şi acceptarea unei
succesiuni).
7.2.2.4.3.ăÎncetareaăcapacităţiiădeăexerciţiuărestrânse
Capacitatea de exerciţiu restrânsă încetează în următoarele

împrejurări:
- la împlinirea vârstei de 18 ani (când se dobândeşte
capacitatea de exerciţiu deplină);
- când femeia se căsătoreşte înainte de 18 ani;
- dacă minorul este pus sub interdicţie judecătorească;
- prin moarte.
7.2.2.4.4. Acte juridice încheiate de persoanele majore
Începutulăcapacităţiiădeăexerciţiuădepline
În regulă generală, persoanele fizice dobândesc capacitate de
exerciţiu deplină numai de la vârsta majoratului (18 ani).
Această dată este stabilită de art. 38 din Codul civil: „(1)
Capacitatea de exerciţiu deplină începe de la data când persoana devine
majoră. (2) Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.
Minorul care se căsătoreşte dobândeşte, prin aceasta, capacitate deplină
de exerciţiu.”
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că există două
moduri de dobândire a deplinei capacităţi de exerciţiu:
- dobândirea prin împlinirea majoratului civil, adică la
împlinirea vârstei de 18 ani, situaţie care constituie regula în materie de
dobândire a deplinei capacităţi de exerciţiu;
- dobândirea prin încheierea căsătoriei, de către femeie, înainte
de a împlini vârsta de 18 ani.
Capacitatea de exerciţiu deplină reprezintă aptitudinea omului
de a dobândi şi exercita drepturile civile şi de a-şi asuma şi executa
obligaţiile civile, prin încheierea, personal şi singur a tuturor actelor
juridice civile.
Elementeleăcapacităţiiădeăexerciţiuădepline
Din definiţie rezultă elementele capacităţii de exerciţiu deplină:
a) actele juridice civile se încheie personal (iar nu prin
reprezentant legal, ca în cazul lipsei capacităţii de exerciţiu). Când
persoana cu deplină capacitate de exerciţiu încheie actul prin
reprezentare, este o reprezentare convenţională izvorâtă dintr-un
contract de mandat pe care-l încheie personal şi care nu afectează
capacitatea de exerciţiu a persoanei respective;
b) actele juridice civile le încheie singur (fără vreo încuviinţare
prealabilă, ca în cazul capacităţii de exerciţiu restrânse);
c) persoana cu capacitate deplină de exerciţiu poate încheia
256
orice act juridic civil, care nu îi este oprit expres de lege.
Putem concluziona că, în principiu, capacitatea de exerciţiu
deplină durează, tot timpul vieţii persoanei fizice, care poate să încheie
acte juridice prin propria sa voinţă, fără a avea nevoie să fie
reprezentată ori asistată, sau să obţină încuviinţarea prealabilă din
partea vreunui ocrotitor.
Conţinutulăcapacităţiiădeplineădeăexerciţiuăaăpersoaneiăfizice
Persoana fizică cu capacitate de exerciţiu deplină are
aptitudinea generală de a încheia toate actele juridice prin care
dobândeşte ori exercită drepturi subiective sau îşi asumă ori execută
obligaţii civile (cu excepţia acelor acte care sunt interzise de lege,
printr-o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanei fizice).
Lipsa ori restrângerea capacităţii de exerciţiu nu împiedică
persoana fizică să dobândească – fără încuviinţare prealabilă – drepturi
sau obligaţii în temeiul unor fapte juridice, potrivit legii (de ex. dreptul
la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin fapta ilicită a altei
persoane, sau obligaţia de a repara paguba pricinuită altuia dacă fapta
ilicită a fost săvârşită cu discernământ.
Cazuriădeăîncetareăaăcapacităţiiădeăexerciţiuădeplină
Capacitatea de exerciţiu deplină încetează în următoarele
situaţii:
- prin moarte (încetarea capacităţii de folosinţă);
- prin punerea sub interdicţie judecătorească;
- prin anularea (desfacerea) căsătoriei, înainte ca minorul să fi
împlinit 18 ani;
- rămânerea definitivă a hotărârii de anulare a unei căsătorii
putative înainte ca soţul de bună credinţă să fi împlinit 18 ani.
Sancţiuneaănerespectăriiăregulilorăcapacităţiiădeăexerciţiu
Sancţiunea civilă specifică constă în nulitatea relativă a actului
juridic civil încheiat cu încălcarea regulilor privitoare la capacitatea
civilă de exerciţiu, întrucât în bună parte, dispoziţiile normative în
materie ocrotesc interesele personale ale persoanei fizice.
Conceptul de capacitate civilă, patrimoniu, capacitate de folosinţă, timp legal al concepţiunii,
capacitate de exerciţiu, lipsă a capacităţii de exerciţiu, capacitate de exerciţiu restrânsă, capacitate
de exerciţiu deplină.
257
Întrebăriădeăcontrolăşi teme de dezbatere
1. Cum este definită capacitatea civilă?
2. Cum este definit patrimoniul?
3. Care este semnificaţia sintagmei „patrimoniu propriu”?
4. Patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau afectaţiuni?
5. Cum este definită capacitatea de folosinţă?
6. În ce constă legalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice?
7. În ce constă universalitatea capacităţii de folosinţă?
8. Când începe capacitatea de folosinţă?
9. Care este timpul legal al concepţiunii?
10. Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti scuteşte părintele de obligaţia sa de a da
întreţinere copilului?
11. Când încetează capacitatea de folosinţă a persoanei fizice?
12. Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi declarată moartă prin hotărâre
judecătorească?
13. Cum este definită capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice?
14. Care sunt etapele capacităţii de exerciţiu?
15. Când încetează capacitatea de exerciţiu restrânsă?
16. Când dobândesc persoanele fizice capacitatea de exerciţiu deplină?
17. Care sunt cazurile de încetare a capacităţii de exerciţiu deplină?
18. Instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea
deplină de exerciţiu?
19. Persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsă poate
dispune de bunurile sale prin liberalităţi?
20. Minorul poate dobândi prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu?
258
1. Orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu.

2. Capacitatea de exerciţiu ţine exclusiv de domeniul legii.
1. Sunt îngrădiri ale capacităţii de folosinţă ale persoanei fizice:

a) decăderea din drepturile părinteşti;
b) limitările în materie succesorală;
c) îngrădirile cu caracter de protecţie sau ocrotire.
A) b+c;
B) a+b;
C) a+b+c.
2. Capacitate de exerciţiu deplină încetează:

a) prin moarte;
b) prin punerea sub interdicţie judecătorească;
c) prin anularea căsătoriei, înainte ca minorul să fi împlinit 18 ani.
A) a+b+c;
B) a+c;
C) a+b.
259
Codul civil.
260
IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăNoţiuneaăşiămijloaceleădeăidentificare a persoanei fizice
8.2.1.1. Noţiunea de persoană fizică
8.2.1.1.1. Existenţa persoanei fizice
8.2.1.1.2. Viaţa umană şi capacitatea civilă
8.2.1.1.3. Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice
8.2.1.1.4. Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane
8.2.1.1.5. Apărarea drepturilor nepatrimoniale
8.2.1.1.6. Respectul datorat persoanei şi după decesul său
8.2.1.2. Atributele de identificare a persoanei fizice
8.2.1.2.1. Necesitate
8.2.1.2.2. Cetăţenia
8.2.1.2.3. Numele de familie
8.2.1.2.4. Pseudonimul şi porecla
8.2.1.2.5. Domiciliul
8.2.1.2.6. Reşedinţa
8.2.1.2.7. Starea civilă
- înţelegerea elementelor privind identificarea persoanei fizice;

identificării persoanei fizice;
- analiza atributelor de identificare a persoanei fizice care constă
în dreptul omului de a fi individualizat în familie şi societate;
- identificarea cazurilor întemeiate pentru schimbarea numelui de
familie şi a domiciliilor fixate de lege.
- studenţii se vor familiariza cu conceptele şi termenii specifici

atributelor de identificare a persoanei fizice pentru administraţie,
justiţie, colectivităţile locale;
- dezvoltarea unor abilităţi privind procedurile de stabilire şi
modificare a elementelor de identificare a persoanei fizice;
– dezvoltarea unor abilităţi privind cunoaşterea şi formularea
acţiunilor de stare civilă precum: acţiunea în reclamaţie de stat, în
contestaţie de stat sau modificare de stat.
261
Secţiuneaă1.ă
Noţiuneaăşiămijloaceleăidentificăriiăpersoaneiăfizice
Potrivit art. 59 C.civ. „Orice persoană are dreptul la nume, la

domiciliu, la reşedinţă, precum şi la o stare civilă, dobândite în
condiţiile legii.” Aceste elemente sunt atributele de identificare a
persoanei fizice.
Înainte de a începe o analiză a problemei identificării persoanei
fizice trebuie atrasă atenţia asupra distincţiei ce se impune între
persoană în sens juridic şi persoana umană. Persoana în sens juridic este
o fiinţă umană dotată cu personalitate juridică. Drepturile aparţin
persoanei, adică omului privit de dreptul obiectiv în dimensiunea lui
socială, fie individual, fie în diverse structuri. Persoanele în sens juridic
sunt de două feluri: persoane fizice, adică fiinţe umane în calitatea lor
de subiecte de drepturi şi obligaţii şi persoane juridice, adică orice
entităţi sociale apte să fie subiecte de drepturi şi de obligaţii.
8.2.1.1.ăNoţiuneaădeăpersoanăăfizică
Potrivit art. 25 C.civ. „(1) Subiectele de drept civil sunt

persoanele fizice şi persoanele juridice.
(2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de
drepturi şi de obligaţii civile.”
Persoana fizică este fiinţa umană privită din unghiul de vedere
al aptitudinii sale de a fi subiect de drept.
În completarea noţiunii de persoană fizică, trebuie totuşi făcute
următoarele precizări:
a) doar fiinţele umane, privite individual sunt persoane fizice;
b) orice fiinţă umană are capacitate civilă prin simplul fapt de a
exista;
c) toate fiinţele umane au aceeaşi personalitate.
8.2.1.1.1.ăExistenţaăpersoaneiăfizice
Potrivit art. 58 C.civ. „(1) Orice persoană are dreptul la viaţă, la

sănătate, la integritate fizică şi psihică, la onoare şi reputaţie, dreptul la
respectarea vieţii private, precum şi dreptul la propria imagine.
262
(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.”
Pentru ca o persoană fizică să existe trebuie să existe un corp
uman şi ca acest corp să fie în viaţă.
Corpul uman este protejat prin garantarea dreptului la viaţă.
Acest drept presupune obligaţia corelativă a tuturor celorlalţi subiecţi de
drept de a aduce atingere existenţei fizice a persoanei.
8.2.1.1.2.ăViaţaăumanăăşiăcapacitateaăcivilă
Fiinţa umană este considerată ca fiind o persoană fizică doar

dacă este în viaţă. De aici decurg două consecinţe principale: apariţia
capacităţii civile este legată de naşterea individului şi încetează la
moarte.
8.2.1.1.3.ăDrepturileălaăviaţă,ălaăsănătateăşiălaăintegritateăaleă
persoanei fizice
Garantareaădrepturilorăinerenteăfiinţeiăumane
Potrivit art. 61 C.civ. „(1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică
şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de
lege.
(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra
interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”
Interzicerea practicii eugenice

Art. 62 C.civ. prevede: „(1) Nimeni nu poate aduce atingere
speciei umane.
(2) Este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la
organizarea selecţiei persoanelor.”
Intervenţiileăasupraăcaracterelorăgenetice
Art. 63 C.civ. prevede: „(1) Sunt interzise orice intervenţii
medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea
descendenţei persoanei, cu excepţia celor care privesc prevenirea şi
tratamentul maladiilor genetice.
(2) Este interzisă orice intervenţie având drept scop crearea unei
fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte,
precum şi crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.
(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical
nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul
evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.”
Inviolabilitatea corpului uman

Potrivit art. 64 C.civ. „(1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică şi psihică.
Nu se poate aduce atingere integrităţii fiinţei umane decât în cazurile şi
în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
Examenul caracteristicilor genetice

Art. 65 C.civ. prevede „(1) Examenul caracteristicilor genetice
ale unei persoane nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de
cercetare ştiinţifică, efectuate în condiţiile legii.
(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale
263
genetice nu poate fi efectuată decât în cadrul unei proceduri judiciare
civile sau penale, după caz, sau în scopuri medicale ori de cercetare
ştiinţifică, efectuate în condiţiile legii.”
Interzicerea unor acte patrimoniale

În temeiul art. 66 C.civ. „Orice acte care au ca obiect conferirea
unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale
sunt lovite de nulitate absolută, cu excepţia cazurilor expres prevăzute
de lege.”
Intervenţiileămedicaleăasupraăuneiăpersoane
Potrivit art. 67 C.civ. „Nicio persoană nu poate fi supusă
experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în
scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în
condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
Prelevareaăşiătransplantulădeălaăpersoaneleăînăviaţă
Art. 68 C.civ. prevede: „(1) Prelevarea şi transplantul de
organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă se face
exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris,
liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce au fost informaţi,
în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei. În toate cazurile, donatorul
poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării.
(2) Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de
origine umană de la minori, precum şi de la persoanele aflate în viaţă,
lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări
mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres
Sesizareaăinstanţeiăjudecătoreşti
În temeiul art. 69 C.civ. orice persoană interesată poate sesiza
instanţa care poate lua toate măsurile necesare pentru a împiedica sau a
face să înceteze orice atingere ilicită adusă integrităţii corpului uman,
precum şi pentru a dispune repararea, în condiţiile prevăzute la art. 252-
256, a daunelor materiale şi morale suferite.
8.2.1.1.4.ă Respectulă vieţiiă privateă şiă ală demnităţiiă persoaneiă

umane
Dreptul la libera exprimare

Potrivit art. 70 C.civ. „Orice persoană are dreptul la libera
exprimare şi exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în
cazurile şi limitele prevăzute la art. 75 şi anume:
- Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această
secţiune atingerile care sunt permise de lege şi de convenţiile şi pactele
internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
- Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună
credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care
România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în
prezenta secţiune.”
Dreptulălaăviaţaăprivată
Art. 71 C.civ. reglementează dreptul la viaţa privată astfel:
264
„(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă,
personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa
sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la
art. 75.
(3) Este, de asemenea interzisă utilizarea, în orice mod, a
corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum
şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia
ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”
Dreptul la demnitate
Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind
interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără
consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute de art.
75 (art. 72 C.civ.).
Dreptul la propria imagine

Potrivit art. 73 C.civ. „(1) Orice persoană are dreptul la propria
imagine.
(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să
interzică ori să împiedice reproducerea în orice mod, a înfăţişării sale
fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea
reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.”
Atingeriăaduseăvieţiiăprivate
Art. 74 C.civ. prevede: „Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art.
75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din
aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită
prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei
asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane
aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d)difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu
privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în
afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise
ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără
acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană
aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor
cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de
diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu
alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în
cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei
sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă a numelui, imaginii, vocii sau
asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a
altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul,
reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale
265
membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin
sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.”
8.2.1.1.5.ăApărareaădrepturilorănepatrimoniale
Ocrotireaăpersonalităţiiăumane
Potrivit art. 252 C.civ. „Orice persoană fizică are dreptul la
ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt viaţa,
sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private,
creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică, precum şi a oricăror alte
drepturi nepatrimoniale.”
Mijloaceleădeăapărare
În temeiul art. 253 C.civ. „(1) Persoana fizică ale cărei drepturi
nepatrimoniale au fost lezate ori ameninţate poate cere oricând
instanţei:
a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este
iminentă;
b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta
durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă
tulburarea pe care a produs-o subzistă.”
Apărareaădreptuluiălaănume
Art. 254 C.civ. alin (1) prevede: „Cel al cărui nume este
contestat poate să ceară instanţei judecătoreşti recunoaşterea dreptului
său la nume.
(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în
parte, a numelui său, poate să ceară oricând instanţei judecătoreşti să
dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod
corespunzător, şi apărării dreptului la pseudonim, ales în condiţiile
legii.”
8.2.1.1.6.ăRespectulădatoratăpersoaneiăşiădupăădecesulăsău
Respectul datorat persoanei decedate

Potrivit art. 78 C.civ. „Persoanei decedate i se datorează respect
cu privire la memoria sa, precum şi cu privire la corpul său.”
Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate

Art. 79 C.civ. prevede: „Memoria persoanei decedate este
protejată în aceleaşi condiţii ca şi imaginea şi reputaţia persoanei aflată
în viaţă.”
Respectareaăvoinţeiăpersoaneiădecedate
Art. 80 C.civ. dispune: „(1) Orice persoană poate determina
felul propriilor funeralii şi poate dispune cu privire la corpul său după
moarte. În cazul celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau al celor cu
capacitate de exerciţiu restrânsă este necesar şi consimţământul scris al
părinţilor sau, după caz, al tutorelui.
(2) În lipsa dorinţei exprese a persoanei decedate, va fi
respectată, în ordine, voinţa soţului, părinţilor, descendenţilor, rudelor
266
în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali
sau cu titlu universal ori dispoziţia primarului comunei, oraşului,
municipiului sau a sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază
teritorială a avut loc decesul.”
Prelevarea de la persoanele decedate

Potrivit art. 81 C.civ. „Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule
umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la persoanele decedate se
efectuează numai în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris,
exprimat în timpul vieţii, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu
acordul scris, liber, prealabil şi expres dat, în ordine, de soţul
supravieţuitor, de părinţi, de descendenţi ori, în sfârşit, de rudele în linie
colaterală până la al patrulea grad inclusiv.”
8.2.1.2. Atributele de identificare a persoanei fizice
8.2.1.2.1. Necesitate
Identificarea persoanei fizice este, aşadar, necesară în primul

rând statului, administraţilor, justiţiei, colectivităţilor locale care au
nevoie să cunoască cetăţenii, alegătorii, contribuabilii, justiţiabilii etc.
Atribuţiile de identificare ale persoanei fizice sunt, pe de altă parte,
obiect al unor drepturi subiective protejate de dreptul obiectiv.
Identificarea persoanei fizice se face prin următoarele elemente:
cetăţenie, nume, domiciliu şi stare civilă.
8.2.1.2.2.ăCetăţenia
Definiţieăşiăconţinut
Cetăţenia a fost definită ca apartenenţa juridică şi politică a unei
persoanei la populaţia constitutivă a unui stat.
Cetăţenia este folosită pentru a caracteriza condiţia juridică a
persoanelor. Doar cetăţenii au toate drepturile şi toate îndatoririle
rezultate din dreptul obiectiv al unui stat. Astfel doar cetăţenii au drept
de vot şi se bucură de dreptul de a fi aleşi.
Cetăţenia este „acea calitate a persoanei fizice ce exprimă
relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre
persoana fizică şi statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea
de a fi titularul tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de
Constituţie şi legile României”.
8.2.1.2.3. Numele de familie
Numele.ăConsideraţiiăpreliminare.
Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit,
potrivit legii (art. 82 C.civ.).
Numele plasează o fiinţă în univers. Nu este vorba numai decât
despre o persoană umană, ci de orice existenţă animală sau vegetală.
Din punct de vedere gramatical, numele este o vocabulă, un
substantiv care serveşte pentru a desemna o persoană, un animal, un
lucru; el poate să fie comun tuturor membrilor unei specii sau propriu
unuia dintre ei.
Numele, în sens larg, este un mijloc de individualizare care
267
constă în folosirea unui şir de cuvinte pentru a desemna o persoană. În
acest sens prin nume se desemnează numai numele de familie. Pentru
dreptul civil are importanţă numai numele propriu al persoanelor.
Numele de familie ca şi componentă a numelui în sens larg este format
din unul sau mai multe cuvinte, dobândit sau stabilit în condiţiile legii.
De regulă termenul „nume” este folosit însă în înţelesul său larg. Pentru
desemnarea unei persoane sunt esenţiale: numele de familie şi
prenumele. Celelalte (pseudonim, poreclă) sunt numai accesorii. Codul
civil în art.83 stabileşte structura numelui astfel: „Numele cuprinde
numele de familie şi prenumele”.
Numele de familie se mai numeşte patronimic, iar prenumele,
nume de botez. Această structură binară i-a determinat pe unii autori să
susţină că numele reprezintă reunirea a două drepturi subiecte civile
nepatrimoniale ale unei persoanei fizice, adică dreptul asupra numelui
de familie şi dreptul asupra prenumelui. Alături de alţi autori, apreciem
că este un drept subiectiv civil nepatrimonial unic care are două
elemente. Acest punct de vedere rezultă şi din interpretarea art. 82 din
Codul civil care prevede că „orice persoană are dreptul la numele
stabilit sau dobândit, potrivit legii.”
Legea nu oferă o definiţie legală a numelui, lăsând aceasta pe
seama doctrinei, dar reglementează condiţiile în care numele se
dobândeşte ori se schimbă.
Naturaăjuridicăăaănumelui
Numele, ca şi celelalte elemente de identificare, este un drept
personal nepatrimonial. În motivarea acestei concluzii invocăm
prevederile art. 74 din Codul civil care statuează: „Pot fi considerate ca
atingeri aduse vieţii private: h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui”.
Persoana lezată poate cere instanţei încetarea săvârşirii faptei care aduce
atingere dreptului la nume.
În fapt este vorba de repararea daunelor morale prin instituţia
răspunderii juridice civile.
În acest context reamintim directiva 95/46/ C. E. privitoare la
protecţia datelor cu caracter personal şi la libera circulaţie a acestor
date, pe art. 8 (garantarea vieţii private) din Convenţia Europeană
asupra Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, 1950 pe art.
39 TCE jurisdicţiile naţionale sunt competente a decide în ce măsură
publicarea numelor persoanelor angajate în domeniul public şi care
beneficiază de anumite venituri nu contravine Convenţiei Europene
privind Drepturile Omului. În cazul în care se constată că această
publicare este conformă art. 8 din Convenţia Europeană privind
Protecţia Drepturilor Omului, instanţele naţionale vor trebui să
analizeze dacă este îndeplinită obligaţia de previzibilitate, având în
vedere faptul că publicarea numelor nu este prevăzută expres în lege, ci
decurge din interpretarea doctrinei în materie.
În Legea nr. 677/21 noiembrie 2001, pentru protecţia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi
libera circulaţie a acestor date, în art. 5 alin. (2) se prevede:
„Consimţământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri:
(...) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a
unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor
de autoritate publică cu care este investit operatorul sau terţul căruia îi
sunt dezvăluite datele” .
268
Numele de familie.ăNoţiuneăşiăconţinut
Numele este acel atribut de identificare a persoanei fizice care

constă în cuvintele prin care aceasta se individualizează în familie şi
societate, cuvinte stabilite, în condiţiile legii, cu această semnificaţie.
Structura legală a numelui este stabilită de art. 83 din Codul
civil: „Numele cuprinde numele de familie şi prenumele”.
Termenul are două sensuri: stricto sensu prin „nume” se
înţelege numele de familie care mai este desemnat şi prin expresia
„nume patronimic”, lato sensu prin „nume” se desemnează numele de
familie şi prenumele.
Numele de familie este dobândit de persoana fizică ca rezultat
al relaţiilor de familie în considerarea legăturii de filiaţie sau de
căsătorie.
Dreptul subiectiv la nume presupune dreptul de a folosi numele,
dreptul de a cere îndreptarea greşelilor de scriere a numelui în orice acte
de stare civilă sau de identitate şi dreptul de a se opune la folosirea
numelui de către o altă persoană fără îndreptăţire.
Numele mai este definit ca fiind acea expresie compusă din
două sau mai multe cuvinte, prin care se desemnează şi se identifică o
persoană fizică.
Numele constituie unul dintre cele mai importante elemente de
identificare a persoanei fizice.
Dar numele nu este doar un drept subiectiv ci şi o instituţie de
poliţie civilă. Cu alte cuvinte, fiecare persoană trebuie să fie identificată
prin nume şi trebuie să-l folosească în cadrul vieţii juridice. Pe de altă
parte, schimbarea numelui urmează reguli stricte, tocmai pentru că
identificarea persoanei de către stat trebuie să fie certă.
Dobândirea numelui de familie

Potrivit art. 84 alin. (1) din Codul civil: „Numele de familie se
dobândeşte prin efectul filiaţiei (...) în condiţiile prevăzute de lege”.
Art. 449 Codul civil prevede: „(1) Copilul din căsătorie ia
numele de familie comun al părinţilor.
(2) Dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul va
lua numele de familie al unui dintre ei ori numele lor reunite. În acest
caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va
declara, o dată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă.
(3) În lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi
comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare
civilă unde a fost înregistrată naşterea.
Art. 450 Codul civil: „ (1) Copilul din afara căsătoriei
dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care
filiaţia a fost mai întâi stabilită”.
(2) În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de
celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de
familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele
reunite ale acestora.”
În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de
ambii părinţi, se aplică dispoziţiile art. 84 C.civ.
Art. 84 alin. (3) C.civ.: „ Numele de familie şi prenumele
copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, precum şi cele ale
copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea
acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin
dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau a sectorului
269
municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori,
după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condiţiile legii speciale.”
Din dispoziţiile legale sus-menţionate, rezultă că trebuie
distinse trei ipoteze de stabilire a numelui de familie, în funcţie de
situaţia juridică în care se găseşte copilul la naştere, şi anume:
- ipoteza copilului din căsătorie;
- ipoteza copilului din afara căsătoriei;
- ipoteza copilului găsit născut din părinţi necunoscuţi.
 copilul ia numele de familie comun al părinţilor, dacă

A.ăStabilireaănumeluiădeăfamilieăalăcopiluluiădinăcăsătorie
aceştia au un asemenea nume de familie;

 copilului i se stabileşte, fie de părinţi, fie de autoritatea
tutelară (instanţa de judecată) ca nume de familie, fie numele de familie
al unui părinte, fie numele de familie al părinţilor reunite, în cazul în
care părinţii nu au acelaşi nume de familie (art. 84 C.civ.). Aşadar,
instanţa judecătorească are dreptul să stabilească numele de familie al
copilului numai dacă părinţii nu se înţeleg în această privinţă, fiind
obligatorie însă, ascultarea lor. Copilului nu i se poate stabili un nume
de familie total străin de numele de familie ale părinţilor lui; desigur, în
cazul unor copii succesivi, din aceeaşi căsătorie este posibilă stabilirea
unor nume de familie diferite (ceea ce, practic, nu e bine).
B. Stabilirea numelui de familie al copilului din afara

căsătoriei
O primă regulă este aceasta: dacă copilul a fost recunoscut în
acelaşi timp de ambii părinţi (la naşterea sa), copilului i se stabileşte
numele de familie în condiţiile art. 84 C.civ., adică el ia numele de
familie al unuia dintre părinţi ori numele lor de familie reunite, fie că
părinţii s-au înţeles în acest sens, fie prin hotărârea instanţei
judecătoreşti competente, în cazul în care părinţii n-au realizat o
învoială în această privinţă.
A doua regulă priveşte situaţia copilului care şi-a stabilit filiaţia
numai faţă de unul din părinţi (de regulă, faţă de mamă) şi constă în
stabilirea, ca nume de familie al copilului, tocmai numele de familie al
acelui părinte.
C.ăStabilireaănumeluiădeăfamilieăalăcopiluluiăgăsit,ăcuăpărinţiă
necunoscuţi
Numele de familie al unui asemenea copil se stabileşte pe cale
administrativă, de către primăria locului unde a fost găsit copilul. Art.
84 alin. (3) C.civ., care instituie această soluţie, nu conţine o altă
precizare asupra modului de stabilire a numelui de familie, ceea ce
înseamnă că organul local al administraţiei publice (primarul) are toată
libertatea în determinarea cuvântului, vocabulei care va fi numele de
familie al copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi.
Modificarea numelui de familie

Potrivit art. 2 alin. (1) din O. G. nr. 41/2003: „Numele de
familie ... se schimbă prin modificarea intervenită în statutul civil al
persoanei fizice, în condiţiile prevăzute de lege”.
În concluzie, modificarea numelui de familie este determinată –
generic – de schimbări intervenite în starea civilă a persoanei şi nu se
270
confundă cu „schimbarea pe cale administrativă” a numelui de familie,
care se datorează altor cauze şi este supusă altui regim juridic.
Schimbările de stare civilă care determină ori pot determina
modificarea numelui de familie, pot fi grupate (având în vedere
succesiunea lor normală) astfel:
- schimbări în filiaţia persoanei fizice;
- schimbări generate de adopţie;
- schimbări determinate de instituţia căsătoriei.
A.ă Modificareaă numeluiă deă familieă determinatăă deă

schimbăriăînăfiliaţie
a) Situaţia stabilirii filiaţiei copilului găsit, născut din părinţi
necunoscuţi
Chiar în lipsa unui text expres, trebuie să admitem, în virtutea
principiilor dreptului civil, ca în cazul în care copilul găsit – căruia i s-a
stabilit numele de familie prin decizie a primăriei – îşi stabileşte filiaţia
măcar faţă de unul din părinţi; el îşi schimbă starea civilă, devenind
copilul „din căsătorie” ori „din afara căsătoriei”, după caz; numele său
de familie iniţial va fi înlocuit cu numele de familie care rezultă din
aplicarea legii (dacă este „din căsătorie”) sau (dacă este „din afara
căsătoriei”).
b) Situaţia stabilirii filiaţiei copilului din afara căsătoriei şi faţă

de al doilea părinte (de regulă, faţă de tată)
În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt
părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să
poarte numele acestuia din urmă.
Stabilirea filiaţiei şi faţă de celălalt părinte nu conduce –
automat – la modificarea numelui de familie; se cere ca instanţa să
pronunţe o hotărâre de încuviinţare a modificării numelui de familie.
c) Situaţia tăgăduirii paternităţii copilului din căsătorie

Admiterea acţiunii în tăgada paternităţii trebuie să conducă la
următoarele situaţii:
- când mama copilului nu are nume de familie comun cu al
soţului tăgăduitor, copilul trebuie să ia numele de familie al mamei din
momentul naşterii;
- când mama copilului are nume de familie comun cu al soţului
tăgăduitor, copilul păstrează acest nume;
- dacă după tăgăduirea paternităţii se stabileşte paternitatea faţă
de alt bărbat, instanţa poate încuviinţa să poarte numele acestuia din
urmă.
d) Ipoteza contestării ori anulării recunoaşterii de filiaţie

Într-o astfel de ipoteză, copilul se va afla în una din situaţiile
examinate la „stabilirea numelui de familie”, în consecinţă, îşi va găsi
aplicaţie regula corespunzătoare situaţiei în care se află copilul.
B.ăModificareaănumeluiădeăfamilieădeterminatăădeăadopţie
În cadrul adopţiei, numele de familie se modifică în
următoarele ipoteze:
a) Ipoteza încuviinţării adopţiei
271
Această situaţie este reglementată în art. 53 din Legea nr.
273/2004 privind regimul adopţiei: „(1) Adoptatul dobândeşte prin
adopţie numele adoptatorului. (2) Dacă adopţia se face de către doi soţi
ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume
comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care soţii nu au un
nume comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care
încuviinţează adopţia numele pe care adoptatul urmează să-l poarte”. În
caz de neînţelegere, va decide instanţa.
În toate cazurile hotărârea de încuviinţare a adopţiei va trebui să
arate numele de familie pe care adoptatul urmează să-l poarte.
b) Ipoteza desfacerii adopţiei urmată de încuviinţarea noii

adopţii
În caz de desfacere a adopţiei urmată de încuviinţarea uneia noi,
sunt aplicabile, dispoziţiile privitoare la încuviinţarea adopţiei, inclusiv
cele referitoare la numele pe care urmează să-l primească adoptatul ca
efect al noii adopţii.
c) Ipoteza anulării adopţiei

Art. 56 din Legea nr. 273/2004: „Adopţia este nulă dacă s-a
încheiat în alt scop decât al ocrotirii interesului superior al copilului ori
cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege”.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 273/2004: „adoptatul redobândeşte
numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei”.
C.ăModificareaănumeluiădeăfamilieădeterminatăădeăcăsătorie
Căsătoria reprezintă uniunea încheiată prin liber consimţământ,
în condiţiile legii, între un bărbat şi o femeie, în scopul de a întemeia o
familie. Căsătoria dă naştere unor drepturi şi obligaţii specifice între
soţi. Pentru efectele căsătoriei cu privire la numele de familie al soţilor
pot fi analizate mai multe ipoteze: încheierea căsătoriei, desfacerea
căsătoriei prin divorţ, anularea căsătoriei, încetarea căsătoriei.
a) Ipoteza încheierii căsătoriei

Potrivit art. 281 C.civ. „(1) În declaraţia de căsătorie, viitorii
soţi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul
căsătoriei.”
Pentru această ipoteză art. 282 C. civ. prevede: „Viitorii soţi pot
conveni să-şi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele
oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate
să-şi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte
numele lor reunite.”
După cum se poate observa, încheierea căsătoriei nu atrage –
întotdeauna – modificarea numelui de familie, deşi ea înseamnă,
întotdeauna, modificarea numelui. În două cazuri nu se modifică
numele de familie şi anume:
- când soţii şi-au păstrat numele lor dinaintea căsătoriei;
- când numai un soţ a luat numele de familie al celuilalt
(potrivit tradiţiei noastre, femeia ia numele de familie al bărbatului).
Dimpotrivă, în alte două cazuri se modifică numele de familie,

şi anume:
- când soţii se învoiesc să poarte ca nume de familie comun,
272
numele lor reunite;
- pentru soţul care a luat nume de familie numele celuilalt.
Posibilităţile oferite de art. 282 C. civ. sunt limitative.
b) Ipoteza divorţului
Divorţul este modul de înfăptuire a desfacerii căsătoriei pe cale
judecătorească atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile
dintre soţi sunt atât de grav şi iremediabil vătămate încât continuarea
căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei.
Divorţul produce efecte multiple, care vizează întregul complex
de relaţii personale şi patrimoniale ce se stabilesc între soţi. Aceste
efecte se produc numai pentru viitor, nu au caracter retroactiv,
deosebindu-se astfel esenţial de efectele nulităţii căsătoriei.
Soarta numelui de familie în caz de divorţ este prevăzută de art.
383 C. civ. astfel: „La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot
conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa de
judecată va lua act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
(2) Instanţa pentru motive temeinice, justificate de interesul
unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, poate să
încuviinţeze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soţi.
(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat
încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea
căsătoriei”.
c) Ipoteza nulităţii căsătoriei

Nulitatea căsătoriei reprezintă sancţiunea civilă constând în
desfiinţarea căsătoriei (de regulă, cu efect retroactiv, de la data
încheierii) în cazul în care a fost încheiată prin încălcarea dispoziţiilor
legale.
Pentru această situaţie nu există o reglementare legală expresă
pentru modificarea numelui. Dar în lumina principiilor efectului
nulităţii, nulitatea căsătoriei va avea drept consecinţă şi reluarea
numelui avut anterior căsătoriei, fără posibilitatea învoielii între foştii
soţi ori încuviinţarea instanţei. Dacă nu a existat un nume comun în
timpul căsătoriei, nulitatea acesteia nu atrage modificarea numelui de
familie.
d) Încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soţi

Încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soţi nu conduce,
în nicio situaţie, la modificarea numelui de familie al soţului
supravieţuitor.
Schimbareaănumeluiădeăfamilieăpeăcaleăadministrativă
Codul civil art. 85: „cetăţenii români pot obţine, în condiţiile
legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a
prenumelui sau numai a unuia dintre ele”.
A. Cazuri întemeiate pentru schimbarea numelui de familie

peăcaleăadministrativăă(OrdonanţaăGuvernului nr. 41/2003)
Alin. (2) al art. 4 prevede că sunt considerate ca întemeiate
cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
 când numele este format din expresii indecente, ridicole ori
transformat prin traducere sau în alt mod;
273
 când persoana în cauză a folosit în mod permanent, în
exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada
cu privire la aceasta, precum şi a faptului că este cunoscută în societate
sub acest nume (legea prevede, posibilitatea transformării
 când, din neatenţia ofiţerului de stare civilă ori ca urmare a

pseudonimului profesional în nume);
necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate

menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate
certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost
 când persoana în cauză are nume de familie sau prenume

efectuate alte acte;
format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea
 când persoana în cauză poartă un nume de familie de

acestuia;
provenienţă străină şi doreşte să poarte un nume românesc;

 când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-
un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la
numele dobândit la naştere;
 când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă,
iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor
 când persoana în cauză solicită să poarte un nume de

lor;
familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;

 când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să
poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia
pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la
naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut
anterior căsătoriei;
 când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută
de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat
instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în
timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui
părintelui decât pe cale administrativă;
 când prenumele purtat este specific sexului opus;
 când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin
hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să
poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din
care să rezulte sexul acestuia.
Art. 4 alin. (3) din Ordonanţa nr. 41/2003 consideră ca fiind

justificate cererile de schimbare a numelui în următoarele legi:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca
aceştia să poarte alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea
judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită
să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de
familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de
familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de
asemenea, desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la
naştere;
d) când, în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin
declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, celălalt soţ se
274
recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte
să poarte numele de familie dobândit la naştere;
e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care
l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi
spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă
autentică;
f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere
şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut
anterior căsătoriei solicită să poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are
copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la
numele de familie avut înainte de adopţie;
h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele
de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie,
iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
B. Proceduraăschimbăriiănumelui
Persoana interesată va depune o cerere la serviciu public
comunitar de evidenţă a persoanelor aflat în subordinea consiliului local
al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, unde îşi are domiciliul.
Cererea trebuie să fie motivată (prin unul din cazurile prevăzute
de lege) va fi însoţită de anumite documente, prevăzute de lege.
În termen de 30 de zile de la publicarea în M. Of. a extrasului
din cererea de schimbare a numelui, orice persoană poate face opoziţie
la cererea de schimbare a numelui, în scris şi motivat, care se depune la
aceeaşi primărie.
Competenţa soluţionării cererii aparţine serviciului public
judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 13 din O. G. nr. 41/2003: „Serviciul public
judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, verifică dacă sunt
îndeplinite toate condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă şi după
analizare temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune
motivat, preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului general
al municipiului Bucureşti, emiterea dispoziţiei de admitere sau de
respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de
la primirea cererii”.
Prenumele
După cum am văzut, art. 83 din Codul civil dispune: „Numele
cuprinde numele de familie şi prenumele”.
Prenumele este numele care se dă unui om la naştere şi care
distinge pe fiecare dintre membrii aceleiaşi familii (nume de botez).
A.ăNoţiune
Prenumele (după nume) este acea parte a numelui, care
individualizează persoana fizică, mai ales în raport cu ceilalţi membri ai
familiei din care aceasta face parte, dar şi în raport cu alte persoane ce
au acelaşi nume de familie.
Persoana fizică are asupra prenumelui un drept subiectiv care
are acelaşi conţinut ca şi dreptul subiectiv asupra numelui de familie.
Împreună cu numele de familie al unei persoane, prenumele alcătuieşte
o unitate.
275
B. Caractere juridice
Prenumele are aceleaşi caractere juridice, ca şi numele de
familie, respectiv: opozabilitate erga omnes, inalienabilitate,
imprescriptibilitate, personalitate şi universalitate.
C. Stabilirea prenumelui
Art. 84 alin. (2) din Codul civil reglementează stabilirea
prenumelui: „Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe
baza declaraţiei de naştere”, făcute de persoana care declară naşterea.
Pentru situaţia specială a copilului găsit, născut din părinţi
necunoscuţi, precum şi în situaţia în care copilul este părăsit de către
mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilit în termenul
stabilit de lege, numele de familie şi prenumele „se stabilesc prin
dispoziţia primarului localităţii în a cărei rază a fost găsit copilul ori s-a
constatat abandonul acestuia în condiţiile art. 84 alin. (3) C.civ.
Principiul libertăţii părinţilor în alegerea prenumelui copilului

Art. 8 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 prevede că: „părinţii aleg
numele şi prenumele copilului în condiţiile legii”.
Această libertate are două aspecte:
- în primul rând implică libertatea alegerii cuvântului care va
primi rolul de prenume;
- pe de altă parte, priveşte libertatea alegerii numărului
cuvintelor care vor primi această semnificaţie.
D.ă Limiteleă libertăţiiă părinţiloră înă alegereaă prenumeluiă

copilului
Aceste limite sunt stabilite în principal prin dispoziţiile:
- Art. 84 alin. (2) C.civ. „Este interzisă înregistrarea de către
ofiţerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altor
asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori
interesele copilului, după caz.”
- Art. 8 alin. (3) din Legea nr. 272/2004: „părinţii aleg numele
şi prenumele copilului în condiţiile legii”.
- Art. 18 din Legea nr. 119/1996 prevede că : „numele de
familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit legii”.
- Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996: „ofiţerul de stare
civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din
cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta pentru un nume
corespunzător”.
Libertatea la care facem referire trebuie manifestată în limitele
impuse de principiul general al interesului superior al copilului, care stă
la baza raporturilor dintre părinţi şi copiii lor minori şi care „va prevala
în toate demersurile şi deciziile care privesc copii” (art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 272/2004).
Altfel spus, părinţii au obligaţia de a-i alege un prenume care să
corespundă interesul său superior, prin excluderea cuvintelor „indecente
ori ridicole”.
8.2.1.2.4.ăPseudonimulăşiăporecla
Ca şi numele, pseudonimul individualizează persoana fizică în

societate în general, într-un anumit domeniu de activitate, în special.
276
Pseudonimul se bucură de protecţie potrivit art. 54 din Decretul nr.
31/1954.
În vorbirea obişnuită, porecla înseamnă supranume dat (de
obicei, în bătaie de joc) unei persoane, mai ales în legătură cu o
trăsătură caracteristică a aspectului său exterior sau a activităţii sale.
8.2.1.2.5. Domiciliul
Definiţie
Conform art. 87 din Codul civil „domiciliul persoanei fizice
este acolo unde îşi are principala aşezare”. Aşadar, „domiciliul este acel
atribut de identificare a persoanei fizice este acolo unde ea îşi are
locuinţa statornică principală”. Aşadar, „domiciliul este acel atribut de
identificare a persoanei fizice care o individualizează în spaţiu prin
indicarea unui loc având această semnificaţie juridică”. Acest mod de
identificare spaţială a persoanei este completat prin noţiunea de
reşedinţă, noţiune mai concretă, desemnând locuinţa secundară.
Dintre domeniile dreptului civil, în care se învederează rolul
domiciliului, menţionăm:
- domeniul capacităţii civile, de pildă potrivit art. 3 alin. (2) din
Legea arendării nr. 16/1994: „Arendaşul, persoană fizică, trebuie să fie
cetăţean român cu domiciliul în România, să prezinte garanţiile
solicitate de arendator”;
- domeniul obligaţiilor civile, potrivit art. 1494 C. civ.:
„Obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul creditorului de la
data plăţii. Dacă locul nu este arătat, plata în privinţa lucrurilor certe şi
determinate se va face în locul în care se găsea obiectul obligaţiei în
timpul contractării, în oricare alt caz, plata se face la domiciliul
debitorului”;
- domeniul succesoral, locul deschiderii succesiunii este cel al
ultimului domiciliu al defunctului; de aceasta se leagă o serie de
consecinţe juridice. În acest sens, art. 68 din Legea nr. 36/1995 a
notarilor publici şi activităţi notariale dispune: „Procedura succesorală
notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a
procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în
raza căruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci când are
cunoştinţă că moştenirea cuprinde bunuri imobile.
În cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul

domiciliu în ţară, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul
public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a
avut bunurile cele mai importante ca valoare”.
Caractere juridice
Fiind un drept personal nepatrimonial, dreptul la domiciliu este
însoţit de caracterele juridice ale unui asemenea drept: opozabilitate
erga omnes, inalienabilitate, imprescriptibilitate, personalitate şi
universalitate la care se adaugă caracterele juridice specifice şi anume
stabilitatea, unicitatea, obligativitatea şi inviolabilitatea.
- Stabilitatea desemnează acest caracter juridic specific al
domiciliului prin formula ‚locuinţă statornică”. Prin acest caracter,
domiciliul se deosebeşte faţă de reşedinţa persoanei fizice. Stabilitatea
domiciliului nu reprezintă o piedică în calea schimbării lui în condiţiile
277
legii. Schimbarea domiciliului urmând reguli bine stabilite de legiuitor.
- Unicitatea domiciliului se exprimă în ideea următoare: la un
moment dat, persoana fizică are un singur domiciliu. Dacă o persoană
fizică are mai multe locuinţe statornice, numai una are valoare juridică a
domiciliului şi anume cea principală (statornică) aşa cum dispune art.
87 Codul civil şi art. 25 alin. (2) din O. U. G. nr. 97/2005.
- Obligativitatea domiciliului este caracterul ce decurge din
funcţia social-juridică a domiciliului, de a fi mijloc de individualitate, în
spaţiu, a persoanei, în care este interesat nu numai titularul, dar şi
societatea.
- Inviolabilitatea. Domiciliul constituind teritoriu propriu
persoanei, ferit de imixtiunile terţilor sau ale autorităţilor. Acest caracter
al domiciliului este un drept fundamental al persoanei prevăzut de art.
27 din Constituţie, referindu-se şi la reşedinţă sau la orice spaţiu privat
în care se desfăşoară viaţa intimă a persoanei.
Felurile domiciliului
Înăfuncţieădeămodulădeăstabilireădeăînsăşiăpersoanaăfizicăăînă
cauzăăsauădacăăeste fixat de lege, domiciliul este de trei feluri:
a) domiciliul de drept comun (numit şi „voluntar”);
b) domiciliul legal;
c) domiciliul convenţional (numit impropriu şi „ales”).
Înăfuncţieădeăteritoriulăstatuluiăpeăcareăseăaflă:
a) domiciliul în ţară (România);
b) domiciliul în străinătate.
Dupăăsuccesiuneaălor:
a) vechiul (fostul) domiciliu;
b) domiciliul actual al persoanei fizice.
Dinăpunctulădeăvedereăalăsoţilor:
a)domiciliul conjugal comun (regula);
b) domicilii separate.
Vom analiza pe scurt clasificarea domiciliului în funcţie de

modul de stabilire:
Domiciliul de drept comun sau domiciliul voluntar

Domiciliul este de regulă, voluntar, adică liber ales de persoană
şi rezultă din cumularea unui element material (principalul domiciliu)
cu un element intenţional (voinţa persoanei fizice de a-şi stabili în acel
loc principala reşedinţă), fiind luat ca atare în evidenţa organelor
administrative ale statului şi în care se prezumă că această persoană
poate fi întotdeauna găsită.
Domiciliul de drept comun (voluntar) este domiciliul pe care îl
are persoana fizică cu deplină capacitate de exerciţiu şi care este acolo
unde ea şi-a stabilit în condiţiile legii, locuinţa statornică sau principală.
Practic, la împlinirea vârstei de 18 ani, domiciliul legal al
persoanei fizice se transformă în domiciliul de drept comun dacă
persoana în cauză nu îşi exprimă voinţa în alt mod.
Dovada domiciliului voluntar se face cu cartea de identitate sau,
278
dacă este cazul, prin aceste mijloace legale de probă (actele încheiate în
condiţiile legale, privind titlul locativ; declaraţia scrisă de primire în
spaţiu a găzduitorului etc.).
Domiciliul legal, este cel stabilit de lege unor categorii

determinate de persoane, astfel:
Art. 92 C.civ. „(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit
capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la
părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod
statornic.
(2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la
care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultând pe
părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va
decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are
domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic.
(3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul
minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu
consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi
la o instituţie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre
părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi
domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească, este la
reprezentantul legal.”
Domiciliuăceluiăpusăsubăinterdicţieăjudecătorească
Domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la
reprezentantul legal (art. 92 alin. (4) C.civ.).
Domiciliul copiluluiălipsitădeăocrotireaăpărinţilorăsăi
Domiciliul copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinţilor săi şi supus unor măsuri de protecţie specială, în cazurile
prevăzute de lege, se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat
în plasament (art. 93 C.civ.).
Domiciliulăpersoaneiăpuseăsubăcuratelă
În cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui
care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, în măsura în care acesta
este îndreptăţit să-l reprezinte. (art. 94 C.civ.).
Domiciliul la custode sau curator

Dacă a fost numit un custode sau un curator pentru administrarea
bunurilor succesorale, cei chemaţi la moştenire au domiciliul la custode
sau, după caz, la curator, în măsura în care acesta este îndreptăţit să îi
reprezinte. (art. 95 C.civ.).
Domiciliul profesional
Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul şi la locul
acelei întreprinderi, în tot ceea ce priveşte obligaţiile patrimoniale ce s-
au născut sau urmează a se executa în acel loc. (art. 96 C.civ.).
Domiciliul ales
Părţile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea
279
exercitării drepturilor sau a executării obligaţiilor născute din acel act.
Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris.
(art. 97 C.civ.).
Domiciliul minoruluiăpusăsubătutelă
Art. 137 C.civ. prevede: “(1) Minorul pus sub tutelă are
domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instanţei de tutelă minorul
poate avea şi o reşedinţă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), tutorele poate
încuviinţa ca minorul să aibă o reşedinţă determinată de educarea şi
pregătirea sa profesională. În acest caz, instanţa de tutelă va fi de îndată
încunoştinţată de tutore.”
Locuinţaăfamiliei
Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă,
locuinţa soţului la care se află copii (art. 321 alin (1) C.civ.).
Pe lângă importanţa pe care determinarea domiciliului unei

persoane o are ca element de identificare a acesteia, pentru asigurarea
securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice în general, legea prevede
uneori expres necesitatea acestei determinări (de ex. în cazul plăţii sau
al ofertei de plată) – locul plăţii este acela stabilit de părţi în actul
juridic din care izvorăşte obligaţia sau acela stabilit de lege după cum
urmează:
- când obiectul datorat este un lucru cert, plata (predarea
lucrului) trebuie făcută la locul unde se găsea lucrul la momentul
încheierii contractului;
- în celelalte cazuri, plata se face la domiciliul debitorului;
- în anumite cazuri speciale, legea prevede expres că plata
trebuie făcută la domiciliul creditorului.
Domiciliulă convenţional este acea locuinţă stabilită prin

acordul de voinţă al părţilor actului în vederea executării sale în acel loc
sau pentru soluţionarea litigiului şi comunicarea actelor de procedură.
Art. 19 C. pr. civ.: „părţile pot conveni, prin înscris sau prin
declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie
judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii au competenţa
teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16, cazuri în
care dispoziţiile legale de stabilire a instanţei competente sunt
imperative”.
Art. 93 C. pr. civ.: „în caz de alegere de domiciliu, dacă partea
a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură,
comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei
asemenea arătări la domiciliul părţii”.
Alegerea domiciliului fiind o convenţie, trebuie să
îndeplinească condiţiile şi produce efectele stabilite de lege pentru
actele juridice bilaterale. Nu întotdeauna alegerea domiciliului se
realizează printr-o convenţie. De ex.: în cazul în care cererea de
chemare în judecată este formulată de o persoană care locuieşte în
străinătate, în cererea respectivă va trebui să menţioneze şi domiciliul
ales în România unde urmează a i se face toate comunicările privind
procesul respective (art. 112 pct. 1 C. pr. civ.).
În cadrul unui proces, dacă părţile sunt persoane fizice, cererea
280
de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele, domiciliul sau
reşedinţa acestora.
Textul pune pe acelaşi plan, domiciliul cu reşedinţa părţilor,
deoarece aici interesează locul unde partea locuieşte efectiv, pentru a-i
putea fi făcute toate comunicările în legătură cu procesul.
Domiciliul indicat în cerere poate fi cel real sau un domiciliu
ales pentru comunicarea actelor de procedură.
8.2.1.2.6.ăReşedinţa
Noţiune
Potrivit art. 88 C.civ. „Reşedinţa persoanei fizice este în locul
unde îşi are locuinţa secundară.”
Reşedinţa este denumirea dată aceleia dintre locuinţele unei
persoane, care are caracter vremelnic şi nu îndeplineşte cerinţele legale
necesare pentru a putea fi considerate drept domiciliu al acesteia.
Potrivit art. 29 din O. U . G. nr. 97/2005 privind evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români:
„Reşedinţa este adresa la care persoana fizică locuieşte temporar mai
mult de 15 zile, alta decât cea de domiciliu”.
Caractere specifice
Coroborând prevederile art. 29 cu cele ale art. 25 alin. (3) din
O. U. G. nr. 37/2005: „Cetăţenii români nu pot avea, în acelaşi timp,
decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă”, rezultă că
reşedinţa are următoarele caractere specifice: unicitatea, vremelnicia şi
caracterul facultativ, la care se adaugă caractere generale ale reşedinţei
(drept nepatrimonial): opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea,
imprescriptibilitatea, personalitatea şi universalitatea.
Importanţă
În viaţa juridică a persoanei, reşedinţa are un rol mai redus
decât domiciliul. Printre activităţile producătoare de efecte juridice,
expres prevăzute de lege, care pot fi efectuate nu numai la domiciliul, ci
şi la reşedinţa persoanei figurează:
- posibilitatea comunicării unei citaţii şi la o anumită reşedinţă
a persoanei în cauză;
- posibilitatea încheierii căsătoriei şi în faţa delegatului de stare
civilă competent în unitatea administrativ teritorială, în cuprinsul căreia
se află reşedinţa oricăruia dintre viitorii soţi;
- cererea de chemare în judecată va cuprinde printre altele:
„numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor”.
Stabilirea, schimbarea şi dovada reşedinţei

Potrivit art. 25 alin. (2) O. U. G. nr. 97/2005: „cetăţenii români
au dreptul să-şi stabilească sau să-şi schimbe, în mod liber domiciliul
ori reşedinţa cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege”, ceea ce
înseamnă că principiul care se aplică este acela al libertăţii stabilirii,
respectiv schimbării reşedinţei după cum cer interesele persoanei fizice.
Conform art. 30 din O. U. G. nr. 97/2005, persoana care
locuieşte temporar, în mod neîntrerupt, mai mult de 15 zile la o altă
adresă decât cea de domiciliu este obligată să solicite serviciului public
de evidenţă a persoanelor înscrierea, în cartea de identitate şi în
281
documentele de evidenţă, a menţiunii de stabilire a reşedinţei.
Excepţiile de la această regulă sunt prevăzute de art. 31 alin. (1) după
cum urmează:
a) persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de
domiciliu, în interesul serviciului sau în scop turistic;
b) persoana internată într-o unitate sanitară/medicală nu este
obligată să formuleze cererea pentru stabilirea reşedinţei.
Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este
cunoscut. În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că
domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte,
la locul unde acea persoană se găseşte.
Dovada reşedinţei se face prin menţiunea înscrisă în cartea de
identitate, prin eticheta autocolantă aplicată potrivit H. G. nr. 839/2006
sau O. U. nr. 97-2005.
8.2.1.2.7. Stareaăcivilă
Definiţie
Art. 98 C.civ. defineşte starea civilă ca fiind dreptul persoanei
de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict
personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă.
Starea civilă este un mijloc juridic de identificare a persoanei
fizice al cărui specific constă în faptul că individualizarea se realizează
prin indicarea calităţilor personale care au o asemenea semnificaţie,
cum ar fi: născut din căsătorie, născut în afara căsătoriei, adoptat,
căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu
cineva, bărbat sau femeie, minor, major.
Starea civilă este o sumă de calităţi personale prin care
individul poate fi determinat ca persoană fizică. Ea implică facultatea
persoanei de a pretinde să fie individualizată ca atare de către alţii,
aceasta putând apela la nevoie la forţa de constrângere statală.
Starea civilă este privită şi ca aspect al statutului unei persoane,
care înglobează calităţile şi atributele pe care aceasta le dobândeşte în
cadrul raporturilor sale de familie, fiind determinate de apartenenţa sa la
o anumită comunitate familială. Dintre aceste calităţi şi atribute fac
parte: calitatea de copil (din căsătorie, din afara căsătoriei, din adopţie),
calitatea de soţ, de divorţat sau de celibatar. Aceste calităţi şi atribute se
dobândesc fie ca urmare a producerii unor fapte juridice (de ex.
naşterea), fie ca urmare a unor acte juridice (de ex. căsătoria, adopţia,
recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, declararea judecătorească
a morţii etc.) care fixează poziţia persoanei în cauză în raporturile ei cu
ceilalţi membri ai unei comunităţi familiale.
Delimitareaăstăriiăcivileădeăfolosinţaăstăriiăcivile
Deşi distincte, aceste două noţiuni sunt în strânsă legătură,
starea civilă având în vede statica, iar folosinţa stării civile dinamica
atributului de identificare a persoanei fizice – starea sa civilă.
Folosinţa stării civile ori posesia de stat rezultă din întrunirea
cumulativă a trei elemente: nomen, tractatus şi fama.
Nomen înseamnă individualizarea prin purtarea numelui ce
corespunde stării civile pretinse de o persoană fizică.
Tractatus constă în tratarea, considerarea de către cei apropiaţi,
ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită.
282
Fama înseamnă recunoaşterea, în familie şi societate ca fiind
persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se prevalează.
 prezumă că ea corespunde realităţii (e o prezumţie simplă,

Efectele posesiei de stat sunt:
care poate fi combătută ori chiar completată);

 unită cu actul de naştere concordant, creează prezumţia
irefragabilă de existenţă a acelei stări civile.
Acţiunileădeăstareăcivilă
Acţiunile de stare civilă sunt acele acţiuni care au ca obiect
elemente ale stării civile a persoanei fizice.
Acţiunile de stare civilă se clasifică după obiectul ori finalitatea
lor, în:
- acţiuni în reclamaţie de stat (de statut);
- acţiuni în contestaţie de stat;
- acţiuni în modificare de stat.
A.ăAcţiuneaăînăreclamaţieădeăstat este acea acţiuni prin care se

urmăreşte obţinerea altei stări civile decât cea de la data intentării
acţiunii. În această categorie intră:
- acţiunea în stabilirea maternităţii (art. 422 C. civ.);
- acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei
(art. 425 C. civ.).
Acţiunea în stabilirea maternităţii

Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. Civ., filiaţia faţă de mamă
rezultă din faptul naşterii. Împrejurarea că maternitatea are la bază
faptul naşterii, uşor de dovedit, face ca stabilirea ei să nu ridice
probleme, aşa cum se întâmplă în cazul stabilirii paternităţii.
Acţiunea în stabilirea maternităţii poate fi introdusă de persoana
interesată potrivit art. 422 C. civ. numai în următoarele cazuri:
a) când, din orice împrejurări dovada filiaţiei faţă de mamă nu
se poate face prin certificatul constatator al naşterii. Se poate introduce
acţiune numai atunci când nu este vorba de reconstituirea sau
întocmirea ulterioară a actului de naştere, ori nu sunt îndeplinite
condiţiile pentru o declaraţie de naştere tardivă;
b) când se contestă realitatea celor cuprinse în certificat. Este
vorba de acele situaţii în care există neconcordanţe între certificatul de
naştere al copilului şi folosirea stării civile a acestuia.
Acţiunea aparţine numai copilului deoarece are un caracter
strict personal şi nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
Acţiunea se introduce împotriva pretinsei mame sau împotriva
moştenitorilor acesteia. Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care
s-a admis, acţiunea, are caracter declarativ, raportul de filiaţie
stabilindu-se din momentul naşterii copilului.
Ea este opozabilă erga omnes. Pe baza ei se face menţiune pe
marginea actului de naştere al persoanei respective.
Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului dinafara căsătoriei,

reprezintă un mijloc juridic prin care se determină filiaţia unui copil din
afara căsătoriei faţă de tatăl său, constând fie în recunoaşterea copilului
de către tată, fie într-o hotărâre judecătorească.
Stabilirea paternităţii prin recunoaştere poate fi făcută numai
283
dacă copilul este şi conceput şi născut înafara căsătoriei (deoarece în
caz contrar paternitatea copilului se stabileşte pe baza prezumţiilor
legale de paternitate, ca o paternitate din căsătorie, caz în care
recunoaşterea tatălui – soţul sau fostul soţ al mamei – nu este necesară,
iar recunoaşterea oricărui bărbat ar fi nulă). Poate fi recunoscut şi
copilul decedat, indiferent dacă a lăsat (cas în care posibilitatea
recunoaşterii este prevăzută şi în lege sau nu a lăsat descendenţi fireşti).
Stabilirea paternităţii prin hotărâre judecătorească se poate
obţine prin intentarea unei acţiuni în stabilirea paternităţii.
Această acţiune aparţine copilului şi se porneşte în numele său
de către mamă sau – dacă e cazul – de către tutore.
După împlinirea vârstei de 14 ani copilul o poate promova
singur.
B.ăAcţiuneaăînăcontestaţieădeăstat este acea acţiune prin care

se urmăreşte înlocuirea unei stări civile, pretinse nereale, cu alta pretins
reală, adevărată. Sunt astfel de acţiuni:
 acţiunea în tăgada paternităţii copilului din căsătorie;
 acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate şi
 acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie;

paternitate;
 acţiunea în anularea căsătoriei (art. 19-24 C. fam.), adopţiei

(art. 56-60 din Legea nr. 273/2004) şi recunoaşterii de filiaţie.
Acţiunea în tăgada paternităţii este mijlocul de drept personal

prin care se urmăreşte tăgăduirea paternităţii. Poate fi pornită de soţul
mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil.
Acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate reprezintă

modalitatea legală de înlăturare a maternităţii ca legătură juridică – în
situaţia în care aceasta, indiferent de modul în care a fost stabilită, nu
corespunde realităţii. Legea distinge două ipoteze de contestarea
maternităţii, deosebite între ele prin regimul juridic la care sunt supuse:
1) Contestarea maternităţii stabilite prin recunoaştere poate fi făcută
prin acţiune în justiţie de către orice persoană interesată (copilul, femeia
în cauză, moştenitorii celui recunoscut etc.), precum şi de către
procuror, în toate cazurile în care recunoaşterea nu corespunde
adevărului. Acţiunea este imprescriptibilă şi poate fi dovedită prin orice
mijloc de probă. 2) Contestarea maternităţii stabilite prin certificatul de
naştere, care poate fi făcută atât printr-o acţiune în justiţie prin care se
urmăreşte şi stabilirea adevăratei maternităţi (situaţiei în care acţiunea
poate fi promovată numai de către copil, personal sau prin
reprezentare), cât şi printr-o acţiune distinctă având drept scop numai
înlăturarea maternităţii rezultate din certificatul de naştere (situaţie în
care acţiunea poate fi intentată de către orice persoană interesată,
precum şi de procuror).
Admisibilitatea acestei acţiuni este condiţionată de împrejurarea
că persoana în cauză are folosinţa unei alte stări civile decât aceea care
rezultă din certificatul de naştere. Acţiunea în contestarea maternităţii
este imprescriptibilă şi poate fi dovedită prin orice mijloc legal de
probă.
Acţiunea în contestarea paternităţii reprezintă negarea
284
paternităţii unui copil pe motiv că, în cazul dat, nu sunt îndeplinite
condiţiile necesare pentru existenţa vreuneia dintre prezumţiile legale
de paternitate, sau pe motiv că recunoaşterea făcută de către tată nu
corespunde realităţii. Pentru a produce efecte, contestarea paternităţii
trebuie făcută printr-o acţiune care are două variante: 1) Acţiunea în
contestarea paternităţii copilului aparent din căsătorie, folosită atunci
când paternitatea unui copil se atribuie bărbatului cu toate că nu a fost
niciodată căsătorit cu mama copilului sau când, deşi a fost sau este
căsătorit cu mama – nu sunt îndeplinite cerinţele care ar face ca
împotriva lui să subsiste vreuna dintre prezumţiile legale de paternitate.
În cazul admiterii acţiunii, copilul pierde calitatea de copil din căsătorie.
Dacă naşterea a fost declarată la serviciul de stare civilă de către
bărbatul în cauză (fapt care are valoarea unei recunoaşteri de
paternitate), copilul va păstra în continuare calitatea de copil din afara
căsătoriei al acestuia. 2) Acţiunea în contestarea paternităţii copilului
din afara căsătoriei, utilizată exclusiv în situaţia în care stabilirea
paternităţii copilului din afara căsătoriei. S-a făcut prin recunoaşterea
lui de către tată. Ambele acţiuni sunt imprescriptibile şi pot fi intentate
de către orice persoană care ar putea justifica un interes în această
privinţă (bărbatul în cauză, mama copilului, copilul, comoştenitorii
copilului etc.).
Acţiunea în anularea căsătoriei urmăreşte desfiinţarea căsătoriei

(de regulă, cu efect retroactiv, de la data încheierii) în cazul în care a
fost încheiată prin încălcarea dispoziţiilor legale. Datorită importanţei
deosebite a căsătoriei şi a gravităţii urmărilor desfiinţării ei, dispoziţiile
legale privitoare la nulitatea căsătoriei derogă de la dreptul comun.
După modul în care sunt reglementate nulităţile căsătoriei pot fi exprese
(prevăzute ca atare de lege) şi virtuale (neprevăzute expres de lege, dar
rezultând neîndoielnic din conţinutul şi finalitatea acesteia). Majoritatea
cazurilor de nulitatea căsătoriei sunt exprese.
Nulitatea absolută a căsătoriei poate avea drept cauze:
 Neîmplinirea vârstei matrimoniale de către oricare dintre
soţi, dacă: a) soţul care nu avea vârsta matrimonială a împlinit-o între
timp; b) soţia a dat naştere unui copil sau a rămas însărcinată.
 Bigamia, dacă soţul unei persoane declarată moartă s-a
recăsătorit, iar, apoi, hotărârea judecătorească de declarare a morţii
prezumate a fost anulată, persoana recăsătorită nu va fi considerată în
stare de bigamie şi noua sa căsătorie va rămâne valabilă, prima
căsătorie fiind considerată desfăcută pe data încheierii celei noi.
 Existenţa între soţi a unor raporturi de rudenie în prezenţa
cărora legea interzice căsătoria.
 Încheierea căsătoriei în situaţia în care unul dintre soţi nu s-
a aflat în deplinătatea facultăţilor mintale.
 Încheierea căsătoriei fără consimţământul unuia sau a
ambilor soţi.
 Încheierea căsătoriei în lipsa delegatului de stare civilă, sau
de către un delegat necompetent. Dacă însă acesta a exercitat în mod
public atribuţii de delegat de stare civilă, căsătoria rămâne valabil
încheiată.
 Încheierea fictivă a căsătoriei (nulitate virtuală). Această
nulitate se acoperă, căsătoria rămânând valabilă, dacă între soţi s-au
stabilit totuşi raporturi de familie normale.
285
 Inexistenţa diferenţei de sex între soţi (nulitate virtuală).
Nulitatea relativă a căsătoriei (anulabilitatea căsătoriei) poate
avea drept cauză: vicierea consimţământului unuia dintre soţi prin
eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie (dol)
sau prin violenţă. Nulitatea relativă a căsătoriei poate fi invocată numai
de către soţul al cărui consimţământ a fost viciat şi numai în termen de
şase luni de la descoperirea erorii sau a vicleniei ori de la încetarea
violenţei.
C.ăAcţiuneaăînămodificareădeăstat este acea acţiune prin care

se urmăreşte o schimbare, pentru viitor, în starea civilă a persoanei, cea
anterioară fiind contestată. Sunt asemenea acţiuni cea de divorţ (art.
373-381 C. Civ.), desfacerea adopţiei etc.
Art. 373 C.civ. prevede motivele de divorţ: „Divorţul poate
avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre
soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile
dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este
posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a
durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face
imposibilă continuarea căsătoriei.”
Divorţulăprinăacordulăsoţilorăpeăcaleăjudiciară
Potrivit art. 374 C.civ. „(1) Divorţul prin acordul soţilor poate fi
pronunţat indiferent de data încheierii căsătoriei şi indiferent dacă există
sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie..
(2) Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul
dintre soţi este pus sub interdicţie.
(3) Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului
liber şi neviciat al fiecărui soţ.”
Divorţulăprinăacordulăsoţilorăpeăcaleăadministrativăăsauăprină
procedurăănotarială
Art. 375 C.civ. prevede: „(1) Dacă soţii sunt de acord cu
divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul
de stare civilă sau notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei
locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin
acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.”
(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul
public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptaşi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor
referitoare la numele de familie pe care îl poartă după divorţ,
exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea
locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor
personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi
stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare,
învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă soţii nu se înţeleg
asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ sau cu privire
la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau stabilirea locuinţei
copiilor, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o
286
dispoziţie de respingere a cererii de divorţ ţi îndrumă soţii să se
adreseze instanţei de judecată.
Divorţulă dină culpăă se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte

culpa unui dintre soţi sau culpa ambilor soţi în destrămarea căsătoriei
(art. 379 C.civ.).
Înregistrărileădeăstareăcivilă
A.ăNoţiune
Înregistrările de stare civilă sunt operaţiunile juridice de
consemnare, în registrele de stare civilă a actelor (căsătoria, divorţul,
adopţia etc.) şi faptelor de stare civilă (naşterea, decesul etc.), precum şi
a altor elemente prevăzute de lege, operaţii efectuate, în condiţiile legii,
de către organele cu atribuţii de stare civilă.
Art. 99 alin (2) C.civ. prevede: „Actele de stare civilă sunt
înscrisuri autentice şi fac dovada până la înscrierea în fals, pentru ceea
ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă şi, până
la proba contrară, pentru celelalte menţiuni.”
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 119/1996: „actele de
stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea,
căsătoria sau decesul unei persoane”.
B.ăClasificareaăactelorădeăstareăcivilă
Din conţinutul textului de lege prezentat rezultă că există trei
feluri de acte de stare civilă de bază:
a) actul de naştere;
b) actul de căsătorie;
c) actul de deces.
Aceste acte au un caracter oficial şi autentic. În consecinţă ele
fac dovada deplină cu privire la datele pe care le cuprind, neputând fi
combătute prin alte mijloace legale de dovadă. Pe baza actului de stare
civilă înregistrat în registrul de stare civilă, persoanei îndreptăţite i se
eliberează certificatul de stare civilă corespunzător.
Pe de altă parte rectificarea sau anularea actelor de stare civilă
poate fi făcută numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege (de
ex. stabilirea filiaţiei faţă de mamă prin recunoaştere sau acţiune în
justiţie, stabilirea filiaţiei faţă de tată, încuviinţarea sau desfacerea
adopţiei, în cazul divorţului, schimbării numelui pe cale administrativă
etc.).
C.ăClasificareaăînregistrărilorădeăstareăcivilă
Analizând modalităţile de întocmire, rectificare sau anulare a
actelor de stare civilă, constatăm că înregistrările de stare civilă sunt de
două categorii:
a) înregistrări efectuate cu ocazia întocmirii actelor de stare
civilă de bază (în cazul naşterii, căsătoriei şi decesului);
b) înregistrări efectuate cu ocazia rectificării sau anulării
actelor de stare civilă în condiţiile prevăzute de lege (înscrieri de
menţiuni marginale).
287
D.ăMenţiuniăcuăprivireălaămodificărileăinterveniteăînăstareaă
civilăăaăpersoanei
Art. 44 din acelaşi act normativ prevede că: „În actele de
naştere şi atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se
întocmesc menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă
a persoanei”, în următoarele cazuri:
 stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre
judecătorească irevocabile;
 încuviinţarea purtării numelui;
 contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii,
căsătoriei, desfacere, încetarea sau anularea acesteia;
 adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei;
 pierderea sau dobândirea cetăţeniei române;
 schimbarea numelui;
 deces;
 rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă
ori a menţiunilor înscrise pe ele.
Organizareaăînregistrărilorădeăstareăcivilă
A.ăCompetenţa în materia înregistrărilor de stare civilă revine
următoarelor organe:
- consiliile judeţene şi autorităţile administraţiei publice locale
ale municipiului, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi
comunelor prin ofiţerii de stare civilă;
- primăriile locului de coborâre sau debarcare pentru naşterea
ori decesul care are loc în tren, pe o navă ori aeronavă, în timpul unei
călătorii în interiorul ţării;
- comandantul navei, în cazul în care naşterea, căsătoria sau
decesul are loc pe o navă în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării.
- comandantul aeronavei, în cazul în care naşterea sau decesul
survenit în timpul în care aeronava se afla într-o călătorie în afara
graniţelor ţării;
- reprezentanţii diplomatici sau consulari ai României, care au
competenţa să efectueze înregistrări de stare civilă privitoare la cetăţenii
români aflaţi în străinătate, precum şi în legătură cu apatrizii.
Organizarea înregistrărilor de stare civilă presupune două

activităţi efectuate de organele competente şi anume:
a) ţin registrele de stare civilă;
b) întocmesc înregistrările de stare civilă.
Potrivit art. 2 din Metodologia nr. 1/1997, competenţa ofiţerului
de stare civilă este materială şi teritorială.
Organele competente menţionate mai sus îşi exercită atribuţiile
numai în limita unităţii administrativ-teritoriale, determinată de lege, ori
a spaţiului geografic în care reprezintă misiunea în străinătate, a navei,
ori a aeronavei aflate în afara apelor teritoriale şi respectiv, a spaţiului
aerian al României, în cazul comandanţilor de nave şi aeronave.
B.ăRegulileăînregistrărilorădeăstareăcivilă
În temeiul prevederilor Legii nr. 119/1996, pentru înregistrările
de stare civilă urmează a fi respectate două categorii de reguli şi anume:
generale şi speciale.
288
Regulile generale sunt următoarele:
 înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea
menţiunilor se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la
aceasta, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea
 actele de stare civilă întocmite de o persoană care a

nr. 119/1996;
executat în public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea

legii, sunt valabile chiar dacă acea persoană nu avea acea calitate (art. 7
 în cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să

din Legea nr. 119/1996);
întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale,

persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia
domiciliază (art. 10, Legea nr. 119/1996);
 înregistrările se fac în limba română, folosindu-se alfabetul
 anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor

latin (art. 5 alin. 3, Legea 119/1996);
de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în

temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile (art. 55-57¹, Legea
119/1996). Sesizarea instanţei se face de către persoana interesată sau
de către autoritatea administraţiei publice locale, de către consiliul
judeţean sau de către parchet. Cererea este soluţionată de judecătoria în
a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, în baza
cercetărilor efectuate de poliţie şi a concluziilor procurorului;
 pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se
eliberează numai celui îndreptăţit sau reprezentanţilor legali ai acestora
un certificat original constatator (art. 11, Legea 119/1996), iar
duplicatele certificatelor se eliberează numai în condiţiile legii;
 nimeni nu poate reţine certificatele de stare civilă ale altei
persoane, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (art. 12, alin. 1, Legea
 este interzis să se facă menţiuni, ştersături, răzuiri,

nr. 119/1996);
prescurtări şi adăugiri, pe certificatele originale sau pe duplicate cu

excepţia cazurilor expres prevăzute de lege (art. 6 alin. 4 Legea

119/1996).
Regulile speciale există în Legea nr. 119/1996 şi Metodologia

nr. 1/1997 pentru înregistrările privind:
 naşterea (art. 17-25 din lege şi art. 28-37; art. 58-60 din
 recunoaştere ori hotărâre judecătorească de stabilire a

Metodologie);
filiaţiei (art. 45 din lege şi art. 75-77 din Metodologie);

 adopţie (art. 26 din lege şi art. 79-82 din Metodologie);
 anulare şi desfacere a adopţiei (art. 47 din lege şi art. 83 din
 căsătorie (art. 27-33 din lege şi art. 38-46 din Metodologie);

Metodologie);
 divorţ, anulare şi încetare a căsătoriei (art. 48 din lege şi art.
 schimbarea numelui pe cale administrativă (art. 49 din lege

84-86 din Metodologie);
şi art. 87-94 din Metodologie);

 deces (art. 34-41 din lege şi art. 47-57 şi art. 58-60 din
 acte de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în

Metodologie);
străinătate (art. 42 din Lege şi art. 61-64 din Metodologie);
289
 acte de stare civilă în caz de mobilizare, război sau
participare la misiuni de menţinere a păcii ori în scop umanitar (art. 8
alin. 7 din lege şi art. 113-117 din Metodologie).
Acteleădeăstareăcivilă
A.ăNoţiuneăşiănatură juridică
Actele de stare civilă sunt acte juridice întocmite sau înscrise,
potrivit legii, în registrele de stare civilă, în scopul de a servi la
consemnarea şi dovedirea stării civile (sau a modificărilor intervenite în
starea civilă) a unei persoane.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/1996: „Actele de stare civilă
sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau
decesul unei persoane. Acestea se îndeplinesc în interesul statului şi al
persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului, structurii populaţiei, a
situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor”.
Termenul act are două înţelesuri: cel de negotium iuris
(negotium) şi cel de instrumentum probationis (instrumentum) pe care
le întâlnim şi în cazul actelor de stare civilă.
Prin act de stare civilă în înţelesul de negotium înţelegem
manifestarea de voinţă intervenită în scopul de a produce efecte
juridice, adică însăşi operaţia juridică încheiată precum recunoaşterea
de filiaţie, adopţia, căsătoria, iar în sens de instrumentum avem în
vedere înscrisul constatator al manifestării de voinţă, respectiv actele
din registrele de stare civilă (certificatul de naştere, certificatul de
căsătorie, certificatul de deces precum şi duplicatele acestor certificate
eliberate în condiţiile legii).
Natura juridică a actului de stare civilă este precizată în art. 1
din Legea nr. 119/1996 în care se prevede că: „actele de stare civilă sunt
înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau
decesul unei persoane”.
Având în vedere că actul autentic este acel act care s-a făcut cu
solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public care are drept de a
funcţiona în locul unde actul s-a făcut rezultă că actele de stare civilă
reprezintă o specie de acte autentice.
Reconstituireaă şiă întocmireaă ulterioarăă aă acteloră deă stareă

civilă
A.ăReconstituireaăactelorădeăstareăcivilă
Potrivit art. 52 din Legea nr. 119/1996: „reconstituirea actelor
de stare civilă se poate face, la cerere, dacă:
a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în
totalitate sau în parte;
b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate
fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.”
B.ăÎntocmireaăulterioarăăaăactelorădeăstareăcivilă
Potrivit art. 53 din Legea nr. 119/1996: „întocmirea ulterioară a
actelor de stare civilă se poate cere în următoarele cazuri:
a) întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi
au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;
290
b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat
consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.”
Procedura reconstituirii sau întocmirii ulterioare a actelor de
stare civilă este administrativă, fiind reglementată de art. 54-55 din
Lege şi art. 97-100 din Metodologia pentru aplicarea unitară a
dispoziţiilor Legii nr. 119/1996.
Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a actelor de
stare civilă se depune la primăria competentă să întocmească actul.
Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile prin dispoziţia
primarului, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la
emitere. Dacă cererea este respinsă, solicitantul poate contesta
dispoziţia de respingere, solicitantul poate contesta dispoziţia de
respingere a cererii la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială
îşi are sediul primăria.
Anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor

deăstareăcivilăăşiăaămenţiunilor de pe acestea
Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi

a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei
hotărâri judecătoreşti definitive.
Anularea este sancţiunea civilă constând în desfiinţarea

retroactivă, prin hotărâre judecătorească a unui act juridic lovit de
nulitate relativă. Are drept la acţiunea în anulare numai partea ocrotită
prin dispoziţia legală încălcată la încheierea actelor de stare civilă şi a
menţiunilor înscrise pe marginea acestora.
Potrivit art. 103 alin. (3) din Metodologie, anularea
(desfiinţarea) se poate cere dacă:
a) actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru
necorespunzător;
b) actul nu trebuia întocmit la primăria respectivă;
c) faptul sau actul de stare civilă nu există;
d) nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de
stare civilă;
e) menţiunea a fost înscrisă pe un alt act de stare civilă;
f) menţiunea a fost operată cu un text greşit.
Modificarea actelor de stare civilă, potrivit art. 105 din

Metodologie reprezintă înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul
civil al titularului.
Situaţiile privind modificarea sunt următoarele:
a) înscrierea recunoaşterii sau stabilirii ulterioare a filiaţiei;
b) înscrierea adopţiei, a anulării sau desfacerii acesteia;
c) înscrierea divorţului, anulării sau desfacerii căsătoriei;
d) înscrierea schimbării pe cale administrativă a numelui de
familie şi/sau a prenumelui;
e) înscrierea acordării sau pierderii cetăţeniei române.
Rectificarea sau completarea actelor de stare civilă reprezintă

îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare
civilă ori de punere de acord a datelor cuprinse în ele (art. 104 alin. 1
din Metodologie).
291
Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă se aplică în
cazuri precum:
a) neconcordanţa dintre cele două exemplare ale registrelor de
stare civilă;
b) înregistrarea la rubrica „numele tatălui” din actul de naştere
a unui alt nume decât cel care trebuia trecut.
Completarea se referă la întregirea actului de stare civilă cu

menţiunile omise, dacă din diferite motive, unele rubrici au rămas
libere, deşi trebuiau completate.
Este important de reţinut că rectificarea sau completarea nu
urmăresc să aducă niciun fel de modificare sau atingere stării civile.
Proceduraădeăanulareă(desfiinţare)ămodificare,ărectificareăşiă
completareăaăactelorădeăstareăcivilăăşiăaămenţiunilorădeăpeăacestea
Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 119/1996, anularea,
modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă şi a
menţiunilor de pe acestea se pot face numai pe baza unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile.
Sesizarea instanţei judecătoreşti poate fi făcută de orice
persoană interesată, de autoritatea administraţiei publice locale (primar),
de consiliul judeţean sau de procuror. Instanţa competentă este
judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul, sau după caz,
sediul solicitantului. Dacă petentul este cetăţean străin sau cetăţean
român cu domiciliul în străinătate, competentă este judecătoria
Sectorului 1, Bucureşti.
Cererea se judecă în baza cercetărilor efectuate de poliţie, iar
concluziile procurorului sunt obligatorii.
Potrivit art. 282 C. proc. civ., hotărârile referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă sunt supuse recursului. Aceste
hotărâri sunt opozabile terţilor, care însă vor putea face dovada
contrară.
Opozabilitatea erga omnes a efectelor hotărârilor judecătoreşti
pronunţate în această materie decurge din caracterul indivizibil al stării
civile.
În cazul unei rectificări, dacă eroarea priveşte certificatul de
stare civilă (instrumentum), îndreptarea se realizează de organul care a
efectuat corect înregistrarea de stare civilă, fără a mai fi necesară
procedura judiciară.
De asemenea art. 101 alin. (2) din Metodologie exceptează de
la procedura judiciară recunoaşterea voluntară a unui copil născut în
afara căsătoriei, când modificarea actului de stare civilă se face pe cale
administrativă, nefiind nevoie de o hotărâre judecătorească.
Dovadaăstăriiăcivile
A.ăRegulaădovediriiăstăriiăcivileăprinăacteleădeăstareăcivilă
Art. 99 alin (1) C.civ. prevede: „Starea civilă se dovedeşte prin
actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele
de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe
baza acestora.”
Prin înregistrările de stare civilă se probează actele şi faptele de
292
stare civilă.
În temeiul art. 99 alin (2) Codul civil din Legea 119/1996,
constatările personale ale ofiţerului de stare civilă din actele de stare
civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărârea
judecătorească irevocabilă, iar pentru celelalte înscrieri până la proba
contrară.
B.ă Excepţiaă dovediriiă stăriiă civileă prină alteă mijloaceă deă

probă
Această excepţie este reglementată de art. 103 din Codul civil
care stipulează că: „Starea civilă se poate dovedi înaintea instanţei
judecătoreşti, prin orice mijloc de probă admis de lege dacă:
a) nu au existat registre de stare civilă;
b) registrul de stare civilă s-a pierdut ori este distrus, în tot sau în
parte;
c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare
civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă;
d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz,
refuzată.
În concluzie starea civilă se poate dovedi cu alte mijloace de
probă (decât actele şi certificatele de stare civilă), în cazurile în care se
pune problema reconstituirii ori întocmirii ulterioare a actelor de stare
civilă, în condiţiile legii.
Concepte precum: cetăţenia, numele de familie, prenumele, pseudonimul şi porecla, domiciliul,
reşedinţa, starea civilă; Domiciliul de drept comun, domiciliul voluntar, domiciliul legal, domiciliul
minorului pus sub tutelă., domiciliul persoanei puse sub curatelă, puse sub interdicţie judecătorească;
Locuinţa familiei.
Întrebăriădeăcontrolăşiătemeădeădezbatere
1. Cum este definită cetăţenia?
2. Cum este stabilit numele de familie al copilului din afara căsătoriei?
3. Cum este stabilit numele de familie al copilului găsit, cu părinţi necunoscuţi?
4. Cum este definit prenumele?
5. Cum se stabileşte prenumele?
6. Care sunt limitele libertăţii părinţilor în alegerea prenumelui copilului?
7. Cum este definit domiciliul?
8. Unde este domiciliul cel pus sub interdicţie judecătorească?
9. Unde are domiciliul persoana pusă sub curatelă?
293
10. Cine are un domiciliu profesional?
11. Unde are domiciliul minorul pus sub tutelă?
12. Ce se înţelege prin locuinţa familiei?
13. Ce este reşedinţa?
14. Cum este definită starea civilă?
15. Care sunt actele de stare civilă?
16. Cu ce este dovedită starea civilă?
17. Care este natura juridică a actului de stare civilă?
18. Ce se înţelege prin act de stare civilă în sens de negatium?
19. Ce se înţelege prin act de stare civilă în sens de instrumentum?
20. Cine are competenţa în materia înregistrărilor de stare civilă, în cazul în care naşterea,
căsătoria sau decesul are loc pe o navă în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării?
21. Cine poate pronunţa divorţul din culpă?
22. Divorţul prin acordul părţilor poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie?
23. Cât trebuie să dureze separarea de fapt pentru a constitui motiv de divorţ la cererea unuia
dintre soţi?
24. Viitorii soţi pot conveni cu privire la numele de familie?
25. Cum sunt clasificate acţiunile de stare civilă?
1. Stare civilă este dreptul persoanei fiice de a se individualiza în familie şi societate, prin
calităţile care decurg din actele şi faptele de stare civilă.
2. Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află
copiii.
294
1. Numele cuprinde:
a) numele de familie şi prenumele;
b) numele de familie, prenumele şi porecla;
c) numele de familie, prenumele şi pseudonimul.
A) b+c;
B) a;
C) a+b.
2. Numele de familie al copilului se stabileşte în ipotezele:

a) copilului din căsătorie;
b) copilului din afara căsătoriei;
c) copilului găsit născut din părinţi necunoscuţi.
A) a+b;
B) a+c;
C) a+b+c.
Codul civil.
O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor
persoanelor fizice.
O.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor
români.
H.G. nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate.
295
OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN MIJLOACE DE DREPT CIVIL
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăConsideraţiiăgenerale
9.2.1.1. Protecţia specială a copilului reglementată de Legea nr. 272/2004
9.2.1.2. Autoritatea părintească
9.2.1.2.1. Noţiune
9.2.1.2.2. Începutul autorităţii părinteşti
9.2.1.2.3. Natura juridică
9.2.1.2.4. Principiile autorităţii părinteşti
9.2.1.2.5. Conţinutul autorităţii părinteşti
9.2.1.2.6. Exercitarea autorităţii părinteşti
9.2.1.2.7. Încetarea autorităţii părinteşti
Secţiuneaăaă2a.ăTutela copilului
9.2.2.1. Noţiune, caractere şi principii
9.2.2.1.1. Noţiune şi reglementare
9.2.2.1.2. Caractere juridice
9.2.2.2. Principiile tutelei copilului
9.2.2.3. Cazurile de instituire a tutelei
9.2.2.4. Tutorele
9.2.2.4.1. Persoana care poate fi numită tutore
9.2.2.4.2. Persoanele care nu pot fi numite tutore
9.2.2.4.3. Desemnarea tutorelui de către părinte
9.2.2.4.4. Numirea tutorelui de către instanţa de tutelă
9.2.2.4.5. Consiliul de familie
9.2.2.4.6. Exercitarea tutelei în interesul minorului
9.2.2.5. Conţinutul ocrotirii copilului prin tutelă
9.2.2.5.1. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului
9.2.2.5.2. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile copilului
9.2.2.5.3. Încuviinţarea prealabilă a actelor civile de către tutorele copilului între
14-18 ani
9.2.2.6. Încetarea tutelei copilului
9.2.2.7. Cazurile de înlocuire a tutorelui
9.2.2.8. Răspunderea tutorelui copilului
Secţiuneaăaă3-a. Curatela copilului
9.2.3.1. Definiţie
9.2.3.2 Instituirea curatelei copilului
9.2.3.3. Conţinutul curatelei copilului
9.2.3.4. Cazuri de instituire a curatelei copilului
9.2.3.5. Încetarea curatelei copilului
9.2.3.6. Răspunderea curatorului
Secţiuneaăa 4-a. Ocrotirea interzisuluiăjudecătoresc
9.2.4.1. Noţiune şi reglementare
9.2.4.2. Condiţiile de fond pentru punerea sub interdicţie
9.2.4.3. Procedura punerii sub interdicţie
9.2.4.3.1. Desemnarea tutorelui
9.2.4.3.2. Procedura
9.2.4.3.3. Numirea tutorelui
9.2.4.4. Efectele punerii sub interdicţie judecătorească
9.2.4.4.1. Lipsirea de capacitate de exerciţiu
9.2.4.4.2. Instituirea tutelei interzisului
296
9.2.4.4.3. Data procedurii efectelor punerii sub interdicţie
9.2.4.5. Ridicarea interdicţiei judecătoreşti
Secţiuneaăaă5a.ăOcrotireaăpersoaneiăfiziceăprinăcuratelă
9.2.5.1. Noţiuni generale
9.2.5.2. Sediul materiei
9.2.5.3.1. Curatela incapabilului
9.2.5.3.2. Curatela capabilului
9.2.5.4. Cazuri de instituire a curatelei
9.2.5.4.1. Curatela bătrânilor, bolnavilor sau persoanelor cu dizabilităţi
9.2.5.4.2. Curatela pentru rezolvarea unor situaţii urgente
9.2.5.4.3. Curatela părintelui sau a tutorelui împiedicat în activitatea de ocrotire
9.2.5.4.4. Curatela celui dispărut
9.2.5.5. Procedura instituirii, conţinutul ocrotirii şi încetarea curatelei
9.2.5.5.1. Procedura instituirii curatelei
9.2.5.5.2. Conţinutul ocrotirii persoanei fizice prin curatelă
9.2.5.5.3. Încetarea curatelei
9.2.5.6. Asistarea persoanelor vârstnice la încheierea unor acte juridice civile
9.2.5.6.2. Contract de întreţinere. Noţiunea de întreţinere
- necesitatea înţelegerii ocrotirii intereselor anumitor categorii de

persoane aflate în situaţii deosebite, prin instituţii ale dreptului civil
precum: autoritatea părintească, tutela, curatela sau asistarea
persoanelor vârstnice la încheierea unor acte juridice civile;
- cunoaşterea conceptelor şi termenilor specifici ocrotirii
persoanei fizice;
- analiza atributelor de identificare a persoanei fizice care constă
în dreptul omului de a fi individualizat în familie şi societate;
- identificarea situaţiilor deosebite în care se pot afla unele
persoane: minorii lipsiţi de ocrotire părintească, persoanele fizice lipsite
de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită
alienaţiei sau debilităţii mintale, persoanele cu dizabilităţi, bătrânii,
bolnavii.
- studenţii se vor familiariza cu conceptele şi termenii specifici

ocrotirii persoanelor fizice aflate în situaţii deosebite;
- conştientizarea necesităţii şi importanţei mijloacelor de drept
civil în ocrotirea persoanelor fizice;
- dezvoltarea unor abilităţi privind cazurile de instituire a tutelei,
a curatelei, de punere sub interdicţie;
297
- dezvoltarea unor abilităţi privind empatia studenţilor faţă de
persoanele aflate în dificultate;
- dezvoltarea unor abilităţi privind formularea unor cereri şi
soluţionarea unor neînţelegeri între părţi cu privire la drepturile şi
obligaţiile acestora.
Secţiuneaă1.ă
Consideraţiiăgenerale
9.2.1.1.ăProtecţiaăspecialăăaăcopiluluiăreglementatăădeăLegeaă
nr. 272/2004
Pentru ocrotirea intereselor anumitor categorii de persoane, precum

minorii, alienaţii sau debilii mintali sau persoanele aflate în situaţii
deosebit, dreptul civil a instituit anumite măsuri precum: ocrotirea
părintească, tutela, curatela, capacitatea de folosinţă anticipată, lipsa
capacităţii de execuţie, capacitatea de exerciţiu restrânsă etc.
Astfel, ocrotirea minorilor se asigură de către părinţi, iar în
lipsa acestora de tutore sau curator. La acestea se adaugă protecţia
specială a minorului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părintească reglementate de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea dreptului copilului. Potrivit acestui act normativ (art. 55)
protecţia specială se asigură prin plasament, plasament în regim de
urgenţă, supraveghere specializată.
Părinţii sunt primii răspunzători pentru creşterea, îngrijirea şi
dezvoltarea copilului, răspunderea colectivităţii locale fiind subsidiară,
iar statul intervine doar complementar (art. 5 din 2-4 din Legea nr.
272/2004.) Aceste prevederi opinăm că vor avea efect cu privire la
schimbarea mentalităţii înrădăcinate în sfera persoanelor fizice, dar şi a
serviciilor publice, în sensul că statul se poate substitui oricum şi
oricând părinţilor, preluând îndatoririle şi răspunderile pe care aceştia le
au faţă de copiii lor.
Prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului au fost promovate o serie de aspecte pozitive pe
care le vom enumera fără a intra în detalii:
A. Pentru asigurarea cu consecvenţă a principiului respectării
298
interesului superior al copilului, noile prevederi legale au ţinut seama de
dispoziţiile cuprinse în documentele juridice internaţionale ratificate de
România, în special de Convenţia ONU privind drepturile copilului şi
Convenţia (europeană) a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.
B. O mai corectă utilizare a terminologiei din Convenţia ONU:
copil (şi nu minor sau copil minor).
C. A fost preluată sintagma „protecţia alternativă” din
Convenţia ONU în ceea ce priveşte: tutela, măsurile de protecţie
specială şi adopţia (art. 39 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 272/2004).
D. Pe lângă enumerarea măsurilor de protecţie alternativă, se
clasifică şi tratează şi măsurile de protecţie specială: plasament,
plasament în regim de urgenţă şi supravegherea specializată (art. 55-67
din Legea nr. 272/2004) eliminându-se măsura de protecţie
„încredinţarea minorului” din veche reglementare, aceasta copiind
practic cazurile de tutelă şi, prin urmare, fiind improprie şi neviabilă.
E. Respectarea drepturilor copilului nu presupune încălcarea
drepturilor părinteşti, ci dimpotrivă, noile reglementări exclud, în
ansamblul lor, încălcări sau limitări ale exercitării drepturilor părinteşti
prin acte administrative.
Prin urmare, o serie de competenţe din sfera administrativă (ale
autorităţii tutelare sau comisiei pentru protecţia copilului), au fost
transferate către instanţele judecătoreşti, devenind astfel atribute
exclusiv ale acestora. Relevăm astfel:
Scoaterea copilului din familie împotriva voinţei
(consimţământului) părinţilor sau a copilului care a împlinit 14 ani (art.
53 alin. 3, teza a II-a şi art. 61 alin. 1 din Legea nr. 272/2004).
Instituirea tutelei copilului;
Cererea copilului care a împlinit vârsta de 14 ani pentru
schimbarea felului învăţării şi al pregătirii profesionale;
Soluţionarea unor neînţelegeri între părinţi cu privire la
exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti.
F. Mai sunt reglementate, pentru prima dată în legislaţia
internă, în mod expres şi explicit, aspecte cu privire la:
Concretizarea relaţiilor personale dintre copii şi părinţi sau
rude precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături
de ataşament (art. 15) precum şi modul de exercitare a acestora (art.
16);
Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu
înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi, iar orice neînţelegere între
părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către
instanţa judecătorească (art. 18);
Se reglementează procedura de întoarcere în România a
copiilor neînsoţiţi, aflaţi pe teritoriul altor state, modalităţile de
colaborare între instituţiile implicate în procesul de repatriere a copiilor,
desemnarea reprezentantului legal al copiilor ce urmează a fi repatriaţi,
stabilirea serviciilor responsabile cu preluarea în regim de urgenţă a
acestor copii;
Posibilitatea ascultării şi a copilului care nu a împlinit
vârsta de 10 ani, în orice procedură judiciară sau administrativă care îl
priveşte pe copil, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui
este necesară pentru soluţionarea cauzei (art. 24 alin. 2), până la această
reglementare fiind obligatorie doar ascultarea copilului care a împlinit
299
10 ani. Această prevedere va uşura foarte mult activitatea comisiilor
pentru protecţia copilului şi a instanţelor judecătoreşti, în sensul că pe
parcursul activităţii s-a demonstrat că uneori un copil de 9 ani şi 11 luni
(lipsă o lună) putea să ofere date importante pentru soluţionarea cauzei
dar legea interzicea audierea acestuia;
Modalitatea de alegere a religiei de către copil, aceasta
aparţinând acum părinţilor, până la vârsta de 14 ani a copilului, iar
peste 14 ani copilul având dreptul să-şi aleagă singur religia. Demnă de
reţinut este prevederea că persoanelor la care copilul se află ca o măsură
de protecţie specială le este interzisă orice acţiune menită să influenţeze
convingerile religioase ale copilului (art. 25 alin. 2-4);
Pot fi tutori nu doar persoanele fizice ut singuli, ci chiar
soţul şi soţia împreună, adică o familie de tutori;
Interdicţia plasamentului copilului care nu a împlinit vârsta
de 2 ani, într-un serviciu de tip rezidenţial, ci doar la familia extinsă
(art. 60 alin. 1);
Posibilitatea ca tânărul care o dobândit capacitatea de
exerciţiu deplină şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar
care nu-şi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria
familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, să beneficieze pe o
perioadă de încă 2 ani de protecţie specială pentru facilitarea integrării
sociale (art. 50-51).
G. Sunt enumerate in Legea nr. 272/2004 dispoziţii generice
privitoare la:
Protecţia copiilor neglijaţi şi protecţia copiilor în caz de
conflict armat (art. 72-79);
Protecţia copilului împotriva exploatării şi exploatării
economice (art. 85-87), de o mare utilitate pentru activitatea serviciilor
publice judeţene de asistenţă socială;
Protecţia copilului împotriva consumului de droguri (art.
88);
Protecţia copilului împotriva abuzului şi neglijenţei (art. 89-
97);
Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală dar nu
răspunde penal (art. 80-84).
H. S-au reglementat, pentru prima data la nivel de lege,
aspecte legate de prevenirea abandonului copiilor în maternităţi. În caz
de abandon/părăsire, se instituie o procedură bazată pe celeritate şi
competenţă precise, pentru depistarea mamei şi înregistrarea copilului la
serviciul public comisiilor de evidenţă a populaţiei în termen de 59 de
zile.
9.2.1.2.ăAutoritateaăpărintească
Art. 483 C.civ. prevede: „(1) Autoritatea părintească este

ansamblul de drepturi şi îndatoriri, care privesc atât persoana, cât şi
bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul
superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl
asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta
şi de gradul său de maturitate.
300
(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.”
Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere
şi educare a copiilor lor minori.
Ocrotirea părintească reprezintă un complex de drepturi şi
îndatoriri acordate şi respectiv impuse de lege părinţilor, în scopul
asigurării creşterii, educării şi formării copiilor pentru viaţă, în armonie
cu interesele generale ale societăţii.
În doctrină, s-a impus definiţia potrivit căreia ocrotirea
părintească este „mijlocul juridic de ocrotire a minorului în care
drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului se
exercită, respectiv, se îndeplinesc de părinţi”.
În această materie, noţiunea de părinţi cuprinde atât pe părinţii
fireşti (de sânge) cât şi pe părinţii adoptatori, iar noţiunea de copil
minor cuprinde, în egală măsură, copilul din căsătorie, din afara
căsătoriei (natural) şi copilul adoptat (art. 51 din Legea nr. 273/2004).
9.2.1.2.2.ăÎnceputulăautorităţiiăpărinteşti
Potrivit art. 484 C.civ. Ocrotirea părintească începe în

momentul naşterii copilului şi se prelungeşte în timp până la majoratul
acestuia. Ea este reglementată unitar, are acelaşi conţinut şi
funcţionează potrivit aceloraşi principii, cu privire la toate categoriile de
copii: din căsătorie, din afara căsătoriei, cei rezultaţi dintr-o căsătorie
desfiinţată, desfăcută sau care a încetat, precum şi cei adoptaţi.
Copilul datorează respect părinţilor săi indiferent de vârsta sa.
9.2.1.2.3.ăNaturaăjuridică
Ocrotirea părintească are o natură juridică complexă, în sensul

că ea aparţine dreptului familiei (persoana minorului), dreptului civil
(bunurile minorului) dar şi altor ramuri de drept (dreptul muncii, dreptul
personal civil).
9.2.1.2.4.ăPrincipiileăautorităţiiăpărinteşti
Ocrotirea se fondează pe următoarele principii:

- Exercitarea în interesul superior al copilului;
- Exercitare. Supravegherea şi controlul autorităţii publice;
- Independenţă patrimonială;
- Conţinutul ocrotirii părinteşti;
- Egalitatea părţilor.
Principiulă exercităriiă autorităţiiă părinteştiă numaiă înă

interesul superior al copilului
Este prevăzut în art. 486 C. civ. – Noţiunea de interes superior
al copilului este complexă. Ea cuprinde un interes social, superior,
potrivit căruia copilul trebuie crescut în spiritul principiilor generale ale
societăţii, şi un interes personal concret al minorului, în sensul că
părinţii se vor îngrijii de sănătatea şi dezvoltarea sa fizică, dar şi de
educarea sa potrivit aptitudinilor sale. Părinţii trebuie să se conducă
înainte de orice, după interesul superior al copilului.
301
Principiulăexercităriiăocrotiriiăpărinteştiăsubăsupraveghereaă
şiăcontrolulăautorităţiiăpublice
Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la
exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa
de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi, hotărăşte potrivit interesului
superior al copilului.
Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti se
face sub îndrumarea şi controlul efectiv şi continuu al autorităţii
tutelare.
Atribuţiile de autoritate tutelară aparţin organelor executive şi
de dispoziţie a consiliilor locale. De asemenea, instanţele judecătoreşti
au atribuţii cu privire la exercitarea ocrotirii părinteşti precum şi,
Ministerul public are astfel de atribuţii intervenind în procesele cu
minorii sau pornind anumite acţiuni în interesul copilului.
Legea nr. 272/2004 reglementează în capitolul VII intitulat
„Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului”, doua categorii
de instituţii: la nivel central (Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului, organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care coordonează şi
controlează activitatea de protecţie şi promovare a drepturilor copilului
şi monitorizează respectarea principiilor şi drepturilor stabilite de lege);
la nivel local (Comisia pentru protecţia copilului este un organ de
specialitate al Consiliului Judeţean, fără personalitate juridică, cu
atribuţii în domeniul protecţiei copilului; Direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului este o instituţie publică în subordinea
Consiliului Judeţean; Serviciile publice de asistenţă socială organizate
la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi persoanele cu atribuţii de
asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale cu
atribuţii în domeniul protecţiei sociale.
Principiulăindependenţeiăpatrimonialeăînăraporturileădintreă
părinţiăşiăcopiiiălorăminoriă(art.ă500ăC.ăciv.)
Potrivit acestui principiu părinţii nu au nici un drept asupra
bunurilor copilului. Ei reprezintă sau încuviinţează actele juridice de
dispoziţie în perioada în care minorul nu are capacitate de exerciţiu sau
are capacitate restrânsă de exerciţiu. În aceeaşi măsură, nici copilul nu
are vreun drept asupra bunurilor părinţilor săi. Între părinţi şi copiii lor
minori există însă, în mod reciproc, dreptul la moştenire şi dreptul la
întreţinere.
PrincipiulăConţinutuluiăunicăalăautorităţiiăpărinteştiăpentruă
copilulădinăcăsătorieăsauădinăafaraăacesteia
Acest principiu este o consecinţă a asimilării depline a situaţiei
copilului din afara mariajului cu cel născut sau conceput în timpul
căsătoriei ori din adopţie.
Art. 48 alin. 3 Constituţie, proclamă principiul potrivit căruia
copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu copiii din căsătorie.
Art. 505 C.civ. „În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a
fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv, faţă de ambii părinţi,
autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal, de către
părinţi, dacă aceştia convieţuiesc.”
302
Principiulă egalităţiiă părinţiloră înă exercitareaă autorităţiiă
părinteşti
Acest principiu este un aspect al egalităţii în drepturi a soţilor şi
este prevăzut expres, în dispoziţiile art. 503 C.civ. „Părinţii exercită
împreună şi în mod egal autoritatea părintească.”.
Art. 18 pct. 1 din Convenţia privind drepturile copilului
consacră acest principiu astfel: „Statele părţi vor depune eforturi pentru
asigurarea principiului potrivit căruia ambii părinţi au o răspundere
comună pentru creşterea şi dezvoltarea copilului”.
Răspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării
sale revin în primul rând părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor săi
legali.
Principiile enumerate mai sus trebuie exercitate cu observarea
principiilor fundamentale care guvernează cadrul legal general privind
drepturile copilului (art. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului):
a) Respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului
superior al copilului;
b) Egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) Responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea
drepturilor şi obligaţiilor părinteşti;
d) Primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la
respectarea şi garantarea drepturilor copilului;
e) Decentralizarea serviciilor de protecţie a copilului,
intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi
organismele private autorizate;
f) Asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate
pentru fiecare copil;
g) Respectarea demnităţii copilului;
h) Ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a
acesteia, ţinând cont de vârstă şi de gradul său de maturitate;
i) Asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea
şi educarea, în funcţie de origine etnică, religioasă., culturală şi
lingvistică;
j) Celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) Asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării
copilului;
l) Interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile
copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.
9.2.1.2.5.ăConţinutulăautorităţiiăpărinteşti
Autoritatea părintească are în conţinutul ei drepturile părinteşti

cu privire la persoana copilului şi drepturile şi îndatoririle părinteşti
privitoare la bunurile copiilor.
Drepturileă şiă obligaţiileă părinteştiă cuă privireă laă persoanaă

copilului
Ocrotirea copilului minor prin părinţi priveşte în primul rând
persoana copilului. Latura personală vizează ocrotirea persoanei
copilului şi priveşte preponderent raporturile de familie. În acest scop
părinţii cu privire la persoana copilului au următoarele drepturi şi
îndatoriri:
303
a) părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, de a
îngriji de sănătatea şi dezvoltarea fizică, psihică şi intelectuală;
b) părinţii au îndatorirea de a asigura educaţia copiilor,
învăţătura şi pregătirea lor profesională, potrivit propriilor convingeri,
însuşirilor şi nevoilor copilului;
c) părinţii au dreptul de a-şi creşte personal copiii, de a stabili
locuinţa copilului şi de a-l ţine;
d) părinţii au dreptul de a avea legături personale cu copiii lor,
în situaţii legale în care copiii nu se aflau alături de ei;
e) părinţii au dreptul de a cere modificarea măsurilor
privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale dintre
părinţii divorţaţi şi copii;
f) părinţii fireşti au dreptul să consimtă la adopţia copilului lor
minor dacă aceasta este în interesul copilului;
g) părinţii au obligaţia legală de întreţinere faţă de copiii lor
minori.
h) părinţii sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile
necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le
recunoaşte acestuia.
Îndatoririle specifice sunt reglementate de art. 488 C.civ.

(1) Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să
asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în
mod armonios.
(2) În acest scop, părinţii sunt obligaţi:
a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată
şi demnitatea;
b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului
despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare
opinia acestuia ;
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea
drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu
atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a
copilului.
Măsurile disciplinare
Sunt interzise luarea unor măsuri, precum şi aplicarea unor
pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea
emoţională a copilului.
Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinţi decât cu
respectarea demnităţii copilului. (art. 489 C.civ.).
Supravegherea copilului
Potrivit art. 493 C.civ. “Părinţii au dreptul şi îndatorirea de
supraveghere a copilului minor.”
Relaţiile sociale ale copilului

Art. 494 C.civ. prevede: “Părinţii sau reprezentanţii legali ai
copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, să împiedice
corespondenţa şi legăturile personale ale copilului în vârstă de până la
14 ani. Neînţelegerile se soluţionează de către instanţa de tutelă.”
Înapoierea copilului de la alte persoane
304
“(1) Părinţii pot cere oricând instanţei de tutelă înapoierea
copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept.
(2) Instanţa de tutelă poate respinge cererea numai dacă
înapoierea este vădit contrară interesului superior copilului. ”
Drepturileă şiă îndatoririleă părinteştiă privitoareă laă bunurileă

copiilor
Potrivit dispoziţiilor art. 502 alin. 1 şi 2 C. civ., în ceea ce
priveşte administrarea bunurilor copilului minor, părinţii sunt supuşi
aceluiaşi regim juridic ca tutorele, cu excepţia faptului că nu trebuie să
întocmească inventarul prevăzut de art. 140 C. civ.
În situaţia în care minorul nu a împlinit 14 nai, părinţii
administrează bunurile acestuia şi îl reprezintă în actele civile ce îl
privesc. Ei pot încheia acte care permit folosirea şi întrebuinţarea
bunurilor copilului. Renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului
ori gajarea bunurilor sale se face numai cu prealabila încuviinţare a
autorităţii tutelare, şi în general actele care depăşesc dreptul de
administrare sunt supuse acestei încuviinţări sub acţiunea anulării.
Minorul care a împlinit 14 ani are capacitate de exerciţiu
restrânsă şi îşi exercită singur drepturile şi obligaţiile, cu încuviinţarea
prealabilă a părinţilor şi, supă caz, a instanţei de tutelă.
Raţiunea pentru care se cere această încuviinţare este nevoia de
a-l proteja pe minor faţă de terţii faţă de care poate dobândi drepturi sau
îşi poate asuma obligaţii. În această perioadă minorul are un
discernământ în formare şi în unele situaţii nu poate înţelege toate
efectele juridice în care se angajează.
9.2.1.2.6.ăExercitareaăautorităţiiăpărinteşti
Potrivit art. 503 alin. 1 C. civ. „Părinţii exercită împreună şi în

mod egal autoritatea părintească.”.
În regulă generală, dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la
exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti; potrivit dispoziţiilor
art. 486 C. civ. hotărăşte instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi
şi analizează interesul acestuia.
În mod excepţional, autoritatea părintească se execută de către
un singur părinte dacă celălalt a decedat, este decăzut din drepturile
părinteşti, este pus sub interdicţie judecătorească sau se află, din orice
motiv, în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.
În situaţia în care părinţii au divorţat, copilul este încredinţat
spre creştere şi educare unuia dintre ei. În această situaţie se vorbeşte de
o scindare a ocrotirii părinteşti, în sensul că ea nu revine în mod egal
ambilor părinţi. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul încredinţării copilului
în cazul desfiinţării căsătoriei sau a copilului din afara căsătoriei.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
îndatoririlor părinteşti poate să atragă sancţionarea părinţilor. Legea
prevede nu doar sancţiuni de dreptul familiei (decăderea din drepturile
părinteşti), dar şi sancţiuni civile, administrative şi chiar penale. De ex.,
răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori se
fundamentează pe neîmplinirea obligaţiei de supraveghere şi de creştere
a copilului.
305
9.2.1.2.7.ăÎncetareaăautorităţiiăpărinteşti
Autoritatea părintească se exercită tot timpul cât copiii sunt

minori (0-18 ani), cu excepţia cazului în care, prin căsătorie, minorul
dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină.
Ocrotirea părintească încetează de regulă în momentul
dobândirii capacităţii depline de exerciţiu la împlinirea vârstei de 18
ani.
În mod excepţional, aceasta poate înceta înainte de acest
moment, prin instituirea tutelei în condiţiile şi cazurile prevăzute de
lege.
Secţiuneaăaă2-a.
Tutela copilului
9.2.2.1.ăNoţiune,ăcaractereăşiăprincipii
9.2.2.1.1.ăNoţiuneăşiăreglementare
Prin tutela copilului se înţelege mijlocul juridic de ocrotire a

minorului lipsit de ocrotirea părintească.
Prin tutelă, ca instituţie juridică, se înţelege ansamblul
dispoziţiilor legale care reglementează ocrotirea unui minor de către o
altă persoană decât părinţii săi – o persoană căreia i s-a atribuit funcţia
de tutore – sub supravegherea, controlul şi îndrumarea permanentă a
autorităţii competente.
Sediul materiei: art. 110-163 C. civ.; art. 39-42 din Legea nr.
272/2004.
9.2.2.1.2. Caractere juridice
Dacă pentru minorul lipsit de ocrotirea părintească, tutela se

înfăţişează ca mijloc de ocrotire, pentru tutore ea se prezintă ca o
îndatorire, o sarcină, ale cărei caractere sunt:
Legalitatea, în sensul că instituirea tutelei, cazurile de

instituire, procedura de numire a tutorelui, conţinutul ocrotirii prin
tutelă şi încetarea tutelei minorului sunt stabilite de lege, prin norme
imperative.
Obligativitatea, acest caracter este conţinut în art. 119 C. civ.

Care dispune: „Cel desemnat tutore nu poate refuza numirea”. Existenţa
unor cazuri în care sarcina tutelei poate fu refuzată, prevăzute de art.
119 alin. 2 C. civ. Reprezintă excepţia, care confirmă regula, principiul.
Gratuitatea, art. 125 alin.1 C. civ. prevede că „Tutela este o

sarcină gratuită.”; Cu toate acestea, tutorele poate primi o remuneraţie
în cuantum de cel mult 10% din veniturile produse de bunurile
minorului, cuantum stabilit de instanţa de judecată.
Personalitatea, aceasta înseamnă că tutela este strict personală,

fiind instituită în considerarea persoanei tutorelui. La numirea tutorelui
se ţine seama de calităţile sale personale (tutela este instituţie
306
personală). Cu toate acestea, instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de
familie, ţinând seama de mărimea şi compunerea patrimoniului
minorului, poate să decidă ca administrarea patrimoniului să fie
încredinţată unei persoane fizice sau juridice specializate (art. 122
C.civ).
Caracterul social, reprezintă grija manifestată de societate faţă

de copiii lipsiţi de ocrotirea părintească.
9.2.2.2. Principiile tutelei copilului
Principiile care generează tutela sunt:

a) Tutela se exercită exclusiv în interesul minorului, art. 133
din C. civ.;
b) Autonomia patrimonială (art. 500 C. civ.), care exprimă
ideea potrivit căreia copilul nu are vreun drept asupra bunurilor
tutorelui, după cum nici tutorele nu are vreun drept asupra bunurilor
minorului;
c) Tutela se exercită sub un permanent control (art. 151 alin. 1
C. civ.) prevede că „Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi
continuu asupra modului în care tutorele şi consiliul de familie îşi
îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia”.
9.2.2.3. Cazurile de instituire a tutelei
Ca regulă, tutela se deschide când o persoană fizică nu a

împlinit 18 ani şi este lipsită de ocrotirea părintească.
Potrivit dispoziţiilor art. 110 C. civ. şi art. 40 din Legea nr.
272/2004 tutela se instituie în următoarele situaţii:
- ambii părinţi sunt decedaţi;
- ambii părinţi sunt necunoscuţi;
- ambii părinţi sunt decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti
sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti;
- ambii părinţi sunt puşi sub interdicţie judecătorească;
- ambii părinţi sunt dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi;
- la încetarea adopţiei, când instanţa judecătorească hotărăşte
că este în interesul minorului instituirea unei tutele.
Persoanele obligate să înştiinţeze instanţa de tutelă

Potrivit prevederilor art. 111 C.civ. au obligaţia ca, de îndată ce
află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească, să înştiinţeze
instanţa de tutelă:
a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi
locatarii casei în care locuieşte minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei
persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei
proceduri succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, reprezentanţii Ministerului Public şi ai
poliţiei, cu prilejul pronunţării, luării sau executării unei măsuri
privative de libertate;
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire,
precum şi orice altă persoană.
307
9.2.2.4. Tutorele
9.2.2.4.1.ăPersoanaăcareăpoateăfiănumităătutore
Potrivit prevederilor art. 112 C. civ. - (1) Poate fi tutore o

persoană fizică sau soţul şi soţia, împreună, dacă nu se află în vreunul
dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezentul cod.
(2) În cazul în care, în situaţia prevăzută la art.110 se află mai
mulţi minori care sunt fraţi sau surori, se numeşte, de regulă, un singur
tutore.
9.2.2.4.2. Persoanele care nu pot fi numite tutore
Art. 113 C. civ. prevede că nu poate fi tutore:

a) minorul, persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau cel
pus sub curatelă;
b) cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau declarat
incapabil de a fi tutore;
c) cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în
temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele
purtări reţinute ca atare de către o instanţă judecătorească;
d) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în
condiţiile art. 158;
e) cel aflat în stare de insolvabilitate;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale
minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei;
g) cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către
părintele care exercita singur, în momentul morţii, autoritatea
părintească.
Dacă una dintre împrejurările prevăzute la alin. (1) survine sau
este descoperită în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat, respectându-
se aceeaşi procedură ca şi la numirea lui.
9.2.2.4.3.ăDesemnareaătutoreluiădeăcătreăpărinte
În temeiul art.114 C.civ. „(1) Părintele poate desemna, prin act

unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, ori,
după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al
copiilor săi.” Această desemnare poate fi revocată oricând de părinte,
chiar şi printr-un înscris sub semnătură privată. Înscrisul prin care se
revocă persoana desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în
registrul naţional notarial.
În cazul în care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore,
fără vreo preferinţă, ori există mai multe rude, afini sau prieteni ai
familiei minorului în stare să îndeplinească sarcinile tutelei şi care îşi
exprimă dorinţa de a fi tutore, instanţa de tutelă va hotărî ţinând seama
de condiţiile lor materiale, precum şi de garanţiile morale necesare
dezvoltării armonioase a minorului. (art.115 C.civ.).
Persoana desemnată tutore nu poate fi înlăturată de către
instanţă fără acordul său, decât dacă se află în vreunul dintre cazurile
prevăzute la art.113 sau dacă prin numirea sa interesele minorului ar fi
periclitate (art.116, alin. (1) C.civ.).
În cazul în care cel chemat la tutelă este numai temporar
308
împiedicat în exercitarea atribuţiilor ce i-au fost conferite, instanţa de
tutelă, după încetarea împiedicării, îl numeşte tutore la cererea sa, dar
nu mai târziu de 6 luni de la deschiderea tutelei. Până atunci, instanţa
desemnează un tutore provizoriu (art.116, alin. (2) C.civ.). După
trecerea celor 6 luni, dacă persoana desemnată nu a cerut numirea sa ca
tutore, cel numit provizoriu tutore rămâne să îndeplinească în
continuare sarcinile tutelei până la numirea unui tutore în condiţiile
art.118. C.civ.
9.2.2.4.4.ăNumireaătutoreluiădeăcătreăinstanţaădeătutelă
Tutore este persoana fizică numită prin hotărârea instanţei de

tutelă competentă pentru a îndeplini, sub supravegherea, controlul şi
îndrumarea instituţiilor publice abilitate, sarcina tutelei cu privire la un
minor, sau cu privire la o persoană pusă sub interdicţie.
Potrivit legii, poate fi numit tutore orice persoană majoră care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie persoană cu domiciliul în România (art. 41 alin. 1);
condiţia nu este îndeplinită dacă persoana are domiciliul în străinătate
sau are numai rezidenţa în România;
b) să nu fie în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate
menţionate de art. 113 C. civ.;
c) persoana sau familia să fie evaluată de Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului şi să fie propusă pentru a fi
numită tutore de către părinţi.
În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu
prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un
afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească
această sarcină ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de
apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale
pe care le prezintă cel chemat la tutelă (art.118 C.civ.).
Procedura de numire
Potrivit art. 119 C. civ. „(1) Numirea tutorelui se face, cu
acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de consiliu prin
încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin
contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât
pentru motivele prevăzute la art.120 alin.(2).
(2) Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este
obligatorie.
(3) În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa de tutelă a
constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin.
(1), cu consultarea consiliului de familie.
(4) Încheierea de numire se comunică în scris tutorelui şi se
afişează la sediul instanţei de tutelă şi la primăria de la domiciliul
minorului.
(5) Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data
comunicării încheierii de numire.
(6) Între timp, instanţa de tutelă poate lua măsuri provizorii
cerute de interesele minorului, putând chiar să numească un curator
special.”
309
Refuzulăcontinuăriiătutelei
Art. 120 alin. (2) C. civ. prevede că cel numit tutore poate
refuza continuarea tutelei în următoarele cazuri:
a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;
b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creşte şi educă 2 sau mai mulţi copii;
d) cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor
desfăşurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile
minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să
îndeplinească această sarcină.
Înlocuirea tutorelui
Cererea de înlocuire se adresează instanţei de tutelă, care va
hotărî de urgenţă. Până la soluţionarea cererii sale de înlocuire, el este
obligat să continue exercitarea atribuţiilor (art.121 C.civ.).
9.2.2.4.5. Consiliul de familie
Constituirea, rolul, atribuţiile şi funcţionarea Consiliului de

familie sunt reglementate de art. 124-132 C.civ.
Rolul Consiliului de familie

Potrivit art. 124 C. civ. „(1) Consiliul de familie se poate
constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită
drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi
bunurile minorului.” Consiliul de familie nu se va institui în cazul
ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz,
prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege.
Membrii Consiliului de familie (art. 125 C. civ.)

Consiliul de familie se constituie de către instanţa de tutelă şi
este compusă din 3 membri având calitatea de rude sau afini (instanţa
ţine seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia
minorului. În lipsă de rude sau afini instanţa poate numi şi alte persoane
care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care
manifestă interes pentru situaţia acestuia.
Soţul şi soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu
de familie.
Instanţa de tutelă numeşte şi 2 supleanţi.
Tutorele nu poate fi membru în consiliul de familie.
Dispoziţiile legale privind tutorele (incompatibilitatea, refuzul
continuării tutelei – art. 120 alin.2 litera d -, înlocuirea, interzicerea
unor acte juridice) se aplică în mod corespunzător şi membrilor
Consiliului de familie.
Nu poate refuza continuarea activităţii în consiliul de familie:
a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;
b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creşte şi educă 2 sau mai mulţi copii.
Constituirea Consiliului de familie

Potrivit art. 128 C. civ. „(1) În vederea constituirii consiliului
de familie, persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru a fi membri
sunt convocate la domiciliul minorului de către instanţa de tutelă, din
310
oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani,
a tutorelui desemnat, a oricăror altor persoane care au cunoştinţă despre
situaţia minorului.
(2) Numirea membrilor consiliului de familie se face, cu
acordul acestora.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat în
condiţiile art. 264.”
În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc,
ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu
toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10
ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar
pentru soluţionarea cauzei.
Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a
cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima
opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea
aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei
decizii care îl priveşte.
Orice copil poate cere să fie ascultat. Respingerea cererii de
către autoritatea competentă trebuie motivată.
FuncţionareaăConsiliuluiădeăfamilie (art. 129 C. civ.)

Consiliul de familie este convocat cu cel puţin 10 zile înainte de
data întrunirii, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia, a
minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, a tutorelui sau a instanţei de
tutelă. Cu acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea
se poate face şi mai devreme de împlinirea termenului de 10 zile
dinainte de data întrunirii. În toate cazurile, prezenţa tuturor membrilor
consiliului de familie acoperă neregularitatea convocării.
Şedinţele consiliului de familie se ţin la domiciliul minorului
sau, după caz, la sediul instanţei de tutelă când aceasta a făcut
convocarea şi sunt prezidate de persoana cea mai înaintată în vârstă.
În cazul în care membrii consiliului nu se pot prezenta, ei pot fi
reprezentaţi de persoane care sunt rude sau afini cu părinţii minorului.
Soţii se pot reprezenta reciproc.
AtribuţiileăConsiliuluiăde familie (art. 130 C. civ.)

La solicitarea tutorelui sau a instanţei de tutelă, Consiliul de
familie dă avize consultative, şi ia decizii, în cazurile prevăzute de lege
cu votul majorităţii membrilor săi. Deciziile consiliului de familie vor fi
motivate şi consemnate într-un registru special constituit.
Deciziile Consiliului de familie

Art. 131 C. civ. prevede: „Tutorele poate cere instituirea unui
nou consiliu, dacă în plângerile formulate potrivit prezentului cod,
instanţa a hotărât de cel puţin două ori, în mod definitiv, împotriva
deciziilor consiliului de familie.”
Imposibilitatea constituirii Consiliului de familie

În temeiul art. 132 C. civ. tutorele poate cere instanţei de tutelă
autorizaţia de a exercita singur tutela în următoarele cazuri:
- nu este posibilă constituirea unui nou consiliu;
- există contrarietate de interese dintre minor şi toţi membrii
consiliului de familie şi supleanţi.
311
9.2.2.4.6. Exercitarea tutelei în interesul minorului
În îndeplinirea sarcinii tutelei, tutorele are două categorii de

obligaţii principale:
a) de a îngriji de persoana minorului, adică de a creşte copilul,
preocupându-se de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, de
educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia potrivit cu
aptitudinile lui;
b) de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în
actele civile, respectiv de a-i încuviinţa actele (după cum minorul este
sub 14 ani sau peste această vârstă).
Pot fi tutori nu doar persoanele fizice ut singuli, ci chiar soţul şi
soţia împreună, adică o familie de tutori (art. 135 C.civ.). În cazul în
care unul dintre soţi introduce acţiunea de divorţ, instanţa, din oficiu, va
înştiinţa instanţa de tutelă pentru a dispune cu privire la exercitarea
tutelei.
9.2.2.5. Conţinutulăocrotiriiăcopiluluiăprinătutelă
Ca şi ocrotirea părintească, ocrotirea prin tutelă are în

conţinutul său cele două aspecte: personală şi patrimonială, având şi ea,
la rândul ei o natură juridică complexă.
Competenţa patrimonială a ocrotirii minorului prin tutelă
cuprinde:
a) administrarea bunurilor copilului de până la 14 ani;
b) reprezentarea, în actele civile, a copilului sub 14 ani;
c) încuviinţarea prealabilă a actelor civile ale copilului de
peste 14 ani.
9.2.2.5.1. Exercitarea tutelei cu privire la persoana

minorului
Potrivit art. 136 C.civ. „Măsurile privind persoana minorului se

iau de către tutore, cu avizul consiliului de familie, cu excepţia
măsurilor care au caracter curent.”
Domiciuliul minorului
Art. 137 C.civ. prevede: „(1) Minorul pus sub tutelă are
domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instanţei de tutelă minorul
poate avea şi o reşedinţă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), tutorele poate
încuviinţa ca minorul să aibă o reşedinţă determinată de educarea şi
pregătirea sa profesională. În acest caz, instanţa de tutelă va fi de îndată
încunoştinţată de tutore.”
Felulăînvăţăturiiăsauăalăpregătiriiăprofesionale
Art. 138 C.civ. reglementează această problemă astfel:
a. Pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, felul
învăţăturii sau al pregătirii profesionale pe care acesta o primea la data
instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta, decât cu încuviinţarea
instanţei de tutelă.
b. Pentru minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, instanţa de
tutelă nu poate, împotriva voinţei, să schimbe felul învăţăturii, hotărâtă
312
de părinţi sau pe care minorul o primea la data instituirii tutelei.
9.2.2.5.2. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile copilului
Administrarea bunurilor minorului implică unele obligaţii

pentru tutore la deschiderea tutelei (art. 140, 141 C.civ.), pe perioada
tutelei (art. 142 - 149 C.civ.) şi la încetarea tutelei (art. 156 - 163
C.civ.).
Obligaţiileătutoreluiălaădeschidereaătutelei
a. După numirea tutorelui şi în prezenţa acestuia şi a membrilor
consiliului de familie, un delegat al instanţei de tutelă, va verifica la faţa
locului toate bunurile minorului, întocmind un inventar, care va fi supus
aprobării instanţei de tutelă. Inventarul bunurilor minorului va începe să
fie întocmit în maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către
instanţa de tutelă.
Cu prilejul inventarierii, tutorele şi membrii consiliului de
familie sunt ţinuţi să declare în scris, la întrebarea expresă a delegatului
instanţei de tutelă, creanţele, datoriile sau alte pretenţii pe care le au faţă
de minor. Declaraţiile vor fi consemnate în procesul-verbal de
inventariere.
Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscând
creanţele sau pretenţiile proprii faţă de minori, nu le-au declarat, deşi au
fost somaţi să le declare, sunt prezumaţi că au renunţat la ele.
b. Înainte de întocmirea inventarului, tutorele nu poate face, în
numele minorului, decât acte de conservare şi acte de administrare ce
nu suferă întârziere.
Obligaţiileătutoreluiăpeăparcursulătutelei
Tutorele are următoarele îndatoriri:
a. să administreze cu bună-credinţă bunurile minorului. În acest
scop, tutorele acţionează în calitate de administrator însărcinat cu
simpla administrare a bunurilor minorului;
b. să acţioneze cu diligenţa pe care un proprietar o depune în
administrarea bunurilor sale;
c. să acţioneze cu onestitate şi loialitate în vederea realizării
optime a scopului urmărit;
d. să-l reprezinte pe minor în actele juridice, dar numai până
când acesta împlineşte vârsta de 14 ani;
e. să prezinte anual instanţei de tutelă o dare de seamă despre
modul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea
bunurilor acestuia. Darea de seamă se va prezenta instanţei de tutelă în
termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic. Dacă averea
minorului este de mică însemnătate, instanţa de tutelă poate să
autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului
să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăşi însă 3 ani;
f. La cererea instanţei de tutelă, să dea oricând dări de seamă
despre felul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea
bunurilor acestuia.
Consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru
întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale şi poate modifica,
potrivit împrejurărilor, această sumă. Decizia consiliului de familie se
aduce la cunoştinţă, de îndată, instanţei de tutelă.
313
Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi
administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul
în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, instanţa de tutelă va
dispune vânzarea bunurilor minorului, prin acordul părţilor sau prin
licitaţie publică.
Dacă minorul este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude,
minorul are dreptul la asistenţă socială.
Obligaţiileătutoreluiălaăîncetareaătutelei
a. Este dator ca, în termen de cel mult 30 de zile, să prezinte
instanţei de tutelă o dare de seamă generală; (trebuie să cuprindă
situaţiile veniturilor şi a cheltuielilor pe ultimii ani, să indice activul şi
pasivul, precum şi stadiul în care se află procesele minorului). Dacă
funcţia tutorelui încetează prin moartea acestuia, darea de seamă
generală va fi întocmită de moştenitorii săi majori sau, în caz de
incapacitate a tuturor moştenitorilor, de reprezentantul lor legal, în
termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării moştenirii sau, după
caz, de la data solicitării de către instanţa de tutelă.
b. Bunurile care au fost în administrarea tutorelui vor fi predate,
după caz, fostului minor, moştenitorilor acestuia sau noului tutore de
către tutore, moştenitorii acestuia sau reprezentantul lor legal ori, în
lipsă, de curatorul special numit de către instanţa de tutelă.
c. După predarea bunurilor, verificarea socotelilor şi aprobarea
lor, instanţa de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiune, dar tutorele
răspunde pentru prejudiciul cauzat de culpa sa.
Reprezentareaălegală,ăînăacteleăcivile,ăaăcopiluluiăsubă14ăani
Potrivit art. 143 C. civ. „Tutorele are îndatorirea de a-l
reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până la data la care
împlineşte vârsta de 14 ani”.
Reprezentarea este un procedeu prin care o persoană (numită
reprezentant încheie un act juridic în numele şi în contul altei persoane
(numită reprezentat), în aşa fel încât efectele actului încheiat se produc
direct în persoana reprezentatului. Prin efectul reprezentării, cel
reprezentat devine în mod direct parte în actul juridic încheiat de
reprezentantul său în limitele puterilor conferite, ca şi când l-ar fi
încheiat el însuşi.
Are calitatea de reprezentat minorul sub 14 ani pentru care s-a
instituit tutela, fiind reprezentat în actele juridice civile, în temeiul legii,
de către tutore.
Pentru a contura limitele reprezentării legale vom prezenta în
continuare ce acte civile poate să încheie tutorele. Sub acest aspect,
distingem trei categorii de acte juridice civile:
Actele pe care tutorele copilului sub 14 ani le poate încheia

singur,ăfărăăavizulăconsiliuluiădeăfamilieăşiăfărăăautorizareaăinstanţei
deătutelă
Fac parte din această categorie: actele de conservare şi actele de
administrare a patrimoniului.
Actele de conservare privesc orice măsură ca urmăreşte
ocrotirea şi păstrarea unui drept în scopul de a se evita pierderea lui.
Asemenea acte comportă cheltuieli reduse comparativ cu valoarea
dreptului ce se conservă. Sunt acte de conservare: întreruperea unei
314
prescripţii; înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu în registrele de
publicitate.
Actele de administrare sunt acele acte săvârşite asupra unor
bunuri sau asupra unui patrimoniu în scopul întreţinerii şi folosirii
acestora. Au acest caracter: perceperea fructelor şi recoltelor sau
încasarea veniturilor; închirierea; orice măsuri de utilizare, amenajare,
exploatare ori punere în valoare a bunului.
Art. 144 C. civ.: „tutorele poate înstrăina, fără avizul consiliului
de familie şi fără autorizarea instanţei de tutelă, bunurile supuse pieirii,
degradării, alterării ori deprecierii, precum şi cele devenite nefolositoare
pentru minor”.
Actele juridice pe care tutorele copilului sub 14 ani nu le

poateă încheiaă valabilă decâtă cuă avizulă consiliuluiă deă familieă şiă
autorizareaăinstanţeiădeătutelă
Art. 144 alin. 2 C. civ. prevede că „Tutorele nu poate, fără
avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă
acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini
reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale
acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc
dreptul de administrare.”.
Textul are în vedere actele juridice civile de dispoziţie prin care
un lucru este scos, temporar sau definitiv, parţial sau integral, dintr-un
patrimoniu, fie trecând într-un alt patrimoniu, fie încetând să mai existe
ca urmare a consumării sau distrugerii lui. Au acest caracter actele de
înstrăinare (indiferent dacă sunt cu titlu oneros sau cu titlu gratuit),
actele de constituire a unor drepturi reale )uzufruct, uz, abitaţie,
servitute) care duc la restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate,
actele de consumare sau distrugere materială a lucrului etc.
Art. 149 alin. 2 C. civ. califică drept act de dispoziţie şi
ridicarea de la bancă a sumelor de bani care depăşesc nevoile întreţinerii
a minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi instrumentele
financiare.
Actele pe care tutorele nu le poate încheia nici cu avizul

consiliuluiădeăfamilieăsauăautorizareaăinstanţeiădeătutelă
În aceasta categorie intră actele juridice civile menţionate de:
art. 147 C. civ.: „Este interzisă încheierea de acte juridice
între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii şi surorile tutorelui,
de o parte şi minorul de alta” şi
art. 144 alin. 1 C. civ.: „Tutorele nu poate, în numele
minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia”. Fac
excepţie darurile obişnuite, potrivite cu starea materială a minorului.
9.2.2.5.3.ă Încuviinţareaă prealabilăă aă acteloră civileă deă cătreă

tutorele copilului între 14-18 ani
În temeiul art. 146 C. civ. alin. 1 „Minorul care a împlinit vârsta

de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea scrisă a tutorelui.” (2)
„Dacă actul pe care minorul urmează să-l încheie face parte dintre
acelea pe care tutorele nu le poate încheia decât cu autorizarea instanţei
de tutelă şi cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât
autorizarea acesteia, cât şi avizul consiliului de familie.”
315
9.2.2.6. Încetarea tutelei copilului
Tutela minorului încetează definitiv în următoarele cazuri:

a) dobândirea deplinei capacităţi de exerciţiu;
b) stabilirea filiaţiei faţă de cel puţin unul dintre părinţi;
c) ridicarea sancţiunii care a constat în decăderea din
drepturile părinteşti;
d) ridicarea interdicţiei judecătoreşti pentru cel puţin unul
dintre părinţi;
e) reapariţia a cel puţin unuia dintre părinţii declaraţi dispăruţi
sau morţi;
f) moartea minorului.
9.2.2.7. Cazurile de înlocuire a tutorelui
Tutorele urmează a fi înlocuit cu un altul la:

a) moartea tutorelui;
b) îndepărtarea de la tutelă potrivit art. 156 alin. 2 şi art. 158
C. civ.;
c) în locul tutorelui minorului este numit „tutorele
interzisului” (art. 166 C. civ.);
d) la cererea sa, tutorele este înlocuit.
9.2.2.8.ăRăspundereaătutoreluiăcopilului
Tutorele este răspunzător de modul în care îşî îndeplineşte

obligaţiile privind ocrotirea persoanei minorului şi interesele
patrimoniale ale acestuia.
Răspunderea tutorelui poate fi penală sau civilă, după caz.
Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt
anulabile. Încheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai
răspunderea tutorelui.
Împotriva actelor sau faptelor tutorelui păgubitoare pentru
minor se poate face plângere la instanţa de tutelă.
Potrivit art. 214 C. pen. tutorele poate răspunde penal pentru
săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă.
În materie civilă răspunderea poate fi patrimonială ori
nepatrimonială.
Răspunderea patrimonială poate fi atrasă pentru fapta proprie a
tutorelui care exercitând necorespunzător atribuţiile sale cauzează
prejudicii materiale copilului aflat sub tutela sa ori altor persoane prin
culpa sa.
Tutorele nu răspunde civil pentru faptă ilicită a copilului aflat
sub tutelă, potrivit art. 1000 alin. 2 şi 4 C. civ. întrucât este o răspundere
instituită special pentru părinţi, ce nu poate fi extinsă către tutore.
Potrivit art. 155 C.civ. : (1) „Minorul care a împlinit vârsta de
14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum şi toţi
cei prevăzuţi la art. 111 pot face plângere la instanţa de tutelă cu privire
la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor”. „Tutorele va
fi îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau fapte care îl
fac nedemn de a fi tutore, precum şi dacă nu şi-a îndeplinit
corespunzător sarcina” (art. 158 C.civ.).
În condiţiile Legii nr. 272/2004, îndepărtarea tutorelui din
316
tutelă, ca răspundere nepatrimonială este de competenţa Judecătoriei.
Secț iunea a 3-a.

Curatela copilului
Curatela este o instituţie de drept civil având drept scop

ocrotirea juridică a persoanelor fizice în anumite situaţii speciale
prevăzute de lege, care le împiedică sa-şi execute drepturile şi să-şi
apere interesele.
Altfel spus, curatela copilului este mijlocul juridic, temporar şi
subsidiar, de ocrotire a minorului, până la soluţionarea unei anumite
situaţii, fiind o tutelă ad-hoc.
Aceasta înseamnă că, în esenţa curatelei minorului îi sunt
aplicabile regulile tutelei minorului.
9.2.3.2 Instituirea curatelei copilului
Ca şi tutela, curatela copilului se instituie prin numirea de către

instanţa de tutelă de la domiciliul acestuia, fie din oficiu, fie la cererea
unei persoane din cele menţionate de art. 111 C. Fam. , a unei persoane
numite curator, având misiunea de a reprezenta interesele celui aflat în
această nevoie (numit reprezentat).
Prin art. 150 alin. 1 este reglementată posibilitatea numirii de
către instanţă „în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de
capacitate de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal,
instanţa la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special,
care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit
legii”, subliniindu-se de asemenea, că „instanţa va putea numi un
curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi
reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu
are reprezentant legal”.
În fine, „numirea acestor curatori se va face de instanţa
competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată”.
În raport cu această ultimă dispoziţie imperativă din textul de
lege menţionat, competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea
interesată, pentru numirea unui curator special, revine întotdeauna
instanţei pe rolul căreia se află cauza.
9.2.3.3.ăConţinutulăcurateleiăcopilului
Curatela priveşte atât persoana cât şi bunurile copilului.

Latura patrimonială a ocrotirii copilului de către curator,
cuprinde prin asemănare cu cele menţionate la tutela copilului:
a) administrarea bunurilor copilului;
b) reprezentarea copilului de până la 14 ani în actele civile;
c) încuviinţarea prealabilă a actelor civile ale copilului între
14 şi 18 ani.
Curatela se instituie cu consimţământul celui reprezentat, afară
de cazurile în care consimţământul acestuia nu poate fi luat.
În principiu, instituirea curatelei nu aduce atingerea capacităţii
juridice a reprezentatului. Instanţa judecătorească poate da instrucţiuni
317
curatorului cu privire la felul în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea,
în locul celui reprezentat, ori de câte ori acesta nu poate da el însuşi
asemenea instrucţiuni.
9.2.3.4. Cazuri de instituire a curatelei copilului
Codul familiei reglementează patru cazuri de instituire a

curatelei copilului.
- Cazul contrarietăţii de interese (art. 150 alin (1) C.civ.);
- Cazul înlocuirii unui tutore (art. 159 C.civ.);
- Cazul punerii sub interdicţie a minorului (art. 167 C.civ.);
- Cazul împiedicării vremelnice a părintelui ori a tutorelui
minorului de a-l ocroti (art. 150 alin (2) C.civ.).
Conform legii, în cazurile în care se instituie curatela, se aplică
regulile de la mandat, sau - după caz – cele de la tutelă.
Cazulă contrarietăţiiă deă interese,ă prevăzută deă art.ă 150ă alin.

(1) C.civ.
Art. 150 C. civ. reglementează contrarietatea de interese între
copil şi reprezentantul ori ocrotitorul legal astfel „ori de câte ori se ivesc
între tutore şi minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care
trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un
curator special”.
Art. 150 se aplică şi în caz de contrarietate de interese între
copil şi părinte.
În practică, un asemenea caz e întâlnit în materie succesorală,
când, spre exemplu copilul minor al defunctului vine la moştenire
alături de soţul supravieţuitor al defunctului. Regula îşi găseşte
aplicabilitate şi în caz de contrarietate de interese între minor şi părinte;
de ex. în litigiile de ieşire din indiviziune când printre părţi figurează
alături de copil, unul sau ambii părinţi.
Cazul înlocuirii unui tutore al minorului cu alt tutore, dar

nu imediat, potrivit art. 159 C. civ.: ” Până la preluarea funcţiei de către
noul tutore, în cazurile prevăzute la art. 157 (moartea tutorelui) şi 158
(îndepărtarea tutorelui), instanţa de tutelă poate numi un curator special.
Cazulă prevăzută deă art.ă 150ă alin.ă 2ă C.ă civ. priveşte

împiedicarea vremelnică a părintelui ori tutorelui copilului de a-l ocroti.
Potrivit art. 150 alin. 2 instanţa de tutelă va putea numi un
curator special „dacă din cauza bolii sau alte motive, tutorele este
împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care
îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează”.
Este curatela părintelui sau a tutorelui împiedicat în activitatea
sa de ocrotire.
Cazurile de instituire a curatelei copilului prezentate au privit
luarea în considerare a lipsei de capacitate sau a capacităţii restrânse a
celui reprezentat (a celui aflat în această nevoie).
Apartenenţa unei curatele la una sau alta dintre categoriile de
mai sus rezultă din examinarea conţinutului şi caracteristicilor cazurilor
concrete de aplicare a curatelei, ca şi din aplicarea la acestea a
principiilor şi regulilor generale care generează această instituţie unitară
a dreptului civil.
318
9.2.3.5. Încetarea curatelei copilului
Încetarea curatelei se face de către organul care a instituit-o la

cererea curatorului, a celui reprezentat, a oricăreia dintre persoanele
fizice sau juridice îndreptăţite să ceară instituirea acestei măsuri, sau
chiar din oficiu atunci când au încetat cauzele care au determinat-o.
Art. 185 C.civ. prevede cu privire la încetarea curatelei „Dacă
au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi
ridicată de instanţa de tutelă la cererea curatorului, celui reprezentat, a
oricăruia din cei prevăzuţi în art. 111 C. civ.”
9.2.3.6.ăRăspundereaăcuratorului
Regulile privind răspunderea tutorelui copilului, se aplică şi în

situaţia curatorului acestuia.
Secţiuneaăaă4-a.
Ocrotireaăinterzisuluiăjudecătoresc
9.2.4.1.ăNoţiuneăşiăreglementare
Instituţia interdicţiei judecătoreşti este reglementată de art. 164-

177 C. civ.
În doctrină, interdicţia judecătorească este definită ca fiind
„măsura de ocrotire, de drept civil, care se ia de către instanţă faţă de
persoana fizică lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de
interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, constând în
lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei”.
Din această definiţie, rezultă trăsăturile caracteristice ale
interdicţiei:
a) este o măsură de ocrotire de drept civil;
b) această măsură poate fi luată numai de instanţa
judecătorească.
9.2.4.2.ăCondiţiileădeăfondăpentruăpunereaăsubăinterdicţie
Art. 164 stabileşte că, pentru a se dispune de către instanţa

judecătorească punerea sub interdicţie a unei persoane trebuie să fie
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond:
a) Persoana să fie lipsită de discernământ;
b) Cauza lipsei de discernământ să fie alienaţia ori debilitatea
mintală;
c) Lipsa de discernământ să nu-i permită persoanei să se
îngrijească de interesele sale.
Legiuitorul a apreciat că este necesară numai ocrotirea debililor
mintali. Din punct de vedere juridic, termenul de debil mintal este
interpretat în sens larg, cuprinzând şi cazurile de idioţie ţi de
imbecilitate, pe care legea nu le include expres printre situaţiile de
interdicţie.
Condiţiile de fond ale punerii sub interdicţie, fiind reglementate
de norme de excepţie, sunt de strictă interpretare şi aplicare, ceea ce
înseamnă că interdicţia nu poate fi cerută şi dispusă atunci când
persoana fizică nu se poate îngriji de propriile-i interese din alte motive
319
decât lipsa discernământului, cum ar fi vârsta înaintată ori altă suferinţă
fizică ori psihică, în afara alienaţiei şi debilităţii mintale.
În ipoteza în care discernământul există, persoana este capabilă,
dar se poate găsi în situaţii sau stări care să o împiedice să-şi apere
interesele în mod satisfăcător, de exemplu: bătrâneţea, boala (paralizie)
sau infirmităţi fizice (surdomutismul), nu se justifică punerea sub
interdicţie, ci eventual instituirea unei curatele.
De asemenea, unele tulburări psihice, forme uşoare de nevroze,
psihoze sau manii nu justifică o punere sub interdicţie, dacă
manifestarea lor „nu influenţează în atare măsură discernământul, încât
să-l facă pe cel a cărui punere sub interdicţie se cere inapt de a-şi îngriji
interesele.”
În cazul viciilor, alcoolismul cronic sau jocurile de noroc nu
justifică prin ele însele punerea sub interdicţie, ci trimit spre o problemă
mai delicată, aceea a risipirii bunurilor.
De asemenea un comportament agresiv al unei persoane, cu
ameninţări şi manifestări neplăcute pentru cei din jurul său, nu poate
îndreptăţi punerea sub interdicţie (Trib. Suprem, dec. civ. nr. 781/1955,
C.D. 1955, p. 246.).
9.2.4.3. Proceduraăpuneriiăsubăinterdicţie
Instanţa competentă în soluţionarea cererii de punere sub

interdicţie este Judecătoria de la domiciliul pârâtului (actor sequitor
forum rei).
Cererea de punere sub interdicţie judecătorească poate fi făcută,
potrivit art. 165 din C.civ. de către persoanele prevăzute în art. 111 din
acelaşi act normativ şi anume:
a) persoanele apropiate persoanei în cauză şi administratorii şi
locatarii casei în care locuieşte aceasta;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei
persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei
proceduri succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa
penală a interziceri drepturilor părinteşti;
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de
ocrotire, precum şi orice altă persoană.
9.2.4.3.1. Desemnarea tutorelui
Art. 166 C.civ. prevede: „Orice persoană care are capacitatea

deplină de exerciţiu poate desemna prin act unilateral sau contract de
mandat, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită
tutore pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale în cazul în care ar
fi pusă sub interdicţie judecătorească.”
9.2.4.3.2. Procedura
Soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească se

face potrivit dispoziţiilor C.proc.civ.
320
9.2.4.3.3. Numirea tutorelui
Prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de tutelă

numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie
judecătorească. Dispoziţiile 114-120 C.civ. se aplică în mod
corespunzător.
9.2.4.4. Efecteleăpuneriiăsubăinterdicţieăjudecătorească
Potrivit art. 169 C.civ. „(1) Interdicţia îşi produce efectele de la

data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate
fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de
publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel
de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicţie pe altă cale.”
Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-a
constatat starea de alienaţie sau debilitate mintală şi s-a dispus punerea
sub interdicţie a persoanei în cauză, are două efecte:
a) lipsirea de capacitate de exerciţiu;
b) instituirea tutelei interzisului.
9.2.4.4.1. Lipsirea de capacitateădeăexerciţiu
Potrivit dispoziţiilor art. 43 din C.civ., în afară de minorul sub

14 ani, este lipsită de capacitate de exerciţiu şi persoana pusă sub
interdicţie (judiciară).
În consecinţă, este complet lipsită de capacitate de exerciţiu
persoana fizică indiferent de voinţă, care, suferind de alienaţie mintală
sau de debilitate mintală, a fost pusă sub interdicţie prin hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Efectul privind lipsirea de capacitate de exerciţiu se produce în
funcţie de capacitatea pe care o avea persoana la data rămânerii
irevocabile a sentinţei civile, după cum urmează:
a) dacă persoana pusă sub interdicţie este un minor sub 14 ani,
efectul lipsirii de capacitate de exerciţiu se produce de la data când va
împlini 14 ani (până la vârsta de 14 ani persoana fizică este lipsita de
capacitate de exerciţiu prin efectul legii);
b) dacă persoana pusă sub interdicţie este un minor între 14 şi
18 ani, se trece de la capacitatea de exerciţiu restrânsă la lipsa
capacităţii de exerciţiu;
c) dacă persoana pusă sub interdicţie este major, se trece de la
capacitatea de exerciţiu deplină la lipsa capacităţii de exerciţiu.
În temeiul art. 43 alin. 2 C.civ., pentru persoanele fizice ce nu
au capacitate de exerciţiu actele juridice se încheie în numele acestora
de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege.
9.2.4.4.2. Instituirea tutelei interzisului
Potrivit art. 170 alin. 1 C.civ. : „Hotărârea de punere sub

interdicţie va fi comunicată, în condiţiile legii, instanţei de tutelă, care
va desemna, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub
interdicţie judecătorească.
De asemenea, hotărârea de punere sub interdicţie rămasă
321
definitivă va fi comunicată şi autorităţilor de sănătate publică teritoriale,
pentru ca acestea să instituie asupra celui interzis o supraveghere
medicală permanentă, potrivit legii.”
Aplicarea regulilor de tutelă

Art. 171 C.civ. prevede : „Regulile privitoare la tutela
minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul tutelei
celui pus sub interdicţie judecătorească, în măsura în care legea nu
dispune altfel”.
Ocrotirea interzisului prin tutelă este reglementată de art. 174-
176 C.civ. :„(1) Tutorele este dator să îngrijească de cel pus sub
interdicţie judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi
condiţiile de viaţă. În acest scop, se vor întrebuinţa veniturile şi, la
nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie judecătorească. (2)
Instanţa de tutelă, luând avizul consiliului de familie şi consultând un
medic de specialitate, va hotărî, ţinând seama de împrejurări, dacă cel
pus sub interdicţie judecătorească va fi îngrijit la locuinţa lui sau într-o
instituţie sanitară.”
Art. 176 C.civ. prevede: „(1) Minorul care, la data punerii sub
interdicţie judecătorească, se afla sub ocrotirea părinţilor, rămâne sub
această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un
tutore. Dispoziţiile art. 174 sunt aplicabile şi situaţiei prevăzute în
prezentul alineat.
(2) Dacă la data când minorul devine major acesta se află încă
sub interdicţie judecătorească, instanţa de tutelă numeşte un tutore.
(3) În cazul în care, la data punerii sub interdicţie
judecătorească, minorul se afla sub tutelă, instanţa de tutelă va hotărî
dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie
numit un nou tutore.”
Dacă între tutore şi interzis se ivesc interese potrivnice, dar nu
de natura a determina îndepărtarea din tutelă, se va numi un curator
special.
9.2.4.4.3.ăDataăproceduriiăefectelorăpuneriiăsubăinterdicţie
Aceasta este stabilită de art. 169 C.civ. alin 1 care dispune

„interdicţia îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas
definitivă”(irevocabilă); „după ce a rămas definitivă, hotărârea se va
comunica, fără întârziere, de către instanţa judecătorească ce a
pronunţat-o, instanţei locului unde actul de naştere a celui pus sub
interdicţie a fost înregistrat spre a fi transcrisă în registrul anume
destinat” (alin. 1 art. 170 C.civ.) ; „Când sentinţa judecătorească prin
care s-a pronunţat interdicţia a fost atacată cu recurs şi acesta a fost
respins, instanţa de recurs va face ea însăşi comunicarea prevăzută de
acest articol trimiţând, în copie, dispozitivul sentinţei”.
Art. 169 alin. 2 C. civ. prevede că “Cu toate acestea, lipsa de
capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de
la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de Codul de
procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea
sub interdicţie pe altă cale.”
322
9.2.4.5.ăRidicareaăinterdicţieiăjudecătoreşti
Potrivit dispoziţiilor art. 177 C.civ. „Dacă au încetat cauzele

care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa
ridicarea ei.”
Cererea de ridicare a interdicţiei judecătoreşti poate fi susţinută
de interzis, de tutore, precum şi de persoanele sau instituţiile prevăzute
la art. 111.
Interdicţia judecătorească încetează prin:
a) încetarea capacităţii de folosinţă a interzisului;
b) ridicarea interdicţiei de către instanţă;
Hotărârea privind ridicarea interdicţiei produce efecte de la data
când rămâne definitivă. În acest scop se va comunica de către instanţa
care a pronunţat-o, instanţei locului unde s-a transcris în registrul
special şi totodată spre a face în acelaşi registru menţiune despre
ridicarea interdicţiei, pe marginea hotărârii prin care s-a pronunţat
interdicţia.
Secţiuneaăaă5-a.
Ocrotireaăpersoaneiăfiziceăprinăcuratelă
9.2.5.1.ăNoţiuniăgenerale
Curatela are drept scop ocrotirea juridică a persoanelor fizice

aflate în situaţii speciale, prevăzute de lege, care le împiedică să-şi
exercite drepturile şi să-şi apere interesele.
9.2.5.2. Sediul materiei
Sediul acestei materii se află în Codul civil, art. 178-186.
Analizând dispoziţiile legale ce reglementează curatela,

instituţia de drept civil, rezultă că există două categorii de curatele:
9.2.5.3.1. Curatela incapabilului
Este măsura de ocrotire luată în favoarea celui lipsit de

capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
9.2.5.3.2. Curatela capabilului
Este măsura de ocrotire luată în favoarea persoanei fizice cu

capacitate de exerciţiu deplină, dar aflată în anumite situaţii speciale, ce
o împiedică să-şi ocrotească interesele şi să-şi administreze bunurile.
Curatelei capabilului i se aplică regulile de la mandat, curatelei
incapabilului i se aplică regulile de la tutelă.
9.2.5.4. Cazuri de instituire a curatelei
În afară de cazurile prevăzute de lege, instanţa de tutelă poate

institui curatela în următoarele cazuri reglementate de art. 178 C.civ.
323
9.2.5.4.1. Curatelaăbătrânilor,ăbolnavilorăsauăpersoanelorăcuă
dizabilităţi
„Dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice,

o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să-şi administreze
bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din
motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant sau un
administrator.” Instanţa de tutelă competentă este instanţa de la
domiciliul persoanei reprezentate.
9.2.5.4.2.ăCuratelaăpentruărezolvareaăunorăsituaţiiăurgente
Acest tip de curatelă este aplicabilă dacă, din cauza bolii sau
din alte motive, o persoană – deşi capabilă din punct de vedere juridic –
nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în
cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare. Se aplică şi persoanelor care
au numai capacitate de exerciţiu restrânsă. Instanţa de tutelă competentă
este fie instanţa de la domiciliul persoanei reprezentate, fi instanţa de la
locul unde trebuie luate măsurile urgente.
9.2.5.4.3.ă Curatelaă părinteluiă sauă aă tutoreluiă împiedicat în

activitatea de ocrotire
Acest tip de curatelă este aplicabilă dacă, din cauza bolii sau
din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să împlinească un
anumit act în numele persoanei pe care o reprezintă sau ale cărei acte le
încuviinţează, persoana fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de
la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.
9.2.5.4.4.ăCuratelaăceluiădispărut
Acest tip de curatelă este aplicabilă dacă o persoană a dispărut

fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar sau un
administrator general.
Cazuri reglementate de Legea nr.36/1995

În ultimele două cazuri de tutelă, instanţa de tutelă competentă
este instanţa de la ultimul domiciliu din ţară al celui lipsă ori a celui
dispărut.
În conformitate cu prevederile Legii notarilor publici şi
activităţii notariale nr. 36/1995, întâlnim:
1. Curatela surdomutului, aplicabilă în situaţia în care un
surdomut, care nu ştie să scrie, urmează să accepte o donaţie.
2. Curatela succesorală notarială, instituită de către notar dacă
nu există un custode al succesiunii, iar conservarea bunurilor
succesorale necesită anumite cheltuieli.
9.2.5.5.ă Proceduraă instituirii,ă conţinutulă ocrotiriiă şiă

încetarea curatelei
9.2.5.5.1. Procedura instituirii curatelei
Potrivit art. 182 C.civ. : (1) „Curatela se poate institui la cererea
324
celui care urmează a fi reprezentat, a soţului său, a rudelor, a celor
prevăzuţi în art. 111, precum şi a tutorelui, în cazul prevăzut de art. 150
instanţa de tutelă competentă poate institui curatela.”
Din analiza textelor legale ce reglementează procedura
instituirii curatelei rezultă că aceasta se instituie cu consimţământul
celui reprezentat, afară de cazurile în care consimţământul acestuia nu
poate fi dat.
9.2.5.5.2.ăConţinutulăocrotiriiăpersoaneiăfiziceăprinăcuratelă
Conţinutul ocrotirii persoanei fizice prin curatelă, este

reglementat astfel:
a) Art. 183 alin. 1 C.civ.: „În cazurile în care se instituie
curatela, se aplică regulile de la mandat”, caz în care, conţinutul
ocrotirii este determinat de mandatul încredinţat de persoana
reprezentată;
b) Art. 181 C.civ. „În cazurile prevăzute de art. 178 C.civ.,
instituirea curatelei nu aduce atingerea capacităţii celui pe care curatorul
îl reprezintă”;
c) Art. 183 C. civ. „Instanţa care a instituit curatela poate
stabili limitele mandatului şi poate da instrucţiuni curatorului, în locul
celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă nu este în
măsură să o facă”;
d) În îndeplinirea serviciilor sale, în fiecare caz în parte,
curatorul trebuie să aibă în vedere scopul instituirii curatelei.
9.2.5.5.3. Încetarea curatelei
Prin încetarea curatelei se poate înţelege atât încetarea funcţiei

curatorului, cât şi încetarea măsurii curatelei.
Funcţia curatorului poate înceta:
- prin voinţa persoanei reprezentate (revocarea curatorului)
- înlocuirea curatorului, la cererea acestuia (art. 184 C.civ.
„Curatorul este în drept să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire.
Pentru motive temeinice curatorul poate cere înlocuirea sa şi înaintea
împlinirii termenului de 3 ani”).
Măsura curatelei încetează:
- prin ridicarea ei, la încetarea cauzelor care au generat-o
- prin decesul persoanei ocrotite.
Anularea deciziei prin care a fost instituită curatela poate fi
admisă de instanţa judecătorească chiar dacă, între timp, curatela a
încetat.
9.2.5.6. Asistarea persoanelor vârstnice la încheierea unor

acte juridice civile
În condiţiile Legii nr. 17/200 art. 30 „persoanele vârstnice (care

au împlinit vârsta de pensionare) vor fi asistate, la cerere sau din oficiu,
de către un reprezentant al autorităţii tutelare a consiliului local în a
cărui rază teritorială domiciliază, atunci când încheie acte juridice de
înstrăinare cu titlu oneros sau cu titlu gratuit a bunurilor care le aparţin
325
în schimbul întreţinerii şi îngrijirii lor”.
Art. 34 din Legea nr. 17/2000 prevede că în astfel de acte
juridice civile obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi
modalităţile practice de executare a lor vor fi menţionate expres în
înscrisul autentic încheiat de notarul public.
Autoritatea tutelară poate fi sesizată de orice persoană
interesată în legătură cu neexecutarea obligaţiei de întreţinere de către
noul proprietar al bunurilor, urmând să efectueze o anchetă şi „va
propune măsurile necesare de executare legală” a obligaţiilor asumate
prin astfel de acte juridice civile.
Acest mijloc suplimentar de ocrotire a persoanelor în vârstă nu
se confundă cu instituirea curatelei şi nu afectează capacitatea de
executare a acestora.
Contractele de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere se
încheie perfect valabil, fără ca vânzătorul să fie asistat.
Contractul de vânzare cu clauză de întreţinere este un contract
numit, cu titlu oneros, obligatoriu, bilateral, consensual şi translativ de
proprietate căruia i se aplică regulile generale din materia obligaţiilor,
înscrise în art. 1020 şi 1021 C. civ. , în baza cărora condiţia rezolutorie
este întotdeauna subînţeleasă, dacă una din părţi nu-şi îndeplineşte
angajamentul luat. În acest caz contractul nu este desfiinţat de drept,
partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat având alegerea fie
să silească pe cealaltă parte la executarea convenţiei, când aceasta este
posibilă, fie să ceară desfiinţarea contractului.
9.2.5.6.2.ăContractădeăîntreţinere.ăNoţiuneaădeăîntreţinere
În cazul unui contract de întreţinere, noţiunea de întreţinere

trebuie să primească un înţeles cât mai cuprinzător, debitorul obligaţiei
urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte,
medicamente, să-i asigure îngrijiri medicale, iluminat, încălzit, spălat,
să-i pregătească hrana, să-l ajute la diferite treburi gospodăreşti,
asistenţă medicală iar la deces să fie înmormântat în mod obişnuit după
obiceiul locului.
Obligaţia debitorului de a asigura întreţinerea creditorului cu
toate cele necesare existenţei, nu are nici o legătură cu împrejurarea că
beneficiarul întreţinerii are suficiente mijloace materiale pentru
întreţinere.
Conceptul de protecţie specială a copilului, autoritatea părintească, tutele copilului, tutore,
consiliul de familie, curatele copilului, interzis judecătoresc, curatele incapabilului.
326
1. Cum este definită autoritatea părintească?

2. Care sunt principiile autorităţii părinteşti?
3. În ce constă principiul exercitării autorităţii părinteşti numai în interesul superior al copilului?
4. Părinţii au drepturi asupra bunurilor copilului?
5. Ce drepturi şi obligaţii au părinţii cu privire la persoana copilului?
6. Care sunt drepturile şi îndatoririle părinteşti privitoarelabunurile copilului?
7. Când încetează autoritatea părintească?
8. Cum este definită tutela copilului?
9. Tutela este o sarcină gratuită?
10. Care sunt principiile tutelei copilului?
11. Care sunt situaţiile de instituire a tutelei?
12. Cine are obligaţia să înştiinţeze instanţa de tutelă, când află de existenţa unui minor lipsit de
îngrijire părintească?
13. Ce persoane nu pot fi tutore?
14. Părintele poate desemna tutorele?
15. Cine numeşte tutorele?
16. Cine poate refuza continuarea tutelei?
17. Care este scopul constituirii consiliului de familie?
18. Tutorele poate fi membru în consiliul de familie?
19. Câţi membri are consiliul de familie?
20. Soţul şi soţia pot fi, împreună, membrii ai aceluiaşi consiliu de familie?
21. Cine nu poate refuza continuarea activităţii în consiliul de familie?
22. Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora?
23. Cu câte zile înainte de data întrunirii este convocat consiliul de familie?
24. Unde se ţin şedinţele consiliului de familie?
25. care sunt atribuţiile consiliului de familie?
26. Unde are domiciliul minorul pus sub tutelă?
27. În ce condiţii minorul poate avea şi o reşedinţă?
28. Care sunt obligaţiile tutorelui la deschiderea tutelei?
29. Care sunt obligaţiile tutorelui pe parcursul tutelei?
30. Care sunt obligaţiile tutorelui la încetarea tutelei?
31. Ce acte poate încheia tutorele copilului sub 14 ani fără avizul consiliului de familie şi fără
autorizarea instanţei de tutelă?
32. Care sunt actele pe care tutorele copilului sub 14 ani nu le poate încheia valabil decât cu avizul
consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă?
33. Care sunt actele pe care tutorele nu le poate încheia nici cu avizul consiliului de familie sau
autorizarea instanţei de tutelă?
34. Care sunt cazurile de încetare a tutelei?
35. Care sunt cazurile de înlocuire a tutorelui?
36. Cum este definită curatela copilului?
37. Cine instituie curatela copilului?
38. Care este conţinutul curatelei copilului?
39. Care sunt cazurile de instituire a curatelei copilului?
40. Cum este definită interdicţia judecătorească?
41. Care sunt condiţiile de fond pentru punerea sub interdicţie?
42. Care sunt efectele punerii sub interdicţie judecătorească?
43. Care este data producerii efectelor punerii sub interdicţie?
44. Când încetează interdicţia judecătorească?
45. Care sunt cazurile de instituire a curatelei?
327
1. Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul

datorat acestuia.
2. Curatela priveşte atât persoana cât şi bunurile copilului.
1. Tutela copilului cuprinde:

a) administrarea bunurilor copilului;
b) reprezentarea copilului de până la 14 ani în actele civile;
c) încuviinţarea prealabilă a actelor civile ale copilului între 14 şi 18 ani.
A) a+b+c;
B) b;
C) niciun răspuns nu este corect.
2. Cererea de punere sub interdicţie poate fi făcută de:

a) persoanele apropiate persoanei în cauză;
b) organele administraţiei publice;
c) orice altă persoană.
A) a+b;
B) b;
C) a+b+c.
328
Codul civil.
Ionaşcu A., ş.a., Filiaţia şi ocrotirea minorului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980.
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice.
329
PERSOANAăJURIDICĂ
Cuprins:
Secţiuneaă1.ăDefiniţiaăelementelorăconstitutiveăşiăclasificareaăpersoanelorăjuridice
10.2.1.1. Definiţie
10.2.1.2. Elementele constitutive ale persoanelor juridice
10.2.1.2.1. Organizarea proprie de sine stătătoare
10.2.1.2.2. Patrimoniul propriu
10.2.1.2.3. Scopul determinat
10.2.1.3. Categorii de persoane juridice
10.2.1.3.1. Persoanele juridice de drept public
10.2.1.3.2. Persoanele juridice de drept privat
Secţiuneaăaă2a.ăÎnfiinţareaăpersoaneiăjuridice
10.2.2.1.1. Teoria ficţiunii
10.2.2.1.2. Teoria realităţii
10.2.2.2. „Personificarea” şi formarea personalităţii juridice
10.2.2.2.1. Modurile de înfiinţare
10.2.2.2.2. Efectele personalităţii juridice
10.2.2.2.3. Durata persoanei juridice
10.2.2.2.4. Regimul juridic aplicabil
10.2.2.2.5. Nulitatea persoanei juridice
10.2.2.2.6. Înregistrarea persoanei juridice
10.2.2.3. Controlul public al persoanelor juridice
10.2.2.3.1. Principiile care stau la baza controlului
Secţiuneaăaă3a.ăIdentificarea persoanei juridice
10.2.3.1. Noţiunea
10.2.3.2 Elemente privind identificarea persoanei juridice
10.2.3.2.1. Numele (denumirea) persoanei juridice
10.2.3.2.2. Sediul social
10.2.3.2.3. Naţionalitatea persoanei juridice
10.2.3.3. Alte atribute de identificare
10.2.3.3.1. Contul bancar al persoanei juridice
10.2.3.3.2. Codul fiscal
10.2.3.3.3. Firma şi marca
10.2.3.3.4. Telefon, telex, fax
10.2.3.4. Natura juridică şi ocrotirea atributelor de identificare
Secţiuneaăaă4a.ăCapacitateaăcivilăăaăpersoanelorăjuridice
10.2.4.1. Capacitatea civilă. Definiţie
10.2.4.2. Structura capacităţii civile a persoanei juridice
10.2.4.2.1. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
10.2.4.2.2. Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice
10.2.4.3. Funcţionarea persoanei juridice
10.2.4.4. Dispoziţii speciale
10.2.4.5. Reorganizarea persoanei juridice
10.2.4.6. Efectele reorganizării persoanei juridice
10.2.4.7. Opoziţiile privind reorganizarea persoanei juridice
10.2.4.8. Încetarea persoanei juridice
10.2.4.9. Dizolvarea persoanei juridice
330
- înţelegerea condiţiilor de înfiinţare, organizare, funcţionare şi

conducere a persoanelor juridice;
- cunoaşterea conceptelor, termenilor şi instituţiilor juridice
specifice persoanei juridice;
- identificarea elementelor constitutive ale persoanei juridice şi
de identificare;
- cunoaşterea modurilor de reorganizare a persoanelor juridice.
- studenţii se vor familiariza cu conceptele, termenii şi instituţiile

juridice specifice persoanei juridice;
- conştientizarea importanţei cunoaşterii modului de înfiinţare,
organizare şi funcţionare a unei persoane juridice;
- dezvoltarea unor abilităţi privind procedurile de urmat în cazul
înfiinţării unei societăţi comerciale;
- dezvoltarea unor abilităţi privind procedurile de încetare a
activităţii unei persoane juridice precum şi stabilirea răspunderii
juridice pentru actele şi faptele societăţii comerciale şi în general a unei
persoane juridice.
331
Secţiuneaă1.ă
Definiţiaăelementelorăconstitutiveăşiăclasificareaăpersoaneloră
juridice
10.2.1.1. Definiţie
Codul civil român cuprinde puţine dispoziţii privind instituţia

persoanei juridice (art. 187-251).
Sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi
orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege
persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187.
Persoana juridică cunoscută începând cu secolul al XIX-lea şi
sub denumirea de persoană morală, este definită de art. 187 din Codul
civil ca fiind „o organizaţie care are organizare de sine stătătoare şi nu
patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop, licit şi moral, în
acord cu interesul general.”
Literatura de specialitate oferă o serie de definiţii ale acestei
noţiuni.
10.2.1.2. Elementele constitutive ale persoanelor juridice
Elementele caracteristice care constituie conţinutul noţiunii de

persoană juridică sunt:
a) organizarea proprie de sine stătătoare;
b) scopul propriu în acord cu interesul general;
c) patrimoniul propriu distinct;
d) individualitatea juridică distinctă.
Aceste elemente trebuie întreţinute în scopul precis de a face
din această organizare un subiect distinct de drept. Elementul central nu
este aici patrimoniul distinct, ci calitatea, de subiect distinct de drept.
Trebuie subliniat că în colectivul de persoane care se asociază
pentru a crea o persoană juridică apare ca subiect de drept, ci persoana
juridică însăşi în calitatea sa de subiect de drept individual. Colectivele
nu au drepturi, doar personificarea lor juridică creează drepturi dar nu
ale grupului, ci ale organizării care capătă personalitate diferită de a
membrilor grupului.
10.2.1.2.1. Organizareaăproprieădeăsineăstătătoare
Persoana juridică trebuie să aibă o organizare proprie, de sine

stătătoare, adică (să fie coerenţă stabilă) nu depinde de vreunul dintre
asociaţi sau alţi subiecţi de drept, ci doar de un anumit sistem juridic.
Prin organizarea de sine stătătoare sau organizarea proprie se
înţelege acel element constitutiv al persoanei juridice care constă în
stabilirea şi delimitarea activităţilor ce trebuie realizate de fiecare
compartiment şi relaţiile dintre aceste compartimente, astfel încât
332
obiectivele fixate să se realizeze în condiţii de celeritate şi eficienţă.
Organizarea răspunde la întrebarea „Cine şi cum contribuie la
organizarea obiectivelor persoanei juridice”. Organizarea operează cu
organigrama, descrierea posturilor, standarde de calitate şi asigură
coerenţa de acţiune, disciplină şi ordine funcţională. Organizarea
proprie a persoanei juridice presupune nu numai compartimentarea pe
activităţi, dar şi desemnarea persoanelor care o reprezintă, care asigură
conducerea respectivei entităţi. Organizarea cere o gândire sintetică
asociativă, critică, realistă, simţul timpului şi temeinice cunoştinţe de
specialitate.
Noţiuneaă deă conducere are un sens mai larg, cuprinzând un

sistem de principii, cerinţe, reguli şi metode de conducere precum şi
aptitudinile de a le aplica cu scopul de a le asigura funcţionalitatea
normală, eficienţa colectivităţilor umane.
A conduce înseamnă a inspira şi influenţa, deopotrivă, generând
cât mai multă energie pozitivă. Atunci când suntem înconjuraţi de
energie pozitivă, e bine, pur şi simplu ne place şi munca noastră dă
rezultate spectaculoase.
Pentru a asigura existenţa colectivităţilor umane este nevoie de
ordine şi linişte psihică.
Organizarea muncii este o componentă a statului de conducere
a unei persoane juridice şi are în vedere: delimitarea şi înzestrarea
tehnică a locurilor de muncă; delimitarea categoriilor de lucrări pentru
fiecare compartiment; dimensionarea „normelor de timp de lucru”;
repartizarea angajaţilor pe locuri de muncă; organizarea secţiilor,
birourilor, serviciilor, compartimentelor etc.
Structuraăorganizatorică
În general, elementul principal în organizarea şi funcţionarea
unei persoane juridice îl constituie structura acesteia (organigrama).
Structura organizatorică a persoanei juridice este dată de modul
de grupare a oamenilor pe compartimente, de relaţiile relativ stabile
repetabile, reproduse, permanente în procesul funcţionării sale.
Personalitatea juridică a organizărilor de persoane nu este
creată de stat ci chiar de către asociaţi. Statul, prin organele sale
competente, doar constată îndeplinirea condiţiilor legale.
10.2.1.2.2. Patrimoniul propriu
Persoana juridică, pentru a exista ca atare, trebuie să aibă un

patrimoniu propriu, distinct al subiecţilor asociaţi, patrimoniu ce constă
în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor evaluabile în bani care au ca
titular însăşi persoana juridică. Acest eveniment permite ca persoana
juridică să aibă o răspundere juridică proprie.
Patrimoniul propriu are o importanţă deosebită care, în esenţă,
arată că deşi o grupare de persoane are organizare proprie şi scop
propriu, ea nu va avea calitatea de persoană juridică dacă nu are un
patrimoniu propriu distinct.
Patrimoniul propriu asigură garantarea îndeplinirii obligaţiilor
asumate de persoana juridică. Din unitatea subiectivului care este titular
decurge în mod necesar unitatea patrimoniului care însă nu afectează
divizibilitatea acestuia în mai multe mase de drepturi şi obligaţii, având
333
fiecare un regim judiciar propriu.
O cerinţă de bază a realizării competenţelor unei persoane
juridice este organizarea în timp util, ritmic, în cantităţile, calitatea şi
structura sortimentală a tuturor persoanelor tehnico-materiale (maşini,
tehnică, mijloace de transport, materiale etc.). Un rol la fel de important
revine şi resurselor financiare, informaţionale şi nu în ultimul rând
umane.
Ca şi persoană fizică, patrimoniul propriu al persoanei juridice
este format din două laturi.
Totalitatea drepturilor constituie activul, iar totalitatea
obligaţiilor formează pasivul patrimoniului, activul şi pasivul se află
într-o strânsă unitate.
10.2.1.2.3. Scopul determinat
Persoana juridică este o entitate ordonată, în vederea unui scop

determinat, unui scop social.
Ca element constitutiv al persoanei juridice, scopul propriu este
obiectivul de activitate al subiectului de drept civil, el arată însuşi
noţiunea de a fi persoană juridică. Acest scop social trebuie să fie în
concordanţă cu interesul general.
Condiţiileăscopului
Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie să
îndeplinească cumulativ trei condiţii:
A. - să fie determinat
B. - să fie în concordanţă cu interesul general
C. - scopul trebuie să fie colectiv, adică distinct de interesele
individuale ale membrilor care compun persoana juridică. Dacă scopul
persoanei juridice este economic, patrimonial, vorbim de scop lucrativ.
Dacă scopul social este dezinteresat vorbim de scop nelucrativ.
Importanţaăscopului
Aspectele în care se exprimă importanţa scopului propriu sunt
în esenţă următoarele:
a) scopul persoanei juridice exprimă însăşi raţiunea de a fi a
fiecărei persoane juridice;
b) scopul propriu determină limitele capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice în conformitate cu principiul specialităţii acestei
capacităţi;
c) scopul propriu dă sens celorlalte două elemente constitutive
în înţelesul că organizarea proprie şi patrimoniul propriu sunt afectate
realizării obiectivului de activitate al persoanei juridice constituite.
Dacă persoana fizică este subiectul natural de drept aşa încât
„existenţa să nu fie justificată”, persoana juridică este înfiinţată pentru
atingerea unor rezultate, iar întreaga ei viaţă/ existenţă juridică este
îndreptată către îndeplinirea acestui scop care trebuie declarat ab initio
şi urmărit permanent.
Elementele constitutive mai sus menţionate trebuie înrudite
pentru ca organizarea respectivă să poată fi o individualitate juridică
distinctă de subiecţii care o compun. Scopul asocierii este, din punct de
vedere juridic, tocmai aceasta: crearea unui subiect cu personalitate
juridică distinctă.
334
10.2.1.3. Categorii de persoane juridice
Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.

Cu privire la clasificarea persoanelor juridice trebuie în primul
rând să distingem după cum legea recunoaşte personalitatea juridică
unor grupări de subiecţi sau chiar creează direct asemenea subiecte de
drept la iniţiativa acelor interesaţi. Din acest punct de vedere, includem
în categoria persoanelor juridice create prin lege, mai întâi a persoanelor
juridice publice (statul, organele statului: Parlamentul, Guvernul etc.,
colectivităţile sociale: oraşe, judeţe etc. , stabilimente publice: spitale,
universităţi), iar apoi persoane juridice mixte, acelea create prin lege,
dar care aparţin în parte dreptului privat, cum ar fi organizările publice
ale sectorului economic (regii autonome, societăţi comerciale cu capital
de stat) sau asocierile obligatorii din sectorul profesional ( specifice
anumitor profesii: avocat, medic, notar etc.).
10.2.1.3.1. Persoanele juridice de drept public
Înfiinţarea prin lege a persoanelor juridice este specifică

persoanelor juridice de drept public (art. 191 C.civ.).
Persoane juridice publice

A. Este vorba mai întâi de stat, constituit în baza Constituţiei,
ca subiect de drept în
- relaţiile internaţionale;
- relaţiile de drept intern.
Personalitatea juridică este recunoscută şi organelor statului, în
exercitarea puterii de drept ( a celor trei funcţii ale statului: legislativă,
executivă şi judiciară); Parlamentul, Ministerele, organele puterii
judecătoreşti.
B. Colectivităţile locale formează alte persoane juridice de
drept public: comune, oraşe, municipii, judeţe.
Prin excepţie, în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele
juridice de drept public se pot înfiinţa prin acte ale autorităţilor
administrative publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute
de lege.
De asemenea au personalitate juridică stabilimentele publice
care asigură funcţionarea serviciilor publice: spitale, universităţi etc.
Persoane juridice mixte, care sunt supuse unui regim mixt ce

combină dreptul public şi dreptul privat. Principalele două categorii
sunt: organizările publice ale sectorului economic şi asocierile
obligatorii din sectorul profesional.
a) Organizările publice ale sectorului economic, care îmbină
forma regiilor autonome şi societăţilor comerciale în care statul este
asociat majoritar;
b) Asocierile obligatorii din sectorul profesional.
Importanţa intereselor sociale pe care le reprezintă aceste
organisme profesionale face ca ele să capete anumite trăsături de drept
public. Este vorba de profesii precum: mediator, executor judecătoresc,
farmacist, avocat, medic, notar etc. Aceste asocieri profesionale apără şi
reprezintă interesele profesiilor respective. Ele nu sunt înfiinţate doar în
baza dreptului la liberă asociere, ca sindicatele, ci sunt şi creaţii ale
335
legii. Apartenenţa membrilor profesiei la aceste asociaţii este
obligatorie. Această obligativitate a asocierii relevă incidenţa dreptului
public.
Aceste asociaţii sunt create prin voinţa asociaţiilor (în acest
sens sunt persoanele juridice de drept privat). Dar legiuitorul, având în
vederea caracterului de serviciu public aprobarea prin lege statutele
asociaţiilor menţionate.
10.2.1.3.2. Persoanele juridice de drept privat
Art. 40 din Constituţie asigură dreptul de asociere (libera

asociere), libertatea sindicală, patronală şi a asocierilor profesionale,
libertatea comerţului. Aceste categorii de persoane juridice sunt
delimitate de scopul lor, după cum urmează:
Persoanele juridice de drept privat se pot constitui în mod liber,
în urma din formele prevăzute de lege.
Partidele politice sunt conform art.1 din legea 14/2003

„Asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care
participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice,
îndeplinind o misiune publică garantată de constituţie.”
Sindicatele, patronateleă şiă asociaţiileă profesionale se

constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile
legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor
profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
Conform art. 18 din legea nr. 54/2003,sindicatele sunt persoane
juridice de la data înscrierii în registru special a hotărârii definitive de
admitere a cererii de înscriere.
Patronatele sunt, conform legii nr.356/2001,organizaţii ale
patronilor autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice
de drept privat, fără scop patrimonial.
Asociaţiile profesionale sunt celelalte asociaţii de drept privat
care nu pot dobândi calitatea de sindicat sau care nu optează pentru
acest statut (ex. Asociaţia Magistraţilor).
Asociaţiile conform ord.nr.37/2003 „persoanele fizice şi

persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes
general sau în interes comunitar, după caz, în interesul lor personal
nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii în condiţiile prezente în
ordonanţe.”
Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
Se considera a fi de interes general domenii ca: dezvoltarea
economică, culturală şi socială, promovarea şi apărarea drepturilor şi
libertăţilor omului, promovarea sănătăţii, educaţiei, ştiinţei, artelor,
tradiţiilor, culturii, etc.
Prin interes comunitar se înţelege orice interes care este
specific: unei comunităţi(cartier, localitate, unitate administrativ
teritorială), unui grup de persoane fizice sau juridice care urmăresc un
obiectiv comun sau aceleaşi opinii, cultură, orientare religioasă,
profesională, etc.
336
Fundaţiile sunt persoane juridice prin care sunt administrat,
conform voinţei administratorului un patrimoniu distins şi autonom de
patrimoniul acestuia, patrimoniu destinat în mod permanent realizării
unui scop ideal, de interes general.
Fundaţia este persoană juridică de drept privat, având un scop
dezinteresat.
Societăţile sunt structuri formate prin voinţa şi aportul mai

multor persoane (excepţie) şi de o singură persoană în vederea realizării
de beneficii economice în interesul asociaţilor. Societăţile pot fi
comerciale şi civile.
Secţiuneaăaă2-a.
Înfiinţareaăpersoaneiăjuridice
Dreptul obiectiv acordă personalitate juridică doar anumitor

organizări sociale, altora le refuză expres această calitate, ceea ce
însemnă că nu poate exista personalitate juridică în afara acordări ei de
către lege. În doctrină şi jurisprudenţă s-a pus întrebarea: Ce se întâmplă
când legea tace? Cu alte cuvinte poate exista personalitate juridică în
afara acordării ei de către lege? Dezbaterea acestei probleme a
determinat poziţii fundamentale, materializate în teoria ficţiunii şi in
teoria realităţii.
10.2.2.1.1. Teoriaăficţiunii
La baza acestei teorii sta opoziţia dintre persoana fizică şi

persoana juridică. Persoana juridică rămâne un procedeu de tehnică
juridică” o creaţie artificială a legislatorului”, o ficţiune prin intermediul
căruia un grup de persoane este asimilat persoanei fizice,ceea ce
conduce la următoarele consecinţe:
- Numai prin lege se poate o astfel de ficţiune;
- Personalitatea morală apare ca o excepţie şi, deci, este de strictă
interpretare.
10.2.2.1.2. Teoriaărealităţii
Potrivit acestei teorii, persoanele juridice sunt realităţi, numai

că realitatea lor este diferit concepută de susţinători, de unde apar
următoarele variante:
a) Persoana juridică este o realitate socială, comparabilă cu
realitatea biologică a fiinţei umane, este teoria admisă de teoria
organicistă.
b) Teoria realităţii tehnice, potrivit căreia persoana juridică este
reală, numai că această realitate este diferită de realitatea persoanei
fizice, deci este o realitate sui generis.
Rezultă ca în aceasta variantă realităţii fizice individului îi
corespunde noţiunea de persoană fizică, pe când realitatea persoanei
juridice este de natură intelectuală, este o ordonare permanentă a mai
multor indivizi în jurul unui interes.
337
10.2.2.2. „Personificarea”ăşiăformareaăpersonalităţiiăjuridice
Creaţia umană ideală, persoana juridică este o fiinţă fără

corporalitate de natura celei a persoanei fizice. De aceea, pentru a exista
juridiceşte trebuie „personificată”, (sau, cum sugestiv numeşte acest
fapt limba engleză „încorporata” (incorporation), în sensul admiterii
posibilităţii ca voinţa creatoare să se manifeste prin forme exterioare;
voinţa particulară poate crea prin ea însăşi persoane morale potrivit
acestei teorii;în măsura în care există o grupare organizată în vederea
unui scop social determinat, personalitatea morală există.
10.2.2.2.1.ăModurileădeăînfiinţare
„Personificarea” (înfiinţarea) persoanei juridice, în sistemul

naţional de drept român se poate înfăptui, conform art.194 C.civ. pe
următoarele căi:
a) Prin actul de înfiinţare al organului competent, în cazul

autorităţilor şi al instituţiilor publice, al unităţilor administrativ-
teritoriale, precum şi al operatorilor economici care se constituie de
către stat sau de unităţile administrativ-teritoriale. În toate cazurile,
actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea
publică sau instituţia publică este persoană juridică (de ex: organele
puterii legislative, executive, judecătoreşti).
b) Prin actul de înfiinţare a celor care o constituie, autorizat, în

condiţiile legii a verifica numai dacă sunt întrunite cerinţele legii pentru
a lua fiinţă persoana juridică.
c) în orice alt mod prevăzut de lege.

Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înfiinţare se
înţelege actul de constituire a persoanei juridice şi, după caz, statutul
acesteia.
Prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabila

autorizare a organului puterii sau administraţiei de stat, competent se
pronunţa şi asupra oportunităţii înfiinţării.
10.2.2.2.2.ăEfecteleăpersonalităţiiăjuridice
Potrivit art. 193 C.civ. „(1) Persoana juridică participă în nume

propriu la circuitul civil şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu
bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
(2) Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună-
credinţă calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin
aceasta se urmăreşte ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a
unei atingeri aduse ordinii publice.”
10.2.2.2.3. Durata persoanei juridice
Persoana juridică se înfiinţează pe durată nedeterminată dacă

prin lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel. (art. 195
C.civ.).
338
10.2.2.2.4. Regimul juridic aplicabil
Art. 192 C.civ, prevede: „Persoanele juridice legal înfiinţate se

supun dispoziţiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum şi
celor cuprinse în prezentul cod, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
10.2.2.2.5. Nulitatea personei juridice
Potrivit art. 196 C.civ. „(1) Nulitatea unei persoane juridice

poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanţa judecătorească
numai atunci când:
a) lipseşte actul de înfiinţare sau nu a fost încheiat în forma
autentică în situaţiile anume prevăzute de lege;
b) toţi fondatorii sau asociaţii au fost, potrivit legii, incapabili, la
data înfiinţării persoanei juridice;
c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori
bunelor moravuri;
d) lipseşte autorizaţia administrativă necesară pentru înfiinţarea
acesteia;
e) actul de înfiinţare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul
de activitate;
f) actul de înfiinţare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale
asociaţilor ori capitalul social subscris şi vărsat;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind patrimoniul iniţial sau
capitalul social minim, subscris şi vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociaţi
prevăzut de lege;
i) au fost nesocotite alte dispoziţii legale imperative prevăzute
sub sancţiunea nulităţii actului de înfiinţare a persoanei juridice.
(2) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) lit. a), c) – g) se
sancţionează cu nulitatea absolută.”
Aspecteleăspecialeăprivindăregimulănulităţii sunt reglementate

de art. 197 C.civ: „(1) Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi
invocată în termen de un an de la data înregistrării sau înfiinţării
acesteia, după caz.
(2) Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se
acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în faţa
primei instanţe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată.”
Efecteleănulităţii
Efectele nulităţii sunt prevăzute de art. 198 C.civ.: „(1) De la
data la care hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a
nulităţii a devenit definitivă, persoana juridică încetează fără efect
retroactiv şi intră în lichidare.
(2) Prin hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a
nulităţii se numesc şi lichidatorii.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu,
spre a fi notată în toate registrele publice în care persoana juridică a fost
înregistrată sau, după caz, menţionată.
(4) În toate cazurile, fondatorii sau asociaţii răspund, în
condiţiile legii, pentru obligaţiile persoanei juridice care s-au născut în
sarcina acesteia de la data înfiinţării ei şi până la data notării în
339
registrele publice a hotărârii judecătoreşti prevăzute la alin. (3).”
Regimulăactelorăjuridiceăîncheiateăcuăterţii
Potrivit art. 199 C.civ.: “(1) Constatarea sau, după caz,
declararea nulităţii nu aduce atingere actelor încheiate anterior în
numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau
prin reprezentare, după caz.
(2) Nici persoana juridică şi nici fondatorii sau asociaţii nu pot
opune terţilor nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedeşte
că aceştia cunoşteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului.”
10.2.2.2.6. Înregistrarea persoanei juridice
Art. 200 C.civ. prevede: “(1) Persoanele juridice sunt supuse

înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această
înregistrare.
(2) Prin înregistrare se înţelege înscrierea, înmatricularea sau,
după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută
în scopul dobândirii personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a
persoanelor juridice legal înfiinţate, după caz.
(3) Înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume
prevăzute de lege, din oficiu.”
Obligaţiaădeăverificareăaădocumentelorăpublicate
În temeiul art. 201 C.civ.: „Persoana juridică este obligată să
verifice identitatea dintre textul actului constitutiv sau al statutului şi
textul depus la registrul public şi cel apărut într-o publicaţie oficială. În
caz de neconcordanţă, terţii pot opune persoanei juridice oricare dintre
aceste texte, în afară de cazul în care se face dovada că ei cunoşteau
textul depus la registru.”
Lipsaăînregistrării
Dacă înregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv,
persoana juridică nu se consideră legal înfiinţată, cât timp înregistrarea
nu a fost efectuată. (art. 202 alin. 1 C.civ.)
Dacă însă înregistrarea este cerută numai pentru opozabilitate
faţă de terţi, actele sau faptele juridice făcute în numele sau în contul
persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută în
acest scop de lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care se
face dovada că aceştia cunoşteau că publicitatea nu a fost îndeplinită.
(art. 202 alin. 2 C.civ.).
Răspundereaă pentruă neefectuareaă formalităţiloră deă

înregistrare
Potrivit art. 203 C.civ. „Fondatorii, reprezentanţii persoanei
juridice supuse înregistrării, precum şi primii membri ai organelor de
conducere, de administrare şi de control ale acesteia răspund nelimitat şi
solidar pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea formalităţilor de
înregistrare a persoanei juridice, dacă aceste formalităţi trebuia să fie
cerute de aceste persoane.”
Înregistrareaămodificărilorăaduseăactuluiădeăînfiinţare
Dispoziţiile art. 200-203 C.civ. (privind înregistrarea persoanei
340
juridice, obligaţia de verificare a documentelor publicate, lipsa
înregistrării şi răspunderea pentru neefectuarea formalităţilor de
înregistrare) sunt aplicabile şi în cazul înregistrării modificărilor aduse
actului de înfiinţare a persoanei juridice realizate cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege sau de actul de înfiinţare a acesteia, după
caz.
10.2.2.3. Controlul public al persoanelor juridice
10.2.2.3.1. Principiile care stau la baza controlului
Având în vedere importanţa pe care o au persoanele juridice în

societate există un control bazat pe următoarele principii:
A. Principiul reglementării: nu există persoană juridică în

afara prevederilor legii;
B. Principiul specialităţii legale: nu există persoană juridică în

afara tipurilor prevăzute şi organizate de lege;
C. Controlul (tutela) statului asupra tipului de persoane

juridice;
D. Necesitatea acordării personalităţii pentru anumite

categorii de persoane juridice prin acte de autoritate, legislative sau
executive.
Acest control exercitat în concordanţă cu dreptul la libera

asociere este necesar pentru ocrotirea persoanelor fizice, a căror
personalitate poate să dispară în cadrul unor organizări.
Secţiuneaăaă3-a.
Identificarea persoanei juridice
10.2.3.1. Noţiunea
Ca noţiune, identificarea persoanei juridice constă în

individualizarea persoanei ca subiect distinct in raporturile juridice la
care participă persoana.
10.2.3.2 Elemente privind identificarea persoanei juridice
Astfel concepută, identificarea persoanei juridice se face în

principal prin: nume, sediul social şi naţionalitate. Odată cu
înregistrarea persoanei juridice se vor trece în registrul public
denumirea ei şi celelalte atribute de identificare.
10.2.3.2.1. Numele (denumirea) persoanei juridice
Numele persoanei juridice este un drept dar şi o obligaţie: sub

acel nume îşi exercită drepturile şi îşi desfăşoară activităţile. Alegerea
numelui nu este liberă complet în cazul persoanelor juridice. Există o
protecţie a denumirilor comerciale ceea ce implică faptul că nicio altă
341
persoană nu poate purta numele respectiv sau altul care să creeze
confuzii. Persoana juridică poartă denumirea stabilită în condiţiile legii,
prin actul de constituire sau prin statut.
10.2.3.2.2. Sediul social
Sediul social reprezintă ceea ce domiciliul este pentru persoana

fizică elementul prin care este identificată în spaţiu. Cum o persoană
juridică poate avea mai multe sedii, sediul social este „domiciliul
voluntar”. Sediul social determină naţionalitatea persoanei juridice şi
determină competenţa teritorială ce priveşte locul exercitării unor
contracte.
Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de
constituire sau statutului.
În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea
mai multe sedii secundare pentru sucursalele, reprezentanţele sale
teritoriale şi punctele de lucru.
10.2.3.2.3.ăNaţionalitateaăpersoaneiăjuridice
Toate persoanele juridice au naţionalitate determinată de sediul

social. Sunt de naţionalitate română toate persoanele juridice al căror
sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit în
România.
10.2.3.3. Alte atribute de identificare
10.2.3.3.1. Contul bancar al persoanei juridice
Pe baza contractului de cont bancar, persoana juridică se

individualizează prin indicarea unui simbol cifric al sucursalei băncii
unde este deschis contul. Acesta este un mijloc de identificare de
maximă importanţă în practică.
10.2.3.3.2. Codul fiscal
Potrivit art. 4 din H.G. nr. 349/1992 : „Începând cu data de 01

ianuarie 1993, toate documentele întocmite de agenţii economici
prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, referitoare la vânzarea
produselor, prestarea serviciilor, precum şi la plata obligaţiilor către
bugetul de stat şi către terţi, vor cuprinde în mod obligatoriu, codul
fiscal al agentului economic.”
Codul unic de înregistrare reprezintă un atribut de
individualizare în relaţie cu orice persoană fizică sau persoană juridică.
10.2.3.3.3.ăFirmaăşiămarca
Unele persoane juridice, îndeosebi cele care sunt comercianţi se

identifică cu firma lor. La unele persoane juridice, firma se integrează în
denumire. Marca de calitate serveşte la individualizarea persoanei
juridice în raporturile juridice.
342
10.2.3.3.4. Telefon, telex, fax
În condiţiile tehnicii actuale, telefonul, telexul şi faxul sunt

mijloace curente şi rapide de identificare a persoanelor juridice.
10.2.3.4. Naturaă juridicăă şiă ocrotireaă atributeloră deă

identificare
Atributele de identificare a persoanei juridice sunt drepturi

subiective cu un regim propriu, în sensul că unele sunt drepturi
subiective personale, nepatrimoniale, iar altele spre exemplu
naţionalitatea se clasifică din punct de vedere al dreptului constituţional,
al dreptului internaţional privat ori al dreptului comercial.
Tot astfel, marca, deşi are o funcţie de mijloc de identificare,
aparţine dreptului de proprietate industrială şi dreptului comercial.
Atributele de identificare a persoanei juridice, ca drepturi
subiective sunt ocrotite de dreptul civil şi alte ramuri: administrativ.,
penal, comercial etc. Pe cale civilă, potrivit art. 257 C.civ.: „Persoana
care a suferit o atingere în dreptul său...la denumire...sau în orice alt
drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti
încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus
arătate.
Totodată, cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi,
va putea cere instanţei să oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept să
îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă, spre
ajunge la restabilirea dreptului atins.”
Protecţia penală şi administrativă este asigurată, spre exemplu,
de reglementările conţinute în Legea cu nr. 11/1991, privind constatarea
concurenţei neloiale care prevede infracţiuni şi contravenţii.
În Legea nr. 84/1998 cap. XIII privind apărarea drepturilor
asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice în art. 80 şi art. 81 se prevede
că:
- „Deciziile Oficiului de stat pentru Invenţii şi Mărci privind
înregistrarea mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de către
solicitantului înregistrării mărcii sau după caz, de către titularul mărcii,
în termen de 3 luni de la comunicare, cu plata taxei legale”;
- „Hotărârea comisiei de reexaminare, motivată se comunică
părţilor, în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu apel
la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. În
termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Tribunalului Bucureşti pot
fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti”.
Potrivit art. 257 C.civ., dispoziţiile art. 252-256 privind
apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice se aplică prin
asemănare şi drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.
Utilizareaăcomercialăăaănumelui
Dezvoltarea contemporană a afacerilor indiferent de legislaţiile
existente măreşte diferenţele între numele de familie ca element de
identificare a persoanei, atribut al personalităţii, şi numele comercial
(firma) ca semn distinctiv al unui comerciant, modalitate de atragere a
clientelei. Numele comercial se detaşează de persoana care îl poartă
pentru a se aplica unei activităţi comerciale.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul
343
comerţului, – numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant
îşi exercită comerţul şi sub care se semnează.
În conformitate cu art. 28 din Legea nr. 26/1990 un comerciant
persoană fizică nu îşi poate alege altă firmă decât aceea compusă, în
mod obligatoriu, din numele (inclusiv prenumele) său scris în
întregime, dobândit ca persoană fizică, ori din numele scris în întregime
şi iniţiala prenumelui. Nicio menţiune care ar putea induce în eroare
asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului nu
poate fi adăugată firmei.
În materia firmelor comerciale funcţionează principiul verităţii
numelui, în sensul că trebuie să existe o concordanţă între numele civil
şi numele comercial.
Dreptul de proprietate asupra firmei nu poate fi înstrăinat
separat de universalitatea de bunuri pe care o constituie fondul de
comerţ, firma fiind un accesoriu al acesteia (art. 42 din Legea nr.
26/1990). În ipoteza înstrăinării cu orice titlu a unui fond de comerţ
aparţinând unui comerciant în firma căruia figurează numele unuia sau
mai multor asociaţi, dobânditorul va putea să continue activitatea sub
firma anterioară, dar numai dacă va obţine acordul expres al titularului
precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi obligaţia menţionării în
cuprinsul firmei a calităţii de succesor. De la această regulă există o
singură excepţie care se referă la societăţile de capitaluri.
Folosirea unei firme de natură să producă confuzie cu o firmă
folosită legitim sau dacă are scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi
comercianţi şi pe beneficiari, întruneşte elementele constitutive ale unei
concurenţe neloiale (prevăzută de art. 5 lit. a) şi c) din Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale).
Secţiuneaăaă4-a.
Capacitateaăcivilăăaăpersoanelorăjuridice
10.2.4.1. Capacitateaăcivilă.ăDefiniţie
Capacitatea civilă a persoanelor juridice constă în aptitudinea

de a avea drepturi subiective civile şi obligaţii civile (capacitatea civilă
de folosinţă), precum şi de a dobândi şi exercita drepturi civile de a-şi
asuma şi îndeplini obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice de
către organele sale de conducere (capacitate civilă de exerciţiu).
Capacitatea civilă a persoanei juridice este o capacitate de
ramură, adică de drept civil. În consecinţă, regulile privind capacitatea
civilă a persoanei juridice îşi găsesc aplicaţie în raporturile juridice
civile, nu şi în raporturile altor ramuri de drept, unde se aplică regulile
stabilite de normele fiecărei ramuri de drept.
Împreună cu celelalte capacităţi de ramură, capacitatea civilă,
formează capacitatea juridică (de drept) a persoanelor juridice.
10.2.4.2. Structuraăcapacităţiiăcivileăaăpersoaneiăjuridice
Ca şi în cazul capacităţii civile a persoanei fizice, capacitatea

civilă a persoanei juridice este alcătuită din două elemente: 1.
capacitatea de folosinţă, adică aptitudinea de a avea drepturi subiective
civile şi obligaţii civile; 2. capacitatea de exerciţiu, adică aptitudinea sa,
de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa
344
obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile, de către organul
de conducere.
10.2.4.2.1. Capacitateaădeăfolosinţăăaăpersoaneiăjuridice
Noţiune
Legea nu defineşte direct capacitatea de folosinţă a persoanei
juridice.
Privită drept componentă a capacităţii civile a persoanei
juridice, capacitatea de folosinţă constă în aptitudinea subiectului
colectiv de drept de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Alături de alţi autori, vom defini capacitatea de folosinţă a
persoanei juridice ca fiind acea parte a capacităţii civile a acestui
subiect de drept care constă în aptitudinea sa de a avea drepturi şi
obligaţii civile, indiferent de izvorul acestora.
Caractere juridice
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se caracterizează
prin: legalitate; inalienabilitate; intangibilitate; generalitate şi
specialitate.
A. Legalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice
reprezintă însuşirea acesteia de a fi instituită numai de către lege.
B. Inalienabilitatea este trăsătura capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice de a nu putea fi înstrăinată ori cedată şi de a nu se
putea renunţa la ea, nici în tot şi nici în parte.
C. Intangibilitatea este caracterul capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice care constă în faptul de a nu i se putea aduce îngrădiri
decât în cazurile stabilite de lege.
D. Generalitatea exprimă vocaţia persoanei juridice de a avea
drepturi şi obligaţii in general, fără o enumerare limitativă a acestora.
E. Specialitatea. Potrivit Principiului specialităţii capacităţii de
folosinţă a persoanelor juridice, fiecare asemenea persoană nu poate
avea decât acele drepturi şi obligaţii care corespund scopului ei, stabilit
prin lege, actul de înfiinţare sau statut. Orice act juridic care nu este
făcut în vederea realizării acestui scop este nul. Prin acest principiu este
limitată numai posibilitatea persoanei juridice de a dobândi drepturi şi
de a-şi asuma obligaţii săvârşind acte juridice, dar nu şi naşterea, în
sarcina acesteia, a obligaţiilor izvorâte din săvârşirea de fapte ilicite sau
din îmbogăţirea fără justă cauză.
Dataădobândiriiăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăjuridice
Reglementarea de principiu a începutului capacităţii de
folosinţă a persoanelor juridice se află în dispoziţiile art. 205 C.civ.
Persoane juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea
de a avea drepturi şi obligaţii, după caz, potrivit dispoziţiilor art. 205, de
la data înregistrării lor sau de la data îndeplinirii oricărei cerinţe
prevăzute de lege.
Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrării sau de la data
actului de recunoaştere ori de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe ce
ar fi prevăzute, persoana juridică are capacitate chiar de la data actului
de înfiinţare, cât priveşte drepturile instituite în favoarea ei, îndeplinirea
obligaţiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai
întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în
345
mod valabil. (art. 205 alin (3) C.civ.)
Referitor la începutul capacităţii de folosinţă aşa cum este
reglementat de prevederile art. 205 C.civ. rezultă două momente
distincte:
a) începutul capacităţii de folosinţă deplină a persoanelor
juridice (art. 205 alin 1 şi 2).
b) Începutul capacităţii de folosinţă limitată(restrânsă,
anticipată de lege – art. 205 alin. 3).
Capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice începe
după cum urmează:
De la data înregistrării (în cazul persoanelor juridice supuse
înregistrării);
De la data actului de dispoziţie care le înfiinţează;
De la data recunoaşterii actului de înfiinţare;
De la data autorizării înfiinţării;
De la data îndeplinirii altei cerinţe pe care legea o prevede.
Capacitatea de folosinţă deplină începe de la data înregistrării la
organul de stat competent, pentru următoarele persoane juridice:
- asociaţiile de locatari;
- reprezentanţele societăţilor comerciale şi organizaţiilor
economice străine care funcţionează în România;
- asociaţiile de proprietari.
Capacitatea de folosinţă deplină începe de la data actului de
dispoziţie care le înfiinţează, pentru persoanele juridice:
- organele de stat;
- instituţii de stat;
- unităţi administrativ teritoriale.
Capacitatea de folosinţă deplină începe de la data recunoaşterii
actului de înfiinţare pentru persoanele juridice precum:
- camerele de comerţ şi industrie.
Capacitatea de folosinţă deplină începe de la data înmatriculării
în registrul comerţului pentru persoanele juridice:
- regii autonome;
- societăţi comerciale.
Capacitatea de folosinţă deplină începe de la data autorizării
înfiinţării pentru persoanele juridice precum partidele politice.
Capacitatea de folosinţă redusă (denumit şi capacitate de lege)
este prevăzută în art. 205 alin. 3 din C.civ., care acordă persoanei
juridice o capacitate de folosinţă limitată la parcurgerea procesului de
înfiinţare.
Din interpretarea textului legal rezultă:
a) capacitatea limitată începe de la data actului de înfiinţare;
b) capacitatea limitată cuprinde „drepturile constituite în
favoarea ei, îndeplinirea obligaţiilor şi oricăror măsuri preliminare ce ar
fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana
juridică să ia fiinţă în mod valabil” (art. 33 alin. 3 ultima teză).
Instituţiile de stat, unităţile administrativ teritoriale şi
autorităţile publice locale nu trec prin etapa capacităţii de folosinţă
limitată, ci dobândesc de la început capacitatea de exerciţiu deplină.
Capacitatea de folosinţă limitată, încetează o dată cu dobândirea
deplinei capacităţi de folosinţă de către persoanele juridice respective
(care poate fi data înregistrării, a înscrierii ori a înmatriculării
persoanelor juridice etc.).
346
Conţinutulăcapacităţiiădeăfolosinţăăaăpersoaneiăjuridice
Persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile
afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine
decât persoanei fizice.
În determinarea conţinutului capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice trebuie să avem în vedere că aceasta nu poate avea decât acele
drepturi şi obligaţii civile care sunt în concordanţă cu scopul ei (obiectul
de activitate stabilit prin lege, actul de constituire sau statut).
Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice reprezintă regula potrivit căreia persoanele juridice pot dobândi
numai acele drepturi şi îşi pot asuma numai acele obligaţii care
corespund scopurilor în vederea cărora ele au fost constituite şi care
sunt stabilite prin lege, statut sau actul de înfiinţare.
Conţinutul concret al capacităţii de folosinţă este diferit în
raport cu natura ramurii de drept ce reglementează activitatea diferitelor
categorii de persoane juridice.
Desfăşurarea activităţilor autorizate

Art. 207 C.civ. prevede: „(1) În cazul activităţilor care trebuie
autorizate de organele competente, dreptul de a desfăşura asemenea
activităţi se naşte numai din momentul obţinerii autorizaţiei respective,
dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Actele şi operaţiunile săvârşite fără autorizaţiile prevăzute
de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut
răspund nelimitat şi solidar pentru toate prejudiciile cauzate,
independent de aplicarea altor sancţiuni prevăzute de lege.”
Capacitatea de a primi libertăţi

În temeiul art. 208 C.civ., prin excepţie de la prevederile art.
205 alin (3) (capacitatea de folosinţă limitată, necesară pentru ca
persoana juridică să ia fiinţă) şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice
persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun,
de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din
momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care
liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în
mod legal.
Încetareaă capacităţiiă deă folosinţăă limitatăă aă persoaneiă

juridice
Capacitatea de folosinţă limitată încetează o dată cu dobândirea
deplinei capacităţi de folosinţă de către persoana juridică.
Neexistând reglementări consacrate capacităţii de folosinţă
depline, se admite că aceasta încetează o dată cu încetarea persoanelor
juridice.
Sancţiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de
folosinţă a persoanei juridice este nulitatea absolută în următoarele
cazuri:
- încheierea actului juridic în lipsa capacităţii de folosinţă;
- încheierea actului juridic civil cu încălcarea principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă.
347
10.2.4.2.2. Capacitateaădeăexerciţiuăaăpersoanelorăjuridice
Noţiuneăşiăreglementare
Capacitatea de exerciţiu ca parte a capacităţii civile este
aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi şi executa obligaţii prin
săvârşirea de acte juridice proprii.
În legătură cu capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice sunt
necesare următoarele sublinieri:
a) capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice are drept primă
şi importantă limită chiar capacitatea de folosinţă a acesteia;
b) persoana juridică nu poate dobândi şi exercita drepturi şi
nu-şi poate asuma obligaţii în afara scopului social. Este ceea ce se
cheamă aplicaţiunea principiului specialităţii de folosinţă în materia
persoanelor juridice la capacitatea de exerciţiu a acestora.
Pentru definirea capacităţii de exerciţiu a persoanelor juridice
trebuie să avem în vedere şi prevederile art. 209 C.civ.
Art. 209 prevede: (1) „Persoana juridică îşi exercită drepturile
şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la
data constituirii lor.” Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale
obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul
exercitării funcţiei lor. Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a
celui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de cel de-
al treilea.
Pe de altă parte art. 209 alin. (3) dispune: „Raporturile dintre
persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare
sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut
altfel prin lege, actul de constituire sau statut”.
În acest context, capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice ca
fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a dobândi şi
exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini
obligaţiile civile prin încheierea de acte juridice civile de către organele
sale de conducere.
Dataădobândiriiăcapacităţiiădeăexerciţiuăaăpersoaneiăjuridice
Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte
obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
În ceea ce ne priveşte, susţinem punctul de vedre potrivit
căruia, capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice începe de la
înfiinţarea acestora, însă realizarea efectivă a capacităţii de exerciţiu
astfel dobândită este condiţionată de desemnarea persoanelor fizice
investite cu atribuţii de organe de conducere. Această opinie este
întemeiată pe interpretarea gramaticală şi logică a prevederilor art. 205
alin. (3) C.civ. „Cu toate acestea, persoanele juridice pot, chiar de la
data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să-şi asume
obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să
ia fiinţă în mod valabil.”
Prin urmare, ubi lex non distinguit nec nos distinguere
debemus. De asemenea textul cuprinde sintagma „să îşi asume
obligaţii” (încheierea de acte juridice) aspecte specifice capacităţii de
exerciţiu.
348
Conţinutulăcapacităţiiădeăexerciţiuăaăpersoaneiăjuridiceăesteă
guvernatădeădouăălimite:
a) capacitatea de exerciţiu nu se poate dobândi înainte de
capacitatea de folosinţă şi nici nu poate fi mai întinsă decât capacitatea
de folosinţă
b) majoritatea persoanelor juridice se caracterizează printr-o
pluritate a organelor de administrare fiind necesar ca fiecare dintre ele
să respecte întocmai atribuţiile conferite pentru ca actele juridice
încheiate de ele să fie acte juridice ale persoanei juridice. În raport cu
terţii, persoana juridică este reprezentată de organul de conducere
unipersonal (director general, director) potrivit legii. Dacă aceasta
împuterniceşte o altă persoană cu aceste atribuţii avem de a face cu o
reprezentare convenţională.
Au calitate de organe de administrare, persoanele fizice sau
persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt
desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv,
în numele şi pe seama persoanei juridice.
Principiile conţinutului capacităţii de exerciţiu a persoanei
juridice sunt:
a) principiul pluralităţii organelor de conducere
b) principiul răspunderii persoanelor fizice care alcătuiesc
organele de conducere ale persoanei juridice pentru modul cum
realizează capacitatea de exerciţiu a acesteia.
Încetareaăcapacităţiiădeăexerciţiuăaăpersoaneiăjuridice
Cum nici momentul încetării capacităţii de exerciţiu a
persoanelor juridice nu este precizat de lege, având în vedre relaţia
dintre capacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu, apreciem că
momentul la care încetează capacitatea de exerciţiu corespunde cu
momentul la care încetează capacitatea de folosinţă, deci o data cu
încetarea persoanei juridice înseşi.
A. Lipsa organelor de administrare

Potrivit art. 210 C.civ.: „(1) Până la data constituirii organelor
de administrare, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care
privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către
persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop.
(2) Actele juridice încheiate de către fondatori sau de către
persoanele desemnate cu depăşirea puterilor conferite potrivit legii,
actului de constituire ori statutului, pentru înfiinţarea persoanei juridice,
precum şi actele încheiate de alte persoane nedesemnate obligă
persoana juridică în condiţiile gestiunii de afaceri.
(3) Cel care contractează pentru persoana juridică rămâne
personal ţinut faţă de terţi dacă aceasta nu se înfiinţează ori dacă nu îşi
asumă obligaţia contractată, în afara cazului când prin contract a fost
exonerat de această obligaţie.”
B. Incapacităţi şi incompatibilităţi
Art. 211 C.civ. prevede: „(1) Nu pot face parte din organele de
administrare şi de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, cei decăzuţi din dreptul de a exercita o
funcţie în cadrul acestor organe, precum şi cei declaraţi prin lege sau
prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcţie.
(2) Actele încheiate cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) sunt
349
lovite de nulitate relativă. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt
că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile ori
incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu
încălcarea dispoziţiilor legale ori statutare, dacă nu s-a produs o
vătămare.”
10.2.4.3. Funcţionareaăpersoaneiăjuridice
Actele emise de organele persoanei juridice

În temeiul art. 212 C.civ. „(1) Hotărârile şi deciziile luate de
organele de conducere şi administrare în condiţiile legii, actului de
constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat
parte la deliberare sau au votat împotrivă.
(2) Faţă de terţi hotărârile şi deciziile luate, în condiţiile legii, actului de
constituire sau statutului produc efecte numai de la data publicării lor,
în condiţiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada
că aceştia le-au cunoscut pe altă cale.”
Obligaţiileămembrilorăorganelorădeăadministrare
Art. 213 C.civ. prevede: „Membrii organelor de administrare ai
unei persoane juridice trebuie să acţioneze în interesul acesteia cu
prudenţa şi diligenţa cerute unui bun proprietar.”
Separarea patrimoniilor
Art. 214 C.civ. prevede: „(1) Membrii organelor de
administrare au obligaţia să asigure şi să menţină separaţia dintre
patrimoniul persoanei juridice şi propriul lor patrimoniu.
(2) Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terţi, după
caz, bunurile persoanei juridice ori informaţiile pe care le obţin în
virtutea funcţiei lor, afară de cazul în care ar fi autorizaţi în acest scop
de către cei care i-au numit.”
Contrarietatea de interese
Art. 215 C.civ. prevede: „(1) Este lovit de nulitate relativă actul
juridic încheiat în frauda intereselor persoanei juridice de un membru al
organelor de administrare dacă acesta din urmă, soţul, ascendenţii sau
descendenţii lui, rudele în linie colaterală sau afinii săi, până la gradul al
patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se încheie acel act şi dacă
partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru.
(2) Atunci când cel care face parte din organele de
administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevăzute
la alin. (1) are interes într-o problemă supusă hotărârii acestor organe,
trebuie să înştiinţeze persoana juridică şi să nu ia parte la nicio
deliberare privitoare la aceasta. În caz contrar, el răspunde pentru
daunele cauzate persoanei juridice, dacă fără votul lui nu s-ar fi putut
obţine majoritatea cerută.”
Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice

În temeiul art. 216 C.civ. „(1) Hotărârile şi deciziile contrare
legii, actului de constituire sau statutului pot fi atacate în justiţie de
oricare dintre membrii organelor de conducere şi administrare care nu
au participat la deliberare sau care au votat împotrivă şi au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la
data când li s-a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă
350
ori de la data când a avut loc şedinţa, după caz.
(2) Administratorii nu pot însă ataca hotărârea privitoare la
revocarea lor din funcţie. Ei au numai dreptul de a fi despăgubiţi, dacă
revocarea a fost nejustificată sau intempestivă şi au suferit astfel un
prejudiciu.
(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de
către instanţa competentă în circumscripţia căreia persoana juridică îşi
are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată
prin administratori. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.
(4) Dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, persoana
juridică este reprezentată în justiţie de persoana desemnată de
preşedintele instanţei dintre membrii persoanei juridice, care va
îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată până când organul de
conducere competent, convocat în acest scop, va alege o altă persoană.
(5) Hotărârea definitivă de anulare va fi menţionată în registrul
public în care este înregistrată persoana juridică, fiind opozabilă de la
această dată faţă de orice persoană, inclusiv faţă de membrii acelei
persoane juridice.
(6) Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la
acţiunea în constatarea nulităţii este imprescriptibil, iar cererea poate fi
formulată de orice persoană interesată. Dispoziţiile alin. (3)-(5) rămân
aplicabile.
(7) Prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care
prin legi speciale nu se dispune altfel.”
Suspendarea actelor atacate

Art. 217 C.civ. prevede: „(1) Odată cu intentarea acţiunii în
anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă
preşedinţială, suspendarea executării actelor atacate.
(2) Pentru a încuviinţa suspendarea, instanţa poate obliga pe reclamant
să depună o cauţiune, în condiţiile legii.”
Participarea la circuitul civil

Potrivit art. 218 C.civ. „(1) Actele juridice făcute de organele
de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost
conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi.
(2) În raporturile cu terţii, persoana juridică este angajată prin actele
organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc puterea de reprezentare
conferită prin actul de constituire sau statut, în afară de cazul în care ea
dovedeşte că terţii o cunoşteau la data încheierii actului. Simpla
publicare a actului de constituire sau a statutului persoanei juridice nu
constituie dovada cunoaşterii acestui fapt.
(3) Clauzele sau dispoziţiile actului de constituire ori ale statutului,
precum şi hotărârile organelor statutare ale persoanei juridice care
limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe
sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate.”
Răspundereaăpentruăfapteăjuridice
Potrivit art. 219 C.civ. „(1) Faptele licite sau ilicite săvârşite de
organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai
dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2) Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală şi solidară a celor care
le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi.”
351
Răspundereaămembrilorăorganelorăpersoaneiăjuridice
Art. 220 C.civ. prevede: „(1) Acţiunea în răspundere împotriva
administratorilor, cenzorilor, directorilor şi a altor persoane care au
acţionat în calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru
prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceştia prin încălcarea
îndatoririlor stabilite în sarcina lor, aparţine, în numele persoanei
juridice, organului de conducere competent care va decide cu
majoritatea cerută de lege, iar în lipsă, cu majoritatea cerută de
prevederile statutare.
(2) Hotărârea poate fi luată chiar dacă problema răspunderii
persoanelor prevăzute la alin. (1) nu figurează pe ordinea de zi.
(3) Organul de conducere competent desemnează cu aceeaşi
majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.
(4) Dacă s-a hotărât introducerea acţiunii în răspundere
împotriva administratorilor, mandatul acestora încetează de drept şi
organul de conducere competent va proceda la înlocuirea lor.
(5) În cazul în care acţiunea se introduce împotriva directorilor
angajaţi în baza unui alt contract decât a unui contract individual de
muncă, aceştia sunt suspendaţi de drept din funcţie până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti.”
10.2.4.4. Dispoziţiiăspeciale
Răspundereaăpersoanelorăjuridiceădeădreptăpublic
În temeiul art. 221 C.civ. „Dacă prin lege nu se dispune altfel,
persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau
ilicite ale organele lor, în aceleaşi condiţii ca persoanele juridice de
drept privat.”
Independenţaăpatrimonială
Potrivit prevederilor art. 222 C.civ. „Persoana juridică având în
subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea
obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu
răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă
prin lege nu se dispune altfel.”
Statutulăşiăunităţileăadministrativ-teritoriale
Art. 223 C.civ. prevede: „(1) În raporturile civile în care se
prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii,
statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care
legea stabileşte un alt organ în acest sens.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi
unităţilor administrativ-teritoriale care participă la raporturile civile în
nume propriu, prin organele prevăzute de lege.”
Răspundereaă civilăă aă statuluiă şiă aă unităţiloră administrativ-

teritoriale
Art. 224 C.civ. reglementează răspunderea civilă a statului şi a
unităţilor administrativ-teritoriale astfel: „(1) Dacă prin lege nu se
dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru
obligaţiile organelor, autorităţilor şi instituţiilor publice, care sunt
persoane juridice şi niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde
352
pentru obligaţiile statului.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi
unităţilor administrativ-teritoriale care nu răspund decât în mod
subsidiar pentru obligaţiile organelor, instituţiilor şi serviciilor publice
din subordinea acestora atunci când acestea au personalitate juridică.”
10.2.4.5. Reorganizarea persoanei juridice
Noţiunea
Art. 232 C.civ. defineşte reorganizarea persoanei juridice ca
fiind „operaţiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe
persoane juridice şi care are ca efecte înfiinţarea, modificarea ori
încetarea acestora”.
Modurile de reorganizare
Potrivit art. 233 C.civ. „(1) Reorganizarea persoanei juridice se
realizează prin fuziune, prin divizare sau prin transformare.
(2) Reorganizarea se face cu respectarea condiţiilor prevăzute
pentru dobândirea personalităţii juridice, în afară de cazurile în care prin
lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel.”
Fuziunea
Este acea formă a reorganizării persoanei juridice care „se face
prin absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică
sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o
persoană juridică nouă.” (art. 234 C.civ.).
Efectele fuziunii
Potrivit art. 235 C.civ. „(1) În cazul absorbţiei, drepturile şi
obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul
persoanei juridice care o absoarbe.
(2) În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi
obligaţiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou
înfiinţate.”
Divizarea
Este a doua formă a reorganizării persoanei juridice şi poate fi
totală sau parţială.
Art. 236 C.civ. alin (2) prevede: „Divizarea totală se face prin
împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între două sau
mai multe persoane juridice care există deja sau care se înfiinţează prin
divizare.”
Potrivit art. 236 alin (3) C.civ. „Divizarea parţială constă în
desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care
continuă să existe, şi în transmiterea acestei părţi către una sau mai
multe persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest mod.”
Efectele divizării
Art. 237 C.civ. reglementează efectele divizării astfel: „(1)
Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea fiinţă prin
divizare se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare,
dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporţie.
353
(2) În cazul divizării parţiale, când o parte din patrimoniul unei
persoane juridice se desprinde şi se transmite unei singure persoane
juridice deja existente sau care se înfiinţează în acest mod, reducerea
patrimoniului persoanei juridice divizate este proporţională cu partea
transmisă.
(3) În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor
persoane juridice deja existente sau care se înfiinţează în acest mod,
împărţirea patrimoniului între persoana juridică faţă de care s-a făcut
desprinderea şi persoanele juridice dobânditoare se va face potrivit
dispoziţiilor alin. (2), iar între persoanele juridice dobânditoare,
împărţirea părţii desprinse se va face potrivit dispoziţiilor alin. (1), ce se
vor aplica în mod corespunzător.”
Întinderea răspunderii în caz de divizare

Art. 238 C.civ. stabileşte întinderea răspunderii în caz de
divizare astfel: „(1) În cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice
dobânditoare va răspunde:
a) pentru obligaţiile legate de bunurile care formează obiectul
drepturilor dobândite sau păstrate integral;
b) pentru celelalte obligaţii ale persoanei juridice divizate,
proporţional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită
după scăderea obligaţiilor prevăzute la lit. a).
(2) Dacă o persoană juridică înfiinţată în condiţiile art. 194 alin.
(1) lit. a) este supusă divizării prin actul de reorganizare se va putea
stabili şi un alt mod de repartizare a obligaţiilor decât acela prevăzut în
prezentul articol.”
Repartizarea contractelor în caz de divizare

Potrivit art. 239 C.civ. „În caz de divizare, contractele se vor
repartiza, cu respectarea dispoziţiilor art. 206 alin. (2), art. 237 şi 238,
astfel încât executarea fiecăruia dintre ele să se facă în întregime de
către o singură persoană juridică dobânditoare, afară numai dacă aceasta
nu este cu putinţă.”
Transformarea persoanei juridice
Este al treilea mod de reorganizare a persoanei juridice.
Transformarea persoanei juridice intervine în cazurile prevăzute
de lege, atunci când o persoană juridică îşi încetează existenţa,
concomitent cu înfiinţarea, în locul ei, a unei alte persoane juridice (art.
241 alin (1) C.civ.).
Potrivit art. 241 alin (2) C.civ. „În cazul transformării,
drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care şi-a încetat existenţa se
transferă în patrimoniul persoanei juridice nou înfiinţate, cu excepţia
cazului în care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede
altfel. În aceste din urmă cazuri, dispoziţiile art. 239, 240 şi 243 rămân
aplicabile.”
10.2.4.6. Efectele reorganizăriiăpersoaneiăjuridice
Efectul creator, constă în înfiinţarea unei persoane juridice ca

urmare a reorganizării şi se înfăţişează astfel: fuziunea şi transformarea
produc întotdeauna efect creator; diviziunea poate produce efect creator.
Efectul extinctiv, adică încetarea fiinţei unei persoane juridice
354
se întâlneşte întotdeauna la fuziune şi transformare.
Efectul translativ reprezintă transmiterea drepturilor şi

obligaţiilor civile de la o persoană juridică asupra unei alte persoane
juridice. În cazul fuziunii şi transformării operează o transmisiune
universală, în timp ce în cazul divizării operează o transmisiune cu titlu
universal.
Art. 242 C.civ. stabileşte data transmiterii drepturilor şi
obligaţiilor astfel: „(1) În cazul reorganizării persoanelor juridice
supuse înregistrării, transmiterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează
atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înregistrarea operaţiunii şi
de la data acesteia.
(2) În ceea ce priveşte celelalte persoane juridice nesupuse
înregistrării, transmiterea drepturilor şi obligaţiilor, în cazurile
prevăzute la alin. (1), se realizează atât între părţi, cât şi faţă de terţi
numai pe data aprobării de către organul competent a inventarului, a
bilanţului contabil întocmit în vederea predării-primirii, a evidenţei şi a
repartizării tuturor contractelor în curs de executare, precum şi a
oricăror alte asemenea acte prevăzute de lege.
(3) În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii,
dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin
înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în
formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a
dispus reorganizarea, în ambele situaţii însoţit, dacă este cazul, de
certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou înfiinţate.„
10.2.4.7. Opoziţiileăprivindăreorganizareaăpersoaneiăjuridice
În temeiul art. 243 C.civ. „(1) Actele prin care s-a hotărât
reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin
opoziţie, de către creditori şi orice alte persoane interesate în termen de
30 de zile de la data când au luat cunoştinţă de aprobarea reorganizării,
dar nu mai târziu de un an de la data publicării acesteia, sau, după caz,
de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit legii.
(2) Opoziţia suspendă executarea faţă de oponenţi până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, în afară de cazul în care
persoana juridică debitoare face dovada executării obligaţiilor sau oferă
garanţii acceptate de creditori ori încheie cu aceştia un acord pentru
plata datoriilor.”
10.2.4.8. Încetarea persoanei juridice
Modurile de încetare
În temeiul art. 244 C.civ. „Persoana juridică încetează, după
caz, prin:
- constatarea ori declararea nulităţii;
- prin fuziune;
- divizare totală;
- transformare;
- dizolvare sau desfiinţare;
- alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.”
355
10.2.4.9. Dizolvarea persoanei juridice
Definiţieă
Spre deosebire de reorganizare, dizolvarea conduce la încetarea
persoanelor juridice, însă doar în cazurile prevăzute de lege şi doar dacă
se trece în prealabil prin procedura lichidării.
Dacă domeniul reorganizării este general - în sensul că se aplică
tuturor categoriilor de persoane juridice, domeniul dizolvării este în
principiu mai restrâns, referindu-se la persoanele juridice de tip
asociativ.
Legea nu defineşte dizolvarea persoanei juridice în consecinţă,
în doctrină au fost formulate mai multe definiţii astfel:
- „dizolvarea este un mod tipic de încetare a persoanei juridice,
punând capăt definitiv fiinţei acelei persoane (C. Stătescu, Drept civil,
1970, p. 458)”;
- „dizolvarea este un mod de încetare a persoanei juridice,
punând capăt definitiv existenţei acelei persoane (T. Pop Tratat de drept
civil, vol. 1, 1989, p. 69)”;
- „dizolvarea este acel mod de încetare a persoanei juridice
aplicabil în cazurile prevăzute de lege şi presupunând lichidarea” (Ghe.
Beleiu, op. cit. p. 541).
Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat
Potrivit art. 245 C.civ., persoanele juridice de drept privat se

dizolvă dacă:
a) termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit;
b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit;
c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuinţate pentru
realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă
ele urmăresc un alt scop decât cel declarat;
d) prin hotărârea organelor competente ale acestora;
e) prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau
statut..
Dizolvarea persoanelor juridice de drept public

Persoanele juridice de drept public se dizolvă numai în cazurile
şi în condiţiile anume prevăzute de lege.
Lichidarea
Prin efectul dizolvării, persoana intră în lichidare în vederea
valorificării activului şi a plăţii pasivului.
Persoana juridică îşi păstrează capacitatea civilă pentru
operaţiunile necesare lichidării până la finalizarea acesteia.
Dacă încetarea persoanei juridice are loc prin fuziune,
transformare sau prin divizare totală, nu se declanşează procedura
lichidării.
A. Destinaţia bunurilor rămase după lichidare

Potrivit art. 249 C.civ. „(1) Oricare ar fi cauzele dizolvării,
bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinaţia
stabilită în actul de constituire sau statut, ori destinaţia stabilită în
hotărârea organului competent luată înainte de dizolvare.
356
(2) În lipsa unei asemenea prevederi în actul de constituire sau
statut ori în lipsa unei hotărâri luate în condiţiile alin. (1), precum şi în
cazul în care prevederea sau hotărârea este contrară legii sau ordinii
publice, la propunerea lichidatorului bunurile rămase după lichidare se
atribuie de instanţa competentă, prin hotărâre supusă numai apelului,
unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu
se prevede altfel. Atunci când există mai multe astfel de persoane
juridice, lichidatorul propune cel puţin 3 persoane juridice, caz în care
bunurile se atribuie prin tragere la sorţi.
(3) În cazul în care persoana juridică a fost dizolvată pentru
motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum şi în cazul în care nicio
persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după
lichidare în condiţiile alin. (2), acestea vor trece în proprietatea
comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se află
bunurile.
(4) În toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate
asupra bunurilor rămase după lichidare are loc la data preluării lor de
către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel. Procesul-verbal de
predare-primire şi hotărârea judecătorească rămasă definitivă, în
cazurile prevăzute de alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate”.
B. Desfiinţarea unor persoane juridice

Potrivit art. 250 C.civ. „(1) Persoanele juridice înfiinţate de
către autorităţile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi
desfiinţate prin hotărârea organului care le-a înfiinţat.”
C. Data încetării personalităţii juridice

Art. 251 C.civ. prevede: „(1) Persoanele juridice supuse
înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost
înscrise.
2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care
s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte
cerinţe prevăzute de lege.”
Conceptul de persoană juridică, conducere, structură organizatorică, persoane juridice de drept
public, persoane juridice mixte, persoane juridice de drept privat, asociaţiile, fundaţiile, societăţile,
nulitatea persoanei juridice, regimul actelor juridice; Atributele de identificare: denumire, sediul
social, naţionalitatea, contul bancar, codul fiscal, codul unici de înregistrare, capacitatea civilă a
persoanei juridice, capacitatea de folosinţă, capacitatea de exerciţiu; Reorganizarea persoanei
juridice: fuziunea, divizarea, transformarea.
357
1. Care sunt elementele constitutive ale persoanei juridice?

2. Ce se înţelege prin organizare de sine stătătoare?
3. Ce aspecte priveşte noţiunea de conducere?
4. La ce ne referim când vorbim de structura organizatorică a persoanei juridice?
5. Care este importanţa patrimoniului propriu?
6. Care este importanţa scopului?
7. Care sunt cauzele ce determină nulitatea persoanei juridice?
8. În ce termen poate fi invocată nulitatea relativă a persoanei juridice?
9. Care este efectul nulităţii declarată prin hotărâre judecătorească definitivă?
10. Care este regimul actelor juridice încheiate cu terţii anterior constatării sau declarării nulităţii?
11. Ce se înţelege prin înregistrarea persoanei juridice?
12. Dacă înregistrarea are caracter constitutiv, cât timp înregistrarea nu a fost efectuată, persoana
juridică se consideră legal înfiinţată?
13. Cine răspunde pentru prejudiciul cauzat prin neefectuarea formalităţilor de înregistrare?
14. Prin ce act se stabileşte denumirea persoanei juridice?
15. Persoana juridică poate avea şi mai multe sedii secundare?
16. Cum este definită capacitatea civilă a persoanei juridice?
17. Care sunt elementele capacităţii civile a persoanei juridice?
18. Când dobândeşte o persoană juridică, capacitate de folosinţă?
19. Ce se înţelege prin specialitatea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice?
20. În ce constă capacitatea de folosinţă limitată necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă?
21. Cum este definită reorganizarea persoanei juridice?
22. Care sunt formele prin care se realizează reorganizarea?
23. Ce este fuziunea?
24. Care sunt efectele fuziunii?
25. Ce reprezintă diviziunea?
26. În ce constă divizarea totală?
27. În ce constă divizarea parţială?
28. Care sunt efectele divizării?
29. Ce reprezintă transformarea persoanei juridice?
30. Care sunt modurile de încetare a persoanei juridice?
31. Care este destinaţia bunurilor rămase după lichidare?
32. La ce dată încetează persoanele juridice supuse înregistrării?
358
1. Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.

2. Persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil şi răspunde pentru obligaţiile
asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
1. Constituie conţinutul noţiunii de persoană juridică:

a) organizarea proprie de sine-stătătoare;
b) scopul propriu în acord cu interesul general;
c) patrimoniu propriu distinct.
A) a+b+c;
B) b;
C) niciun răspuns nu este corect.
2. Înfiinţarea persoanei juridice se poate înfăptui:

a) prin actul de înfiinţare al organului competent;
b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii;
c) în orice alt mod prevăzut de lege.
A) a+b;
B) b;
C) a+b+c.
Codul civil.
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Dogaru I, Subiectele de drept civil, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993.
Stătescu C. Persoana fizică. Persoana juridică, Ed. Europa, Craiova, 1995.
359
RĂSPUNSURIăLAăTESTELEăDEăEVALUARE/AUTOEVALUARE
1. A 2. A 3. b 4. b
1. A 2. A 3. b -
1. A 2. A 3. c 4. a
1. A 2. A 3. a 4. c
1. A 2. A 3. b 4. a
1. A 2. A 3. c 4. a
1. A 2. A 3. c 4. a
1. A 2. A 3. b 4. c
1. A 2. A 3. a 4. c
1. A 2. A 3. a 4. c
360

Drept Civil Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. univ. dr. Lect. univ. dr.

CONSTANTIN DIACONU CRISTIANăFIRICĂ

Editura Fundaţiei România de Mâine este membră a

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Constantin FLOREA

CONSTANTIN DIACONU CRISTIANăFIRICĂ

Realizator curs în tehnologie ID/IFR

EDITURA FUNDA IEI ROMÂNIA DE MÂINE

1.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................. 22

2.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 59

3.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 86

4.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 121

5.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 186

6.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 209

9.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................. 297

10.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare............................................................................... 331

După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilităţi privind:

– înţelegerea corectă a termenilor, noţiunilor, principiilor de specialitate şi a dobândirii de

Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

1. Conţinutul raportului juridic civil: noţiune şi structură; clasificarea drepturilor subiective;

Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. DREPTULăCIVILăÎNăSISTEMULăNA IONALăDEăDREPT (8 ore)

Teme de control (TC)

Desfăşurarea seminariilor va fi structurată astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezentări şi

II. Cursuri, tratate, monografii

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea sistemului naţional al dreptului;

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele specifice dreptului

Dreptul civil face parte din sistemul naţional al dreptului.

Sistemul de drept este un ansamblu în care elementele sale

1.2.1.1.1.ăNormaăjuridică este elementul de bază al sistemului

1.2.1.1.2.ă Instituţiaă juridică cuprinde normele juridice care

1.2.1.1.3. Ramura de drept este definită ca un ansamblu de

1.2.1.2.1. Principalele diviziuni ale dreptului obiectiv

Dreptul reglementează raporturile dintre oamenii care trăiesc în

1.2.2.2.2. Ramurile sistemului naţionalădeădrept

Sistemul naţional al dreptului român este alcătuit din mai multe

1.2.1.3. Aplicarea generalăăaăCoduluiăcivil

Dispoziţiile codului civil se aplică şi raporturilor dintre

1.2.1.4.ă Aplicareaă prioritarăă aă tratateloră internaţionaleă

În materiile regementate de C.civ., dispoziţiile privind

1.2.1.5. AplicareaăprioritarăăaăDreptului comunitar

Instituirea Comunităţilor Europene şi a Uniunii Europene a

Dreptul comparat, spre deosebire de diferitele ramuri ale

1.2.2.1.1. Elemente pentru definirea dreptului civil

O privire asupra genezei şi evoluţiei dreptului civil permite

1.2.2.1.1. Obiectul dreptului civil

Sfera raporturilor juridice reglementate de dreptul civil

Rolul dreptului civil

1.2.2.1.1. Dreptul civil ca drept comun

„Codul civil este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care

Raporturi juridice patrimoniale reglementate de dreptul civil

Principiile fundamentale ale dreptului „...se constituie în

1.2.3.2. Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului

În doctrină, noţiunea de sistem al principiilor fundamentale

Dreptul de proprietate reprezintă raportul de însuşire de către

Egalitatea în faţa legii civile presupune stabilirea şi organizarea

1.2.3.3.3.ă Principiulă îmbinăriiă intereseloră individualeă cuă

Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în

Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor subiective civile

1.2.3.3.5. Principiul ocrotirii bunei-credinţe