Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. ELECTROTERAPIA
În primul rând trebuie stabilită poziţionarea cât mai adecvată a electrozilor, care este
de o importanţă deosebită pentru reuşita tratamentului.
Asistentul medical BFKT, mai ales dacă este la prima abordare a unui caz, trebuie să
57
tatoneze cu multă răbdare punctele cele mai indicate, stăpânind cunoştinţele necesare
de anatomie şi neuro-fiziologie.
În această privinţă se recomandă respectarea următoarelor principii:
a. plasarea electrozilor direct pe suprafaţa dureroasă sau în imediata ei
vecinătate, situaţie mai facil de respectat în cazurile cu localizări relativ
circumscrise şi limitate ale durerii (în cazul aplicării a 4 electrozi, pentru
acoperirea acestora).
b. dacă prima tentativă de aşezare a electrozilor nu duce la ameliorarea dorită,
se va acţiona asupra rădăcinii nervoase principale a nervului periferic care
străbate zona dureroasă sau cât mai aproape de ea. O confirmare a
poziţionării corecte a electrozilor este apariţia senzaţiei de furnicături,
înţepături sau minime vibraţii pe locul dureros tratat, ca de altfel şi în prima
variantă de aplicaţie (după majoritatea autorilor).
c. spre deosebite de alte metode electroterapeutice analgetice, polaritatea
electrozilor nu are importanţă la aplicaţiile cu SNET.
Intensitatea trebuie aleasă astfel încât să se ajungă la o stimulare selectivă a fibrelor
nervoase groase, mielinizate (A-alfa), pentru a închide „poarta" pentru influxurile
transmise prin fibrele subţiri A-delta şi C; aceasta înseamnă că vom aştepta din partea
pacientului o senzaţie de vibraţie - furnicătură la limita tolerată pe locul tratat.
Frecvenţa impulsurilor trebuie aleasă prin tatonare de la caz la caz, în funcţie de
etiologia durerii şi de caracterul acut sau cronic al acesteia, (în general, de la 15 la 200
Hz).
Durata impulsului, este preferabil să fie reglabilă, pentru a fi adaptată - în raport cu
frecvenţa - la cazurile tratate; în general, impulsurile au durate cuprinse între 0,05-0,5
ms.
Durata şedinţe diferă mult, în funcţie de afecţiunile şi cazurile tratate.
Din punct de vedere al intervalului dintre şedinţe, frecvenţa repetării aplicaţiilor într-
o zi sau într-o săptămână se orientează după stările particulare, individuale de durere şi
durata ameliorării obţinute; durata efectului obţinut creşte odată cu progresia seriei de
tratament, astfel încât intervalul dintre şedinţe poate fi crescut.
58
Protocol Terapeutic T.E.N.S
Curentul: T.E.N.S.
Tipul: Simetric
Funcţia: cc/cv: cc
Polaritatea: Pozitivă
Puls: 150 µs
Frecvenţa Pulsului: 50 Hz
creşterea: 2 secunde
vibraţia: 3 secunde
coborârea: 1 secundă
pauza: 7 secunde
Verificarea contactului: Nu
6 - 25 minute,
60
de implementare al acestuia.
Etapele
Protocolului Terapeutic Modul de Implementare
Verificarea Prescripţiei Terapeutul va verifica prescripţia medicală (care trebuie să
Medicale conţină toate datele expuse anterior) şi şi-o va însuşi
Camera în care urmează a se aplica procedura va trebui încăl-
zită, asigurându-se astfel confortul termic şi nu va vi permisă
Pregătirea pentru prezenţa curenţilor de aer.
Tratament Controlăm polaritatea electrozilor şi cuplarea corectă la
bornele aparatului a cablurilor de legătură.
Se vor oferi explicaţii pacientului cu privire la procedura ce
urmează a fi efectuată, scopul acesteia şi ce trebuie să facă
pacientul pe durata întregii proceduri.
Pregătirea Psihică a De asemenea vor fi oferite informaţii cu privire la senzaţiile
Pacientului pe care le va percepe la nivelul electrozilor aplicaţi - senzaţii
de furnicături uşoare care trebuie să ajungă maxim la o
senzaţie de înţepături fine.
Se va poziţiona pacientul în postura cea mai adecvată pentru
Pregătirea Fizică a efectuarea în condiţii optime a procedurii şi totodată cât mai
Pacientului confortabilă pentru acesta.
Se va inspecta tegumentul la locurile de aplicare a
electrozilor pentru a se aprecia integritatea sa şi a se decela
eventualele lezi-uni sau afecţiuni ale acestuia - oricât de
minime ar fi ele.
Pregătim stratul hidrofil intermediar prin impregnare cu solu-
Tehnica ţia medicamentoasă prescrisă, respectând: cantitatea şi concen-
traţia soluţiei, precum şi polaritatea electrodului la care trebuie
aplicată aceasta şi procedăm la îmbrăcarea electrozilor cu aces-
ta. Apoi, pe baza indicaţiilor cu privire la locul de aplicare al
acestora din prescripţia medicală se vor aplica electrozii pe
61
tegumentul pacientului urmând ca aceştia să se fixeze cu ajuto-
rul unor benzi elastice de cauciuc.
Introducem curentul în aparatul de terapie prin acţionarea
comutatorului general.
Setăm parametrii de timp ai procedurii conform indicaţiilor
medicului curant.
Manevrăm potenţiometrul de intensitate, lent, pentru introdu-
cerea progresivă a curentului, până la intensitatea necesară şi
prescrisă.
În timpul şedinţei de aplicaţie, pacientul va fi supravegheat şi
întrebat asupra senzaţiilor percepute la nivelul electrozilor
aplicaţi - senzaţii de furnicături uşoare care trebuie să ajungă
maxim la o senzaţie de înţepături fine.
La expirarea timpului fixat, intensitatea curentului se va
reduce lent, progresiv, până la poziţia zero a comutatorului,
se ridică electrozii de pe corpul pacientului şi se va şterge
Sfârşitul tegu-mentul cu un prosop prin tamponare, urmând a se
Tratamentului examina pielea bolnavului pe locurile de aplicare al
electrozilor pentru a se controla reacţia cutanată produsă.
Se vor completa documentele de specialitate şi se va repro-
grama pacientul pentru următoarea şedinţă de terapie.
Se va reorganiza locul de muncă.
62
B.HIDROTERMOTERAPIE
Împachetarea cu Parafină
Etapele
Verificarea Prescripţiei Verific prescripţia medicală (care trebuie să conţină toate datele
Medicale expuse anterior) şi mi-o însuşesc.
63
procedura şi mă asigur în acelaşi timp de lipsa curenţilor de aer rece.
64
Verific baia de parafină pentru a mă asigura de faptul că aceasta a
atins temperatura optimă de aplicare submerjare, după care, efectuez
submerjarea.
65
Se va reorganiza locul de muncă.
Fricţiunea
Pe partea anterioară - cu mâna stângă, susţin faţa dorsală a mâinii pacientului
în supinaţie, iar cu degetele mâinii drepte execut fricţiunea cu mişcări circulare, pe
faţa palmară a degetelor, apoi pe şi printre metacarpiene, carpiene, pe articulaţia
radio- ulnară şi pe partea anterioară a antebraţului până la articulaţia cotului. De
aici revin şi reiau manevra.
Pe partea posterioară - cu mâna dreaptă, susţin faţa palmară a mâinii
pacientului în pronaţie, iar cu degetele mâinii stângi execut fricţiunea cu mişcări
circulare pe degete, apoi pe şi printre oasele metacarpiene, carpiene, pe articulaţia
radio-ulnară şi pe partea posterioară a antebraţului până la articulaţia cotului. De
aici revin şi reiau manevra.
Fricţiunea
Această manevră se realizează cu degetele, pe şi printre metacarpiene, pe laturile
externe ale metacarpienelor 5, 2 şi 1, atât pe faţa palmară, cât şi pe partea dorsală.
Pe faţa palmară - îmi fixez palma mâinii stângi pe partea dorsală a degetelor
mâi- nii pacientului (mâna aflându-se în supinaţie).
Îmi poziţionez degetele de la mâna dreaptă la nivelul articulaţiilor metacarpo-
falangiene, şi efectuez fricţiunea până pe articulaţia pumnului, de unde revin şi reiau
71
manevra, după care:
Îmi poziţionez degetele de la mâna dreaptă la nivelul articulaţiilor metacarpo-
falangiene după cum urmează: degetul 2 pe metacarpianul 4, degetul 3 printre meta-
carpienele 4, 5, degetul 4 pe metacarpianul 5 şi degetul 5 pe partea latero-externă a
metacarpianului 5 şi efectuez fricţiunea până pe articulaţia pumnului, de unde revin
şi reiau manevra, după care:
Cu indexul şi policele de la mâna dreaptă susţin policele pacientului de la
extremitatea distală a ultimei falange, iar indexul şi policele de la mâna stângă le
fixez pe părţile palmară şi dorsală şi apoi, pe părţile laterale ale policelui pacientului
şi efectuez fricţiunea până la articulaţia pumnului. De aici revin şi reiau manevra.
Pe partea dorsală - (mâna pacientului este în pronaţie). Îmi fixez palma mâinii
drepte pe faţa palmară a degetelor şi mâinii pacientului, pe care o susţin.
Îmi poziţionez degetele de la mâna stângă la nivelul articulaţiilor metacarpo-
falangiene şi efectuez fricţiunea până pe articulaţia pumnului, de unde revin şi reiau
manevra, după care:
Cu degetele fixate la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene efectuez fricţiunea
până pe articulaţia pumnului. De la acest nivel, revin la limita inferioară a regiunii şi
reiau manevra.
La finalul repetărilor, voi executa netezirea cu o mână şi astfel prelucrată, regiunea este
pregătită pentru iniţierea şedinţei de kinetoterapie.
D.PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE
Din aşezat
77
Exerciţiul 2 - Asistentul cu o mână prinde extremitatea distală a antebraţului, iar cu cealaltă
prinde mâna pacientului astfel încât policele său să fie pe faţa dorsală a mâinii; execută o
uşoară tracţiune în axul longitudinal al antebraţului.
Izometria alternantă
Stabilizarea ritmică
„Hold-relax”
Tehnica hold-relax are douaă variante, una antagonista cu lucru pe muşchiul
hiperton şi una agonistă pe muşchiul care limitează mişcarea. În ambele variante izometria
se va executa în punctul de maximă limitare a mişcării, după menţinerea timp de 5-8
secunde a unei izometrii de intensitate maximă, se dă comandă pacientului să relaxeze lent.
Imediat după relaxare se poate repeta de ori câte ori se doreşte, încercându-se depăşirea
punctului iniţial de limitare a mişcării.
Exerciţiul 8 - Pacientul în decubit ventral, cu braţul abdus 90°, cotul flectat, antebraţul
atârnând la marginea mesei, în mână cu o ganteră: se realizează o extensie a cotului, care
necesită fixarea în extensie a pumnului.
Din aşezat
Exerciţiul 9 - Cu cotul flectat pe masă, pumnul în extensie, antebraţul pronat; prize pe faţa
anterioară a braţului şi pe palmă; pacientul execută o extensie a cotului, asociată cu flexia
pumnului şi degetelor.
Exerciţiul 12 - Cu braţul flectat, cotul extins, antebraţul în poziţie neutră, pumnul flectat:
prize pe braţ, posterior, şi pe faţa dorsală a mâinii; pacientul execută extensia braţului, flexia
cotului şi extensia pumnului.
79
Exerciţiul 15 - Antebraţul sprijinit, în supinaţie, pe o masă, mâna în afara mesei cu o
greutate în mână; execută flexia – extensia pumnului.
Din ortostatism
Exerciţiul 20 - Membrele superioare în flexie 90º cu un baston mai gros în mâini; pacientul
execută flexii-extensii alternative ale pumnului (mişcări de „stoarcere”).
Variante ale acestor exerciţii pot fi executate şi cu antebraţul din supinaţie, respectiv
din pronaţie.
Exerciţiul 28 - Flexie de pumn cu flexie de degete 2-5 şi police neutru/ extins/ abdus
palmar/ abdus radial/ addus.
81
CAZUISTICĂ
CAZUL 1
NUME, PRENUME I. B.
VÂRSTA 51 ani M
82
Exerciţiul 28 – 10 repetări 2 serii
Exerciţiul 29 – 10 repetări 2 serii
83
CAZUL 2
NUME, PRENUME F. M.
VÂRSTA 49 ani M
84
CAZUL 3
NUME, PRENUME M. P.
VÂRSTA 58 ani M
NUME, PRENUME O. E.
VÂRSTA 63 ani F
CAZUL 5
NUME, PRENUME S. G.
VÂRSTA 59 ani, F
87
CONCLUZII
1. Numărul de repetări a fost stabilit după efectuarea unui testing articular şi în special
muscular.
2. Pacientul M. P. a avut cele mai slabe progrese, deoarece a fost reticent în legătură cu
exercițiile, motiv pentru care nu a făcut tot ce a fost recomandat.
3. Pacientei S.G. i s-a recomandat recuperarea şi într-o staţiune balneoclimaterică de
profil, pentru a recupera din timpul pierdut.
4. Ceilalţi patru pacienţi au recuperat 85- 90 % din restantul funcţional.
5. Programele create au fost individualizate şi au atins principalele obiective –
recuperarea amplitudinii articulare şi a forţei musculare 4+, urmând ca recuperare de
98- 100 % să fie atinsă în alte programe cu alte serii de şedinţe cu scopul de forţă
musculară 5, coordonare şi sensibilitate.
6. Pauzele dintre exerciţii şi repetări au variat, deoarece pacienţii au avut tonus muscular
general variat.
7. Masajul a fost efectual cu ulei cu efect de încălzire, dar s-a mai folosit şi gel cu
diclofenac.
8. Masajul a fost efectuat în poziţile în care fiecare pacient s-a simţit confortabil.
9. Am observat că pacienţii au dat randament mai bun, atunci când şedinţele au fost
efectuate în prima jumătate a zilei.
10. Înainte de începerea şedinţelor şi după terminarea acestora am măsutat tensiunea
arterială, pulsul şi frecvenţa respiratorie.
88
BIBLIOGRAFIE
89
10. Fritz, S., Grosembach, M.J. - Mosby's Essential Sciences for Therapeutic
Massage, Anatomy, Physiology, Biomechanics and Pathology, Mosby, Canada, 2004;
11. Dan Ştefan Antohe, Doina Lucia Frâncu - Anatomie regională şi aplicată -
Editura Junimea, Iaşi, 2004;
12. Prof. D. Antonescu, Prof.Dr. D. Barbu, Prof. Dr. M. Popescu, Conf. Dr. St.
Cristea, - Elemente de Ortopedie şi Traumatologie - curs pentru studenţi - Universitatea
de Medicină şi Farmacie “Dr. Carol Davila” - Societatea Editorială Publistar S.R.L.,
Bucureşti, 2004;
17. Raveica G., Nicolescu M., Ojoga F., Berteanu M. - Tratamentul ortopedico-
chirurgical şi kinetoterapia în afecţiunile aparatului locomotor - partea a II-a - Editura
Alma Mater, Bacău, 2008;
90
91