FIȘĂ DE LUCRU

TEHNICA: Tehnica de aplicare a galvanizării simple, în periartrita scapulo-humerală.

1.Definiția tehnicii: Curentul galvanic sau galvanoterapia - este baza electroterapiei, este un curent
continuu sau cu frecvența zero, caracterizându-se printr-o deplasare de sarcini electrice, numite electroni,
de-a lungul unui conductor, acesta fiind corpul omenesc, în scop terapeutic.

Curentul continuu este utilizat frecvent în terapeutică, aplicarea sa fiind numită galvanizare, după
numele lui Galvani (cel care a experimentat-o prima data în sec. XVIII).

Definiție boală: Periartrita scapulohumerală nu este o boală, ci un sindrom dureros însoțit de limitarea
mișcărilor umărului, datorită afectării structurilor periarticulare (ligamente, capsulă, tendoane, bursă,
mușchi).

2. Scop: - ameliorarea durerii

- creșterea mobilității articulare
- pregătirea pentru programul de kinetoterapie
3. Indicații: Indicațiile galvanoterapiei.
Galvanizarea terapeutică- cu toate formele sale- constituie una din procedurile cel mai des utilizate în
electroterapie cu posibilitatea aplicării în orice stadiu de evoluție a bolii și anume:
1. Afecțiuni ale sistemului nervos:
a) Nevralgii si nevrite diverse: nervul sciatic, plex cervicobrahial, nevralgii intercostale, nevralgia
trigeminală, nevralgii dentare, nevralgia occipitală meralgia parestezică, nevralgia de femuro-cutan;
b) Pareze, paralizii:
- paraliziile flaste ale membrelor, de diferite etiologii;
- pareze faciale
- pareze de sfinctere (anal, detrusor al vezicii)
c) Afecțiuni ale organelor de simț : otite (oteroscleroze), oculare (conjunctivite, irite, sclerite) ;
d) Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare ;
e) Distonii neurocirculatorii.
2. Afectiuni ale aparatului locomotor:
a) Reumatice:
- mialgii si neuromialgii cu diferite localizări
- tendinite, tenosinovite, bursite, epicondilite, periartrite
- artroze cu diferite localizări
- artrite cu diferite localizări
- poliartrita reumatoida
- spondilita anchilopoetică
b) Sechele posttraumatice
3. Afectiuni ale aparatului cardiovascular:
a) Tulburări de circulație periferică: boala Raynaud, acrocianoz, degeraturile, arteriopatia obliterantă
b) Flebitele în faza subacută și cronică
c) Tulburări vasomotorii în teritoriul circulației cerebrale
d) Boala hipertensivă în stadiul neurogen.
4) Afecțiuni dermatologice- utilizată metoda iontoforezei (ionogalvanizarea).
4. Contraindicații: Contraindicațiile galvanoterapiei
- afecțiunile care împiedică aplicarea electrozilor pe tegument, precum leziunile de diferite cauze
- supurațiile
- unele manifestări alergice ( însoțite de urticarie )
- unele eczeme
- tuberculoză cutanată
- neoplasme cutanate.

1
 5.Pregătirea psihică a pacientului:
- invităm pacientul în cabinet, identificăm pacientul după datele din fisă și urmărim datele procedurii
prescrise de către medic pe fișa de tratament
- pregătirea psihică constă din informații și indicații oferite pacientului prin următoarele: întrebăm
pacientul dacă a mai făcut astfel de proceduri, îi explicăm senzaţia de furnicături uşoare, pe care
trebuie să o simtă la locul de aplicare a electrozilor; întrebăm pacientul dacă în zona de tratat-umăr
prezintă materiale de osteosinteză (tije, șuruburi, plăcuțe, proteză); îi indicăm să stea liniştit (relaxat
pentru câteva minute), să comunice cu noi pentru orice senzaţie de disconfort.
6. Pregătirea fizică a pacientului:
- aşezăm pacientul într-o poziţie antalgică (nedureroasă, confortabilă pentru pacient, corespunzătoare
pentru aplicație/procedură), pe paturi sau scaune confecţionate din lemn (aşezat în decubit dorsal, sau
şezând);
- îi măsurăm tensiunea arterială (TA), pregătim zona de tratat, inspectăm tegumentul la locul aplicării
electrozilor (un tegument sănătos, fără leziuni, răni, supurații, eczeme, alergie însoțită de urticarie
(vezi contraindicații CG)
7. Pregătirea materialelor necesare:
- aparatul: să funcționeze corespunzător/alimentarea corectă la priză, să aibă împământarea necesară
- cablurile şi polaritatea electrozilor să fie corect verificate si asigurate
- comutatorul de intensitate (potențiometru) al aparatului să fie la poziţia zero
- electrozii - mărimea electrozilor comform zonei tratată; electrozii să fie fără cute, fisuri, înnădituri;
clema de prindere a electrodului de cablu să fie fără fisură. Dacă electrozii prezintă cute se îndreaptă
cu un rulou metalic, sau dacă au fisuri importante, acestia se schimbă, iar marginile subțiri ale
electrozilor se ajustează cu o foarfecă specială.
- stratul hidrofil - stratul hidrofil este intermediar între electrod și tegument, cu caracter izolant
pentru prevenirea arsurilor cutanate, confecționat din pânză/țesătură cu ochiuri (tifon, frotir) cu
grosimea de 1-1,5 cm, sau din burete poros de cauciuc sau textură sintetică cu o grosime de 2 cm.
Stratul hidrofil/materialul folosit nu trebuie să prezinte cute, festoane, sau înnădituri și este indicat ca
acesta să depășească cu circa 3 cm întreg conturul electrodului.
- benzi elastice, cauciucate (cu butoniere, arici sau chiar înodate, săculeți umpluți cu nisip.
- pânză cauciucată (sau folie de plastic pentru protecţie, ca să nu se umezească cearşaful sau
îmbrăcămintea), mai mare decât stratul hidrofil
- folie mică pentru protecția clemei fisurate a electrodului, în cazuri speciale
- tensiometru pentru măsurarea tensiunii arteriale a pacientului
- tampon de vată și alcool sanitar
- pat, scaun și scăunel, pernă și rulou, cearșaf si prosop de unică folosință, cearșaf din bumbac
pentru acoperirea zonei tratată, pudră de talc, sau creme/unguente topice calmante.
8. Norme de igienă, protecție și securitate în muncă:
- înainte de procedură, asistentul-terapeut trebuie să-și spele mâinile, să le usuce și să îmbrace
mănușile
- după fiecare pacient, la terminarea procedurii este necesar ca asistentul-terapeut să-și spele mâinile
- folosirea metodelor de asepsie pentru unele materiale utilizate
- cabinet curat, aerisit, temperatura ambientului confortabilă, patul curat/schimbat, lenjeria și
materialele necesare igienizate corespunzător.
- protecție intimă cu paravan de separare a spațiului necesar pregătirii fizice a pacientului;
- aparatura să funcționeze și să fie utilizată corespunzător
- asistentul, dar și pacientul trebuie să respecte regulile specifice tehnicii
- utilizarea telefonului pe timpul desfășurării procedurii trebuie evitată
9. Efectuarea tehnicii:
- urmărim fișa de tratament prescrisă: denumirea procedurii, regiunea de tratat, mărimea electrozilor
și polaritatea electrozilor, intensitatea curentului aplicat şi durata şedinţei.
- CG-galvanic, umăr stg./dr., e. clasici, anterior+, posterior -, i= furnicături ușoare, 15 min.
(e=electrozi, stg.= stâng, dr.=drept, i=intensitate).
- ne asigurăm că, potențiometru/comutatorul de intensitate este la poziţia zero
- umezim straturile hidrofile bine cu apă calduță, le stoarcem suficient până nu se mai scurge apă din
ele

2
 - aplicăm straturile hidrofile bine întinse pe tegumentul regiunii de tratat, anterior-posterior la nivelul
umărului
- peste acestea (straturile hidrohile) aplicăm electrozii ca să nu atingă pielea; în galvanizare pentru efect
analgetic electrodul pozitiv-activ este aplicat pe locul dureros (conform fișei de tratament).
- peste electrozi se pune o pânză cauciucată (sau folie de plastic pentru protecţie ca să nu se umezească
cearşaful sau îmbrăcămintea), mai mare decât stratul hidrofil
- fixăm electrozii cu benzi elastice, cauciucate (cu butoniere, arici sau chiar înodate), în așa fel încât,
electrozii să aibă un contact bun cu tegumentul, dar fără să fie prea strânși, ca să nu împiedice circulația
sângelui dacă pacientul este în poziția șezând, sau cu săculeț de nisip și prin greutatea corpului când
pacientul este în decubit dorsal.
- acoperim zona tratată cu un cearșaf
- pornim aparatul de la comutatorul general
- alegem pe aparat curentul galvanic (CG), dacă aparatul generează mai multe tipuri de curent
- fixăm timpul prescris (ceasul semnalizator): 15 min. (durata galvanizare între 10-30 min.)
- intensitatea curentului o reglăm prin creştere progresivă (lent şi progresiv) fără a atinge pragul
sensibilităţii dureroase (până apare senzația de furnicături ușoare la nivelul electrozilor aplicați), în
funcție de toleranța și sensibilitatea pacientului, de stadiul de evoluție al afecțiunii, de efectul terapeutic
urmărit, de durata procedurii și de mărimea electrozilor.
- la expirarea timpului prescris reducem lent şi progresiv intensitatea până când comutatorul de intensitate
(potențiometru) revine la poziţia zero, apoi oprim aparatul.
- ridicăm electrozii de pe zona tratată a pacientului, ştergem tegumentul cu un prosop și examinăm locul
unde au fost aplicaţi electrozii (electrozii se pun la locul lor organizat pe măsuță sau aparat).
Numărul și ritmul procedurilor/ședințelor trebuie respectate după fișa de tratament (în general în
afecțiunile acute se aplică 8-10 ședințe în ritm zilnic, iar în cele cronice, 12-15-20 ședințe în ritm
zilnic sau la două zile).
10. Îngrijirea ulterioară a pacientului: se supraveghează pacientul pe toată perioada
şedinţei/procedurii/aplicației, întrebându-l cum se simte şi ce senzaţie are la nivelul electrozilor aplicați
- dacă este nevoie după cazul prezentat, se măsoară TA a pacientului, se indică pacientului să nu se
scarpine la locul tratat, iar dacă apare un eritem (roşeaţă) şi prurit (mâncărime) este indicat să se pudreze
cu talc (pudră) sau cremă calmantă (ex.de galbenele), aplicată în strat subţire.
11. Accidente și incidente specifice tehnicii:
- arsură la nivelul electrozilor aplicați
- fenomenul de curentare ușoară a pacientului, dar și a asistentului, datorită nerespectarii regulilor de
folosire a aparatului și de efectuare a tehnicii de lucru
- funcționarea necorespunzătoare a aparatului (parametrii aparatului nefuncționali/nefixați)
- înțepătură și durere la locul tratat
- tegument cu eritem sau prurit la nivelul electrozilor aplicați
- hipertensiune HTA, sau hipotensiune hTA, amețeli, greață-rareori.
- stare de rău datorită alergiei la curent, sau a efectului nepotrivit pentru scopul urmărit
12. Reorganizarea locului de muncă: cabinetul aerisit, patul schimbat cu lenjerie curată după fiecare
pacient. Materialele necesare să fie asigurate, la dispoziția fizioterapeutului/asistentului.
Stratul hidrofil se spală cu apă distilată după fiecare întrebuințare, iar la fiecare 2-3 zile va fi sterilizat prin
fierbere. Bureții vor fi spălați cu apă și săpun după fiecare bolnav tratat. La anumite intervale, materialul
hidrofil trebuie schimbat, în funcție de texturile utilizate.