CURENTUL GALVANIC

MASTER TEHNICI SI METODE AN 1

Masterand:Romaniuc Sebastian
INTRODUCERE………………………………………………3

CAP. I. CURENTUL GALVANIC (CONTINUU)…………..4

1.1 Acţiunile biologice ale curentului galvanic..............................4

1.2 Efectele fiziologice ale curentului galvanic..............................5

CAP. II. MODALITĂŢI DE APLICARE ................................7

2.1 Galvanizarea simplă..................................................................7

2.2 Băile galvanice..........................................................................10

2.3 Iontoforeza (ionogalvanizările).................................................11

 2

INTRODUCERE

Numit şi curent galvanic, curentul continuu este un curent a cărui

intensitate este întotdeauna constantă. Efectele sale directe asupra organismului
sunt termice şi analgetice la polul pozitiv şi de hiperexcitabilitate la polul
negativ.

Astăzi, curentul galvanic este folosit tot mai des pentru ionizări
medicamentoase (ionoforeza), reuşindu-se introducerea unor substanţe
farmacologic active în zona pe care dorim să o tratăm. Sub influenţa curentului
electric, ionii pozitivi vor fi atraşi spre electrodul negativ (catod), pe când cei
negativi vor fi atraşi spre electrodul pozitiv (anod). Dacă la unul dintre electrozi
plasăm o compresă îmbibată cu o soluţie ai căror ioni activi au aceeaşi sarcină ca
electrodul, ionii activi ai substanţei vor pătrunde prin piele sub acţiunea
sarcinilor din ţesut atrase de către electrod.

Pot fi folosite substanţe analgetice precum: antiinflamatoare, fibrolitice,

vasodilatatoare, miorelaxante, antiedematoase, etc., în funcţie de efectul pe care
îl urmărim.

Efectele neplăcute ale ionizării (arsurile) pot fi prevenite folosind electrozi

de aceeaşi mărime, fără contact direct cu pielea şi prin umidifierea uniformă a
manşoanelor pentru electrozi.

Băile galvanice bi- sau cvadri- celulare sunt o altă aplicaţie cu efecte
benefice ale curentului continuu. Acestea presupun posibilitatea imersiei
membrelor superioare şi/sau inferioare în cuve pline cu apă, conectate la un
generator de current continuu. În felul acesta întregul organism poate beneficia
de pe urma efectelor terapeutice ale acestui curent.
 3

CAP. I. CURENTUL GALVANIC (CONTINUU)

Curentul continuu constant este curentul care are următoarele proprietăţi:

► sensul de deplasare al electronilor acelaşi

► intensitatea se menţine constantă

Curentul continuu a fost şi este foarte frecvent utilizat în terapeutică,

aplicarea sa fiind numită galvanizare.

Pentru producerea curentului electric continuu au fost folosite cronologic

diferite metode, cele mai importante fiind metodele chimice, mecanice şi
termoelectronice.

1.1 Acţiunile biologice ale curentului galvanic

Efectele polare care se rezumă la modificările survenite la locul de contact

al tegumentului cu elctrozii aplicaţi şi nu se remarcă prin nici un efect terapeutic
deosebit. Ele sunt consecinţa electrolizei, cu producere de acid (HCl) la anod şi
de bază (NaOH) la catod.

Efectele polare depind de:

► calitatea electrodului (forma, dimensiunea, compoziţia chimică)

► calităţile curentului (intensitatea, direcţia, sensul, densitatea, durata)

► anumite proprietăţi ale organismului (starea tegumentului, rezistenţa

electrică, capacitatea, conductibilitatea diferitelor ţesuturi, reactivitatea
generală).

Efectele interpolare care au loc la distanţă, în profunzime, în zona

cuprinsă între cei doi electrozi. Acestea sunt indiscutabil importante pentru
terapie fiind consecinţa modificărilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea
curentului ce constau în procese de bioelectroliză, ionoforeză, electroosmoză,
efecte termice şi de inducţie electromagnetică.

Efectele polare şi nepolare se manifestă concomitent iar efectul total al

curentului se poate spune că este însumarea lor.

Polarizarea biologică constă în faptul că paralel cu suprafaţa de contact a

electrozilor cu tegumentul,prin deplasarea cationilor spre catod şi a anionilor
spre anod, se formează o concentraţie de sarcini electrice de semn contrar cu
electrodul.

Prin polarizare înţelegem apariţia în ţesuturi a unei tensiuni sau a unei

diferenţe de potenţail. Când aceasta se produce la trecerea curentului, ea
reprezintă o„antitensiune”, adică o tensiune de semn opus curentului polarizat.
Datorită producerii acesteia, tensiunea curentului polarizat se reduce.

1.2 Efectele fiziologice ale curentului galvanic

Efectele curentului galvanic se manifestă asupra ţesuturilor uşor

excitabile:

● Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase

► Acţiunea asupra fibrelor nervoase sezitive

Asupra fibrelor nervoase senzitive curentul galvanic are o acţiune

ANALGETICĂ, mai ales la ANOD.

► Acţiunea asupra fibrelor nervoase motorii

Acesta este un efect de STIMULARE - EXCITARE care apare la

CATOD, realizând contracţii musculare.

► Acţiunea asupra sistemului nervos central

La aplicarea în sens descendent a curentului galvanic - cranial (+), distal

(-), s- a constatat un efect SEDATIV.
 ► Acţiunea asupra sistemului nervos vegetative

Un effect de reglare nespecifică neurovegetativă apare în cazul aplicării în

regiunea cervicală prin acţiune asupra zonei reflexogene „gulerul Scerbac”.

► Acţiunea asupra fibrelor vegetativ e vasomotorii

Curentul galvanic are o acţiune hiperemiantă, de activare a circulaţiei

debutând cu o scurtă perioadă de vasoconstricţie, urmat de vasodilataţie reactivă
cu hiperemie, manifestată printr-un eritem cutanat care persistă şi după
întreruperea curentului fiind mai pronunţat la electrodul negativ.

Prin înbunătăţirea circulaţiei sanguine curentul galvanic are efect

BIOTROFIC.

◘ Electrodul pozitiv se comportă asemănător cu gheaţa determinând

reducerea circulaţiei în zona unde există tumefacţie.

◘ Electrodul negative se comportă precum căldura îmbunătăţind circulaţia

şi mărind viteza de vindecare.

● Acţiunea curentului în raport cu modalitatea de amplasare a electrozilor

Efectul aplicaţiilor terapeutice ale curentului galvanic în raport cu

amplasarea electrozilor:

► în aplicaţiile transversale

▪ efect analgezic sub polul pozitiv prin creşterea excitabilităţii celulare sub
catod

► în aplicaţiile longitudinale

▪ domină efectele polare

▪ efectul asupra reactivităţii generale a SNC, datorat sensului convenţional

al curentului→ sensul descendent cranio-caudal are efect sedativ, relaxant,
antispastic şi trofotrop.
 6

CAP. II. MODALITĂŢI DE APLICARE

Pentru obţinerea tuturor efectelor enumerate este obligatorie respectarea

unei prescripţii medicale corecte şi complete şi a unor reguli generale de tehnică
a aplicaţiei la bolnav.

Galvanizarea poate fi aplicată:

a. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci de diferite dimensiuni

b. baie hidroelectrică galvanică:

- baie parţială (patru-celulară)

-baie completă sau generală (Stänger)

c. iontoforeza (ionogalvanizarea) - metodă de introducere a unor substanţe

medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului galvanic.

2.1 Galvanizarea simplă.

MATERIALE NECESARE:

A) Electrozii - sunt confecţionaţi din plăci metalice (plumb laminat).

Pentru anumite aplicaţii există electrozi de forme diferite:

► pentru ochi

▪ montaţi în ochelari speciali, pentru aplicaţii transorbitare

► pentru hemifaţă
▪ „masca Bergoniér”, utilizată în tratarea parezelor de nerv facial sau trigemen

► pentru ceafă

▪ pe zona reflexogenă denumită „gulerul Scerbac”, care influenţează favorabil

sistemul nervos vegetativ.

 Dimensiunile electrozilor se aleg în funcţie de regiunea tratată având în

mod obişnuit forme dreptunghiulare şi mărimi variabile, între circa 50 cm² şi
800 cm².

 În funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi:

▪ de mărime egală (metoda bipolară) când electrozii sunt aşezaţi faţă în

faţă, între ei formându-se un câmp cu linii de forţă paralele cu densitatea egală
pe toată aria electrozilor.

▪ de mărimi diferite: la nivelul electrodului mic densitatea liniilor de forţă

va fi mai mare, devenind activ, iar electrodul mai mare rămâne indiferent.

Electrozii pot fi amplasaţi transversal - de o parte şi de alta a regiunii

afectate, pe care o încadrează, astfel, faţă în faţă ; longitudinal - cu electrozii
plasaţi de-alungul segmentului tratat.

Dozarea intensităţii are o importanţă deosebită în aplicarea procedurilor

de galvanoterapie depinzând de:

1. sensibilitatea şi toleranţa individuală.

2. mărimea electrozilor.

3. durata aplicaţiilor.

4. efectele terapeutice urmărite.

5. stadiul de evoluţie al afecţiunii

1. Prin „prag de sensibilitate” înţelegem producerea senzaţiei de

furnicături uşoare, suportabile, la introducerea lentă a curentului.
În limite fiziologice sensibilitatea cutanată este diferită de la individ la
individ iar aceeaşi persoană are sensibilitatea diferită pe suprafeţele corporale -
mai mare pe părţile mediale şi flexoare sau mai mică pe cele laterale şi
extensoare.

Patologic putem întâlni cazuri prezentând hiperestezie sau hipoestezie

cutanată. La cei cu hiperestezie vom doza intensitatea la „pragul” de toleranţă al
regiunii respective iar la cei cu hipoestezie se va testa „pragul” urmărindu-se cu
atenţie reacţia cutanată produsă pe zonele cu sensibilitate normală din vecinătate
sau pe regiuni.
Limita de toleranţă a curentului este doza de intensitate maximă pe care o
suportă pacientul, care nu trebuie depăşită.

2. În relaţie cu mărimea (suprafaţa) electrozilor, se obişnuieşte ca nivelul

de intensitate al curentului introdus să fie stabilit de raportul 0,1 mA/ 1 cm² de

suprafaţa de electrod, care este egală cu nivelul „pragului de sensibilitate”.

3. Durata de aplicare a curentului constă în relaţia reciprocă dintre

intensitatea curentului şi durata unei şedinţe de galvanizare → deoarece
toleranţa pielii la voltaj este redusă, se compensează printr-o durată mai mare de
aplicaţie.

4. Efecte terapeutice urmărite:

 pentru efect antialgic dozăm o intensitate „la prag”

 pentru efect vasodilatator dozăm intensitatea „sub prag”

 pentru efect vasodilatator apreciem intensitatea „peste prag”

5. Stadiul de evoluţie al afecţiunii:

▪ în stadiile acute se preferă intensităţi „sub prag”

▪ în stadiile cronice folosim intensităţi „peste prag”

Numărul şi ritmul şedinţelor de galvanizare depinde de:

◘ diagnosticul afecţiunii tratate

◘ stadiul evolutiv (în afecţiunile acute se aplică 8-10 şedinţe zilnic, iar în cele
cronice, 12-20 şediţe zilnic sau la 2 zile.

◘ rezultatele obţinute
 B) Stratul hidrofil este intermediar între electrod şi tegument, are caracter
izolant şi poate fi confecţionat din pânză (grosime de 1-1,5 cm) sau burete poros
din cauciuc. El are ca scop contracararea efectelor polare produse sub electrozi
şi prevenirea arsurilor cutanate.

C) Subiectul - pacientul va fi aşezat pe pat ţinându-se cont de posturile

cele mai antalgice şi regiunile pe care dorim să le tratăm.

Se va evita aplicarea electrodului pe zona păroasă şi se vor îndepărta

înaintea fiecărei şedinţe unguentele topice, calmante.

După terminarea procedurii se va urmări reacţia zonei cutanate aflate sub

electrozi.

Înroşirea pielii pe locul aplicării electrozilor este normală atâta timp cât nu

apare o leziune tegumentară. După un număr de aplicaţii apare o uşoară

reepitelizare, zona respectivă tinzând spre înăsprire.

2.2 Băile galvanice

Băile galvanice reprezintă metoda care combină acţiunea curentului

continuu cu efectul termic al apei, recomandându-se pentru tratarea unor regiuni
mai întinse sau a întregului corp.

Băile galvanice patru-celulare

Apa introdusă în cele patru vase numite şi celule trebuie să fie la

temperatura corpului (34˚C până la 38˚C). În apă caldă (37˚-38˚C), putem să
aplicăm intensităţi mai mari, mai bine tolerate spre deosebire de apa rece care
accentuează senzaţia neplăcută dată de trecerea curentului. Se pot face aplicaţii
patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare.

În cazurile de aplicaţii uni- sau bicelulare putem să adăugăm un electrod

de plumb sau zinc pe o altă regiune corporală: lombară, lombo-sacrală,
abdominală sau cervicală. În funcţie de scopul terapeutic, direcţia curentului
poate fi ascendentă sau descendentă.

Cantitatea de apă din vase defineşte mărimea suprafeţei de contact a

tegumentului cu apa astfel încât dacă dorim să avem un pol mai activ, reducem
la minimum cantitatea de apă din vana membrului asupra căruia vrem să
acţionăm.
 Aparatura actuală este formată din două componente principale:
electrostimulatorul şi ansamblul de celule (2 pentru membrele superioare/ 2
pentru membrele inferioare), precum şi de două componente auxiliare: scaunul
reglabil şi etajera pe care se montează electrostimulatorul.

Electrostimulatorul generează curent galvanic fiind prevăzut cu patru

borne, câte una pentru fiecare membru.

Amplitudinea curenţilor, frecvenţa şi durata de tratament sunt

programabile. Prin intermediul a patru comutatoare, pe fiecare electrod din
celule poate fi aplicat un curent pozitiv, negativ sau poate fi lăsat fără curent.

În fiecare celulă, există un electrod care este conectat la bornele

corespunzătoare ale electrostimulatorului.

Celulele se umplu cu apă prin intermediul celor patru robinete. Sistemul

de închidere a scurgerii celulelor, care asigură şi prea plinul, este proiectat în aşa
fel încât să reducă la minimum posibilitatea scurgerilor nedorite.

Băile galvanice generale (Stänger)

Actual vanele propriu-zise sunt construite din material plastic izolant.

Sunt prevăzute cu 8 electrozi din grafit fixaţi şi conectaţi în peretele căzii:

3 pe părţile laterale, unul cranial la nivelul regiunii cervico-cefalice şi unul
caudal la nivelul plantelor. Sensul curentului poate fi dirijat în multiple variante
între electrozi:

descendent, ascendent, transversal (cu polaritatea pozitivă sau negativă fixată de

partea stângă sau dreaptă) şi în diagonală.

Intensitatea curentului aplicat este mai mare decât la baia patru-celulară,

fiind repartizat pe întreaga suprafaţă corporală.

Dozarea intensităţii la nivelul pragului senzitiv se realizează până la

senzaţia de furnicătură plăcută şi de uşoară căldură.

Se pot adăuga diferite preparate farmaceutice sau extracte de plante, astfel

la efectul electric se adaugă cel chimic produs de substanţele adăugate.

2.3 Iontoforeza (ionogalvanizarea)

Pentru denumirea acestui procedeu se întâlnesc mai multe sinonime:

ionoterapie, galvanoionoterapie, ionoforeză, iontoforeză, ionizare sau
ionogalvanizare.

Iontoforeza este procedeul prin care se introduc în organism diferite

substanţe medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transportă prin

tegument şi mucoase.

Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electrolitică a

diverselor substanţe farmacologice adăugate polilor aplicaţi şi pe transportarea
anionilor (-) şi cationilor (+), spre electrozii de semn contrar încărcării lor
electrice, prin respingerea lor de către electrozii de acelaşi semn şi atragerea
cţtre polii de semn contrar.

Pot trece dincolo de bariera cutanată exploatând proprietăţile curentului

galvanic, având efect antalgic mai pregnant.

Particularităţile de acţiune a ionogalvanizării constă în:

►► efecte benefice:

-efect local demonstrat şi recunoscut

-efect de pătrundere până la stratul cutanat profund posibilă acţiune reflexă la

nivelul dermatomioamelor

-efect de depozit realizat de acumularea de substanţe farmacologice intruduse

posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase

►►inconvenienţe:

● deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari, în aplicarea curentă

acţionează, de obicei, numai componenta inflenţată de semnul polului respectiv,
cealaltă rămânând neutilizată.

● viteza de migrare a ionilor este diferită

Parametrii importanţi pentru a fi luaţi în considerare sunt tipul agentului

farmaceutic, acţiunea agentului farmaceutic şi farmacokinetica acestuia,
concentraţia optimă pentru transportul iontoforetic, amplitudinea curentului şi
durata tratamentului.

La aplicarea procedurii ţinem cont de câteva aspecte particulare practice

cum ar fi testarea sensibilităţii bolnavului la produsul utilizat, soluţia se va
prepara extemporaneu, utilizarea soluţiilor de protecţie, compresa utilizată
trebuie să fie individuală şi durate mari ale timpului de aplicare.