MAGNETOTERAPIA

Câmpul magnetic de joasă frecvenţă este produs de un curent electric variabil ce

străbate spirele unei bobine. El are aceeaşi parametrii fizici cu ai curentului care îl
produce.

 Câmpul magnetic se caracterizează prin linii de câmp.

Densitatea şi forma acestor linii determină intensitatea câmpului magnetic. Aceasta se
exprimă în tesla (T) sau militesla (mT).
- Intensitatea câmpului magnetic terestru (câmp geomagnetic) este de aprox. 0,047 mT.
Valoarea sa scade de la Poli spre Ecuator. El prezintă oscilaţii anuale, sezoniere, zilnice,
dirijând evoluţia “ceasului biologic” al organismelor vii şi influenţând dezvoltarea vieţii.
- Din experientele si observatiile multor cercetatori, s-a constatat superioritatea
câmpurilor magnetice pulsatoare, fata de cele statice.
- Modul de actiune a câmpului magnetic asupra organismelor vii este incomplet
cunoscut. Exista ipoteza ca actioneaza asupra organismelor vii prin substantele
paramagnetice (acele substante a caror permeabilitate magnetica este mai mare decât 1,
cum ar fi O2, hidrogenul atomic, radicalii liberi,enzimele etc.), care au în învelisul lor
electronic, pe ultimul strat, un electron-necompensat (electron ne-pereche), deci pot fi
atrase de un câmp magnetic exterior si activate. Activarea substantelor paramagnetice
celulare declanseaza efecte biologice, influentand metabolismul energetic al celulei,
deoarece majoritatea substantelor paramagnetice sunt implicate în procesele metabolice
celulare, uneori chiar activând aparatul genetic al celulei, daca intensitatea câmpului
magnetic este suficient de mare.
- Majoritatea substantelor organice sunt diamagnetice – stare de energie minima,
magnetic- neutra, având în stratul exterior electroni pereche, care datorita acestui fapt,
nu pot fi usor activate magnetic. Aceste substante au permeabilitatea magnetica < 1, si se
opun actiunii câmpului magnetic exterior.

 Acţiunea biologică a câmpurilor magnetice

1.) La nivel celular:

- activează procesele enzimatice
- activează transferurile metabolice şi funcţiile membranei celulare
- activează respiraţia celulară în aria expusă
2.) La nivel de ţesuturi şi organe:

a) Acţiuni tisulare, locale:

- Vasodilataţie
- Antiinflamatorie
- Analgetică
- Miorelaxantă şi spasmolitică
- Trofică (accelerează vindecarea)
- Antiedematoasa

b) Acţiuni la nivelul organelor (acţiuni sistemice):

- Asupra sistemului endocrin: se produce o stimulare a glandelor endocrine, in special
hipofiza
- Asupra sistemului nervos:
- SNCentral – actiune sedativa sau stimulanta (camp magnetic continuu, respectiv
camp magnetic pulsatil)
- SNVegetativ - se pot obţine efecte atât simpaticolitice (camp magnetic continuu) cât
şi efecte simpaticotone (camp magnetic pulsatil)
-SNPeriferic - realizează o stimulare prin curentul de inductie produs.
- Asupra sistemului imun pot determina răspunsuri benefice. Pot creşte
populaţia de celule imune numite”natural killer cells” care să ajute corpul
uman să lupte împotriva cancerului şi a virusurilor.
- Asupra musculaturii – stimuleaza forta de contractie musculara (activeaza ATP-aza si
aldolaza)

 Aplicare:

-se face cu ajutorul unui dispozitiv electronic ce generează câmpuri magnetice de joasă
frecvenţă sub forma de impulsuri obţinute prin parcurgerea unei bobine de către curentul
electric
-pentru transferarea energiei electromagnetice la pacient, se folosesc aplicatorii:
-sub formă de cercuri – bobine: cervicală, lombară, pentru membre
-locali
-Intensitatea poate varia între 1 şi max 50 mT; bobinele cervicală şi lombară au
intensităţi mai mici; aplicatorii locali au intensităţi mai mari, ei având doar un efect
focalizat pe zona de tratat
-Durata: maxim 60 minute/zi
-Aplicatorii cervicali şi lombari pot fi folositi în aplicaţii generale (efect sistemic).
-Efectul general al aplicatorului cervical se bazează pe faptul că zona cervicală este o
zonă reflexogenă importantă, cu rol în reglarea cardio-vasculară şi respiratorie, în
reglarea ritmului somn-veghe; stimularea acestei zone induce o stare generală de bine,
comfort şi tonus general crescut.
-în aplicaţiile clasice, amplasarea şi utilizarea aparatelor de magnetoterapie se făcea
numai în săli separate de alte proceduri de electroterapie, paturile pe care se aşează
pacienţii fiind de lemn, distanţa dintre ele fiind de minim 3 m pentru a nu exista o
influenţă reciprocă între 2 câmpuri magnetice.
-aparatele actuale generează un câmp magnetic focalizat, care se pierde la 10 cm de
aplicator; mai mult, modulul de magnetoterapie este încorporat într-o combină de
fizioterapie care poate genera CJF, CMF sau chiar ultrasunete; la aceste aparate nu mai
sunt valabile considerentele de mai sus.
-se îndepărtează de pe corp obiectele metalice de dimensiuni mai mari pt. a evita
concentrarea câmpurilor magnetice şi dereglarea aparatelor (ceasuri)
-dacă există piese ortopedice metalice, se evită aplicarea bobinelor în vecinătatea lor
-nu se aplică la bolnavii cu pace-maker cardiac
-pacientul se aşează în decubit dorsal, îmbrăcat, lejer la gât, abdomen şi
extremităţi pt. a evita stânjenirea circulaţiei sanguine
-extremitatea cefalică a pacientului se orientează către Polul Nord
 Indicaţii:

1. Afecţiuni reumatismale (degenerative, inflamatorii cronice, abarticulare)

2. Sechele posttraumatice (plăgi, contuzii, hematoame musculare, entorse, stări după
rupturi musculo-ligamentare, sd. algoneurodistrofic, accelerarea consolidării fracturilor)
3. Afectiuni neuropsihice (nevroze, distonii neurovegetative, hemipareze, b. Parkinson)
4. Boli cardio-vasculare (sd. Raynaud, acrocianoza, arteriopatii cronice obliterante,
ateroscleroza, hipertensiune arterială)
5. Boli respiratorii (astm bronsic)
6. Boli digestive (gastrită cronică, ulcer cronic, enterocolită cronică nespecifică, colon
iritabil, diskinezii biliare)
7. Boli endocrine (diabet zaharat, hipertiroidia)
8. Boli ginecologice (dismenoree, metroanexite cronice, tulburări de climax)

 Contraindicaţii:

1. Pace-maker cardiac
2. Boli hematologice (anemii, leucemii, trombocitopenii)
3. Stări hemoragice
4. Boli infectioase
5. Stări febrile
6. Tumori maligne (cancere)
7. Insuficienţa hepatică sau renală
8. Boli endocrine majore
9. Tuberculoza pulmonară sau extrapulmonară
10. Psihoze decompensate
11. Epilepsie
12. Sarcina, menstruaţia