Sunteți pe pagina 1din 4

Ion

de Liviu Rebreanu

- Scena horei -

REZUMAT
Intr-o zi de duminica locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei,
vaduva lui Maxim Oprea. Aici toti oamenii din sat sunt prezenti. Atmosfera de
sarbatoare este intretinuta de cei trei lautari, Briceag, Holdea si Gavan care canta
atat de inversunat ca aproape isi rup arcusurile. De la hora nu lipsesc nici
fruntasii satului , primarul si chiaburii care discuta separat de taranii mijlocasi
asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite privesc la hora ,iar mamele si babele,
mai retrase vorbesc despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti.
La un moment dat apare si Savista, oloaga satului . Toata lumea se
opreste,barbatii isi scot palariile,cei care stateau pe prispa se ridica,caci venisera
preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu
domnisoara Laura si cu Titu. In acest timp Ion isi daduse intalnire cu Ana,in
gradina sub nuc.In timp ce stateau imbratisati,au fost vazuti de catre Ilie,fratele
de cruce al lui George,caruia ii si spune imediat.Acesta impreuna cu tatal Anei,se
duc la locul cu pricina,iscandu-se un scandal ,cu tot felul de reprosuri. Baciu il
acuza pe Ion ca ar vrea sa-i suceasca mintile Anei pentru a-i lua pamantul . Dupa
toate acestea oamenii se imprastie unii ducandu-se la casele lor iar altii spre
carciuma.
Scena Horei este momentul in care cititorul dezvaluie personajele. La
aceasta iau parte Ion al Glanetasului, chiaburii, Ana, florica, Vasile Baciu,
primarul, preotul Belciug, Herdelea si familia lui, Ilie Onu, George Bulbuc si
cei trei lautari.
Scena este redata cinematografic, autorul dezvaluind fiecare miscare a
Somesanei, un dans care le starnea buna dispozitie localnicilor. Acesta exemplifica
pasii specifici , vigoarea dansului si navala cantecului sustinut de catre lautari Cu
cat Briceag inteteste cantecul...flacaii trec fetele pe sub mana, le dau drumul sa se
invarteasca singure, topaie pe loc ridicand talpile, isi ciocnesc zgomotos calcaiele,
isi plesnesc tuercii cizmelor...Numai arar vreunul mai tantos incepe o chiuitura in
tactul zvapaiat..

SIMBOLISTICA
Simetria romanului Ion rezulta si din scena horei . Din punct de vedere simbolic ,
hora corespunde motivului "cercului" , sugerand ciclitatea . Hora reprezinta viata ,
reunind toate personajele semnificative in evenimentele ce vor fi narate . Hora este
o pagina etnografica memorabila prin jocul traditional, vigoarea flacailor si
candoarea fetelor prin lauta tiganilor care compune imaginea unui ritm impetuos
De tropotele jucatorilor se hurduca pamantul. Zecile de perechi bat Somesana cu
atata pasiune ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se bolbocesc,
iar colbul de pe jos se invaltoreste, se aseaza in straturi joase pe fetele brazdate de

sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Hora e un eveniment cu


semnificatii adanci in traditia satului. Aici oamenii stau asezati dupa prestanta si
locul fiecaruia intr-o ierarhie nescrisa , dar respectata de toti. De aici se disting
categoriile de bogatasi si saraci. Cele doua grupuri de barbate reprezinta
stratificarea economica. Femeile in varsta stau si se uita la cei tineri amintindu-si
,parca, de tineretea lor. Alaturi de acestea se afla fetele nepoftite care se uitau cu
jind, soptindu-si uneri cine stie ce si izbucnind in rasete silite.
Naframa de matase de pe capul femeilor simboliza faptul ca erau casatorite si
puteau intra in hora doar cand barbatul vroia sa o ia la joc.
n tradiia popular ieitul la hor nsemna trecerea celor care implineau
varsta cuvenita n rndul fetelor i flcilor. De numele acestui dans se leag i
expresia dac ai intrat n hor, trebuie s joci, ceea ce nseamn c un lucru
nceput trebuie dus pn la capt. Hora nu este un eveniment oarecare, ci unul care
ofer prilejul unei autentice manifestri de srbtoare n viaa comunitii, fetele de
la hora avand o vestimentatie deosebita. Cele care jucau in hora erau imbracate in
ii albe, acestea semnificand si puritatea lor dar si porturile populare specific zonei.
Cele tinere aveau la urechi si in cosite buchetele de vazdoage pestrite si in
mana cate un manunchi mai marisor acestea urmand sa fie daruite baietilor care le
invitau la hora pentru a si le pune in palarie. Este un ritual bine stabilit accentuand
respectarea traditiei ardelenesti.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
Familiile prezente la hora sunt stratificate pe plan social in: tarani bogati,
cu mult pamant ( Baciu, Bulbuc) si tarani saraci, fara pamant (Glanetasu,
Florica). Intelectualitatea satului era reprezentata de invatatorul Herdelea,
preotul Belciug si de primar. Acestia erau respectati in sat si aveau un statut
privilegiat, in discutiile lor nu se amesteca taranimea.
In aceasta framantare continua, actiunile invalamasite, patimile, micile
conflicte ale personajelor redau tocmai realitatea nefardata a vietii,
autenticitatea ei cea mai expresiva. Intelectualii satului, Zaharia Herdelea ,
preotul Belciug si Titu Herdelea au rolul de personaje-reflector care
interpreteaza atitudinea celorlati oameni.
Rebreanu ii face o scurta fisa lui Ion , din care aflam ca era baiatul lui
Alexandru Glanetasu si al Zenobiei .Ion , taran harnic , dar sarac, o iubeste
pe Florica insa ii face curte Anei pt ca este bogata .Ion este urmarit
incontinuu cu interes . Setea de a fi bogat , de a avea pamant , este
conturata prin faptul ca o curteaza pe Ana, fata instarita . Personajul se
construieste din actiuni , comportament , relatiile cu lumea . El se distinge
dintre flacaii satului prin infatisarea fizica si prin orgoliu , nepusortand
cuvintele jognitoare ale lui Vasile Baciu sarantoc.
Personajele Ion-Florica , George-Ana se afla in contrast . Ana si Florica par a fi
create dupa modelul basmului , in antiteza: Florica este frumoasa , dar saraca , in
timp ce Ana este urata , dar bogata . De asemenea , George este cel mai instarit
flacau din sat , in timp ce Ion este cel mai sarac .

Scena Horei este momentul in care cititorul face cunostinta cu majoritatea


personajelor si cu relatiile statornicite intre ele, conflictuale sau
nonconflictuale. In centrul intamplarilor se afla Ion al Glanetasului . Inca de
la inceput este prezentat conflictul dintre Ion , personajul principal , si Vasile
Baciu , tatal Anei , fata cu care Ion vrea sa se casatoreasca . A fost atras mai
mult de averea acesteia decat sa se lase indemnat de ''glasul inimii '' .
Tot aici , la hora ,se afla preotul Belciug si o parte a familiei Herdelea ,
protagonistii unui alt conflict evident , prin adoptarea unor atitudini diferite
fata de Vasile Baciu . Naratorul schiteaza conflictul latent dintre Ana si tatal
ei care bea foarte mult , conflictul interior al lui Ion , care nu stie ce sa aleaga
, iubirea pt florica sau pamanturile Anei. Savista este oloaga satului care
tulbura apele atunci cand isi face aparitia.

TIPUL DE NARATOR
Pe parcursul scenei se denota prezenta unui autor obiectiv si omniscient
care intervine prin comentarii explicative vaduvia-i-saracie lucie ce
agoniseste un cap de barbat intr-o viata intreaga, muiere nepriceputa
prapadeste intr-un an de zile, si mai putin si impersonal, care relateaza de
la persoana a3a dand veridicitate evenimentelor. Naratorul inregistreaza
detaliile si evenimentele asemenea unei camere de luat vederi .
EXPRESIVITATE
Tipul narativ al scenei este auctorial , evidentiand viziunea din spate . Scena este
caracterizata prin coerenta , prin antiteza si gradatie . Stilul este sobru , de o
banalitate aparenta , specifica relatarii obiective si omnisciente . Limbajul
intrebuintat este bogat in regionalisme , fiind specific mediului rural :"sura , zaduf ,
sopron , palc" . Scena este memorabila nu doar datorita faptului ca dezvaluie
conflictele romanului , dar si datorita dinamismului cu care este realizata . Verbe
precum "se hurduca , bat , scapara , se invaltoreste " au rolul de a sugera
vitalitatea scenei . Lipsesc insa figurile de stil , exprimarea este obisnuita , specifica
romanului realist , Rebreanu adoptand un stil anticalofil . ( =care nu acorda o
atentie deosebita ori excesiva a expresiei)
CRITICI LITERARE

Aurel Sasu observa ca Ion renunta la erosul identificat in


Florica pentru a se indrepta spre tema pamantului . Lucian Raicu demonstreaza ca

renuntand la eros , Ion se indeparteaza defapt de sine , constientizand mai tarziu


realitatea tragica . In arta prozatorilor romani , Tudor Vianu considera ca Vasile
Baciu si Ion reprezinta "pasiuni identice " . Nicolae Manolescu observa ca , intradevar , la Rebreanu exista o adevarat tiarnie a semnificativului , ca in incipiturile
rebreriene totul semnifica ceva , f iecare detaliu este o sugestie a unu destin.
Despre aceasta scena a romanului, Aurel Goci spune ca este inceputul drumului lui
Ion spre a-si implini scopul: Initial, Ion are sentimentul rusinii morale, ceea ce in

varianta sociala inseamna saracie; Ana, Florica, isi pierd in constiinta lui orice contur
real, devenind embleme ale valorilor reprezentate. Mama, Zenobia, este intr-un fel
inspiratoarea tuturor actiunilor lui Ion, direct sau printr-un contra-exemplu. Strategia
lui Ion incepe cu Jocul, mometul ceremonial devenind impuls erotic: dansul,
chemarile, alcoolul, clocotul sangelui.
Pentru Eugen Lovinescu, Ion este un erou cu o psihologie complexa, inteligent si
care actioneaza intotdeauna conform unui plan: Ion, expresia instinctului de
posesie a pamantului in seviciul caruia pune inteligenta, o viclenie procedurala si,
cu deosebire, o vointa imensa (...) Redus la un instinct puternic, Ion e un om de
vointa si de actiune simplu, frust si masiv, el pare crescut din pamantul iubit cu
ferocitate.
George Calinescu insa, vede in Ion un om lipsit de inteligenta, condus numai de
brutalitate si reactiile primare ale subconstientului, fara contiinta premeditarii si a
reflexiei: Actele lui Ion au aerul unor defecte ale deliberatiei si nu sunt defapt decat
viclenii ale unei fiinte reduse