Monografia satului Pripas

Hora de duminica:
Este un element de compozitie care deschide si incheie romanul avand - de fiecare data - o
alta semnificatie: in primul capitol, la acest moment din viata satului iau parte mai toate
personajele antrenate in actiune; in final, ni se sugereaza ca, daca unii s-au stins, altii le-au luat
locul, iar Timpul nepasator acopera totul. Redus la esente, romanul prezinta momentele
eternului ciclu al existentei rurale; odata incheiat pentru un individ, ciclul continua pentru altii,
asemeni unui fluviu, fara sfarsit.
Romanul incepe cu descrierea horei, scena antologica prin care autorul realizeaza mai multe
obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, somesana, si introducerea treptata a
personajelor si sugerarea viitoarelor conflicte. Obiectivul romancierului inregistreaza pe rand
lautarii, care canta sub sopron, ritmul indracit al somesanei, gesturile flacailor, care isi ciocnesc
cizmele: Zecile de perechi bat Somesana cu atata pasiune, ca potcoavele flacailor scapara
scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invaltoreste, se aseaza in starturi
groase pe fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu cat Briceag
iuteste cantecul, cu atat flacaii se indarjesc, isi infloresc jocul, trec fetele pe subt mana, le dau
drumul sa se invarteasca singure, topaie pe loc ridicand talpile, isi ciocnesc zgomotos calcaiele,
isi pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nadusite.
In continuare obiectivul romancierului inregistreaza grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor
care-si admira odraslele si al copiilor, care pandesc poalele fetelor. Scena este semnificativa si
pentru realitatea adanc diferentiata a satului. Astfel intr-un grup sta primarul Stefan Hotnog, un
chiabur cu burta umflata, si cativa batrani fruntasi: Pe-alaturi, ca un caine la usa bucatariei,
trage cu urechea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece in vorba, stiindu-se totusi sa se
vare intre bogatasi.
Lipsesc si reprezentantii intelectualitatii ardelene: familia invatatorului Herdelea si preotul
Belciug. Acestia respecta petrecerea taranilor, dar nu se amesteca printre ei. Astfel Maria
Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar fiindca umblase totdeauna in straie nemtesti si
mai ales ca s-a maritat cu un invatator - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam
dispretuitoare pentru tot ce e taranesc.
Ion o strange la piept pe Ana, mireasa lui Geroge, desi este indragostit de Florica. Aici se
sugereaza conflictul prin aparitia lui Vasile Baciu, care il umileste pe Ion. Liviu Rebreanu
exceleaza in prezentarea vietii taranesti desfasurate sub semnul experientei colective: hora,
nasterea, nunta, botezul, slujba duminicala, judecarea vinovatiilor, inmormantarea. Toate aceste
aspecte sunt zugravite magistral, degajand o puternica senzatie de viata reala.

Balul de sfarsit de an:

 La balul anual insa, nu poate veni toata lumea decat intelectualii si clasele sociale cu un nivel
financiar ridicat. Inainte de acest spectacol se fac pregatiri serioase, el avand o importanta mai
mare decat hora deoarece nu are loc decat o singura data pe an. Ierarhizarea se face aici
deasemenea dupa sex, existand grupuri separate de femei si barbati, insa aici femeile sunt
privilegiate, si dupa varsta intr-o parte stand elevii iar in alta adultii. Domnisoarele erau aici
privilegiate, fiind asezate in primul rand. Dansul este precedat de un spectacol, iar fetele
acordau baietilor diferita dansri in functie de atentia primita si de sentimentele lor. Dansul
traditional se pastreaza , deschizandu-se cu Somesana . Spre deosebire de hora aici exista un
bufet.