Iona

De Marin Sorescu

• Subintitulata “tragedie in patru tablouri”

• Scrisa in 1965, publicata in 1968, devine ulterior prima parte a trilogiei “Setea
muntelui de sare” alaturi de piesele “Paracliserul” si “Matca”
• Este reprezentativa pentru orientarea poetului catre teatrul poetic, metaforic:
“poezia in teatru nu-I pur si simplu o chestie de limbaj; teatrul este el insusi parte
a poeziei, metafora concretizata, imaginare complexa la diverse niveluri de
asociatie si semnificatie, de la cel mai rudimentar concret pana la cel mai ezoteric
abstract”

SURSE DE INSPIRATIE

1. cartea Iona din Vechiul Testament

• in ultimii ani ai regelui Ieroboam II, Iona a fost trimis sa propovaduiasca credinta
in cetatea Ninive. El incearca sa se sustraga de la aceasta porunca si se imbarca pe
o corabie feniciana. Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitandu-I vant
puternic care provoaca o furtuna pe mare. Marinarii cred ca printre ei e un
raufacator. Sortii cad pe Iona care va fi aruncat in mare si va fi inghitit de un peste
urias. Dupa 3 zile si 3 nopti petrecute in burta pestelui, in pocainta, Domnul a
poruncit pestelui care l-a varsat pe Iona pe uscat.
• Povestea e o preinchipuire a lui Iisus Hristos care afirma in Evanghelia dupa
Matei: “Precum Iona a stat in pantecele chitului, tot asa fiul lui Dumnezeu va
sta in pantecele pamantului 3 zile si 3 nopti”
• Desi sursa biblica este evidenta, semnificatiile religioase sunt vag reliefate in
opera. Marin Sorescu nu a vrut sa scrie o drama crestina. Iona este mai
degraba simbolul omului modern , chintesenta conditiei umane
2. Filosofia existentialista franceza (A. Camus; JP Sartre)
• Omul in cautarea libertatii, dornic sa iasa din imperiul necesitatii
• Singuratatea omului in univers “Am vrut sa scriu ceva despre un om singur,
deosebit de singur”. Scriitorul are obsesia spatiului inchis in care omul e
condamnat la singuratate (in “Paracliserul” – catedrala in care nu intra nimeni,
in “Matca” – casa amenintata de potop)
• Raportul individ – societate, necesitate si libertate etc
3. teatrul absurd Eugen Ionescu si B Brecht de la care preia situatia, comportamentul si
limbajul personajului, efectele de umor negru

TEME SI MOTIVE

Tema centrala este conditia umana , locul omului in univers ; textul se dezvolta ca o
dezbatere despre libertate si necesitate , despre singuratate si moarte , despre sens si
nonsens existential , despre raportul dintre individ si colectivitate , individ si sinele sau .
Motivul central este temnita ( pantecele in care se afla personajul ) . Trupul este o temnita
, o inchisoare a spiritului , iar moartea apare ca o limita a omului ( toti ne nastem morti in
interiorul unei inchisori ) . Conditia umana e limitativa pentru ca spiritul e captiv materiei
, prin limitele corpului si ale mortii , si de aici necesitatea nasterilor succesive .

TITLUL

Este numele unicului personaj al piesei ; stabileste inca de la inceput o relatia cu mitul
biblic despre Iona , din Vechiul Testament ; fixeaza metafora omului inghitit de balena ;

COMPOZITIE

• 1. respecta conventiile textului dramatic

lista de personaje (Iona, pescar 1, pescar 2)
text impartit in tablouri
2. universul dramatic se construieste treptat , nu prin acumulari de fapte si
intamplari , ci prin dialogul conflictual
3. fiecare dintre tablouri prezinta alt context in care se afla personajul
a. tabloul 1 prezinta pe Iona si pecelelalte 2 personaje, pescarul 1,
pescarul 2, amandoi sunt muti; decorul e gura unui peste si apa
figurate prin cercuri facute cu creta; Iona pescuieste duintr-un acvariu,
e asezat intr-o gura de peste care se inchide inghitindu-l. E sugerata o
lume miniaturizata, derizorie, inautentica
b. tabloul 2 se petrece in interiorul pestelui 1 “ca si cum te-ai afla pe
fundul marii intr-un pantece urias” si in semiobscuritate. Iona pare la
randul lui un abdomen de peste, trebuie sa se elibereze, sa fie el insusi
un instrument de sfartecare. Incearca sa se adapteze , sa-si dovedeasca
siesi ca e liber
c. tabloul 3 se petrece in pantecele pestelui 2; e prezenta o moara, aluzie
la Don Quijote. Iona incearca sa iasa din burta pestelui, descopera ca
se afla in burta unui peste si mai mare, trimite un SOS dar gaseste
scrisoarea ca si cum ar fi fost trimisa de altcineva.
d. Tabloul 4 - o gura de grota, in fata o plaja; Iona imbatranit, cauta
sensul vietii , un nume pentru sine, isi descopera identitatea si in final
isi sfarteca propriul abdomen pentru a gasi in sine libertatea “Razbim
noi cumva la lumina”

4. personajul are o identitate incerta si ilustreaza motivul dublului. Personajul

unic al piesei se divide in voci .Prin vocea lui vorbesc mai multe identitati.
Textul se constituie ca un fals monolog, ca un dialog interiorizat , ca un
monolog dialogat cu replici pe care personajul si le adreseaza siesi si lumii.
Unele replici sunt mici poeme sau meditatii filosofice.

5. modul de expunere e monologul, intentia dialogului este ratata intrucat

personajul intreaba si raspunde in acelasi timp. Folosirea monologului sugereaza
ca singura comunicare posibila este cea cu sine insusi si ca adesea sub forma unui
dialog se ascund monologuri paralele. Renunta la dialog,lasa personajul sa se
dedubleze, sa se comporte ca si cand ar fi 2; consecintele sunt disparitia
conflictului si a intrigii, si plasarea actiunii in planul parabolei

6. didascalii narative, descriptive si explicative sunt complexe

SUBIECT

Iona sta cu fata spre mare ( metafora a asteptarii ) . Fara sa stie , el se afla in
gura unui peste , deci este captiv( al rutinei cotidiene , al automatismelor vietii )
.E visator si contemplativ , viseaza de o viata sa prinda pestele cel mare (
evadarea din mediocritatea si absurdul existentei ) .Traieste intr-un cerc inchis ,
intre limitele umanitatii sale , pe care le percepe ca pe o lipsa de sanse si
nenoroc .Incearca sa le depaseasca prin joc , prin simularea unei alte realitati (
acvariul ). Jocul are functie de cunoastere , intrucat descopera similitudinea
dintre destinul sau si cel al pestilor . Intelegandu-si propria conditie , asumandu
–si propria existenta ,( descoperirea cutitului cu care spinteca burta pestelui )
evolueaza spiritual . Incearca sa iasa din captivitate ( sa-si depaseasca
nefericirea , singuratatea ) dar esueaza si este inghitit de un peste si mai mare
.Refuza sa se lase prins in vartejul morilor , nu poate comunica cu semenii sai ,
nu poate fi ajutat de nimeni ,se refugiaza in mitul mamei , traverseaza dezastre ,
pleaca la razboi ( reface symbolic istoria umanitatii ) , vrea sa se nasca din nou ,
il invoca pe Dumnezeu ca unica salvare .etc .In final apare in spartura ultimului
peste privind in zare , imbatranit acum , si descoperind ca orizontul e un sir
nesfarsit de burti ( determinari din care nu poate iesi ) .Nedescoperind nicio cale
de salvare din universal inchis in care este captiv , cauta iesirea in sens invers , in
sine insusi , asumandu-si propriul destin ( amintirea varstelor si a celor dragi ) ,
asumandu-si identitatea “ eu sunt Iona “ .Moartea ritualica a eroului nu e
neaparat o sinucidere , ci intrarea intr-o alta etapa spirituala ,

PERSONAJUL DRAMATIC

-Protagonist, singurul personaj al piesei, mereu prezent in scena

-Numele, element de intertextualitate

Caracterizarea directa e realizata de autor prin intermediul indicatiilor scenice

-portretul fizic, putine detalii, intrucat intereseaza aspectul comportamental si
moral;e caracterizat direct abia in tabloul IV” barba lunga si ascutita “

-predomina caracterizarea indirecta prin fapte, gesturi , comportament

Iona este omul prins intr-o capcana din care incearca sa scape. Spinteca burta
pestelui care l-a inghitit si se trezeste in burta altuia. Va repeta gestul de mai
multe ori cu acelasi rezultat.Intelegerea se va produce abia in final.Eroul alesese
o cale gresita, un drum fals, care nu ducea nicaieri.Calea cea adevarata, singura,
de fapt, era nu in afara,ci inlauntrul sau.El exclama in final”e invers, totul e
 invers”.Abia in final se produce iluminarea, descoperirea propriei identitati,
moment marcat de exclamatia “eu sunt Iona”. Gestul final al spintecarii propriei
burti trebuie interpretat nu ca o sinucidere, ci , in plan simbolic, ca o descoperire
a sinelui, ca o modalitate de salvare”Razbim noi cumva la lumina”
Experienta lui Iona rezuma repetatele tentative ale omului de a se fauri pe
sine.Gestul final este o posibila evadare din inchisoare,o modalitate de rupere a
limitelor.Iona intelege si accepta ca traieste intr-o lume a determinarilor, a
cauzalitatilor din care se elibereaza asumandu-si destinul

-caracter arhetipal, personaj cu valori simbolice

- personaj unic scindat in voci : PESCARUL – omul pragmatic , omul social ,
GHINIONISTUL – urmarit de nesansa , VISATORUL – sperand sa prinda
pestele cel mare , VICTIMA –OMUL CAPTIV – care nu se poate rupe din lantul
determinarilor sale , CAUTATORUL – cel care cauta sa inteleaga sensul
existentei , LUPTATORUL , REVOLTATUL – care se opune absurdului
existentei , ARHEUL – care reface simbolic toata istoria omenirii ,
ILUMINATUL – care descopera ca libertatea este inlauntrul sau si crede in
izbanda prin lumina

-personaj idee

-personaj simbol , erou tragic , un revoltat impotriva propriei conditii

Modalitatile de caracterizaresunt specifice personajului dramatic:limbaj,gesturi

si actiuni simbolice,indicatiile autorului, dar modul de expunere ramane exclusiv
monologul interior prin introspectie . Personajul fiinteaza mai ales prin limbaj :
ironie , umor negru , paradox , absurd , simbol , parabola , .. dar si meditatii
pline de lirism

SEMNIFICATII

1. textul este o parabola despre limitele conditiei umane, despre eforturile omului de
a-si intelege conditia, de a se regasi pe sine.
2. viata e definita ca o serie de stereotipii:
o Iona ia cunostinta de “vesnica mistuire”, intelege legea inexorabila a
“cercului in cerc”. Omul traieste intr-un cerc de determinari, sensul
existentei lui e sa se elibereze, sa iasa din lantul cauzalitatilor, sa-si asume
propriul destin
3. lipsa de comunicare intre oameni. Imposibilitattea comunicarii cu semenii e
sugerata de:
a. eroul vorbeste cu sine ca si cum ar vorbi cu altcineva
b. se adreseaza unor fiinte care nu-i pot raspunde sau care n-au capacitatea de
a intelege limbajul uman
c. pescarii sunt muti
 d. lipsa de comunicare duce la sentimental singuratatii omului in univers “pe
oameni ii doare in fund de soarta ta” dar are in acelasi timp nostalgia
solidaritatii umane (trimite un SOS)

TEATRU MODERN

• aparteneta la un gen nu e obligatorie

• poate deveni o carte de filosofie, scriitorul a vrut sa scrie un tratat dar “l-a luat
teatrul pe dinainte”
• amestecul genurilor: Iona este un personaj comic in timp ce situatia lui tine de
tragedie
• absenta intrigii si a conflictului
• adopta formula teatrului parabola: semnificatii simbolice, limbaj metaforic
• scriitorul se identifica cu personajul sau “Iona sunt eu”, Iona devenind o
chintesenta a omenescului