Iona - Marin Sorescu

Marin Sorescu, este un reprezentant de seama al neomodernismului romanesc, dramaturg original,

fiind considerat unul dintre creatorii teatrului postbelic, modern -„Iona sunt eu” .

Drama moderna, subintitulata de Marin Sorescu „tragedie in patru tablouri” a fost publicată în
1968 în revista “Luceafărul” şi face parte, alături de “Paracliserul” şi “Matca”, dintr-o trilogie dramatică,
intitulată sugestiv “Setea muntelui de sare”, fiind o piesa de teatru postbelica. Este o specie a genului
dramatic, in proza, ce cuprinde operele literare destinate reprezentarii scenice si in care autorul isi exprima
gandurile, ideile si viziunea intr-un mod indirect prin intermediul personajelor si actiunii, ce se deruleaza
rapid in fata spectatorilor. Drama înfăţişează viaţa reală printr-un conflict puternic al personajelor tipice, cu
întâmplări şi situaţii tragice, în care eroii au un destin nefericit.

Este totodata o parabola dramatica (povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, o povestire
cu talc), o meditatie despre conditia omului modern confruntat cu singuratatea, un monolog dialogat, care
cultiva alegoria (insiruire de metafore - exprima o idee abstracta in ceva concret) si metafora.

Ca si curent literar apartine neomodernismului prin tema, limbaj metaforic, ambiguitate,

reinterpretarea unor mituri.

Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai din Vechiul Testament.
Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive, caci pacatele omenirii
ajunsesera pana la cer. Iona primeste misiunea, dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la
Tarsis. Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe
mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca, asa il arunca in valuri. Din
porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui
in pocainta, "Domnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat ". Subiectul acestei fabule biblice
se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext, personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin
aceea ca acesta din urma este inghitit pentru ca voia sa fuga de o misiune, pe cand eroul lui Sorescu nu
savarseste nici un pacat, se afla inca de la inceput "in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii.

Viziunea despre lume este neomodernista, in stransa legatura cu tema si reprezinta modul in care
autorul vede lucrurile, le intelege, le interpreteaza, precum si atitudinea lui fata de aspectele realitatii.

Tema romanului o reprezinta singuratatea fiintei umane/ conditia omului modern in raport cu
destinul, in cautarea propriei identitati si a sensului vietii, care pierzand contactul cu sacrul, se confrunta
cu probleme cum ar fi: comunicarea cu semenii, instrainarea fata de lume, libertatea si captivitatea,
cunoasterea de sine si cunoasterea in general. (drama omului modern).

Titlul este un element sugestiv, cu rol anticipativ, care introduce cititorul in lumea operei, fiind in
stransa legatura cu tema. Din punct de vedere structural, titlul este sintetic (format dintr-un substantiv
propriu). Din punct de vedere stilistic, titlul are dublu sens - denotativ (propriu) - reprezinta numele
personajului de inspiratie biblica, particula „Io” inseamna „stapan” sau „domn” si particula „na” este
exprimarea familiara a verbului „a lua” si conotativ (figurat) - sugereaza prototipul omului modern,

(!!lipseste perspectiva narativa!!)

Modul de expunere predominant este monologul dialogat (dialogul interiorizat al personajului cu sine
insusi). Singurele interventii ale autorului apar in indicatiile scenice (didascalii), asezate intre paranteze, care
sunt putine, doarece spre deosebire de teatrul clasic, datorita existentei unui singur personaj, care este mai
mult o idee deca o fiinta, piesa este greu de reprezentat scenic.

Conflictul interior se produce in constiinta lui Iona, fiind un conflict cu propriul sine, o drama
existentiala. Conflictul specific teatrului clasic (confruntarea dintre personaje), lipseste.
 Din punct de vedere structural drama este alcatuita din 4 tablouri, cu un singur personaj si doi
figuranti.

Coordonatele spatio-temporale sunt simbolice, aspatiale si atemporale. Spatiul este aproape

exclusiv imaginar: plaja, burtile de peste, moara de vant (simboluri ale existentei umane). Timpul istoric
lipseste, fiind prezent timpul psihologic. Simetria incipit - final se realizeaza prin prezenta planului exterior,
atat in tabloul I, cat si in tabloul IV.

Primul tablou, aduce in prim plan figura lui Iona, tipul omului obisnuit, un pescar ghinionist, care se
lasa manipulat de viata, viseaza la “pestele cel mare” , stand ”nepasator”, “intors cu spatele” , pe gura
deschisa a unui monstru marin, fara a prinde decat “fate”, desi marea este bogata. (marea este un simbol al
libertatii si al spatiului infinit). Doreste sa pescuiasca pe alta mare pentru a compensa nenorocul, dar foloseste
pana la urma ca alternativa, pescuitul dintr-un acvariu, pe care-l poarta mereu cu sine, incercand sa pacaleasca
soarta potrivnica, prinzand pestii, care “au mai fost prinsi ”(se afla in ipostaza omului lipsit de satisfactii, ce
traieste drama unui ratat si se refugiaza in micile bucurii pe care le-a mai trait). La finalul tabloului este inghit
de pestele urias. Ultimele sale cuvinte sunt un strigat disperat de ajutor, care ramane insa fara raspuns, ca
dovada a imposibilitatii comunicarii si a singuratatii omului. O secventa semnificativa este aceea in care
Iona isi pierde chiar si ecoul, fapt care, pare a-i anula existenta “Gata si cu ecoul meu…Nu mai e, s-a
ispravit. S-a dus si asta. Semn rau”.

Tabloul II se petrece in „Interiorul Pestelui I”, in intuneric, unde Iona, dandu-si seama ca este
inghititit, constata cu uimire ca este „primul pescar pescuit” de monstrul marin, se intreaba daca nu cumva
este mort, insa constata ca poate merge si vorbeste in continuu.- „Inghitit de viu sau de mort?” Mediteaza
asupra mortii si a timpului, fiind captiv intr-un spatiu - capcana, nu se poate elibera si incearca sa se adapteze
la noua situatie. „De ce oamemii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte? Gaseste cutitul si
dupa o reflectie la sinucidere, descopera calea de salvare: sa taie o „fereastra” in burta chitului. (se afla aici
in ipostaza de călător, explorator pe drumul cunoaşterii).

Tabloul III se desfasoara in burta Pestelui II, care inghite Pestele I. In Pestele II, intalneste „o mica
moara de vant”, de care Iona se simte „atras ca de un vartej”, desi risca sa nimereasca „intre dintii ei de
lemn”. Iona evita pericolul, dar nu-l inlatura din cale, resemnat in fata situatiei. Pentru o clipa se gandeste
speriat ca este mort, insa nu definitiv, astfel incat „acum se pune problema sa vin iar pe lume?” In scena apar
doi figuranti, Pescarul I si Pescarul II, fiecare cu cate o birna in spate (oamenii ce-şi duc povara dată de
destin, fara a se framanta), de prezenta carora Iona se bucura, dar care raman surzi si muti la intrebarile lui,
simbolizand absenta comunicarii. Desi traieste momente de dezamagire, Iona taie, cu ajutorul unghiilor, o
fereastra, prin care evadeaza din burta pestelui, dar constata ca acela este inghitit de un peste si mai mare,
Pestele III. O alta secventa semnificativa este cea in care se gandeste sa-i scrie mamei sale un bilet cu
propriul sange, in care sa o roage sa-l mai nasca o data”Mama, mai naste-ma o data.”, in speranta ca va
avea un alt destin. Scrie biletul pe o bucata de piele din podul palmei stangi, incearca sa-l trimita, intr-un gest
disperat, asemeni naufragiatilor, punand-l intr-o basica de peste, dar tot el este acela care il regaseste,
sugerand o alta incercare esuata de comunicare cu lumea.

Tabloul IV il prezinta pe Iona, „afara” din ultimul peste, iesit din captivitate, dupa ce a taiat si burta
acestuia. Incercand sa-si gaseasca semenii, se urca pe o movila si vede orizontul, care era, de fapt, o alta burta
de peste. Eliberarea sa este o iluzie, eroul constientizeaza ca este in mijlocul unui „sir nesfarsit de burti” de
peste si ca nici o clipa nu a iesit la liman. Are revelatia ironica ca este „ca un Dumnezeu care nu mai poate
invia”, deci un Dumnezeu care si-a pierdut sacralitatea, suferind, intr-o lume in care semnele divinitatii
lipsesc. Pe tarm, vede ca si-a pierdut memoria (isi uita familia, numele si viata) si incearca sa-si aminteasca
trecutul - „Cum ma numeam eu?”, pentru ca in cele din urma printr-un efort sisific sa-si redescopera
identitatea. - „Mi-am adus aminte. Iona. Eu sunt Iona.”
In final, convins ca omul traieste o eterna claustrare, Iona isi spinteca burta cu un cutit si prin moartea
simbolica, reuseste sa se elibereze cu adevarat din captivitate, prin regasirea sinelui (cunoasterea de sine), ca
forta purificatoare a spiritului -„Razbim noi cumva la lumina”. In calatoria lui spirituala este coplesit de
iluminarea fiintei, care a gasit calea.
 Personajul dramei este monumental construit, reprezentand tipologia pescarului obismuit, instrainat
de lume si de sine, ce aspira spre libertate.

Caracterizarea se realizează prin mijloace directe (prin autocaracteizare si de catre autor prin
didascalii), dar mai ales prin mijloace indirecte, trăsăturile acestuia fiind dezvăluite prin fapte, vorbe,
comportament.

Iona este persoajul principal, eponim (da numele titlului), agent al actiunii si purtator al mesajului
autorului catre spectator, in jurul lui se desfasoara intreaga actiune. Acesta reprezinta un personaj-idee, un
pescar pasionat ce intruchipeaza omul, in incercarea de evadare din lanturile destinului.
! in cazul eseului particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-o drama moderna postbelica !
Adaug personajul principal Iona!
...................................................................................................................................................................................

In concluzie, „Iona” este o, fiind reprezentativa pentru opera lui Marin Sorescu.

Scriitorul impune in literatura romana o tipologie de personaj specific teatrului modern.

!Eseu - Particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-o drama modena postbelica!
PERSONAJUL PRINCIPAL - Iona

Din punct de vedere social, este pescarul (simbolul sperantei eterne), pescarul de experiente ale
cunoasterii si de idealuri, care in ciuda esecului, continua sa pescuiasca intr-un acvariu, dorind sa renasca si sa
isi depaseasca conditia. Totodata, este singur intre cer, pamant si apa, intruchipand omul modern, prizonier al
vietii, al societatii, al familiei, al propriului caracter.

Din punct de vedere moral, este initial conformist, fiind preocupat de aparente si de raportarea la
lumea din jur, de ceea ce cred altii despre el, un om ambitios, perseverent, meditativ, autoironic. In cautarea
iesirii din captivitate trece prin mai multe etape: traieste luminarea interioara, simte o permanenta nevoie de a
comunica, isi face permanent iluzii, proiecte eliberatoare si ingrezator in ele spinteca burta pestilor. Incearca
sa-si controleze destinul, sa-l refaca. - (caracterizare indirecta). Treptat trece de la atitudinea de pasivitate in fata
destinului, la asumarea propriei libertati interioare. Drumul parcurs reflecta traseul devenirii.

Pe plan psihologic este un caracter puternic, prototipul omului modern, ce are nevoie de cunoastere
si autocunoastere, in cautarea adevarului si a absolutului, prizonier al conditiei sale limitate - viata (o
succesiune de lumi inchise), pe care manat de o vointa apriga de libertate, incearca cu disperare sa le strabata,
singura sa ratiune fiind lupta pentru existenta, intr-o lume in care mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.

Trasatura dominanta a personajului este - singuratatea - ”Ca orice om foarte singur, Iona
vorbește tare cu sine însuși”.- (caracterizare directa).

Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a pierderii ecoului si cea a scrierii
biletului cu propriul sange), scot in evidenta trasatura dominanta de caracter a protagonistului -
singuratatea.