Iona

de Marin Sorescu

Opera literara ,,Iona de Marin Sorescu, este o drama neomodernista si a fost publicata n
perioada postbelic, in anul 1968, in revista ,,Luceafarul si face parte, alaturi de ,,Paracliserul
si ,,Matca, din trilogia ,,Setea muntelui de sare.
Titlul trilogiei ,,Setea muntelui de sare sugereaza metaforic ideea ca omul se poate salva din
absurdul existentei prin setea de adevar, de cunoastere si de comunicare. Cele trei drame sunt
meditatii, parabole, realizate prin ironie, si parafrazeaza trei mituri fundamentale: mitul biblic
(,,Iona), mitul mesterului Manole (,,Paracliserul) si mitul potopului (,,Matca).
Iona este o dram neomodernist, adic o specie a genului dramatic, n versuri sau n proz,
care nfieaz viaa real printr-un conflict complex i puternic al personajelor individualizate sau
tipice, cu ntmplri i situaii tragice, n care eroii au un destin nefericit.
Subintitulata ,,tragedie in patru tablouri, piesa nu respecta normele clasice. Aici tragedia este
inteleasa in sens existential ca lupta a individului cu destinul, in incercarea de a-l schimba si de a se
gasi pe sine, de a-si defini fiinta. Ca specie literara, piesa ,,Iona de Marin Sorescu este o parabola
dramatica, o meditatiedespre conditia omului modern, dar si un monolog care cultiva alegoria si
metafora. Sensul ei alegoric se regaseste in marturisirea sciitorului: ,,Iona sunt eu. Iona este omul
in conditia lui umana, in fata vietii si a mortii.
Piesa ,,Iona de Marin Sorescu apartine teatrului modern. In teatrul modern, eliberarea de
formele dramaturgiei traditionale se manifesta prin mai multe aspecte: anularea diferentelor dintre
speciile dramatice traditionale (tragedie, comedie, drama), asocierea categoriilor estetice (tragic,
comic, ironie, absurd), preferinta pentru teatrul parabola si teatrul absurdului, reluarea parodica a
unor strategii din dramaturgia traditionala, inserita liricului in text, reinterpretarea unor mituri,
prezenta personajului- idee, disparitia conflictului si a intrigii, preponderenta monologului, timpul si
spatiul cu valoare simbloica.
Titlul "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona. Iona este insarcinat sa predice
cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer. Iona primeste
misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Dumnezeu il
pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare.
Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca, asa il arunca in valuri. Din
porunca divina , Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta
pestelui in pocainta, este eliberat din porunca divina.
Drama ,,Iona are ca pretext mitul bilblic. Protagonistul dramei lui Marin Sorescu se deosebeste
de biblicul Iona pentru ca acesta se afla in burta pestelui de la inceput, fara sa fi comis vreun pacat
si fara a se putea salva. Este drama omului marcat de neliniste, de spaima urmarit de o vina pe
care nu si-o cunoaste si nu o va afla niciodata.
Tema piesei este singurtatea fiintei umane, potrivit marturisirilor scriitorului: ,,...am vrut sa scriu
ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur si indicatiilor scenice din debutul textului: ,,Ca
orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde, ca si cand
in scnea ar fi doua persoane. Problematica se diversifica prin revolta omului in fata destinului,
raportul dintre libertate si necesitate si lipsa comunicarii sociale, ca sursa a singuratatii.
Conflictul specific teatrului clasic, confruntarea dintre personaje, lipseste din opera lui Sorescu.
Conflictul interior este tragedia individului care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea,
neputinta eroului de a fi liber si de a-si asuma destinul, raportul dintre individ si societate, dintre
libertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica filosofica existentiala.
Fiind o pies a teatrului modern, se renun la regulile clasice, chiar i la folosirea dialogului.
Iona are n centru un singur personaj, folosindu-se astfel monologul ca singur mod de expunere.
Dei aparent pare un dialog ntre dou persoane, n realitate Iona se dedubleaz, vorbete cu sine
ca i cum n pies ar fi vorba despre dou persoane: Ca orice om foarte singur, Iona vorbete tare
cu sine nsui, i pune ntrebri i i rspunde, se comport tot timpul, ca i cnd n scen ar fi
dou personaje.
Timpul si spatiul au valoare simbloica in teatrul modern. Precizat in indicatiile scenice de la
inceputul fiecarui tablou, spatiul cu valoare metaforica apartine aproape exclusiv imaginarului:
marea, acvariul, plaja, burtile pestilor, moara de vant fiind metafore ale existentei umane. Relatiile
temporale reliefeaza perspectiva discontinua a timpului psihlogic, cel cronologic fiind numai un
procedeu artistic de amplificare a starilor interioare ale personajului.
Din punctul de vedere al compoziiei, piesa este alctuit din patru tablouri. Cele patru tablouri
sunt n relaie de simetrie, n primul i n ultimul tablou Iona este afar, n al doilea i al treilea se
afl nuntru. Fiecare dintre acestea prezint un alt context n care se afl personajul. Rolul
didascaliilor (a indicaiilor scenice) este de a ajuta la clarificarea semnificaiilor simbolice i de a
oferi cititorului posibilitatea de a nelege textul.
n Tabloul I, aciunea se petrece afar, Iona fiind un pescar ghinionist care i dorete s prind
petele cel mare s i se ntmple ceva spectaculos, s fie norocos, fericit, fiind stul de fele
prinse pn atunci stul de evenimentele banale, de ntmplrile mrunte ale vieii. Pentru a-i
amgi neputina, dar i pentru a-i simula succesul profesional, Iona poart mereu cu sine un
acvariu din care s poat pescui oricnd cu succes, peti care au mai fost prini odat, ceea ce
semnific amgirea omului lipsit de satisfacii cu mici reuite. Finalul primului tablou l prezint pe
Iona nghiit de un pete uria i ncercnd zadarnic s scape.
n Tabloul al II-lea, aciunea se petrece n interiorul Petelui I. Iona vorbete mult, logosul fiind
expresia instinctului de supravieuire. Monologul dialogat continu cu puternice accente filozofice,
exprimnd cele mai variate idei existeniale, taina morii, ori cugetri cu nuan sentenioas. Iona
gsete un cuit cu care se joac, semn al libertii de aciune, care i d sperana c poate scpa,
iei din aceast situaie. El ncearc, n acelai timp, un antaj sentimental, adresndu-se petelui:
Dac m sinucid?. n finalul tabloului, Iona devine vistor i se simte ispitit s construiasc o
banc de lemn n mijlocul mrii, pe care s se odihneasc pescruii mai lai" i vntul, un lca
de stat cu capul n mini n mijlocul sufletului.
Tabloul al III-lea, se desfoar n interiorul Petelui II, care a nghiit, la rndul su, Petele I.
Eroul are acum alturi de el o mic moar de vnt, simbol al zdrniciei i al donquijotismului.
Apar doi pescari, surdo-mui, care nu scot niciun cuvnt. Fiecare car n spate cte o brn,
simboliznd oamenii resemnai, care-i duc povara destinului fr s-i pun ntrebri i fr s
caute motivaii. Chiar i alturi de ei, Iona rmne singur cu propria contiin. n acest tablou mai
apar elemente cu semnificaie simbolic, cum ar fi infinitatea de ochi care-1 privesc pe erou,
simboliznd fiinele nc nenscute, oameni captivi ai propriei condiii de a fi nscut.
Tabloul al IV-lea l prezint pe Iona n gura ultimului pete spintecat, respirnd acum alt aer.
Dornic de comunicare n pustietatea imens, i strig semenii: Hei, oameni buni!. Apar cei doi
pescari care au n spinare brnele, iar Iona se ntreab de ce ntlnete mereu aceeai oameni,
sugernd limita omenirii captive n lumea ngustat. Meditnd asupra relaiei dintre om i Divinitate,
Iona nu are nicio speran de nlare, dorind doar un sfat de supravieuire. Drama uman este
aceea a vieii apstoare, sufocante, din care nimeni nu poate evada n libertate. i deodat se
regsete: Eu sunt Iona!. Constat c viaa de pn acum a fost pe drumul greit, dar nu renun:
plec din nou. Soluia de ieire pe care o gsete Iona este aceea a spintecrii propriei buri, care
semnific evadarea din propria carcer, din propriul destin, din propria captivitate. Mitul labirintului i
metafora luminii din final (Rzbim noi cumva la lumin) susin semnificaia simbolic a piesei.
Iona. Mijloacele de caracterizare ale eroului, Iona, sunt specifice personajului dramatic (limbajul,
gesturile, aciunile simbolice, indicaiile autorului), dar modul de expunere este exclusiv monologul.
Iona este un arhetip, orice om care a trait sau va trai vreodata. Statutul social al personajului, cel de
pescar, nu este intamplator, ironia autorului manifestandu-se prin faptul ca Ion devine din vanator
vanat. Caracterizarea directa a protagonistului se realizeaza, in primul rand, prin didascalii, Iona
fiind prezentat ca fiind un om foarte singur... se dedubleaza si se strange dupa cerintele vietii sale
interioare. Caracterizarea indirecta se face in special pe baza replicilor, atribuindui-se lui Iona
trasaturi ale umanitatii in genral. Astfel, textul demonstreaza ca Iona este ambitios si perseverent,
petrecandu-si intreaga viata in lupta zadarnica, dar continua, cu destinul. O dovada in acest sens
este hotararea lui de a spinteca toti pestii, iar precizarea finala legata de barba lunga si ascutita
sugereaza ca refuza sa se lase invins. Ca om, Iona realizeaza ca superioritatea lui in fata destinului
reprezinta capacitatea de a gandi si de a-si decide sfarsitul. Firea lui meditativa, modul in care
vorbeste cu el insusi pentru a nu inebuni, dar si nevoia continua de comunicare il fac pe Iona sa
inteleaga faptul ca in viata conteaza cu adevarat doar cunoasterea de sine.
Iona, personajul principal, este un pescar pasionat ce ntruchipeaz omul obinuit care nzuiete
spre libertate, aspiraie i iluzie, idealuri simbolizate de marea care-l fascineaz. El ncearc s-i
controleze destinul i s-l refac. Gestul sinuciderii i simbolul luminii din final sunt o ncercare de
mpcare a omului singur cu omenirea ntreag, o salvare prin cunoaterea de sine.