In Gradina Ghetsemani - Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu se remarca in literatura autohtona drept unul dintre cei mai de
seama reprezentanti ai curentului traditionalist,opera sa purtand pecetea originalitatii si a
talentului pe care le poseda.
Traditionalismul este o miscare artistica interbelica, dezvoltata in paralel cu
modernismul, ce a fost teoretizata prin revista "Gandirea" aparuta in anul 1921, de Nichifor
Crainic.Trasaturile cardinale ale acestui current sunt valorificarea istoriei , atasamentul fata
de spatiul rural si a traditiile authohtone, precum si atentia pentru constiinta religioasa
ortodoxa.
Opera "In Gradina Ghetsemani" , apartine volumului "Parga" , publicat in anul 1921
ce deschide seria mai multor carti de poezie cu registru tematic religios :"Poeme cu ingeri",
"Urcus", "Intrezariri" .
Tema operei este una predilecta in cadrul liricii religioase, si anume suferinta lui
Iisus, reliefata prin reinterpretarea unei scene biblice esentiale si anume rugaciunea de pe
Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de Taina.Poezia ofera o viziune originala asupra
momentului, subliniind zbuciumul launtric al Lui Iisus, in contextul acceptarii destinului
divin de a se sacrifica pentru mantuirea pacatelor omenirii.
Dintre motivele lirice ce sustin tema , se remarca aparitia cu precadenta a elementelor
cu valoare metaforica .Astfel, "furtuna" este un simbol al maniei divine iar "paharul" sau
"cupa" se identifica in plan simbolic cu rolul predestinat lui Iisus de Dumnezeu Tatal.
Titlul, "In Gradina Ghetsemani" este un element paratextual cu rolul de anticipare a
temei si ideilor poetice centrale.In primul rand, el fixeaza celebrul cadru al rugaciunii ,
denumind totodata locul sacru al purificarii , al implinirii predictiilor scripturii.Astfel,
gradina devine un topos spiritual ce se leaga de momentul depasirii ispitei prin asumarea
rolului de mantuitor si preluarea pacatelor umanitatii.
Discursul liric este structurat sub forma unui monolog in care marcile eului sunt
absente, fapt ce demonstreaza caracterul obiectiv al lirismului.Din punct de vedere
compozitional, textul este alcatuit din patru secvente poetice cu caracter descriptiv, dintre
care primele trei se axeaza pe realitatea interioara a dramei lui Iisus, iar ultima muta accentul
pe efectele cosmice ale gestului sau.
Incipitul "Iisus lupta cu moartea si nu primea paharul", surprinde suferinta lui
Iisus,fiind pus in evidenta conflictul interior al laturii divine cu cea umana.In unicul sau
moment de slabiciune, el cere indurare, dorindu-si dezlegarea de la soarta tragica ce i-a fost
trasata.Metafora "paharul" reda in esenta forma de materializare a acesteia.
Prima strofa continua pe ideea descrierii chinului , amplificata prin gestul
ingenuncherii ("cazut pe branci in iarba") , ce simbolizeaza totodata si infrangerea."Sudorile
de sange" constituie exponentul hiperbolizat al suferintei profunde, umane iar prin sintagma
"chipu-i alb ca varul" se contureaza o imagine sacralizata a spiritualului.Modul de intercalare
a acestor simboluri trimite la dualitatea uman-divin a lui Iisus, punand insa accent pe latura
omeneasca ,neputinta in fata destinului nemilos.
 Urmatoarele secvente poetice reiau motivul simbolic al "paharului",prin sintagmele
"grozava cupa" sau "infama bautura" , desemnand in sens metaforic soarta implacabila la
care este obligat Iisus.Se remarca utilizarea metonimiei "o mana neindurata", cu referire la
Dumnezeu Tatal, Cel care ii impune sacrificiul.
Pentru sugerarea dualismului fiintei lui Iisus, poetul apeleaza la oximoron , creand in
acest fel o transpunere a opozitiei viata-moarte.Ispita se traduce ca un joc al relatiei aparenta-
esenta: sub "venin" se ascunde "dulceata"," in apa ei verzuie jucau sterlici de miere".Aceasta
modalitate artistica reda sensul ancestral al religiei crestine :moartea trupeasca este urmata de
invierea in viata vesnica.
Exprimarea "batandu-se cu moartea/uitase de viata" ilustreaza de asemenea ,pe de o
parte latura umana , capabila de impotrivire si dominata de suferinta , iar pe de alta
divinitatea , prin puterea de a se opune mortii.
Ultima strofa reda proiectarea in spatiul natural a zbuciumului launtric, a dramei
existentiale traite de Iisus.Natura preia starea interioara a acestuia, fiind surprinsa o imagine
apocaliptica,descrisa prin hiperbole si personificari :"se framntau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada...".Sintagma "vraistea gradinii" sugereaza
durerea sfasietoare cauzata de decizia sacrificiului, sentiment preluat de natura ce concorda
pe plan empatic cu starea interioara a lui Iisus.Metafora "batai de aripi" sustine prezenta
mesagerilor divini ce devin martori ai jertfei Fiului Lui Dumnezeu. Finalul poeziei face o
trimitere evidenta catre ideea de moarte violenta , prin prezenta uliilor de seara , pasari de
prada asociate simbolic cruzimii.
Relatiile de opozitie se axeaza in principal pe antiteza dintre partea umana si cea
divina din Iisus, element ce sta la baza ideei poetice centrale.Latura sa omeneasca, cauzeaza
ezitarea, suferinta pe care le resimte in fata destinului implacabil ce ii este impus prin
originea divina.Poetul utilizeaza o serie de constructii ce redau la nivel simbolic zbuciumul,
durerea :"nu primea", "se-mpotrivea", "cazut pe branci". Sintagma oximoronica " sub
veninul groaznic simtea ca e dulceata..." sugereaza faptul ca Iisus constientizeaza importanta
sacrificiului sau -veninul-realizand faptul ca urmarile acestuia sunt de o importanta colosala
pemtru umanitate,dulceata reprezentand practic viata vesnica,mantuirea.
Versificatia se pastreaza in tiparele traditionale, lucru specific curentului.Rima
incrucisata este in acord cu ritmul iambic si masura de paisprezece silabe.Limbajul poetic
este marcat de folosirea repetata a punctelor de suspensie, ce au rolul de a stigmatiza
framantarea sufleteasca , amplificata de apropierea iminenta a momentului tradarii si apoi al
rastignirii.Traditionalismul textului este sustinut totodata prin prezenta arhaismelor si a
regionalismelor :"sterlici", "nendurata", "itruna" etc.
In opinia mea, poezia "In Gradina Ghetsemani" este o realizare artistica
impresionanta, cu un loc aparte nu doar in cadrul operelor autorului, cat si in randul intregii
lirici traditionaliste.Vasile Voiculescu ramane in memoria literara drept un autor de seama ce
a reusit sa suscite interesul pentru miturile autohtone, pentru credinta ,valorificand specificul
national.