"În grădina Ghetsemani" de Vasile

Voiculescu - tema și viziunea despre

lume
Tradiționalismul este un curent literar apărut la începutul secolului al XX-lea, dezvoltat
de-a lungul perioadei interbelice, definit în opoziție cu modernismul lovinescian și bazat pe
ortodoxism, autohtonism și primitivism rural. Trăsăturile generale ale curentului sunt:
valorificarea spiritului național, refuzul citadinului, prețuirea mediului rural ca vatră a
spiritualității, întoarcerea spre trecut, păstrarea formelor prozodice, surse de inspirație
inepuizabile, precum folclorul și istoria, natura, scenele biblice etc.
Vasile Voiculescu este un scriitor reprezentativ al perioadei interbelice, având o bogată
activitate literară și abordând toate cele trei genuri. Creația sa lirică, compusă în cea mai mare
parte în perioada interbelică, se înscrie curentului literar tradiționalist, de factură gândiristă.
Poezia "În grădina Ghetsemani" face parte din volumul "Pârgă", publicat în 1921 și
reprezintă o creație semnificativă pentru lirica tradiționalistă, dar și pentru lirica lui Vasile
Voiculescu, marcând afirmarea originalității poetului și deschizând seria volumelor cu
registru tematic religios.

Sursa de inspirație a poeziei se află în Evanghelia după Luca, capitolul 22, versetele 39-
45. Acest episod biblic este unul de referință pentru doctrina creștină, căci relatează
momentul în care Iisus se adresează lui Dumnezeu Tatăl, implorându-l să-i dea tăria morală
de a bea întreg "paharul". Scenele și motivele biblice sunt concepute ca niște alegorii ale

"În grădina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu - tema și viziunea despre lume 1

 neliniștii omului în aspirația lui spre absolut, dar și ca puncte de plecare pentru meditația
asupra condiției umane.

Titlul este un reper spațial care fixează un loc de rugăciune, anume "Grădina Ghetsemani",
termen preluat din limba ebraică, însemnând grădina unde se presărau măslinele ("Gat" și
"Shemen"), sugerând un spațiu simbolic al suferinței, al luptei interioare.

Așa cum arată titlul, poezia are o temă religioasă, ce se inspiră din episodul biblic
binecunoscut și reprezentat artistic în literatură, cât și în celelalte arte: rugăciunea lui Iisus
Hristos din Gradina Ghetsemani, de dinaintea arestării lui de către slujitorii arhiereului
Caiafa. Motivul biblic al rugăciunii lui Iisus evidențiază dualitatea uman-divin a celui care
unește contrariile.

Poezia este alcătuită din patru catrene, structurat pe două planuri: planul interior, sugerat
de zbuciumul sufletesc al Mântuitorului și cel exterior, al naturii, aflat în concordanță cu
suferință a celui care se roagă.

Prima secvență poetică este alcătuită din primele trei strofe și reliefează natura umană a
lui Iisus, "lupta cu soarta" atitudine specifică fiecărui muritor. Figura de stil cea mai
expresivă a poeziei este metafora, astfel "Paharul" simbolizează destinul asumat voluntară de
Fiul Omului, tortura ce avea să urmeze culminând cu răstignirea pe cruce pe crucea Golgotei.
Primind "paharul" păcatelor omenirii, Mântuitorul izbăvește din moarte întreaga umanitate,
printr-un singur sacrificiul al său Potirul uriași suferinței în care se scurge sângele lui Iisus,
devine în simbolistica creștină "Sfântul Potir". Metafora "paharul" este reluată și în strofa a
doua, având aceleași semnificații: "grozava cupă" și "infama băutură".
Imaginarul poetic este construită aproape în exclusivitate de imagini artistice vizuale
care relevă zbuciumul sufletesc: "căzut pe brânci în iarbă", "sudori de sânge", " cupa ei
verzuie", "sterlici de miere". Singura imagine auditivă se regăsește în versul în care încheie
prima strofă: "Și-amarnica-i strigare" și ilustrează statutul de divin eroului liric ( Iisus) a cărui
durere sfâșietoare este resimțită la nivel cosmic.

Strofa a doua este construită pe simbolistica destinului implacabil, reprezentat de voința

divină și evidențiat prin metafora "mână-nendurată", pe când natura umană a lui Iisus este
ilustrată prin structura "sete uriașă", metaforă a instinctualității, a umanului. "Infama
băutură" poate reprezenta moartea de dinaintea învierii, "mierea" ascunsă sub "veninul
groaznic" conturând promisiunea vieții eterne, izbăvirea omului de păcatul adamic prin
sacrificiul Mântuitorului. "Dar fălcile încleștându-și cu ultima putere /Bătându-se cu
Moartea, uitase de Viață"

Cea de-a doua secvență poetică, reprezentată de ultima strofă a poeziei, conturează
imaginea cadrului natural în care se desfășoară "drama" transfigurată de poet. Decorul
vibrează la suferințele lui Iisus, iar natura, hiperbolizată și personificată, rezonează cu

"În grădina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu - tema și viziunea despre lume 2

 frământările interioare : ,,Deasupra, fără tihnă se frământau măslinii/Păreau ca vor sa fugă
din loc, să nu-l mai vadă". Adverbul de loc "deasupra" proiectează suferința Mântuitorului în
planul cosmic, în timp ce metafora "vraiștea grădinii" creionează imaginea unui paradis
terestru devastat, unde "uliii de seară" zboară în așteptarea prăzii, întărind sugestia morții.

Dincolo de conotația sa religioasă, poezia transmite și un mesaj alegoric : omul este supus
unui zbucium sufletesc, datorat naturii sale duale.

Discursul poetic este redat prin lirismul obiectiv, adecvat unei poezii cu temă religioasă,
exprimat prin mărci lexico-gramaticale specifice : verbe de persoana a III-a ("lupta" ,
"simțea"), pronume de persoana a III-a ("-i", "-l"), deși o anumită implicare subiectivă a
poetului poate să fie sesizată prin utilizarea punctelor de suspensie, dar și prin exclamația
retorică "Bătându-se cu Moartea, uitase de Viață!"

La nivel morfologic, se observă preferința pentru verbele la imperfect ("lupta" , "stârnea"

, "curgeau" etc) ce exprimă valoarea durativă a suferinței Mântuitorului, idee sugerată și de
adverbul "întruna" .

Prozodia este tradițională, poetul optând pentru strofa clasică, pentru ritmul iambic,
măsura perfectă de 14 silabe și rima încrucișată.

În concluzie, poezia "În grădina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu se înscrie în

tradiționalism prin inspirația religioasă, prin temă, mesaj poetic, prin dubla valoare estetică și
etică, prin prozodia clasică și prin limbajul presărat cu expresii populare și termeni regionali.

"În grădina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu - tema și viziunea despre lume 3