Ce este cartea/poezia, în termenii formulaţi de T. Arghezi în Testament?
Care sunt sursele poeziei?
Cum este creată poezia? Care este rolul poeziei? - în funcţie de răspunsurile elevilor, cu ajutorul profesorului se alcătuieşte următoarea schemă pe tablă, respectiv în caietele elevilor:
treaptă hrisovul Dumnezeu hotar înalt
cel dintâi de piatră
experienţa înaintaşilor printr-un proces istovitor de
(„sudoarea muncii purificare şi transfigurare sutelor de ani”) („frământate mii de săptămâni ESTE Le-am prefăcut în versuri şi-n suferinţa şi umilinţa icoane”) („pe brânci”) („durerea surdă şi amară”) prin îmbinarea CARTEA inspiraţiei (”slova de SURSE CREATĂ foc”) cu meşteşugul POEZIA („slova făurită”) limbajul comun („graiul lor cu- ndemnuri pentru vite”) ARE ROL cu condei şi călimară prin transformarea urâtul „sapei” şi a „brazdei” („bube, mucegaiuri şi noroi”) trudă, suferinţă justiţiar, ca expresie de sine a poporului („Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte Şi izbăveşte-ncet, pedepsitor, Odrasla vie-a crimei tuturor”) Ideea care se desprinde din text este aceea că se poate stabili o identitate între carte şi sudoarea muncii realizată prin metafore antitetice: graiuri cu-ndemnuri pentru vite – cuvinte potrivite zdrenţe – muguri şi icoane venin – miere cenuşa morţilor din vatră – Dumnezeu de piatră bube, mucegaiuri şi noroi – frumuseţi şi preţuri noi slova de foc – slova făurită rob – Domn Se observă două registre lexicale: cel al „cuvintelor bolnave” pe de o parte, şi cel al „cuvintelor poetice” pe de altă parte. Prima categorie semantică devine sursă stilistică, geneză, pentru a doua. Între cele două registre se află travaliul poetic, munca istovitoare asupra cuvântului „şlefuit”, „potrivit” prin demers creator. Acesta este ilustrat prin verbe la perfect compus (timp al acţiunilor trecute şi încheiate definitiv): „am ivit”, „am prefăcut”, „am preschimbat”, „am luat”, „iscat-am”. Ce este poezia? – citate din mărturisirile lui Arghezi - Se concluzionează, enunţându-se ideile ce se desprind din poezia Testament: Orice carte instituie un cult al strămoşilor, fiind forma cea mai înaltă şi mai rezistentă de oglindire a vieţii şi spiritualităţii unui popor Poezia este un proces de purificare a cuvintelor şi de modelare în noua lor substanţă a unui univers de frumuseţe care să exprime şi să Ţrăzbune” realitatea; Urâtul poate deveni obiect estetic, frumuseţea având adeseori, în mod paradoxal, rădăcini urâte, aşa cum unele flori cresc dim mucegai; Poezia nu e doar inspiraţie („slova de foc”), ci şi meşteşug („slova făurită”), nu numai talent , ci şi efort intens şi migălos.