JOC SECUND-

PARTICULARITĂȚILE
TEXTULUI POETIC
Ion Barbu
PROF. Popa Georgiana
Liceul Tehnologic ,,Mihai Busuioc”, Pașcani
INAINTE DE TEXT

Considerați că opera literară trebuie

să-și dezvăluie înțelesurile de la
prima lectură?
Evitați în general
textele ,,dificile“?
 JOC SECUND
DE ION BARBU

Strofa I Strofa aII-a

 Din ceas dedus, adâncul  Nadir latent! Poetul ridică

acestei calme creste, însumarea
 Intrată prin oglindă în  De harfe resfirate ce-n
mântuit azur, zbor invers le pierzi
 Tăind pe înecarea  Şi cântec istoveşte:
cirezilor agreste, ascuns, cum numai
 În grupurile apei, un joc marea,
secund, mai pur.  Meduzele când plimbă
  sub clopotele verzi.
 
DICTIONAR
Agrest,adj.-câmpenesc, rustic;
Nadir,s.n.-punct de pe bolta cerească,
opus zenitului, situat la intersecția
verticalei locului la care ne referim
cu emisfera cerească inferioară;
Latent, adj.- care există, dar nu se
manifestă în exterior, putând izbucni
oricand.
 ION BARBU-CREZUL POETIC:
,, …există undeva, în domeniul înalt al
geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu
poezia. Suntem contemporanii lui Einstein (…),
fatal trebuie să facem și noi (…) concurență
demiurgului în imaginarea unor lumi
posibile.Pentru mine poezia e o prelungire a
geometriei, așa că, rămânâd poet, n-am părăsit
niciodată domeniul divin al geometriei. ”
 Poezia Joc secund sau Din ceas, dedus deschide
volumul omonim al lui Ion Barbu, publicat în
1930. Volumul este expresia totală a
ermetismului barbian şi a modernismului liric
interbelic.Încriptarea mesajului poetic defineşte
stilul barbian, anunţând o nouă coordonată a
liricii moderniste.
 Arta poetică pe care o ilustrează textul Joc
secund imaginează frumosul artistic prin
construirea unei lumi paralele realităţii
cotidiene.
STIU/ VREAU SA STIU/ AM INVATAT

STIU VREAU SA STIU AM INVATAT

 STIU/ VREAU SA STIU/ AM INVATAT
STIU VREAU SA STIU AM INVATAT

-DATE BIOGRAFICE; -ANUL PUBLICARII,

-VOLUME DE POEZII; VOLUMUL;
-CONTEXTUL CULTURAL; -ARTA POETICA;
-CURENTUL LITERAR; -SEMNIFICATIA TITLULUI;
-ETAPELE CREATIEI -COMPOZITIE SI
BARBIENE; STRUCTURA;
-TEMA POEZIEI;
-MOTIVE, LAITMOTIVE,
SIMBOLURI;
SEMNIFICATII VERSURI;
-NIVELURILE TEXTULUI
POETIC;
-ELEMENTE DE PROZODIE;
-REPERE CRITICE.
JOC SECUND ESTE O ARTĂ POETICĂ
PRIN:

ermetismul afişat la nivel stilistic şi la

nivelul topicii
ambiguitatea textului
conotativitatea limbajului poetic

G.Călinescu afirma:
,,Aceste două strofe sunt definiția însăși a
poeziei.”
SEMNIFICAŢIA TITLULUI:
 „joc secund” – metaforă definiţie pentru creaţie, pentru opera
literară pusă sub semnul ludicului, al adâncului, al absolutului.
Creaţia se naşte din atemporalitate, este ruptă din contingent,
„dedus”, tinde spre azurul mântuit, pe care îl atinge prin
reflectare în oglindă, traversează sursa rurală de inspiraţie şi
se naşte în ape, element fundamental al vieţii universului.
 Joc secund – se detaşează de jocul prim, cel al realului şi ia
naştere în ape, mai pur, lipsit de orice element al
contingentului.
STRUCTURA TEXTULUI POETIC

 -la nivel formal: doua catrene

 Textul este compus dintr-o afirmatie-teza, urmata de 3
reluari, care au rolul de a clarifica ideea initiala.
TEMA
 Poezia pleacă de la ideea fundamentală că arta
este o reflectare a realităţii, care la rândul ei
reflectă o lume a ideilor. Diferenţa dintre
concepţia lui Platon şi Ion Barbu se referă la
raportarea artei la ideal. Dacă Platon susţine o
îndepărtare a realităţii de ideal, o descindere în
tărâmul efemerului, Barbu transpune în ideal
lumea reală şi conferă frumosului artistic
eternitatea pe care o întruchipează.
 Ideea de bază: Poezia, „adâncul acestei calme creste”,
iese din contingent, „din ceas”, pentru a se stabili
într-un univers propriu, al liricii pure, „în mântuit
azur”. Astfel, primele două versuri stabilesc afirmaţia-
teză a artei poetice barbiene. Celelalte versuri o reiau
prin trei imagini diferite rezumate la cuvintele-cheie:
„cirezi agreste”
 „ nadir”
 „ meduze”
 Laitmotivul: jocul secund = creaţia artistului.
 Arta este gratuitate,”nobilă inutilitate”, cum spunea Titu
Maiorescu, precum jocul dar joc superior. Explică
metafora joc secund, având în vedere că sintagma a fost
aleasă de poet ca titlu al volumului său.

 Explică semnificația oglinzii în poezie.

 Comentează imaginea mântuit azur.

 Ca și în cazul poeziei eminesciene, oglinda este granița
dintre lumea concretă și cea ideală, a visului, dar și a
artei.Dincoace de oglindă se afla lumea comună,dincolo
de oglindă, lumea de vis spre care tânjesc acele puține
ființe capabile să se înalțe.
 INTERPRETARE
 ”Din ceas dedus, adâncul acestei calme creste,
 Intrată prin oglindă în mântuit azur,”

 Aceste versuri reprezintă ideea de bază a poeziei, afirmația-teză ce

se va relua de 3 ori.
 [A] ceas ____________oglindă_________________mântuit azur
”calma creastă” – reprezintă Lumea Ideilor a lui Platon, în cazul
acesta fiind Poezia. Ea este scoasă /”dedusă” ”din ceas”, în altă
ordine de idei, Poezia este scoasă din timpul curgător, fiind
atemporală și eternă. Locul ”calmei creste” e dincolo de oglindă, în
”mântuit azur”- spațiul Ideii Pure. (vezi semnificația termenului
”mântuit”).
 ”Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
 În grupurile apei, un joc secund, mai pur.”
 1. Cirezi agreste _____________apă____________joc secund
Prima imagine reia afirmația-teză conform căreia poezia, arta
părăseşte cotidianul şi trece în planul eternității,
transfigurându-se în frumos artistic, cea a „cirezilor agreste”.
„Jocul secund”( Arta) imită realitatea, se foloseşte de
elementele acesteia din care modelează forme pure, ideale,
purificând modelul de la care a plecat. Poezia este astfel joc,
unul care secondează jocul cotidian, al vieții, a cărui sursă o
constituie rusticul, bucolicul „cirezile agreste”. Născută din
ape, purificată, creația devine, prin joc, idee pură, simbol
transfigurat al realului de la care s-a plecat. Această creație se
materializează sub forma poeziei intelectualizate, o oglindire a
spiritului în propria conștiință. Pornind de la mitul lui Narcis,
Ion Barbu consideră poezia un ”act clar de narcisism”.
 Argumentează legătura dintre harfele resfirate și lumea
poeziei.

 Meduzele sunt asemeni unor clopote verzi.

Evidențiază legătura care se poate stabili între comparant
și comparat.
 ,,Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi”

 2. [om] ________________[zenit]________________nadir
”Nadirul” este nucleul celei de a doua imagini care susține teza
artei poetice. Proiecție imaginară, reflectare a zenitului în
mintea omului, nadirul este reflecția punctului unde idealurile,
aspirațiile se întâlnesc (zenit). Către acel punct tinde ființa
umană, spre el aspiră poetul, creatorul care adună sunete,
forme , glasuri şi le transformă în cântec. Creația e definită
metaforic drept cântec de ”harfe resfirate”, iar poetul are
menirea de a ”insuma” lumea ideală armonioasă și senină,
astfel încât frumusețea ei să nu se piardă, ca în ”zborul invers”
spre lumea materială. Rezultă că poetul este un nou Orfeu.
 ,,Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.”

 2. [om] _______________[zenit]________________nadir
 ”Nadirul” este nucleul celei de a doua imagini care susține
teza artei poetice. Proiecție imaginară, reflectare a zenitului în
mintea omului, nadirul este reflecția punctului unde idealurile,
aspirațiile se întâlnesc (zenit). Către acel punct tinde ființa
umană, spre el aspiră poetul, creatorul care adună sunete,
forme , glasuri şi le transformă în cântec. Creația e definită
metaforic drept cântec de ”harfe resfirate”, iar poetul are
menirea de a ”insuma” lumea ideală armonioasă și senină,
astfel încât frumusețea ei să nu se piardă, ca în ”zborul invers”
spre lumea materială. Rezultă că poetul este un nou Orfeu.
SIMBOLURI:

 Ceasul = sugerează timpul măsurabil, trecător.

 = la Barbu – timpul nemăsurabil, etern, din care este dedus „adâncul crestei”,
ceea ce semnifică profunzimea ideii poetice.
 Oglinda = simbolul reflectării unei imagini reale şi spaţiul intermediar celor două
lumi: reală şi ideală. Ea este puntea de trecere dincolo, în lumea ideală, punctul
de metamorfozare, de preschimbare a realităţii
 = înălţimea spirituală a crestei tinde spre azur şi îl atinge prin intermediul
oglinzii.
 Nadirul = punctul inferior de pe bolta cerească, opus zenitului
 = scop al inspiraţiei, potenţiala creaţie.
 Marea = nelimitarea, profunzimea gândului. Barbu compară cântecul poetului cu
marea şi meduzele; lumina fosforescentă a acestora nu se vede decât noaptea,
fapt ce semnifică o deschidere spre interior, când ceilalţi au ochii închişi şi nu
sesizează scânteia inspiraţiei.
 Harfele = compun cântecul poetului
 = imagini ale ideilor, ale gândurilor rătăcite.
 CONCLUZIE:
 „Poezia (adâncul acestei calme creste) este o ieşire
(dedus) din contingent (din ceas) în pură gratuitate
(mântuit azur), joc secund ca imagine a cirezii în
apă. E un nadir latent , o oglindire a zenitului în apă,
o sublimare a vieţii prin retorsiune”
 (G. Călinescu, Istoria literaturii române)
CVINTETUL ESTE O POEZIE CU 5
VERSURI.

 Primul vers-este format dintr-un singur cuvânt ce

denumeşte subiectul.
 Al doilea vers-este format din două cuvinte care definesc
caracteristicile subiectului (două adjective).
 Al treilea vers-este format din trei cuvinte care exprimă
acţiuni(verbe la gerunziu).
 Al patrulea vers-este format din patru cuvinte care
exprimă starea noastră faţă de subiect.
 Al cincilea vers-este format dintr-un cuvânt care arată
însuşirea esenţială a subiectului.
 CVINTET

JOC SECUND
ERMETIC, PUR,
EXPRIMAND, TRANSFIGURAND,
DEFININD
POEZIA E O REFLECTARE A LUMII
IDEILOR.
ARTA POETICA