Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Funcţia expresivă / emotivă este centrată pe emiţător, exprimă starea afectivă a acestuia prin
intermediul mai multor modalităţi lingvistice: interjecţii, formele verba
le şi pronominale de p e r s o a n a I , r e d a r e a s u p e r l a t i v u l u i p r i n m i j l o a
c e s t i l i s t i c e . P r i n a c e a s t ă f u n c ţ i e s e e x p r i m ă subiectivitatea
locutorului: stările, sentimentele, valorile sale. Această funcţie este dominantă
învlimbajul copiilor sau în cel al lirismului subiectiv. Exemple:
Ah, ce rău îmi pare că am întârziat!; Îmi place în mod deosebit cartea asta, este
extraordinară!; Mi-e foarte dor de o vacanţă la mare!; Frumoasă şi jună, oh, dragă-mi mai
eşti! / Eu caut şi caut în ochii-ţi cereşti / Şi-n veci nu mă satur şi-n veci aş căta, / Iubită, dorită, o
gură-aşa!
Funcţia conativă / persuasivă / retorică /de apel este centrată pe receptor, poate viza efectul de
persuasiune a mesajului asupra acestuia, recurgând la utilizarea vocativului şi a
imperativului(frecvent întâlnită în domeniul reclamelor). Prin funcţia conativă se
exprimă o încercare de a-l influenţa, de a-l incita la acţiune pe interlocutor printr-
un ordin, printr-o rugăminte etc. Această
funcţie este pregnantă în comunicarea cotidiană şi în stilul oficial-
administrativ.
Exemple:
Domnule, dă-mi te rog voie să trec!; Vă rugăm să verificaţi corectitudinea
sumei înscrise în chitanţă imediat după înmânarea acesteia. . Păstraţi chitanţa până la următoarea
plată. Mulţumim.
Funcţia poetică
este centrată pe mesaj. Prin ea se pune în valoare mesajul ca atare, forma încare este
structurat/organizat acesta, atrăgând atenţia asupra modului în care acesta este
formulat.Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul prin care
se transmite ceva,ci un text interesant în sine, plăcut, frumos, obsedant, amuzant
etc. Predomină în textele liricealături de funcţia emotivă, dar apare şi în jocurile
de cuvinte-calambururi, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe,
zicători. Exemple:
Capul face, capul trage; N-ai să vii şi n-ai şă morţi / N-ai să şapte între sorţi, / N-ai să iarnă,
primăvară / N-ai să doamnă, domnişoară. (
NichitaStănescu,
Funcţia metalingvistică e s t e c e n t r a t ă p e c o d . I n t e n ţ i a e s t e d e a s e
e x p l i c i t a î n c a d r u l mesajului codul
utilizat. Prin ea se controlează „codul”, cuvintele folosite, discutându-le
înţelesulsau forma pentru a favoriza înţelegerea lor corectă. Este o funcţie pregnantă în stilul
ştiinţific, undelămurirea conceptelor folosite este esenţială. Ex.: analizele gramaticale;
dicţionarele, ghicitorile etc.,o r i c e p r o c e s d e î n s u ş i r e a u n e i l i m b i i m p l i c ă
dialoguri menite să clarifice anumiţi termeni
Funcţia referenţială
este centrată pe referent. Prin ea se transmit informaţii despre lumeareală sau imaginară.
Această funcţie este dominantă în limbajul ştiinţific, dar ea are o pondereimportantă în orice
tip de comunicare. Exemple:
Spectacolul începe la ora 10; Adresa unde poţi găsi mai multe informaţii despre acest subiect este www...;
Era odată un împărat care avea trei feciori etc.
Funcţia cognitivă
este centrată pe context, vizează situaţia/contextul în care se
f a c e comunicarea (circumstanţe privind timpul, locul emiterii, respectiv
receptării, identitatea, statutulsocial şi relaţiile dintre actanţi etc.). Ex.: stilul
cilocvial / familiar, dialogurile implicate în cazul desfăşurării unei anchete unde se
vizează de regulă clarificarea contextului etc.
Fişă de lucru
8. doi muncitori discută, în timp ce, lângă ei, se sparge asfaltul cu picamerul.
- persuadare,
- descoperire a lumii exterioare,
- autocunoaştere,
- jocul.
1. Subliniază secvențele în care apar elementele nonverbale ale discursului lui Farfuridi.
3. Într-un monolog scurt realizează o caracterizare a personajului, așa cum rezultă din
elementele nonverbale și paraverbale la care acesta apelează în discurs.
„ Înzestrat de natură cu o închipuire strălucită ,şi cu o inimă simţitoare,el îşi revarsă tainele
sufletului în melodii armonioase şi în poezii improvizate .
De-l munceşte dorul ,de-l cuprinde veselia ,de-l minunează vreo faptă măreaţă ,el îşi cântă
durerile şi mulţumirile ,îşi cântă eroii , îşi cântă istoria ,şi astfel sufletul său e un nesfârşit de
frumoasă poezie „.
Te afli într-o maşină ,eşti prins în trafic ; îl vezi pe trotuar pe prietenul tău , căruia ai
vrea să îi comunici un mesaj urgent . Îl strigi , el te aude , dar distanţa dintre voi e mare , e
gălăgie pe stradă şi nu vă puteţi înţelege .