Sunteți pe pagina 1din 1

Apartenența la romanul realist obiectiv

Înscriindu-se în realism (curent literar apărut în secolul al XIX-lea, a cărui trăsătură


dominantă este redarea realității în mod veridic și critic), romanul obiectiv se definește ca o
operă epică ce prezintă un spațiu epic real, determinat geografic, și un timp narativ ce devine
procedeu de disciplinare și factor de structurare a materialului faptic. Acțiunea
este complexă, cu un fir narativ dezvoltat pe mai multe planuri, prezentând realitatea sub
aspecte diferite(social, politic, familial) în mod veridic. Tipologia este socială, personajele
puternice (exponențiale sau liant), fiind create ca urmare a unei observări lucide a tipurilor
umane caracteristice societății vremii, ceea ce îndreptățește încadrarea lor în seria
personajelor tipice. Se observă detașarea totală a scriitorului (naratorul auctorial) de mediile
prezentate, de faptele și întâmplările privite imparțial, a t i t u d i n e a   n a r a t o r u l u i   f i i n d d e
d e t a ș a r e .   C r e a r e a   i m p r e s i e i   d e   v e r o s i m i l i t a t e s e   r e a l i z e a z ă   p r i n  preluarea
unor metode ale științelor exacte. Stilul este sobru și precis, în concordanță cu realitatea
socială prezentată în roman, ca urmare a impersonalității naratorului.
Proza realist- obiectivă se realizează prin narațiunea la persoana a III-a,
nonfocalizată. Viziunea „dindărăt” presupune un narator obiectiv, detașat, care nu se
implică în faptele prezentate, lasă viața să curgă. Naratorul omniscient știe mai mult
decât personajele sale și, omniprezent, dirijează  evoluţia lor ca regizor universal.
El plăsmuiește traiectoriile existenței personajelor conform unui destin
prestabilit, cunoscând de la început finalul. De aceea textul conține
semne prevestitoare ale sfârșitului fiecărui personaj, care este o victimă a
fatalității: nu poate ieși din destinul lui (roman al destinului). Naratorul înfățișează
realitatea plăsmuită nu ca pe o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci
ca pe un proces logic, cu final explicabil și previzibil. Înlănțuite temporal și
cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a
vieții (veridicitate) și de obiectivitate.

S-ar putea să vă placă și