Înscriindu-se în realism (curent literar apărut în secolul al XIX-lea, a cărui trăsătură
dominantă este redarea realității în mod veridic și critic), romanul obiectiv se definește ca o operă epică ce prezintă un spațiu epic real, determinat geografic, și un timp narativ ce devine procedeu de disciplinare și factor de structurare a materialului faptic. Acțiunea este complexă, cu un fir narativ dezvoltat pe mai multe planuri, prezentând realitatea sub aspecte diferite(social, politic, familial) în mod veridic. Tipologia este socială, personajele puternice (exponențiale sau liant), fiind create ca urmare a unei observări lucide a tipurilor umane caracteristice societății vremii, ceea ce îndreptățește încadrarea lor în seria personajelor tipice. Se observă detașarea totală a scriitorului (naratorul auctorial) de mediile prezentate, de faptele și întâmplările privite imparțial, a t i t u d i n e a n a r a t o r u l u i f i i n d d e d e t a ș a r e . C r e a r e a i m p r e s i e i d e v e r o s i m i l i t a t e s e r e a l i z e a z ă p r i n preluarea unor metode ale științelor exacte. Stilul este sobru și precis, în concordanță cu realitatea socială prezentată în roman, ca urmare a impersonalității naratorului. Proza realist- obiectivă se realizează prin narațiunea la persoana a III-a, nonfocalizată. Viziunea „dindărăt” presupune un narator obiectiv, detașat, care nu se implică în faptele prezentate, lasă viața să curgă. Naratorul omniscient știe mai mult decât personajele sale și, omniprezent, dirijează evoluţia lor ca regizor universal. El plăsmuiește traiectoriile existenței personajelor conform unui destin prestabilit, cunoscând de la început finalul. De aceea textul conține semne prevestitoare ale sfârșitului fiecărui personaj, care este o victimă a fatalității: nu poate ieși din destinul lui (roman al destinului). Naratorul înfățișează realitatea plăsmuită nu ca pe o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un proces logic, cu final explicabil și previzibil. Înlănțuite temporal și cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieții (veridicitate) și de obiectivitate.