O scrisoare pierdută

Ion Luca Caragiale (REALISM)

Realismul este un curent literar care s-a manifestat pe plan european în secolul al
19lea și care a apărut în Franța, ca reacție împotriva parnasianismului și romantismului.
Principiul fundamental al realismului este introducerea cititorului într-o iluzie a vieții reale,
respingând idealizarea, fantezia și subiectivismul promovate de romantism. În România, s-a
manifestat începând cu a doua jumătate a sec. 19, primul roman realist din literatura noastră
fiind Ion de Liviu Rebreanu, scris in 1920.

Caracteristici:

• teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singuratatea etc.

• perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
• ton impersonal, neutru
• personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate (țăranul,
aristocratul etc.) și reprezintă tipuri umane– dominate de o trăsătură principală de
caracter (lacomul, avarul etc.)
• se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
• se realizează o strânsă legătură între mediu și personaj
• prezentarea moravurilor unei epoci
• prin realizarea unor fresce ale epocilor, operele devin monografii ale lumii prezentate
• romanul poate avea o geneză reprezentată de fapte reale
• elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate)

I.L. Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid şi ironic al societăţii

româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, un excepţional creator de oameni şi
de viaţă. Comediile sale ilustrează un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii
umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie.
Caragiale se dovedeşte acelaşi artist desăvârşit în crearea de caractere şi situaţii
surprinzătoare pe care le creează în Momente şi schiţe. El foloseşte cu măiestrie satira şi
sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de
defecte reprezentative pentru tipul şi caracterul uman. Caragiale a dat viaţă unor tipuri umane
memorabile, unor tipologii unice în literatura română.
Principalul mijloc de construire a personajelor este comicul, foarte variat ca
manifestare, între care se pot enumera: comicul de situaţie, comicul de caracter, comicul de
limbaj, comicul de moravuri, comicul de intenţie, comicul de nume etc.
O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice, ilustrând dorinţa
de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputaţi. Pe
fondul agitaţiei oamenilor politici aflaţi în campanie electorală, se nasc conflicte. Locul
acţiunii este capitala unui judeţ de munte, iar timpul în care se petrec întâmplările este plasat
la sfârşitul secolului al XIX-lea. Piesa este structurată în patru acte, fiecare dintre ele fiind
alcătuit din mai multe scene. Personajele piesei sunt menţionate cu numele şi statutul social pe
care îl are fiecare în cadrul acţiunii.

Trăsăturile generale ale textului dramatic:

- acțiunea este declanșată de conflictul dramatic care constă în confruntarea a două
personaje, idei, situații
- prezintă o structură specifică, replici, scene, acte, tablouri
- replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește, singura intervenție
a autorului fiind didascaliile / indicațiile scenice
- modul de expunere predominant este dialogul dramatic și monologul