CURENTII LITERARI

1.REALISMUL

1.1DEFINITIE

Realismul este un current literar care se caracterieaza prin tehnica detaliului ,perspectiva narativa obiectiva si
prezenta toponimelor,care ofera textului veridicitate si cititorului senzatia ca actiunea se desfasoara chiar sub ochii
lui , fiind una reala

1.2 TRASATURI

 Perspectiva narativa obiectiva

 Tehnica detaliului
 Prezenta toponimelor(nume de orase din realitate Craiova etc.)
 Operele realiste sunt o oglinda a realitatii
 Preferința pentru o tematică socială.
 Prezentarea individului în relațiile cu mediul social în care trăiește. Personajul nu se află în situații
excepționale, ci are o condiție mediocră, dramatică și complexă

1.3 REPREZENTANTI SI OPERE

 Dimitrie Cantemir – Istoria ieroglifică

 Antim Ivireanu – Didahiile
 Ion Budai Deleanu – Țiganiada

1.4 CONTEXT ISTORIC

Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de
iradiere Franța. Este o mișcare, curent, atitudine în creație / teoria literară și artistică având ca
principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. Este o
concepție opusă idealismului, potrivit căruia lucrurile există independent de faptul că sunt
percepute sau nu.Temele romanelor realiste includ parvenitismul, avariția, imoralitatea,
singurătatea etc., iar motivele – parvenitul, avarul, zgârcitul. Compoziția este obiectivă,
naratorul este omniscient și omniprezent. Subiectele sunt inspirate din realitate. Acțiunea se
desfășoară pe mai multe planuri, iar conflictele sunt de natură socială, psihologică, politică etc.
Personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate, reprezintă tipuri
umane. Structura unor astfel de opere literare este închisă. Se utilizează tehnica detaliului și se
accentuează relația dintre mediu și personaj.Realismul literar românesc a fost inaugurat în
proză și dramaturgie de către scriitorii pașoptiști (Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu,
Vasile Alecsandri) și postpașoptiști (Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Hasdeu). Acest stil a fost
adoptat și folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu
Rebreanu, George Călinescu și Marin Preda.

2. ROMANTISMUL

2.1 DEFINITIE

Romantismul este curentul literar care a atins apogeul în literatura română în cea de-a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. Primele manifestări au apărut în zona care va fi mai târziu
Germania și în Anglia. Curentul literar s-a manifestat în paralel cu romantismul artelor plastice și
cu cel muzical, iar migrația influențelor impuse de curent a determinat coexistența sa alături de
alte curente, spre exemplu parnasianismul.

2.2 TRASATURI

 Sunt introduse noi categorii estetice precum: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul;
 Se cultivă stări precum: sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea, fantezia, misterul; Evadarea din realitate
se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un cadru nocturn sau exotic;
 Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al neamului, ceea ce imprimă curentului un
caracter național patriotic;
 Acordă o deosebită importanţă sentimentelor omeneşti, în special iubirii, trăirile interioare sunt
armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare.
 Personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi trăiri intense;
 -Afirmarea individualitãtii, a originalitãtii si a spontanitãtii
 -Primatul sentimentului si a fanteziei creatoare.

2.3 REPREZENTANTI SI OPERE

 Mihai Eminescu – Opere: „Luceafărul”

 Gustavo Adolfo Becquer: „Rime și legende”

2.4 CONTEXT ISTORIC

Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală

apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor
1800. În mare parte, romantismul a fost o reacție atât împotriva Revoluției Industriale, cât și
împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat artele vizuale,
literatura și muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei
naturale (științele naturii).

Anumiți autori neoclasici alimentaseră deja un sentiment așa-zis romantic înainte de răspândirea
sa efectivă, fiind numiți de aceea pre-romantici. Printre aceștia se află Francisco Goya și Manuel
Maria Barbosa du Bocage.Romantismul apare inițial în zona care va fi mai târziu Germania (unde
a avut o importanță fundamentală pentru unificarea germană prin mișcarea Sturm und Drang -
„furtună și avânt”) și în Anglia.Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și a
marcat în special literatura și muzica (deși romantismul s-a manifestat în aceste arte mai
târziudecât în altele). Când curentul a ajuns în școli, au apărut critici împotriva idealizării de
către acesta a realității. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da naștere realismului.

3. SIMBOLISMUL

3.1 DEFINITE

Simbolismul este curentul literar potrivit căruia valoarea fiecărui obiect sau fenomen din lumea înconjurătoare
poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Prin simbolism se înțelege un mod de exprimare și de
manifestare propriu. Deseori poeți precum Arthur Rimbaud, Paul Verlaine sau Charles Baudelaire au fost
considerați poeții curentului literar, însă Stephane Mallarme este cel care întruchipează curentul cel mai bine în
poeziile sale.

3.2 TRASATURI

 Poezia simbolistă pune accent pe stările sufletești vagi, neclare ori nedefinite. Se remarcă cultivarea
culorilor, a pietrelor prețioase, iar cu ajutorul lor se realizează corespondența, transferul de senns.
 Citeşte întreaga ştire: Simbolism - care sunt caracteristicile și trăsăturile curentului literar
 Sugestia și simbolul sunt două instrumente literare reprezentative simbolismului și sunt cultivate în special
de către poeții simboliști.
 Temele și motivele curentului literar sunt: iubirea, tristețea, singurătatea, nevroza, golul, sentimentul
morții, oralul, ploaia, plictisul, viața târgurilor provinciale. Culoarea și instrumentele folosite în simbolism
au rolul de a exprima emoții și stări sufletești și sunt definite prin alb, negru, galben, violet și prin
instrumente precum flaut, pian sau fluier.
 Natura simbolismului este dezolant, invită la tristețe, angoase și nevroză.
 Poezia simbolistă se remarcă prin muzicalitatea versurilor. Muzicalitatea, spre deosebire de sonoritate, se
manifestă la interior, în adâncul cuvintelor, simbolurilor.
 Citeşte întreaga ştire: Simbolism - care sunt caracteristicile și trăsăturile curentului literar

3.3REPREZENTANTI SI OPERE

 George Bacovia: “Plumb”;

 Ion Minulescu: “Romanța celor trei romanțe”
 Dimitrie Anghel: “Fantezie”;

3.4CONTEXT ISTORIC

Simbolismul a fost mișcarea artistică literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea altor curente literare
precum romantismul, naturalismul și parnasianismul Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea
fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot
prin simbolism se înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent