CURENTE LITERARE

ROMANTISMUL
Curent artistic și literar ce  apare la sfârşitul sec. al XVIII-lea în Franța, Anglia şi
Germania.

TRASATURI

 omanticii își propuneau ca surse de inspirație realitățile naționale (elemente

patriotice, dorința de unitate națională), tradițiile folclorice, istoria, legendele
și miturile îndepărtate (vezi îndemnul lui Kogălniceanu pentru scriitorii
pașoptiști în „Dacia literară”)
 primează sentimentul, sensibilitatea umană aupra raţiunii
 există o strânsă legătură între individ și natură
 absolută libertate de creaţie, încercarea de a elibera actul creației de orice
convenții sau canoane clasice. De aici apare și amestecul speciilor, o
trăsătură a literaturii romantice.
 cultul eului, exagerare a personalităţii, tema omului de geniu
 predilecţia spre cosmic (motive astrale: stelele, luna soarele),  spre exotic
(insula), magic și fantastic, spre nocturn (motivul visului, al somnului), spre
acvatic (ape, izvoare, mare, fântână etc.)
 folosirea altor motive specifice :  demoniacul, mortul viu, copacul sacru,
floarea albastră, ruinele
 procedeu compoziţional specific: antiteza
 personaje romantice: geniul, demonul, îngerul, sentimentalul, visătorul,
răzvrătitul, însetatul după absolut. În general, romantismul surprinde
personaje din toate mediile sociale. Intenția este să se creeze personaje
excepționale în împrejurări excepționale.
 stări specifice:
 frenezia – beţia sufletească
 melancolia – tristeţe + plăcere
REALISMUL
Este un curent literar care se manifestă în secolul XIX, începând din Franța
și având ca principiu de bază reflectarea credibilă, verosimilă a realității în
datele ei esențiale, obiective.

TRASATURI
 teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singuratatea etc.
 perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
 ton impersonal, neutru
 personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate
(țăranul, aristocratul etc.) și reprezintă tipuri umane– dominate de o
trăsătură principală de caracter (lacomul, avarul etc.)
 se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
 se realizează o strânsă legătură între mediu și personaj
 prezentarea moravurilor unei epoci
 prin realizarea unor fresce ale epocilor, operele devin monografii ale lumii
prezentate
 romanul poate avea o geneză reprezentată de fapte reale
 elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate)
MODERNISMUL
Modernismul denumește curentele apărute la sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul
sec. al XX-lea în câteva literaturi naționale precum și în domeniul artelor.
TRASATURI

Poezia modernă se caracterizează prin:

 ermetism (limbaj încifrat)

 ambiguitate a exprimării
 utilizarea limbajului neologic și tehnic
 sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
 elitism
 sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei de
contingent
 fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
 se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri personale
 noutatea metaforei
 înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
 îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul

Poezia modernă se caracterizează prin:

 ermetism (limbaj încifrat)

 ambiguitate a exprimării
 utilizarea limbajului neologic și tehnic
 sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
 elitism
 sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei de
contingent
 fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
 se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri personale
 noutatea metaforei
 înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
 îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul
SIMBOLISMUL
Curent literar ce apare în ultimele 2 decenii ale sec. al XIX-lea în Franța

TRASATURI

 spirit neromantic, rupt de sentimental

 viziune: corespondenţa, legătura dintre lumea spirituală şi cea materială (ex.
plumb – greutate sufletească)
 sinestezia: amestec de senzaţii diferite ( vizuale, auditive, olfactive)
 folosirea sugestiei ( stările nu sunt numite direct, sunt sugerate)
 folosirea simbolurilor –
 stări sufleteşti sugerate: nevroza, spleenul (dezgust), disperarea, apăsarea
sufletească, oboseala psihică, spaima, dezolarea
 cromatica
 olfactivul accentuat
 muzicalitatea
 instrumente
 muzicalitatea versurilor (refrene)
 motive: oraşul sufocant, dezintegrarea materiei, descompunerea, natură
apocaliptică
NEOMODERNISMUL
 se manifestă în perioada 1960-1980
 se produce o revigorare a poeziei:
 expresii metaforice
 reflecţii filosofice
 ironie
 intelectualism
 ambiguitatea limbajului
 imagini excentrice
 senzorialul accentuat
 concretizarea abstractului (avem ca exemplu sentimentul iubirii
concretizat în imaginea unei leoaice la N. Stănescu)
 reprezentanţi: N. Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Ana Blandiana,
Ion Alexandru, Şt. A. Doinaş, Geo Dumitrescu

EXPRESIONISMUL
Acest curent literar ia nastere in Germania, intr-un moment de extrema tensiune
sociala a anilor 1911-1925, inainte si in timpul primului razboi mondial.

TRASATURI
 permanenta nevoie de absolut, aspiratia spre ideal

anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decat sa
surprinda realitatile factice, logice ale vietii, in favoarea cautarii unei realitati
spirituale

cautarea originalului, a increatului, a ineditului

 reintoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic

 tragismul existential surprins si depasit odata ce fiinta reuseste sa atinga
absolutul, prin spiritualizarea trairilor, acestea devenind cosmice, metafizice
 teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica, disperarea,
absenta, neantul, moartea, dezagregarea eului, natura halucinanta
 categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul

imagini poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor expresioniste

 limbajul este uneori violent, socant

GENUL EPIC
BASMUL CULT
Basmul cult este o creație amplă a genului epic, cu o narațiune liniară, personaje
purtătoare de valori simbolice, acțiuni care implică fabulosul  și supusă unor
acțiuni convenționale, care prezintă drumul inițiatic al eroului.

-autorul este cunoscut

-textul nu poate fi modificat

-se intalneste limbajul regional

-oralitatea stilului

-triplicarea problemelor

-umor

NUVELA
Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o
actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de
personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului
principal.

Trasaturile nuvelei

 reliefarea numarului mai mare de personaje

 reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un
interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
 evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
 caracterizarea personajului principal din nuvela
 rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe
momentele subiectului)
 ROMANUL
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu mai multe
fire narative si cu personaje numeroase.

Trasaturile romanului
 existenta a unul sau mai multe conflicte
 prezenta a multiple fire narative (pot fi reliefate printr-un scurt rezumat)
 numarul mare de personaje
 complexitatea personajelor (poate fi evidentiata prin caracterizarea personajelor
principale)
 marci ale naratorului, tipuri ale discursului narativ (obiectiv/subiectiv)

POVESTIREA
Povestire (specie literară) – specie a genului epic în proză, de dimensiuni reduse, în
care povestitorul, implicat ca participant, martor sau mesager al evenimentelor,
relatează din punctul său de vedere. Nararea se limitează la un singur fapt epic, iar
interesul nu se centrează pe personaj ci pe situaţie

TRASATURI ALE SPECIEI

Din definiţie reies caracteristicile cele mai importante ale speciei:
– accentul pus pe întâmplări şi pe situaţii, nu pe personaje;
– acţiune neobişnuită şi exemplară (redă o experienţă umană general valabilă)
– interesul deosebit acordat actului narării (actul relatării precum şi povestitorul
sunt bine evidenţiate în text, ocupând o parte însemnată din text –există un
adevărat ceremonial al povestirii)
– intriga simplă şi personaje puţine (ca amploare, se situează între schiţă şi nuvelă)
– cauzalitatea acţiunii : evenimenţială (şirul evenimentelor este generat de o
acţiune) sau psihologică (o stare sufletească este punctul de pornire)
– în text apar multe indicii despre narator/i şi despre naratar/i – între ei se stabileşte
o relaţie dinamică, ceea ce dă oralitate stilului
– mare implicare a naratorului în evenimentele relatate (naratorul este personaj,
martor sau colportor, ceea ce dă subiectivitate discursului narativ)
– caracterul exemplar/ etic al povestirii (situaţiile relatate au ca finalitate mai mult
sau mai puţin explicită extragerea unei învăţături)
– actul povestirii se desfăşoară într-un spaţiu privilegiat şi ocrotitor, un topos cu
semnificaţii, care adesea devine suprapersonaj (hanul, palatul). In acest cadru
povestitorii relatează întâmplări pilduitoare, după un ceremonial bine stabilit.
Interesul se axează în mod special asupra situaţiei neobişnuite relatate, nu asupra
personajelor.

CONTINUTURI
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Hanu Ancutei de Mihail Sadoveanu

Moara cu noroc de Ion Slavici

Ion de Liviu Rebreanu

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

Enigma Otiliei de George Calinescu

GENUL LIRIC
-doua texte poetice apartinand urmatorilor autori: Mihai Eminescu, George
Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stanescu

GENUL DRAMATIC
Comedia
Comedia este o specie a genului dramatic, care satirizeaza întâmplari, aspecte sociale,
moravuri prin intermediul personajelor ridicole, între care se nasc conflicte puternice. Comedia
are scopul de a îndrepta acele tare umane si sociale prin râs, având, asadar, rol moralizator.

Caracterul dramatic al operei este evidenţiat de folosirea dialogului şi a

monologului dramatic, precum şi de prezenţa indicaţiilor scenice prin care se
fixează cadrul acţiunii şi se evidentiază unele dintre trăsăturile specifice
personajelor. Descrierea şi naraţiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere
decât în indicaţiile scenice ale autorului sau în replicile personajelor.

DRAMA
Drama este o operă a genului dramatic care are un caracter agravat, unde se redau
conflictele complexe și puternice din viața reală, adesea îmbină calitățile comediei
și ale tragediei.

Trăsăturile dramei
Conține elemente de tragedie sau comedie; Are un conflict interior puternic;
Registru stilistic variat care formează iluzia cotidianului și o tensiune intelectuală a
replicilor; Prezintă o lume a compromisului, a defectelor sau viciilor; Prezintă un
caracter veridic al întâmplărilor.

CONTINUTURI
O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale

Iona de Marin Sorescu