Teme: creatia, conditia artistului, timpul, viata, fericirea, calatoria, istoria, aventura, moartea, tema

existentiala, inspiratia, conditia umana, razboiul, tema citadina, copilaria, cunoasterea, scoala,
familia, tema intelectualului

Motive literare: spinii, lumina, ingerul, visul, noaptea, strada, lumina, privirea, ochii, iubirea, cartea,
amintirea, floarea, lectura, drumul, gradina, padurea, steaua, iedera, toamna, reveria, pestera,
curatenia, scena, clovnul, sufletul, amurgul, parcul, ruina, misterul, copaci, cer, frica, seara, marea,
vacanta, fratia

Cratima: semn ortografic care marcheaza rostirea impreuna a doua parti de vorbire diferite, uneste d.p.d.v.
fonetic si desparte d.p.d.v. morfologic; marcheaza elidatea unei vocale..., ajuta la conservarea masurii si a
ritmului in vederea asigurarii muzicalitatii si a armoniei versurilor, evitarea hiatului.

Semnul exclamarii: marcheaza intonatia unui enunt exclamativ; marca a exclamatiei retorice; se
foloseste dupa enunturile imperative sau dupa interjectii

Semnul intrebarii: marcheaza intonatia unui enunt interogativ; marca a intrebarilor retorice

Ghilimelele marcheaza adresarea directa... (se precizeaza intre cine si cine); reproduc un citat sau
vorbirea unui personaj.

Punctul si virgula marcheaza o pauza in vorbire mai mare ca cea exprimata de virgula si mai mica
decat cea a punctului.

Rolul interogatiilor retorice: exprima trairi, sentimente, atragand atentia asupra ideii de .... (creatie,
iubire); In poezie, ele exprima starile eului liric, accentul cazand pe un posibil raspuns, nu pe unul
cert, sigur.

Rolul exclamatiilor retorice: exprima subiectivitatea afectiva, cu ajutorul unei intonatii specifice sau
a cuvintelor exclamative. Redau stari sufletesti ale personajelor (entuziasm, tristete, uimire), surprind
pasiunile....

Traditionalismul: Curent cultural apărut la începutul secolului al XX-lea, care promovează tradiţia și apără
valorile arhaice de pericolul degradării în contact cu tendințele și valorile moderne, fiind opus modernismului.
Sustine ideea ca literatura trebuie sa exprime specificul national, localizat in lumea rurala; satul traditional este
un reflex al „sufletului etnic”, producator de cultura si civilizatie proprie. Poezia descrie cadrul rural descris,
organic legat de eul creator, prin temele si motivele legate de sat: intoarcerea spre trecut, motivul amintirilor,
inspirația din lumea trecutului, cu valorile sale arhaice. Istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie,
dar intr-un mod exaltat.

Trasaturi ale simbolismului: curent literar de anvergura europeana care a aparut la sfarsitul secolului
al 19-lea ca o reactie impotriva romantismului retoric si parnasianismului. Simbolismul cultiva
simbolurile cromatice, spatiale, temporale (ex), sugestia, sinestezia si corespontentele. Muzicalitatea
versurilor se realizeaza prin tehnica refrenului si paralelism sintactic (ex). In privinta prozodiei, se
utilizeaza versul liber care ofera poetului o mai mare libertate de exprimare, deoarece acesta se
elibereaza de canoanele versificatiei clasice.

Trasaturi modernism: Curent literar care intelectualizeaza emotia si recurge la metafora dificila ca principala
sursa de ambiguitate si expresivitate poetica. O alta preocupare este teoretizarea actului creatiei, amestecul

1
categoriilor estetice si al registrelor stilistice (Arghezi), ermetizarea, incifrarea mesajului si a discursului
(Barbu), interesul pentru mitologie metafizica si filosofie (Blaga)

Trasaturi avangardism: proclamarea subiectivităţii absolute a artistului, libertate absolută de creaţie, care
permite orice abatere in estetica tradiţională, supremaţia visului în procesul de creaţie artistică.

Trasaturi romantism: miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-lea si
inceputul secolului al XIX-lea care a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a
originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale. Promoveaza libertatea de expresie, explorarea
universului interior al omului, cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea
si luciditatea; promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutul istoric, iar contemplarea naturii se
face prin descrierea peisajelor si utilizarea de procedee artistice variate. Se acorda importanta deosebita
sentimentelor omenesti, cu predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii
ocrotitoare sau participative;

Trasaturi neomodernism: curent care marcheaza perioada imediat urmatoare celui de-al Doilea Razboi
Mondial. Presupune o revigorare a poeziei si a formelor de expresie in general. Poetii se intorc la izvoarele
modernitatii interbelice, se revine la poezia reflexivă, la discursul subiectiv, cu limbaj metaforizat;
libertarea limbajului, ambiguitatea împinsă până la aparenţa de nonsens, de absurd; expansiunea
imaginatiei; reinterpretarea miturilor; lupta cu verbele  necuvintele; expresia ermetică, reflectia
filosofica, subtilitatea metaforei, insolitul imaginilor artistice; arta este o cale de cunoaştere; divesificarea
formulelor artistice.

Trasaturi ale poeticii parnasiene: Poetul realizeaza frumosul prin armonia liniilor, a culorilor, a sunetelor;
cultiva intoarcerea catre miturile antice, tendinta catre meditatie; se cultiva o poezie picturala, rece,
obiectiva, cu forma fixa.

Apartenenta la genul epic: sentimentele, gandurile si trairile autorului sunt transmise in mod
indirect, prin intermediul personajelor si al actiunii; modul de expunere predominant este naratiunea
prin numarul mare de verbe (ex)

Apartenenta la genul liric: discursul liric se caracterizeaza prin expresivitatea limbajului poetic
(imagini artistice si figuri de stil), exprimarea directa a sentimentelor, prezenta monologului liric sau a
descrierii (grup nominal); limbajul poetic este polisemantic si conotativ. (ex)

Textul dramatic este o opera destinata reprezentarii scenice. Identificam organizarea acestuia in tablouri
care cuprind replici ale personajelor..., prezenta dialogului si monologului ca moduri de expunere
predominante ce ajuta la caracterizarea personajelor si contribuie la constructia actiunii.

Didascaliile/ Indicatiile scenice cuprind caracterizarea directa a personajelor facuta de narator care
ofera informatii despre caracterul si reactiile personajelor, miscarea scenica, cadrul actiunii.

Linia de pauza marcheaza o pauza in discursul liric.

Punctele de suspensie indica o intrerupere a sirului vorbirii si au rolul de a induce o stare de

meditatie pe tema.../ marcheaza o pauza in discurs, menita sa redea tensiunea interioara a
personajului, starea sa de ..... (confuzie, tulburare). Reprezinta marci ale subiectivitatii cu rolul de a
accentua tensiunea lirica a discursului poetic/ emotia si starile sufletesti ale naratorului.

2
Valoarea expresiva a repetitiei: Repetiţia cuv .... creează sugestia expresivă a unei muzicalităţi
melancolice; potenteaza o anumita stare, un anume simbol.

Parantezele marcheaza trairile naratorului-personaj, surprinzand fluxul constiintei sale.

Trasaturi ale descrierii subiective: folosirea unui limbaj conotativ (ex), figuri de stil (ex). Descrierea are
caracter subiectiv deoarece transmite o impresie personala asupra realitatii, autorul participand afectiv
la aspectele infatisate.

Descrierea de tip tablou: prezenta elementelor de detaliu care compun tabloul, prezenta grupului
nominal (ex.)

Valoarea expresiva a adjectivelor in descriere: Adjectivele... intra in alcatuirea unui epitet/metafora/

personificare realizand imagini artistice vizuale/auditive care completeaza imaginea picturala din tabloul.....
(inserarii, rasaritului) si care au rolul de a provoca o anumita stare in sufletul cititorului.

Trasaturi ale basmului cult: Tratarea fabulosului in mod realist, imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea,
are caracter de bildungsroman, personajul este un om obisnuit fara puteri supranaturale.

Instantele comunicarii: autorul, naratorul-personaj..., personajele...

Tipul de lirism:

Subiectiv – modalitatea de exprimare este monologul de tip confesiv (persoana I) sau adresat
(persoana a II-a), fiind prezente marcile eului liric

Subiectiv-impersonal – absenta persoanei I, prezenta verbelor si pronumelor de persoana a III-a,

astfel incat desi in text se distinge o singura voce lirica, ea este impersonala.

Obiectiv – mai multe masti ale eului liric / voci lirice, dialogul ca modalitate de expunere.

Valoarea expresiva a relatiilor de opozitie: Relatiile de opozitie sunt legaturi care se stabilesc in textul poetic
determinate de structura acestuia si de figurile de stil dominante. Apar datorita figurilor de opozitie, antiteza,
oximoron, dar si a ambiguitatilor, bazate pe neconcordante sau contradictii.

Valoarea expresiva a relatiilor de simetrie: Relatiile de simetrie presupun dispunerea unor

cuvinte/sintagme poetice identice în  discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având
rol eufonic pentru a accentua ideea poetică;

Valoarea expresiva a relatiilor de recurenta: sunt relatii de revenire, de mare diversitate in textul poetic.
Temele si motivele care se recompun mereu altfel sau in forme literare diferite, versul prin "intoarcerea"
pe care o executa la capatul randului, reluand structura prozodica, masura, ritm, rima creeaza o innoire a
limbajului conferindu-i sensuri nebanuite.

Modalitati de realizare a oralitatii: expresii si cuvinte specifice vorbirii curente, conversatiei,

proverbe, maxime, pilde. (ex); forme ale adresarii directe (ex); folosirea interjectiilor, a apostrofului.
În dialogul dramatic, stilul este marcat prin oralitate: mijloacele non-verbale (gesturi, mimică) şi
paraverbale (intonaţie, accent, ritm, pauză) se substituie replicilor sau le însoţesc sub forma
indicaţiilor scenice. Limbajul oral este mai spontan, mai puţin elaborat, fiind marcat prin: forme
populare sau familiare, repetiţii, exprimare eliptică, interogaţie, exclamaţie, simplitatea frazei.

3
Termenii din registrul colocvial sugereaza naturaletea comunicarii, spontaneitatea, incarcatura afectiva.

Forma populara a verbelor are rolul de a conferi oralitate discursului liric/dramatic.

Functia dialogului: mijloc de caracterizare a personajelor, confera aspect scenic intamplarilor

Stil indirect liber reproducerea cuvintelor sau gandurilor unui personaj fara ca naratorul sa se foloseasca
de verbe de declaratie. Se caracterizeaza prin transpunerea enuntului de la persoana I la persoana a III-a.

- Saracul de mine! grai Ghita asa in gluma. Dar nazuroasa mi s-a mai facut nevasta! Joaca muiere;
parca au sa-ti ia ceva din frumusete... Ana isi calca pe inima si se dete la joc. La inceput se vedea c-a
fost prinsa de sila;dar ce avea sa faca ? La urma urmelor ; de ce sa nu joace ?

Trasaturi ale prozei de analiza psihologica: stilul indirect liber care surprinde gandurile personajului,
monolog interior si conflictul interior cauzat de framantarile....

Verbele la perfect compus: exprima o acţiune momentană, limitată sau o anticipare, poate da impresia că
apropie acţiunea de momentul vorbirii, ceea ce măreşte emoţia; Creează impresia unei afectivităţi mai
pronunţate.

Verbe la prezent: Presupune o acţiune continuă, de durată, imprima voiciune acţiunii si o dinamizeaza; Dă
impresia că acţiunea se desfăşoară sub ochii cititorului (ascultătorului); Prezentul istoric are valoare
expresivă, convingătoare; prezentul narativ dinamizeaza actiunea, induce lectorului sentimentul
participarii directe la evenimente, creând iluzia ca acestea sunt relatate pe masura ce se desfasoara.
Prezentul etern exprima actiuni care se desfasoara concomitent cu momentul vorbirii sugerand
permanentizarea actiunii/starii/sentimentului. Prezentul liric este un timp al confesiunii care exprima
ideea de continuitate si are ca rezultat proiecţia imaginară a stărilor emoţionale, exteriorizarea eului liric

Verbe la imperfect: timp al narativitatii subiective, evocatoare care subliniaza continuitatea, durata si
tensiunea actiunii. Sugereaza actiuni si stari nefinalizate

Verbe la viitor: este un timp al perspectivei, realizează o lărgire a orizontului si creeaza o perspectiva
vizionara, timp al reprezentarii unei lumi posibile care poate exprima visuri, aspiratii, idealuri.

Verbe la conditional-optativ: exprima o dorinta, o aspiratie, o ipoteza, o eventualitate, o posibilitate,

care pot fi conditionate

Gerunziul: mod verbal nepredicativ care exprima ideea de continuitate, de permanenta

Indicativul: mod verbal care corespunde planului real, certitudinii

Verbele la perfect simplu: timp al narativităţii; Sensibilizează desfăşurarea, succesiunea acţiunilor;

atrage atenţia asupra partenerului de dialog; sugereaza o acţiune momentană, limitată;

Verbe la modul infinitiv: Folosit în conturarea unei atmosfere arhaice, in definirea unor stari sau actiuni.

Verbele la imperativ: Dă voiciune relatării; sugerează o relatie de comunicare directa, surprinde gradul
maxim de tensiune; exprimă atitudini şi trăiri subiective;
Ca  marcă   textuală   a  stilului direct, imperativul are rol de „teatralizare" şi, în acelaşi timp, rol
de dinamizare a discursului personajelor; exprima o rugaminte, o dorinta, un indemn.

4
Verbele la conjunctiv exprima o actiune posibila, realizabila, o stare ipotetica, o indoiala, o ezitare; este o
marca textuala a imaginarului. In textul liric reda trecerea de la dimensiunea reala la cea ideala;

Alternantele verbale surprind framantarile interioare ale personajului/redau cele doua planuri temporale.

Arta poetica: este o creatie lirica in versuri cu caracter autoreferential care exprima un crez estetic
asumat (conceptia estetica a autorului); ofera informatii despre temele, motivele, modalitatile de
creatie si obsesiile estetice ale autorului.

Ingambament: ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care consta in

continuarea unei idei poetice in versul urmator, fara a marca aceasta printr-o pauza, ci numai prin
inceperea versului cu litera mica.

Motivarea scrierii cu litera mica: Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului,
numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare.

Expresivitatea este conferita de capacitatea limbajuluin poetic de a exprima, intr-o maniera

plastica idei concentrate, cu maxima incarcatura afectiva; aceasta se realizeaza printr-o
bogatie de figuri de stil (ex. comentate), imagini artistice (ex). topica, punctuatie.

Ambiguitatea este o trasatura a liricii moderne care consta in posibilitatea interpretarii

multiple a unui text.

Sugestia este o trasatura specifica liricii simboliste care transmite stari vagi, imprecise prin
campuri semantice, simboluri, muzicalitate sau cromatica decadenta.

Reflexivitatea este o trasatura a poeziei moderniste / neomoderniste care se manifesta prin

caracterul meditativ al versurilor.

Perspectiva obiectiva, heterodiegetica care apartine unui narator omniscient, omniprezent,

neimplicat care relateaza la persoana a III-a conform marcilor textuale (verbe la persoana a III-a
ex.)

Perspectiva subiectiva, homodiegetica care apartine unui personaj-narator, puternic implicat care
nareaza la persoana I. Focalizarea este interna, deoarece naratorul se concentreza pe viata interioara
(sentimente, stari de constiinta), iar viziunea narativa este „impreuna cu”. Marcile textulae – ex.