R omantismul este miscarea literara si artistica ce apare la
sfarsitul secolului al XVIII-lea si se dezvolta in prima jumatate a secolului al XlX-lea, caracterizandu-se prin predominanta sentimentului asupra ratiunii, a imaginatiei si a Aparand ca reactie impotriva clasicismului rational, echilibrat si libertatii de creatie. sobru, romantismul aduce o noua estetica,desi romantismul si-a gasit forme de expresie in toate artele, impactul cel mai puternic Se manifesta ca reactie impotriva rigorilor clasicismului, a I-a avut in literatura. Poezia romantica, mai ales, a cultivat regulilor sale rigide si propune libera expresie a sensibilitatii, gustul pentru imaginatie si mister, pentru lumi onirice, pentru cultul eului, innoirea limbajului poetic si, implicit, spatii exotice, indepartate, pentru fantastic, pentru infinitul modificarea discursului literar. spatial si temporal, pentru natura ca stare de spirit,pentru mituri, pentru evadarea in trecut sau viitor, ca forma de manifestare a Caracteristicile literaturii romantice libertatii spiritului etc. Recursul la imaginatie a devenit Prezența eului liric în textele literare; pricipalul principiu creator. Poetul romantic este o fiinta Libertate în creație și absența oricăror reguli ori profund contradictorie, "un om inzestrat cu o sensibilitate mai constrângeri; Îmbogățirea limbajului poetic; vie, cu mult entuziasm si multa delicatete, care are tendinta de a Exprimarea specificului național în literatură; fi impresionat mai mult decat altii oameni de lucruri absente ca Descoperirea folclorului național; si cum ar fi prezente si care are capacitatea de a exprima mai Aspirația spre absolut; ales acele ganduri si sentimente care, din propria sa hotarare sau Apar culegerile de basme și folclor național; prin structura mintii sale. Teme romantice precum: viața, iubirea, libertatea, exotismul sau moartea Elegia (cuvânt ce provine din limba greacă și înseamnă „cântec de doliu”) este o specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte. Elegia este considerată muza durerii. La început poezia este scrisă în distih exprimând jalea-distihul elegiac. Mai târziu a început să exprime sentimente complexe. În secolul al XX-lea, totuși, elegia tinde să dobândească un caracter filosofic.
Trăsăturile principale ale elegiei sunt:
Corespunzătoare bocitului popular, ea exprimă un sentiment de tristețe, regret, durere, melancolie. Cuprinde deseori elemente filosofice. Are uneori un pronunțat caracter meditativ. În mod clasic, elegia este reprezentată de orice poem compus din versuri elegiace, distihuri formate din alternarea hexametrului cu pentametrul. Lacul Lacul" este o poezie,specie a genului liric scrisă de Alphonse de Lamartine, care surprinde frumusețea naturii și exprimă stări Împinși spre noi limanuri din pragul tinereții, sufletești profunde. Analiza sa se concentrează pe simbolurile În noaptea nesfârșită duși fără a reveni, naturii, precum lacul, muntele, păsările și stelele, ilustrând Cândva ancora nu vom putea pe-oceanul vieții trăirile poetului în fața acestor elemente. Poezia explorează S-o mai zvârlim o zi ? teme precum iubirea, trecerea timpului și efemeritatea vieții. O, lac sfânt ! Abia anul în scurgerea-i înceată Este important să evidențiezi elementele simbolice și tonul Trecu, și lângă unda cea liniștită-a ta melancolic al operei, reflectând starea interioară a poetului. M-așez ca și altădată pe-aceeași piatră, iată, Pe care și ea sta !
Tu vâjâiai și-atuncea voind a te ascunde
Sub stâncile-acestea roase, iar eu stam fără grai Când pe-ale ei picioare tu spuma de pe unde Tăcut o aruncai.
Ții minte, într-o seară ? Vâsleam noi în tăcere:
Nu se-auzea departe pe netedu-ți cuprins Decât zgomot de vâsle ce-ncet simțeam cum piere Când luciul ți-a atins.
Și-un glas cum nu fun-n lume vreodată, în clipita
Aceea răsunat-a, iar țărmul a rămas Înmărmurit de farmec și vrajă când rostit-a În șoaptă-i scumpul glas. Victor Hugo Victor Hugo (1802-1885) – poetul național Extaz francez, liderul și teoreticianul mișcării romantice din Franța. Eram doar eu pe țărm, în noaptea grea de stele. Traseul său literar cuprinde aproape întreg secolul XIX, o O boltă fără nori, o mare fără vele. perioadă foarte agitată în istoria europeană. În calitate de poet, Privirea mea-ntrecea aceste biete zări. dramaturg și prozator, Hugo a contribuit la reformarea tradiției Și codri verzi, și munți, și toate din natură, poetice franceze, la constituirea teatrului romantic francez și la Somau cu întrebări în limba lor obscură cultivarea romanului istoric. Văpăi din cer, talaz pe mări.
Totodată, V. Hugo a contribuit la reformarea poeziei franceze,
Iar stele-n aur nalt, cohorte infinite, marcînd astfel declinul tradiției clasiciste și victoria Cînd tare, cînd încet, armonios strunite, romantismului în literatură. În acest sens, poezia lui V. Hugo Plecînd cu frunți de foc, ziceau mereu; trece prin cîteva etape importante Și valuri bleu, ce n-au răgaz pe marea vastă, Ziceau, curbînd în arc spumegătoarea creastă: – E Domnul, Domnul Dumnezeu! Extazul lui Victor Hugo este un concept prezent în poezia (Victor Hugo) romantică, exprimând starea de extaz sau încântare profundă. În creația sa, Hugo utilizează diverse trăsături și imagini artistice pentru a evidenția această experiență intensă. Poezia sa se caracterizează prin pasiune, simboluri bogate și o limbă expresivă, creând atmosfera de extaz prin metafore, personificări și comparații dramatice. Imaginile artistice amplifică emoțiile și transpun cititorul într-un univers vibrant și plin de sensibilitate, specific mișcării romantice. Poezia romantică Poezii de dragoste celebre Dragostea este sentimentul care i-a inspirat pe mulți dintre poeții români deja celebri. Un sentiment complex și extrem de frumos, care este cel mai bine evidențiat prin versuri. Iată care sunt cele mai frumoase poezii de dragoste scrise de sute de ani si rămân celebre și astăzi.
Poetul romantic, in opinia lui Wordsworth, este o fiinta
profund contradictorie, „un om inzestrat cu o sensibilitate mai vie, cu mult entuziasm si multa delicatete, care are tendinta de a fi impresionat mai mult decat alti oameni de lucruri absente ca si cum ar fi prezente si care are capacitatea de a exprima mai ales acele ganduri si sentimente care, din propria sa hotarare sau prin structura mintii sale, se nasc un el fara o cauza exterioara imediata”