Motto

„Și-a dat viața cu simplitatea

eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze
de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că
așa credea sufletul ei că se împlinește datoria
vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit
în clipa când se descoperea spre a-și îndemna
ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați,
sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la
cinstirea veșnică a unui nume neuitat de
camarazi”

ECATERINA TEODOROIU
1894-1917
Biografie
Născută la 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, jud. Gorj (în prezent cartier al
municipiului Târgu Jiu), Ecaterina Teodoroiu a fost fiica agricultorilor Vasile și Elena,
familie numeroasă, din care au mai făcut parte alți șapte frați.

S-a pregătit pentru o carieră de învăţătoare, motiv pentru care a urmat, la Bucureşti, un
gimnaziu-pension, apoi a frecventat cursurile unei şcoli de infirmiere, absolvită în anul
1916. În această perioadă a intrat în contact cu primii cercetaşi din România, iar din
anul 1913 face parte din organizaţia de cercetaşi denumită cohorta „Păstorul Bucur”
 Intrarea în război
În octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată
la Bucureşti de către Regina Maria, iar la
revenirea la Târgu Jiu află că tatăl ei este luat
prizonier iar doi dintre fraţi – unul
sublocotenent de rezervă la Regimentul 7 şi
celălalt locotenent în Regimentul 5 - au murit
pe câmpul de luptă.

După ce a aflat de moartea unui alt frate,s-a

înrolat ca voluntar tocmai în acel regiment
din Gorj, pentru a participa la lupte.
În cinstea zilei de 6 august - " Ziua
Eroilor"
Campaniile Militare
La 18 octombrie, în În noiembrie, în
La 14 octombrie 1916,
acelaşi an Ecaterina luptele de la Filiaşi,
în timpul primei
este rănită de două
ofensive germane este luată
gloanţe inamice la
peste Munții Gorjului, prizonieră, însă
piciorul drept, iar
Ecaterina a luat parte dând dovadă de
după alte nouă zile,
alături de populația sânge rece, a
este din nou rănită la
împuşcat santinela
civilă, cercetași și o coapsă de spărturi de
germană care o
companie de milițieni obuz. La ieşirea din
însoţea, reuşind să spital a revenit pe
la luptele de la Podul
evadeze alături de front, în rândurile
Jiului, contribuind la alţi combatanţi
respingerea atacului Companiei a 7-a,
români aflaţi în unde a îngrijit
unei companii situaţia sa. numeroşii răniţi ai
bavareze inamice. companiei.
(Bătălia de la Mărăștești.)
Decesul
A revenit pe front în vara anului 1917,
când, la 20 august, Regimentul 43/59
Infanterie din care făcea parte,ocupa
poziţiile în tranşeele de pe Dealul
Secului în zona localităţii Muncelu. În
seara de 22 august, în cursul unui
atac declanşat de Regimentul 40
Ecaterina Teodoroiu moare eroic,
fiind împuşcată în inimă, în timp ce
se afla în fruntea plutonului pe care îl
comanda ca sublocotenent.
Fiind caracteriztă ca o pildă rară a unui cald
entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie,
aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt
„Eroina de la Jiu” aceasta și-a dat jertfa supremă,
lipsită de orice ambiție, numai din dragostea de a
apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani.
Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai
viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin
puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască,
a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și
de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț,
neobosit și plin de entuziasmul de a se face
folositoare cu orice preț.
Memoria
După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a
devenit o eroină a României Mari. Inițial înmormântată
în comuna Fitionești din județul Putna, osemintele sale au
fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu într-un
mausoleu din centrul orașului.

În timpul lui Nicolae Ceaușescu imaginea Ecaterinei

Teodoroiu a fost din ce în ce mai des prezentată ca pe
cea a unei eroine naționale, în 1978 realizându-se și un
film despre ea.

Monumentul „Ecaterina Teodoroiu” ridicat la Slatina a fost

ridicat la 31 mai 1925, fiind primul monument din țară în
memoria eroinei.
Imagini