Floristul Iodes

A fost odată ca niciodată,că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de când făcea plopşorul pere şi
răchița micşunele un fiu de țăran ce locuia într-o cocioabă la margine de sat.Feciorașul nostru era
frumos de felul său,cu părul de-un cafeniu lucios ca pământul rodnic,voinic la trup si cu ochii de-
un violet de nedescris,care nu-ți lăsau ochii să îi părăseasca.Numele voinicului nostru era Iodes
și în toată dimineața el mișuna prin gradina curții casei pentru a strânge flori și a le duce la târg.
Florăritul nu reușea decât să pună pe masă de-ale gurii în fiece seară,în schimb ungea
sufletul cu miere căci doar florile lui erau cele mai iubite din tot satul.
Într-o zi pe la târg se pomeinse vestea că fiica împăratului Verdeș,Rosalinda,a fost rapită
de împăratul Argentum și se promise o recompensă uriașă de cincizeci și trei de saci de galbeni
pentru cel ce o va putea aduce înapoi.
Păi și cum se apropia iarna și florile se ofileau,feciorașul nostru trebuia să găseasca o cale
să biruiască gerul și nămeții care aveau să-l viziteze,așa că fără a sta prea mult pe gânduri își luă
traista și porni spre palat.Ajuns acolo văzu mulți feciori așteptând la ușa împăratului.
Dupa ce-i primi pe toți împaratul făcu vestea cea mare:
-Voi flăcăi ce vă credeți viteji,aduceți-o pe ficulița mea răpirta de mâna rea a împăratului
Argentum,dusă peste șapte mări și șapte țări,peste văi și câmpii îndepartate,tocmai în împărăția
de argint,căci tare dor îmi este de ea,iar cel mai curajos dintre curajoși va fi răsplatit cu vârf și
îndesat!
Feciorii își plecară capul în fața înălțimii sale și o luă fiecare pe drumul său,Iodes al nostru a
fost cam scuturat puțin de vorbele împaratului verde dar își luă inima în dinți,își umplu traista cu
merinde și porni la drum a doua zi dis-de-dimineață.
Merse el trei zile și trei nopți până ajunse într-o pădure de bronz,unde se întalni cu o bătrânică.
-De unde vii și încotro mergi fiule?
-Vin din țara împăratului Verde,matușică,întrucât m-am pornit și eu cu alți feciori să o aduc
înapoi pe fata împăratului.
Bătrânica era o sluga a împăratului Argentum și la spusele lui i se încleștă dinții.
-Biete copile!Trebuie să fii însetat și obosit de atâta drum,ia o gura de apă de aici de la fântână.
Înainte de a ieși din palatul împăratului Verdeș tânărul auzi niște slujitori vorbind de primejdiile
ce împânzeau drumul spre împărăția lui Argentum așa că băgă de seamă și înainte de a bea din
apă își aruncă un fir de păr în ea.La interacțiunea sa cu apa,firul s-a ars într-un lichid
bulburos,atunci el și-a dat seama că era un acid periculos.Și-a luat cât mai rapid traista și a fugit
mai departe în drumul său.
Peste trei zile a ajuns într-o padure de argint unde se întâlnise cu un bătrânel.
-Încotro mergi fiule? Zise bătrânelul care deja îi știa drumul.
-Spre împărăția lui Argentum,sunt în căutarea fetei împăratului Verdeș.
-Eu vin din pădure,am fost și am cules niște flori gălbioare și verzi,iaute ce-s de
parfumate,miroase-le și tu.
Dacă era și feciorasul nostru florist iscusit și-a dat seama rapid că-i oferea să miroase florile
Cloros cele care emanau un gaz toxic,cu un miros înțepător de-ți străpungeau inima.Atunci el se
feri de bătrânel și o luă la sănătoasa.
Obosit și chinuit ajunse Iodes în pădurea de aur,găsindu-și un locușor sub umbra unui copac,ațipi
pentru vreo câteva ceasuri când brusc simți o atingere ușoară pe trupul său.O domnișoară îl
trăgea de umăr pentru a-l trezi din somn.Tânărul tresări și se ridică repede în picioare.
-Cine ești,frumoasă domniță?zise tânărul înghițind sec.
-Eu?Eu sunt o biată fată ce caută cale de ieșire din această pădure deasă,te-am văzut poposind pe
aici și m-am gândit că ar fi bine să mergem împreună,presupun că și tu te îndrepți pe undeva?
Ne fiind convis de vorbele domniței tânărul începu să-i vorbească pe un ton ferm:
-Nu vreau să par un nerușinat,dar eu prefer să plec singur în drumul meu.
-Haide măi feciorașe ia-mă cu tine,că împreună cine știe poate vom ajunge mai degrabă.
-Iartă-mi Doamne obrăznicia,da de aici o luăm pe drumuri separate.
La vorbele lui Iodes,domnița a luat ceva din punguța ei,pesemne că un praf asemănător
Plumbului și-l împroșcă peste el.La interacțiunea plumbului pe pielea lui Iodes,el se transformă
într-o pasăre aurie.
Zbură și zbură el până la ramura unui copac.A stat acolo,gândindu-se la soarta sa neprihănită,dar
pentru că-și dase cuvântul,așa deprimat, își continuă drumul.
Ajuns la palat el zbură de jur-împrejurul lui până găsi camera Rosalindei,intră în ea și poposi pe
marginea unui pervaz.Prințesa în acest timp plângea în hohote,rezemată de marginea patului,de
credeai că va face o baltă de lacrimi.
-Prințes-o!Prințes-o! nu mai plânge am venit să te salvez,vei scăpa de aici,nu mai vărsa lacrimi
amare!
Când văzu ființa cea mică domnița nu știa dacă să mai plângă sau să izbucnească în râs,însă pe
loc își aminti de lănțișorul de la gât,care,după spusele tătâne-său te scăpa de magia neagră.Puse
rapid lănțișorul lui Iodes și pe loc el se transformă în voinicul de dinainte.
-Repede trebuie să fugim de aici,zise tânărul apucând-o de mână și alergând spre ieșire.
Ajunși la poartă,în fața lor apăru temutul împărat Argentum,la bătaia sa din toiag,afară se lăsă un
vânt rece,însoțit de frig și ceață,tot în acel moment el se răsti:
-De crezi ca ești vrednic de fiica împăratului Verdeș i-ați sabia și înfruntă-mă!
Cu străjerii deja la poartă,tânărului nu-i rămase decât să ia sabia în mână și să intre în câmpul de
luptă.
Feciorașul nu pierdu mult timp și alergă cu maximă repeziciune spre împărat,iar el,la rândul său
alergă spre tânăr.La interacțiunea săbiilor lui Iodes si Argentum, o ploaie grozavă a debutat,la a
doua atingere un tunet puternic a străpuns împărăția,iar la a treia lovitură un fulger a străpuns
sabia lui Argentum căzând fără suflare pe pământul ud si rece.
Profitând de aceste clipe Iodes și Rosalinda alergară cu toată răsuflarea dinspre palat,în cele din
urmă au ajunseră cu bine înapoi în țara lui Verdeș-împărat,iar pentru că domnița l-a îndrăgit pe
feciorașul nostru cei doi s-au căsătorit și au trăit împreună până la adânci bătrâneți.
Și eu încălecai pe-o șa și v-o spusei dumneavoastră așa!