Regina albinelor

de Fraţii Grimm

        Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi
feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut
îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti. Şi cum trecuse vreme, nu glumă, şi nu venise
nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostilă, plecă în căutarea lor.
Dar când dădu în sfârşit de fraţii săi, aceştia începură să-şi bată joc de dânsul:

        – Auzi, prostănacul, să creadă c-o să poată răzbi prin lume…

Citeşte mai departe…

Ploaia de stele
de Fraţii Grimm

        Era odată o fetiţă căreia îi muriseră mama şi tata şi ea rămăsese aşa de săracă, încât
nu mai avea nicio cămăruţă unde să locuiască, nici un pat unde să doarmă, în sfârşit, nimic
altceva decât hainele de pe ea şi bucăţica de pâine pe care unii trecători miloşi i-o dădeau
din când în când. Ea era însă o fetiţă bună şi credincioasă. Şi, cum era părăsită de toată
lumea, plecă, cu Dumnezeu în gând, pe câmp, la voia întâmplării. La un moment dat se
întâlni cu un om sărac care-i spuse:

        – Dă-mi şi mie ceva de mâncare, căci sunt mort de foame…

Citeşte mai departe…

Căsuţa din pădure

de Fraţii Grimm
        A fost odată un tăietor de lemne tare nevoiaş, şi tăietorul ăsta trăia cu nevasta şi cele
trei fetiţe ale lor într-un bordei, la marginea unui codru unde arareori călca picior de om. Şi
într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, tăietorul îi spuse nevestei:

        – Când s-o face de amiaz’, trimite-mi pe fata cea mare în pădure, cu merinde, că
altminteri n-o să pot mântui lucrul. Şi ca nu cumva să se rătăcească, mai adăugă el, o să
iau cu mine punga asta de mei şi o să presar boabele pe tot drumul…

Citeşte mai departe…

Prinţul fermecat
de Fraţii Grimm

        A fost odată ca niciodată, a fost un împărat care avea mai multe fete şi toate erau
frumoase ca nişte zâne. Dar cea mai mică era atât de frumoasă, că până şi soarele, care
văzuse atâtea, se oprea în loc, uitându-se la dânsa şi minunându-se de atâta frumuseţe. La
o mică depărtare de palatul împărătesc se întindea o pădure adâncă şi întunecoasă, iar în
pădure, la umbra unui tei bătrân, se putea vedea o fântână. În zilele cu prea mare zăduf,
cea mai mică dintre fetele…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Prichindel
de Fraţii Grimm

        A fost odată un ţăran sărac şi ţăranul ăsta sta într-o seară în faţa vetrei şi dregea
focul alături de nevasta lui care torcea. Şi-n tăcerea ce se aşternuse în odaie se auzi
deodată glasul bărbatului:

        – Ce rău e că n-avem şi noi copii! Casa noastră e atât de pustie şi de tristă, pe câtă
vreme în casele altora e numai forfotă şi veselie…

        – Asta aşa-i, răspunse femeia, oftând. De-am avea măcar unul singur şi chiar de-ar fi
micuţ cât degetul cel mare de la mână şi încă…

Citeşte mai departe…

Gâsca de aur
de Fraţii Grimm

        A fost odată un om şi omul ăsta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră
Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. Într-o bună zi,
cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi, mai înainte de a pleca,
maică-sa îi puse-n traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin, ca să
aibă cu ce-şi potoli foamea şi setea. Şi de cum ajunse în pădure, flăcăul nostru se şi întâlni
cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt. După ce-i dădu bineţe, omuleţul prinse a se ruga de
el…

Citeşte mai departe…

Darul piticilor
de Fraţii Grimm

        A fost odată un croitor şi un giuvaergiu şi au pornit ei împreună la drum, că aveau

amândoi cam aceeaşi ţintă. Şi mergând ei aşa, într-o seară, după ce soarele apuse în dosul
munţilor, numai ce le veniră în auz sunetele unui cântec îndepărtat, care se desluşea din ce
în ce mai mult. Şi cum cântecul suna ciudat dar şi deosebit de plăcut, îşi uitară de orişice
oboseală şi-o luară repede înspre partea de unde venea cântecul. Luna răsărise de-acum
pe cer şi lumina drumul ca ziua, aşa că cei doi călători putură să meargă fără de nici o
oprelişte…

Citeşte mai departe…

Bunicul şi nepotul
de Fraţii Grimm
        A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase,
auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce,
abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar
bucăturile din gură. Şi văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se
umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ,
lângă vatră. Şi din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar…

Citeşte mai departe…

Croitoraşul cel isteţ

de Fraţii Grimm

        A fost odată ca niciodată o domniţă şi domniţa asta era atât de fudulă, că nu-i mai
intra nimeni în voie. Şi de se întâmpla să vie vreun flăcău în peţit, îl punea numaidecât să-i
ghicească vreo ghicitoare şi de n-o putea dezlega, îl arunca fără milă, batjocorindu-l în fel
şi chip. Trecură aşa nenumărate rânduri de peţitori pe la curtea împărătească şi-n cele din
urmă, văzând că n-o scoate cu nici unul la capăt, domniţa porunci să se dea sfară-n ţară că
se va mărita cu acela care va fi în stare să-i dezlege o ghicitoare şi că n-are decât să
poftească oricine…