Poveşti de Fraţii Grimm

        Jacob Ludwig Carl Grimm şi Wilhelm Carl Grimm (Jacob şi Wilhelm Grimm sau simplu – Fraţii
Grimm) s-au născut pe 4 ianuarie 1785, respectiv 24 februarie 1786 în oraşul Hanau situat în apropiere
de Frankfurt, Germania. Fraţii Grimm au fost folclorişti, lingvişti, filologi, doctori în drept şi sunt
cunoscuţi în toată lumea mai ales pentru colecţia de basme publicată în două volume (primul volum a
apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814) şi întitulată „Poveşti pentru copii şi familie”. Fraţii Grimm şi-
au adus contribuţia la formarea limbii germane, în special prin publicarea dicţionarului „Cartea cu
cuvinte germane” pe care l-au scris împreună şi prin editarea primei carţi de fonetică/fonologie a limbii
germane „Legea lui Grimm”, scrisă doar de Jacob. Dicţionarul Fraţilor Grimm avea 33 de volume şi
cântărea 84 kg :)

Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici

de Fraţii Grimm

        Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o
împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Şi cum cosea ea aşa,
aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul
în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii,
că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Hansel şi Gretel

de Fraţii Grimm

        A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la
marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. Şi pe
băieţel îl chema Hansel, iar pe fetiţă Gretel. De sărmani ce erau, nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra
foamea. Şi-ntr-o bună zi, întâmplându-se să se abată asupra ţării o mare scumpete, nu mai fură-n stare
să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică.
Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Scufiţa Roşie

de Fraţii Grimm

        A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă
decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea
roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci
Scufiţa Roşie. Într-o zi, maică-sa îi zise…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Cenuşăreasa

de Fraţii Grimm

        A fost odată un om putred de bogat şi omului ăstuia s-a întâmplat să-i cadă nevasta greu bolnavă. Şi
când a simţit că i s-apropie sfârşitul, femeia şi-a chemat la căpătâi singurul ei copil, o fetiţă, şi i-a spus:

        – Draga mamei, orice ţi s-ar întâmpla, cată să fii întotdeauna bună şi cu sufletul neîntinat. Acestea
zicând, femeia îşi mai privi o dată copila şi închise ochii pentru vecie…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Lupul şi cei şapte iezi

de Fraţii Grimm
        A fost odată o capră bătrână şi capra asta avea şapte iezi, pe care-i iubea aşa cum numai o mamă îşi
iubeşte copiii. Într-o zi, trebuind să plece în pădure ca să le aducă de-ale gurii, capra strânse în jurul ei pe
cei şapte iezi şi le grăi astfel:

        – Dragii mei copilaşi, eu trebuie să plec în pădure. În lipsa mea, căutaţi de fiţi cuminţi şi, mai cu
seamă, feriţi-vă de lup…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Muzicanţii din Bremen

de Fraţii Grimm

        A fost odată un om şi omul ăsta avea un măgar, care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu
grăunţe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă.
De aceea, stăpânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de
nutreţ. Măgarul pricepu însă că nu-l aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai adaste, îşi luă tălpăşiţa
spre oraşul Bremen…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Frumoasa adormită

de Fraţii Grimm
        A fost odată, în vremurile de demult, a fost un împărat şi-o împărăteasă, şi cum nu se îndurase
soarta să le hărăzească un urmaş, nu trecea zi în care să nu se tânguie amândoi: „Cât de goală ne e casa
şi ce fericiţi am fi de-am avea şi noi un copil!” Dar coconul cel mult dorit se lăsa aşteptat de multă
vreme… Şi iată că-ntr-un sfârşit, pe când împărăteasa se scălda în apa unui râu, o broască sări din unde
pe prundişul malului şi-i grăi astfel…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Croitoraşul cel viteaz

de Fraţii Grimm

        Într-o dimineaţă de vară, un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră.
Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe
stradă o ţărancă, strigând cât o ţinea gura:

        – Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun!

Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi, scoţându-şi căpăţâna…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Împăratul Cioc de Sturz

de Fraţii Grimm

        A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufaşă, de nu
putea să-i găsească nici un peţitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci, fata reuşise să-i
facă să-şi ia tălpăşiţa. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi, împăratul dădu un
bal mare, la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. Şi de cum se înfăţişară aceştia, veniţi din
toate părţile lumii, împăratul îi şi orândui după rang şi stare…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Păzitoarea de gâşte

de Fraţii Grimm

        Trăia odată, demult de tot, o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii
munţilor, într-un loc necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul acela
pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. Bătrânica însă nu şedea numai acasă, ci în
fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea, şontâc-şontâc, în pădure. Acolo, in padure, se apuca sa faca o
mulţime de treburi, cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba
pentru gâşte, culegea poame sălbatice…

Citeşte mai departe…

Pomul cu merele de aur

de Fraţii Grimm

        A fost odată o femeie şi femeia asta avea trei fete. Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru că avea un
singur ochi şi era aşezat ochiul acesta tocmai în mijlocul frunţii; pe cea mijlocie o chema Doi-ochi, pentru
că avea doi ochi, iar pe cea mai mică, Trei-ochi, cel de-al treilea fiind aşezat tot în mijlocul frunţii. Şi
fiindcă Doi-ochi nu se deosebea la înfăţişare de ceilalţi oameni, surorile şi maică-sa nu o puteau suferi şi
mereu o ocărau:

        – Tu, cu cei doi ochi ai tăi, parcă eşti mai pricopsită decât lumea…

Citeşte mai departe…