MAMA HOLLE-FRATII GRIMM

A fost odata o vaduva ce avea doua fiice; una din ele era frumosa si harnica, si alta
urata si lenesa. Cu toate acestea, mama o iubea mai mult pe fata urata si lenesa pentru ca
era propria ei fiica, iar pe cealalalta, care era fiica ei vitrega, o punea sa faca toata treaba
din casa, asemeni unei Cenusarese a familiei. Mama vitrega o trimitea in fiecare zi sa stea
langa fantana de pe drumul cel mare, unde depana firele de ata pana cand ii sangerau
degetele. Intr-o zi s-a intamplat ca niste picaturi de sange sa cada pe fus, iar atunci cand
fata s-a aplecat deasupra fantanii pentru a le spala, fusul i-a scapat din mana si a cazut in
adancurile fantanii. A fugit plangand de indata catre casa, pentru a se vaita de nenorocul ei,
insa mama vitrega i-a vorbit cu asprime, si, dupa ce a certat-o cu strasnicie, i-a spus cu
rautate in glas, "Daca tot ai scapat fusul in fantana, ai face bine sa te duci dupa el si sa-l
aduci inapoi."
Fata s-a intors la fantana si, nestiind ce sa faca, a cazut, in cele din urma, prada
disperarii, si s-a aruncat in apa dupa fus.
Atunci cand s-a trezit, ca dintr-un lesin, nu si-a amintit nimic din ce se intamplase dupa
ce se aruncase in fantana, si a descoperit ca se afla in mijlocul unei frumoase si insorite
pajisti, impodobite cu nenumarate flori ce isi indreptau capetele cu petale multicolore in
toate directiile.
A pasit peste inverzita pajiste si a ajuns, pana la urma, in fata unui cuptor plin de paine,
din care franzelele au pornit a striga catre ea, "Scoate-ne afara, scoate-ne afara, ca de nu,
vai de noi, ne vom transforma in cenusa; stam la copt de prea multa vreme!" Fata a luat in
maini lopata brutarului si le-a scos pe toate din cuptor.
Dupa ce a mai mers putin, a ajuns in fata unui mar plin cu fructe. "Scutura-ma, scuturama, te rog", a strigat pomul; "toate merele mele sunt coapte!" Ea a scuturat copacul si
merele au cazut din crengi asemeni unei ploi torentiale; a continuat, totusi, sa il scuture
pana cand nu a mai ramas nici un mar in ramuri. Apoi, a adunat cu grija merele intr-o
gramada, si si-a vazut mai departe de drum.
Urmatorul lucru peste care a dat a fost o casuta, de la fereastra careia privea afara o
batrana ce avea niste dinti atat de lungi incat fata s-a speriat si a dat sa fuga indarat. Femeia
cea varstnica a chemat-o insa la ea, "De ce ti-e frica, draga copila? Vino sa stai cu mine;
daca imi faci asa cum trebuie toate treburile din casa te voi face foarte fericita. Trebuie sa
fii foarte atenta sa imi faci patul asa cum se cuvine, si sa il scuturi intotdeuna cat poti de
tare , astfel incat sa zboare din el penele prin aer; in acest fel, se va zice jos, in lume, "iata
ca ninge", caci eu sunt Mama Holle. Batrana i-a vorbit cu atata bunatate, incat fata si-a
adunat curajul si a incuviintat sa intre in slujba ei.

A avut grija sa faca totul asa cum ii cerea batrana si , de fiecare data, scutura patul din
toata puterea, in asa fel incat penele zburau din el asemeni unor fulgi de nea. Femeia cea
varstnica era la fel buna precum vorba sa: nu i-a vorbit niciodata cu manie, si ii dadea in
fiecare zi sa manance carne prajita si fiarta.
Fata a ramas asadar la Mama Holle, insa, dupa o vreme, a inceput sa fie din ce in ce mai
nefericita. La inceput nu si-a dat seama de ce se simtea trista, insa apoi a inteles ca ii era
dor de casa ei, desi se simtea de o mie de ori mai bine cu Mama Holle decat cu mama si
sora ei. Dupa ce a mai trecut un timp, s-a dus la Mama Holle si i-a zis, "Imi este atata de
dor de casa incat nu mai pot ramane la tine. Desi sunt foarte fericita aici, trebuie sa ma
intorc la familia mea."
Mama Holle i-a raspuns, "Este bine ca vrei sa te intorci la rudele tale, si m-ai slujit atat
de bine si de credincios, incat te voi duce acasa eu insami."
Dupa aceea, a luat-o de mana si a condus-o pana la o mare poarta. Poarta s-a deschis, si, in
vreme ce fata a trecut prin ea, a simtit cazand peste dansa o ploaie de aur. Aurul s-a lipit de
trupul ei, ajungand astfel sa fie acoperita cu stralucirea lui din cap pana la picioare.
"Aceasta este o rasplata pentru harnicia ta", i-a zis Mama Holle, si, in timp ce ii vorbea,
i-a dat fusul dupa care sarise in fantana.
Apoi, poarta s-a inchis, iar fata s-a trezit din nou in lumea ei, in apropiere de casa maica-si.
Atunci cand a intrat in curte, cocosul s-a catarat pe fantana si a inceput sa strige:
"Cucurigu, cucurigu, uite cine vine!
Fata ta de aur s-a-ntors la tine!"
Fata a mers la mama si sora ei, care, vazand-o atat de bogat acoperita cu aur, au
intamplinat-o cu bucurie. Ea le-a povestit tot ce se intamplase, iar atunci cand mama
vitrega a auzit cum ajunsese sa aiba o asa de mare bogatie, s-a gandit ca ar trebui ca ar
trebui sa isi incerce norocul si fata ei cea urata si lenesa. Zis si facut. A trimis-o asadar si pe
ea sa stea langa fantana cu un fus, iar fata si-a bagat mana intr-un tufis tepos si s-a intepat,
astfel incat sa ii curga putin sange pe fus; apoi, a aruncat fusul in fantana si a sarit si ea
dupa el in apa.
La fel ca si sora ei, s-a trezit pe o frumoasa pajiste, si a mers pana cand a dat peste
cuptor. "Scoate-ne afara, scoate-ne afara, ca de nu, vai de noi, ne vom transforma in
cenusa; stam la copt de prea multa vreme!", au strigat franzelele. Fata cea lenesa le-a

raspuns, "Chiar credeti ca am sa-mi murdaresc mainile pentru voi?" si a plecat mai departe.
Curand a ajuns in dreptul marului. "Scutura-ma, scutura-ma, te rog", a strigat pomul; "toate
merele mele sunt coapte!" Fata insa i-a zis, "Bine ca mi-ai spus, putea sa-mi cada in cap
unul din merele tale," si a mers mai departe.
In cele din urma, a ajuns la Mama Holle, si pentru ca auzise de dintii lungi ai acesteia
de la sora ei, nu s-a speriat de ei, si s-a pus degraba in slujba batranei.
In prima zi, ea a fost foarte supusa si harnica, si s-a straduit sa-i faca totul pe plac
Mamei Holle, pentru ca se gandea la aurul pe care-l va primi in schimb. A doua zi, a
inceput, totusi, sa o lase mai moale cu munca, iar in a treia zi a devenit si mai lenesa. A
inceput sa intarzie in pat dimineata, refuzand sa se mai trezeasca devreme. Mai mult decat
atat, nu a mai facut patul batranei asa cum trebuia, si a uitat sa-l scuture astfel incat fulgii
sa zboare prin aer asemeni fulgilor de nea. Pana la urma, Mama Holle s-a saturat de ea si ia zis ca poate sa plece. Fata cea lenesa a fost nemaipomenit de incantata cand a auzit asta,
gadind in sinea ei, "In curand voi avea o multime de aur!" Mama Holle a condus-o, la fel
ca si pe sora ei, pana la poarta cea mare, dar in timp ce trecea prin ea, in locul ploii de aur
i-a cazut in cap o galeata cu catran.
"Aceasta este plata pentru serviciile tale," i-a zis batrana, si a inchis poarta.
In acest fel, fata lenesa a ajuns acasa acoperita de catran, iar cocosul de pe fantana a strigat:
"Cucurigu, cucurigu, uite cine vine!
Fata ta cea murdara s-a-ntors la tine!"
Oricat si orice a incercat, fata cea lenesa nu a mai putut sa isi dea jos catranul de pe
ea, si a ramas cu el lipit de trup atata vreme cat a avut de trait.