Mihai Eminescu-Poezii

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu il stringe-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,

LA MORMINTUL LUI ARON PUMNUL
Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Metalica, vibrinda a clopotelor jale

Vuieste in cadenta si suna intristat;
Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale SI DACA...
Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urma-i ne-a lasat! Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare, E ca in minte sa te am
Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor, Si-ncet sa te apropii.
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cintare
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare, Si daca stele bat in lac
Cununi de albe flori! Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Te plinge Bucovina, te plinge-n voce tare, Inseninindu-mi gindul.
Te plinge-n tinguire si locul tau natal;
Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare Si daca norii desi se duc
O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare De iese-n luciu luna,
Ce-i simt national! E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Urmeze inca-n cale-ti si lacrima duioasa,
Ce junii toti o varsa pe trist mormintul tau,
Urmeze-ti ca pri zboru-ti in cinturi tinguioase,
In cinturi rasuninde, suspine-armonioase,
Colo, in Eliseu!

SOMNOROASE PASARELE...
CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Se ascund in ramurele -
Tara mea de glorii, tara mea de dor? Noapte buna!
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor! Doar izvoarele suspina,
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Pe cind codrul negru tace;
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Dorm si florile-n gradina -
Caci ramine stinca, desi moare valul, Dormi in pace!
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Trece lebada pe ape
Vis de razbunare negru ca mormintul Intre trestii sa se culce -
Spada ta de singe dusman fumegind, Fie-ti ingerii aproape,
Si deasupra idrei fluture ca vintul Somnul dulce!
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore, Peste-a noptii feerie
Spuna ce-i poporul mare, romanesc, Se ridica mindra luna,
Cind s-aprinde sacru candida-i vilvoare, Totu-i vis si armonie -
Dulce Romanie, asta ti-o doresc. Noapte buna!
Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face, DE-OR TRECE ANII...
Cind cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca sa coboare, De-or trece anii cum trecura,
1
 Ea tot mai mult imi va place,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".
M-a fermecat cu vreo scinteie
Din clipa-n care ne vazum ?
Desi nu e decit femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".
Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".
LA MIJLOC DE CODRU...
La mijloc de codru des
Toate pasarile ies
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de linga balta,
Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rindunele
Si de chipul dragei mele.
MAI AM UN SINGUR DOR...
Mai am un singur dor :
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe cind cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna
Prin virfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vint,
Deasupra-mi teiul sfint
2
Sa-si scuture creanga.
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zimbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cint...
Ci eu voi fi pamint
In singuratate-mi.
PESTE VIRFURI
Peste virfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna.
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemingiiet
Indulcind cu dor de moarte.
De ce taci, cind fermecata
Inima-mi spre tine-ntorn ?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodata ?
INGER DE PAZA
Cind sufletu-mi noaptea veghea in estaze,
Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Caci tu - tu esti el.
LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
 Sa sarim in luntrea mica Peste unda fermecata.
Inginati de glas de ape,
Si sa scap din mina cirma, Ca sa vad-un chip, se uita
Si lopetile sa-mi scape; Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
Sa plutim cuprinsi de farmec De-un cuvint al sfintei Miercuri:
Sub lumina blindei lune -
Vintu-n trestii lin fosneasca, Ca sa iasa chipu-n fata,
Unduioasa apa sune ! Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiti sunt trandafirii
Dar nu vine ... Singuratic De-un cuvint al sfintei Vineri.
In zadar suspin si sufar
Linga lacul cel albastru Ea se uita... Paru-i galben,
Incarcat cu flori de nufar.

Fata ei lucesc in luna,

Iar in ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.

NOAPTEA

Noaptea potolit si vinat arde focul in camin; DORINTA

Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,
Pin'ce mintea imi adoarme, pin'ce genele-mi clipesc; Vino-n codru la izvorul
Luminarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin. Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Atunci tu prin intuneric te apropii surizinda, Crengi plecate o ascund.
Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;
Pe genunchi imi asezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara Si in bratele-mi intinse
Gitul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda. Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Cu ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate, Sa-l ridic de pe obraz.
Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;
S-apoi ca din vis trezita, cu minute albe, dulci, Pe genunchii mei sedea-vei,
De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte Vom fi singuri - singurei,
Iar in par infiorate
Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita Or sa-ti cada flori de tei.
Si gindind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc Fruntea alba-n parul galben
Si surizi, cum ride visul intr-o inima-ndragita. Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
O! dezmiarda, pin'ce fruntea-mi este neteda si lina, Ale tale buze dulci...
O! dezmiarda, pin-esti juna ca lumina cea din soare,
Pin-esti clara ca o roua, pin-esti dulce ca o floare, Vom visa un vis ferice,
Pin'nu-i fata mea zbircita, pin'nu-i inima batrina. Ingina-ne-vor c-un cint
Singuratece izvoare,
Blinda batere de vint;
CRAIASA DIN POVESTI
Adormind de armonia
Neguri albe, stralucite Codrului batut de ginduri,
Naste luna argintie, Flori de tei deasupra noastra
Ea le scoate peste ape, Or sa cada rinduri - rinduri.
Le intinde pe cimpie;

S-adun flori in sezatoare DEPARTE SUNT DE TINE...

De painjen tort sa rumpa,
Si anina-n haina noptii Departe sunt de tine si singur linga foc,
Boabe mari de piatra scumpa. Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Linga lac, pe care norii Ca sunt batrin ca iarna, ca tu vei fi murit.
Au urzit o umbra fina, Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Rupta de miscari de valuri Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;
Ca de bulgari de lumina, Cu degetele-i vintul loveste in feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
Dindu-si trestia-ntr-o parte, S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Sta copila lin plecata, Cu ochii mari in lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Trandafiri arunca rosii Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
3
 Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Cind nute pierzi in zarea eternei dimineti.
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut, FOAIA VESTEDA
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut, (dupa N. Lenau)
Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrin si singur, vei fi murit de mult! Vintu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscind fereastra -
Este moartea ce-mi trimite
O, RAMII Fara plic scrisoarea-aceasta.

"O, ramii, ramii la mine, Voi pastra-o, voi intinde-o,

Te iubesc atit de mult! Intre foile acele,
Ale tale doruri toate Ce le am din alte timpuri
Numai eu stiu sa le-ascult; De la mina dragei mele.

In al umbrei intuneric Cum copacu-si uita foaia

Te asaman unui print, Ce pe vint mi-a fost trimisa,
Ce se uit-adinc in ape Astfel ea uita-au poate
Cu ochi negri si cuminti; Aste foi de dinsa scrise.

Si prin vuietul de valuri, Vorbele iubirii moarte

Prin miscarea naltei ierbi, Vinovate-mi stau in fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.
Eu te fac s-auzi in taina
Mersul cirdului de cerbi; Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Eu te vad rapit de farmec Desi-mi stau atit de triste
Cum ingini cu glas domol, Ca nu pot muri pe loc.
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol Voi pastra intreg amarul
Si norocul astor foi,
Si privind in luna plina In durerea vechii pierderi
La vapaia de pe lacuri, Recitindu-ma-napoi;
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri." Numai vestea blind-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Astfel zise lin padurea, Moartea vindec-orice rana,
Bolti asupra-mi clatinind; Dind la patime repaos.
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit in cimp rizind.
REVEDERE
Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot... - Codrule, codrutule,
Unde esti, copilarie, Ce mai faci, dragutule,
Cu padurea ta cu tot? Ca de cind nu ne-am vazut,
Multa vreme au trecut
Si de cind m-am departat,
DE CITE ORI, IUBITO... Multa lume am imblat.

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, - Ia, eu fac ce fac de mult,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte: Iarna viscolu-l ascult,
Pe bolta alburie o stea nu se arata, Crengile-mi rupindu-le,
Departe doara luna cea galbena - o pata; Apele-astupindu-le,
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite Troienind cararile,
O pasare pluteste cu aripi ostenite, Si gonind cintarile;
Pe cind a ei pereche nainte tot s-a dus Si mai fac ce fac de mult,
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus. Vara doina mi-o ascult
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare, Pe cararea spre izvor
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Ce le-am dat-o tuturor,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi. Implindu-si cofeile,
Mi-o cinta femeile.
............................
- Codrule cu riuri line,
Suntem tot mai departe deolalta amindoi, Vreme trece, vreme vine,
Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si inghet, Tu din tinar precum esti
4
 Tot mereu intineresti.
- Ce mi-i vremea, cind de veacuri
Stele-mi scinteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vintu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamint ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa raminem:
Marea si cu riurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
O, MAMA...
O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfintului mormint
Se scutura salcimii de toamna si de vint,
Se bat incet din ramuri, ingina glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cind voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plingi;
Din teiul sfint si dulce o ramura sa fringi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormintul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormintul sa ni-l sape la margine de riu,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sinul meu...
Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu.
CIND AMINTIRILE
Cind amintirile-n trecut
Incearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atit de des
Induiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blinda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cind pe carari se scuturau
De floare liliecii.
5
Putut-au oare-atita dor
In noapte sa se stinga,
Cind valurile de izvor
N-au incetat sa plinga,
Cind luna trece prin stejari
Urmind mereu in cale-si,
Cind ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?
ADIO
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramii, ramii cu bine!
Ma voi feri in calea mea
De tine.
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scintei
Din stele,
Cind degerind atitea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
La geamuri.
O, cit eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
Si cind in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
 Adio!
CE E AMORUL?
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pamint
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
SE BATE MIEZUL NOPTII...
Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,
S-asaman intr-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba,
Caci intre amindoua sta neclintita limba.
ODA
(in metru antic)
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tinar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Cind deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pin-in fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
6
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai reviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar in sin, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
IUBIND IN TAINA...
Iubind in taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea sa se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
TRECUT-AU ANII...
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncinta azi cum se miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-npresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.
Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mina mea in van pe lira lunec;
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!
VENETIA
S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.
Okeanos plinge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.
 Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adinc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"
Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.

CU MINE ZILELE-TI ADAOGI...

Cu mine zilele-ti adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi CE TE LEGENI...
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi. - Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vint,
Cind unul trece, altul vine Cu crengile la pamint?
In asta lume a-l urma, - De ce nu m-as legana,
Precum cind soarele apune Daca trece vremea mea!
El si rasare undeva. Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Se pare cum ca alte valuri Bate vintul frunza-n dunga -
Cobor mereu pe-acelasi vad, Cintaretii mi-i alunga;
Se pare cum ca-i alta toamna, Bate vintul dintr-o parte -
Ci-n veci aceleasi frunze cad. Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Naintea noptii noastre imbla Daca pasarile trec!
Craiasa dulcii dimineti; Peste virf de ramurele
Chiar moartea insasi e-o parere Trec in stoluri rindunele,
Si un visternic de vieti. Ducind gindurile mele
Si norocul meu cu ele.
Din orice clipa trecatoare Si se duc pe rind, pe rind,
Ast adevar il inteleg, Zarea lumii-ntunecind,
Ca sprijina vecia-ntreaga Si se duc ca clipele,
Si-nvirte universu-ntreg. Scuturind aripele,
Si ma lasa pustiit,
De-aceea zboare anu-acesta Vestejit si amortit
Si se cufunde in trecut, Si cu doru-mi singurel,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga De ma-ngin numai cu el!
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mine zilele-ti adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi, LA MIJLOC DE CODRU...
Avind cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi. La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Privelistile sclipitoare, Din huceag de alunis,
Ce-n repezi siruri se distern, La voiosul luminis,
Repaosa nestramutate Luminis de linga balta,
Sub raza gindului etern. Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
DIN VALURILE VREMII... Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Din valurile vremii, iubita mea, rasai Si de luna si de stele
Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai - Si de zbor de rindunele
Si fata stravezie ca fata albei ceri Si de chipul dragei mele.
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si intorcindu-ti fata spre umarul tau sting, DE-OI ADORMI...
In ochii fericirii ma uit pierdut si pling. (varianta)
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump, De-oi adormi curind
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec, In noaptea uitarii,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec Sa ma duceti tacind
Si mina friguroasa s-o incalzesc la sin, La marginea marii.
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.
7
 Nu voi sicriu bogat,
Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasc-un ceeer senin
Pe-adincile ape,
Care-n dureri adinci
Se nalta la maluri,
S-ar atirna de stinci
Cu brate de valuri,
Se nalta, dar recad
Si murmura-ntr-una,
Cind pe paduri de brad
Aluneca luna.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
Frunzisului vested.
Sa treaca lin prin vint
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfint
Sa-si scuture floarea.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri-aminte,
Ce n-or sti sa privesc
O lume de patemi,
Pe cind liane cresc
Pe singuratate-mi.
CRITICILOR MEI
Multe flori sunt,dar putine
Rod in lume o sa poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cind inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?
8
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai de spus.
(1883, decembrie)
NU VOI MORMINT BOGAT
(varianta)
Nu voi mormint bogat,
Cintare si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Frunzisului vested
Doar vintul glas sa-i dea.
In linistea sarii
Sa ma-ngropati, pe cind
Trec stoluri greu zburind
La marginea marii.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasca cer senin
Eternelor ape,
Care din vai adinci
Se nalta la maluri,
Cu brate de valuri
S-ar atirna de stinci -
Si murmura-ntr-una
Cind spumegind recad,
Iar pe paduri de brad
Alunece luna.
Reverse dulci scintei
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Sa-si scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte,
Aduceri-aminte
M-or coperi cu drag
Si stinsele patemi
Le-or troieni cazind,
Uitarea intinzind
Pe singuratate-mi.
DIN NOAPTEA...
Din noaptea vecinicei uitari
In care toate curg,
A vietii noastre desmierdari
 Si raze din amurg, Azi o vedem, si nu e.

De unde nu mai strabatu Tot astfel cind al nostru dor

Nimic din ce-au apus - Pieri in noapte-adinca,
As vrea odata-n viata tu Lumina stinsului amor
Sa te inalti in sus. Ne urmareste inca.

Si daca ochii ce-am iubit

N-or fi de raze plini, DE CE NU-MI VII
Tu ma priveste linistit
Cu stinsele lumini. Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
Si daca glasul adorat S-aseaza bruma peste vii -
N-o spune un cuvint, De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
Tot inteleg ca m-ai chemat
Dincolo de mormint. O, vino iar in al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu,
SARA PE DEAL De sinul tau, de sinul tau !

Sara pe deal buciumul suna cu jale, Ti-aduci aminte cum pe-atunci

Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Cind ne primblam prin vai si lunci,
Apele pling, clar izvorind in fintine; Te ridicam de subsuori
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine. De-atitea ori, de-atitea ori ?

Luna pe cer trece-asa sfinta si clara, In lumea asta sunt femei

Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Cu ochi ce izvorasc scintei ...
Stelele nasc umezi pe bolta senina, Dar, oricit ele sunt de sus,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina. Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Nourii curg, raze-a lor siruri despica, Caci tu inseninezi mereu

Stresine vechi cesele-n luna ridica, Viata sufletului meu,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina, Mai mindra decit orice stea,
Valea-i in fum, fluiere murmura-n stina. Iubita mea, iubita mea !

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare Tirzie toamna e acum,

Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare, Se scutur frunzele pe drum,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara, Si lanurile sunt pustii ...
Sufletul meu arde-n iubire ca para. De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

Ah! in curind satul in vale-amuteste;

Ah! in curind pasul-mi spre tine grabeste: KAMADEVA
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cit imi esti de draga. Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-l vindec,
Ne-om razima capetele-unul de altul L-am chemat in somn pe Kama -
Si surizind vom adormi sub inaltul, Kamadeva, zeul indic.
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata? El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
LA STEAUA Pe-a lui buze de coral.

La steaua care-a rasarit Aripi are, iar in tolba-i

E-o cale-atit de lunga, El pastreaza, ca sageti,
Ca mii de ani i-au trebuit Numai flori inveninate
Luminii sa ne-ajunga. De la Gangele maret.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,

Poate de mult s-a stins in drum Ma lovi cu ea in piept,
In departari albastre, Si de-atunci in orice noapte
Iar raza ei abia acum Pling pe patul meu destept ...
Luci vederii noastre.
Cu sageata-i otravita
Icoana stelei ce-a murit A sosit ca sa ma certe
Incet pe cer se suie: fiul cerului albastru
Era pe cind nu s-a zarit, S-al iluziei deserte.
9
 ADINCA MARE ...

Adinca mare sub a lunei fata,

Inseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
Si stele poarta pe oglinda-i creata.

Dar mini - ea falnica, cumplit turbeaza

Si misca lumea ei negru-mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Ducind peire - tari inmorminteaza.

Azi un diluviu, mine-o murmuire,

O armonie, care capat n-are -
Astfel e-a ei intunecata fire,

Astfel e sufletu-n antica mare.

Ce-i pasa - ce simtiri o sa ni-nspire -
Indiferenta, solitara - mare !

Postume
AH, MIEREA BUZEI TALE
PRIN NOPTI TACUTE
Ah, mierea buzei tale am gustat-o
Prin nopti tacute, A buzei tale coapte, amorul meu;
Prin lunce mute, Zapada sinului eu am furat-o,
Prin vintul iute, De ea mi-am racorit suflarea eu;
Aud un glas; Ah, unde esti, demonico, curato,
Din nor ce trece, Ah, unde esti sa mor la sinul tau !
Din luna rece,
Din visuri sece, Ce sunt eu azi ? - o frunza, o nimica
Vad un obraz. Si-mi pare ca am fost un imparat,
Simtirea care sufletu-mi despica
Lumea senina, E ca si cind o lume mi-a furat;
Luna cea plina, Ah, mierea buzei tale, pasarica,
Si marea lina Am nebunit de cind o am gustat !
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata Ah, cum nu esti, sa-ti mistuiesc viata,
In lumea lata. Sa-ti beau tot sufletul din gura ta,
Cu mintea beata Sa-ti sorb lumina pin' ce-or fi de gheata
Eu pling si cint. Frumosii-ti ochi - sa-ti devastez asa
Tot ce tu ai frumos... o, ma invata
Sa te ucid cu respirarea mea !
ODIN SI POETUL
(fragment) Sa murim amindoi... La ce traiesc eu,
La ce traiesti tu pe a lumii spume ?
Ei cer sa cint ... durerea mea adinca Sarmane inimi inchegate-n vreme,
S-o lustruiesc in rime si-n cadente Sarmane patimi aruncate-n lume;
Dulci ca lumina lunei primavara Ah, sa murim, nu plinge, nu te teme,
Intr-o gradina din Italia. Ca undeva s-afla al nostru nume !
Sa fac cu poezia mea cea dulce
Damele sa suspine, ce frumoase Incet, incet, sa ne culcam in racla,
Pot fi pentru oricine. Pentru mine Incet de pe pamint ne-om furisa.
Nu. Si juni natingi cu tigarete-n gura, O, stinge a privirei tale facla,
Frizati, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinti, Inchide ochii tai... asa, asa;
Sa reciteze versuri de-ale mele Ce bine e sa dormi adinc in racla,
Spre-a coperi cu-espresia adinca Sa dormi adinc, sa nu mai stii ceva.
Unei simtiri adevarate - niste mofturi.
Mai bine-as smulge sufletul din mine, Iubito, vremea-n loc sa steie,
As stoarce cu o mina cruda, rece Sa stinga universu-ntreg in noi;
Tot focul sint din el, ca in scinteie O raza inca, inca o scinteie,
Sa se risipe, pin' se va-njosi S-apoi dispare tot... s-apoi, s-apoi
Sa animeze pe deserti si rai. Simt inca gindul tau iubit, femeie,
[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ] S-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.

10

PRIVESC ORASUL - FURNICAR
Privesc orasul - furnicar -
Cu oameni multi si muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolti,
Cu cite-un chip l-a stradei colt.
Si trec foind, rizind, vorbind,
Multime de-oameni pasi grabind.
Dar numai p-ici si pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe suierate,
Tiindu-si minile la spate.
S-aude clopot rasunind,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preotii lin si in vesminte
Cintind a cartilor cuvinte.
In urma vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod - sfintire de-apa,
Pe uliti lumea sa nu-ncapa;
Se scurg incet - tarra bumbum -
Ostasii vin in mars acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calca din picior
Si tobe tare-n tact ei bat
Si pasii suna apasat;
Lucesc si armele in sir,
Frumos stindarde se desir;
Ei trec mereu - tarra bumbum -
Si dup-un colt dispar acum...
O fata trece c-un profil
Rotund si dulce de copil,
Un cine fuge spariet,
Suier-un lotru de baiet,
Intr-o raspintie uzata
Si-ntinde-un orb mina uscata,
Hamalul trece incarcat,
Si orologiile bat -
Dar nimeni mai nu le asculta
De vorba multa, lume multa.
EA-SI URMA CARAREA-N CODRU
Ea-si urma cararea-n codru,
Eu ma iau pe a ei urma,
Cind ajung cu ea alaturi
Rasuflarea-mi se curma.
Mai rasuflu inc-o data,
Zic o vorba, ea tresare,
Si se uita-n alta parte
Si raspuns de loc nu are.
Dar mereu de ea m-apropiu
Si-i vorbesc si ii dau sfaturi,
Ea se apara c-o mina
Si se uita tot in laturi.
Cind pe talie-i pun bratul,
Ea se fringe, va sa scape,
Dar o trag mereu spre mine,
Mai aproape, mai aproape.
Mai nu vrea si mai se lasa.
11
Capul ei mi-l pun pe umar,
Pun pe ochii-nchisi, pe gura,
Sarutari fara de numar.
Si la piept o string mai tare.
Rasuflarea-mi se sfirseste;
O intreb de ce-i mihnita,
O intreb de ma iubeste.
Iar ea ochii si-i deschide
Mari, puternici, plutitori :
- Imi esti drag din cale-afara,
Dar obraznic uneori.
GINDIND LA TINE
Gindind la tine fruntea-acum ma doare.
Nu stiu ce rost mai are-a mea viata
Cind n-am avut o clipa de dulceata :
Amar etern si visuri peritoare !
Dar ce in noapte glasul tau ingheata !
Vedea-vor ochii-mi inc-o data oare
Frumosul trup, - femeie zimbitoare ! -
Ce mi-a fost dat sa-l string o clipa-n brate ?
Tu, blond noroc al unui vis desert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, sa stii ca nu te iert.
Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Si sarutindu-te am sa te cert
Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie.
CARTILE
Shakespeare ! adesea te gindesc cu jale,
Prieten blind al sufletului meu;
Izvorul plin al cinturilor tale
Imi sare-n gind si le repet mereu.
Atit de crud esti tu, s-atit de moale,
Furtuna-i azi si linu-i glasul tau;
Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete
Si-nveti ce-un ev nu poate sa te-nvete.
De-as fi trait cind tu traiai, pe tine
Te-as fi iubit atit - cit te iubesc ?
Caci tot ce simt, de este rau sau bine,
- Destul ca simt - tot tie-ti multumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai invatat ca lumea s-o citesc,
Gresind cu tine chiar, iubesc gresala :
S-aduc cu tine mi-este toata fala.
Cu tine da... Caci eu am trei izvoara
Din care toata mintea mi-o culeg :
Cu-a ta zimbire, dulce, lina, clara,
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un intelept... cu-acela iata
Problema mortii lumii o dezleg;
S-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu ma tine...
 Dar, despre-acela, ah, nici vorba nu e.
El e modest si totusi foarte mare.
Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie
La nebunii - tot intelept imi pare. DE VORBITI MA FAC CA N-AUD...
Si vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie.
Nici el nu vrea sa-l stie orisicare, De vorbiti ma fac ca n-aud,
Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n brata Nu zic ba si nu va laud;
Si decit tine mult mai mult ma-nvata ! Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
DORMI ! Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi : adevarul
De ce te temi ? au nu esti tu cu mine ? Numa-n inima-mi sa-l caut.
Las' ploaia doar sa bata in feresti -
Las' vintul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu ! Cu mine esti. AI NOSTRI TINERI...

Ce te-ai sculat si te uiti in podele ? Ai nostri tineri la Paris invata

Uimita pari si pari a astepta. La git cravatei cum se leaga nodul,
Nu poti vedea cu ochii printre ele - S-apoio ni vin de fericesc norodul
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva ? Cu chipul lor istet de oaie creata.

Lasa-te-n perini - eu iti voi da pace. La ei isi casca ochii sai nerodul,
Dormi tu - si lasa sa ramin destept. Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Pe cind citesc, intotdeauna-mi place, Ducind in dinti tigara lungareata...
Din cind in cind sa cat la tine drept, Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Sa vad cum dormi... Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strimba:

sa te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu min-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gindiri.
Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
Ca marmura de alba-i a ta fata.
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in
brata.
Stilpi de bordel, de crisme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc - si-o
plimba.
S-aceste marfuri fade, usurele,
Ce au uitat pin' si a noastra limba,
Pretind a fi pe cerul tarii: stele.
.

Dar te-ai trezi... pacat ! si nu ma-ndur

Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din cind in cind cu ochiul eu te fur,
Din cind in cind din mina cartea scap.

Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme

In orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi ? Cu mine nu te teme !
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi !

IN FEREASTRA DESPRE MARE

In fereastra despre mare

Sta copila cea de crai -
Fundul marii, fundul marii
Fura chipul ei balai.

Iar pescarul trece-n luntre

Si in ape vecinic cata -

Fundul marii, fundul marii,

Ah ! de mult un chip i-arata.

"Spre castel vrodata ochii

N-am intors si totusi pling -
Fundul marii, fundul marii
Ma atrage in adinc."
12