Sunteți pe pagina 1din 12

Mihai Eminescu-Poezii

Guste fericirea raiului ceresc,


Tu il stringe-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,


Tinara mireasa, mama cu amor!
LA MORMINTUL LUI ARON PUMNUL Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina, Vis de vitejie, fala si mindrie,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta; Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!

Metalica, vibrinda a clopotelor jale


Vuieste in cadenta si suna intristat;
Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale SI DACA...
Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urma-i ne-a lasat! Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare, E ca in minte sa te am
Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor, Si-ncet sa te apropii.
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cintare
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare, Si daca stele bat in lac
Cununi de albe flori! Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Te plinge Bucovina, te plinge-n voce tare, Inseninindu-mi gindul.
Te plinge-n tinguire si locul tau natal;
Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare Si daca norii desi se duc
O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare De iese-n luciu luna,
Ce-i simt national! E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Urmeze inca-n cale-ti si lacrima duioasa,
Ce junii toti o varsa pe trist mormintul tau,
Urmeze-ti ca pri zboru-ti in cinturi tinguioase,
In cinturi rasuninde, suspine-armonioase,
Colo, in Eliseu!

SOMNOROASE PASARELE...
CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Se ascund in ramurele -
Tara mea de glorii, tara mea de dor? Noapte buna!
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor! Doar izvoarele suspina,
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Pe cind codrul negru tace;
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Dorm si florile-n gradina -
Caci ramine stinca, desi moare valul, Dormi in pace!
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Trece lebada pe ape
Vis de razbunare negru ca mormintul Intre trestii sa se culce -
Spada ta de singe dusman fumegind, Fie-ti ingerii aproape,
Si deasupra idrei fluture ca vintul Somnul dulce!
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore, Peste-a noptii feerie
Spuna ce-i poporul mare, romanesc, Se ridica mindra luna,
Cind s-aprinde sacru candida-i vilvoare, Totu-i vis si armonie -
Dulce Romanie, asta ti-o doresc. Noapte buna!
Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face, DE-OR TRECE ANII...
Cind cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca sa coboare, De-or trece anii cum trecura,
1
Ea tot mai mult imi va place, Sa-si scuture creanga.
Pentru ca-n toat-a ei faptura

E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce". M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
M-a fermecat cu vreo scinteie Luceferi, ce rasar
Din clipa-n care ne vazum ? Din umbra de cetini,
Desi nu e decit femeie, Fiindu-mi prieteni,
E totusi altfel, "nu stiu cum". O sa-mi zimbeasca iar.
Va geme de patemi
De-aceea una-mi este mie Al marii aspru cint...
De ar vorbi, de ar tace; Ci eu voi fi pamint
In singuratate-mi.

Dac-al ei glas e armonie,


E si-n tacere-i "nu stiu ce". PESTE VIRFURI

Astfel robit de-aceeasi jale Peste virfuri trece luna,


Petrec mereu acelasi drum... Codru-si bate frunza lin,
In taina farmecelor sale Dintre ramuri de arin
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum". Melancolic cornul suna.

Mai departe, mai departe,


LA MIJLOC DE CODRU... Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemingiiet
La mijloc de codru des Indulcind cu dor de moarte.
Toate pasarile ies
Din huceag de alunis, De ce taci, cind fermecata
La voiosul luminis, Inima-mi spre tine-ntorn ?
Luminis de linga balta, Mai suna-vei dulce corn,
Care-n trestia inalta Pentru mine vreodata ?
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
Si de luna si de soare INGER DE PAZA
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele Cind sufletu-mi noaptea veghea in estaze,
Si de zbor de rindunele Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,
Si de chipul dragei mele. Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
MAI AM UN SINGUR DOR... Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Mai am un singur dor :
In linistea serii Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Sa ma lasati sa mor Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
La marginea marii; Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
Sa-mi fie somnul lin El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Si codrul aproape, Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Pe-ntinsele ape Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Sa am un cer senin. Caci tu - tu esti el.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
LACUL
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet, Lacul codrilor albastru
Doar toamna glas sa dea Nuferi galbeni il incarca;
Frunzisului vested. Tresarind in cercuri albe
Pe cind cu zgomot cad El cutremura o barca.
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna Si eu trec de-a lung de maluri,
Prin virfuri lungi de brad. Parc-ascult si parc-astept
Patrunza talanga Ea din trestii sa rasara
Al serii rece vint, Si sa-mi cada lin pe piept;
Deasupra-mi teiul sfint
2
Sa sarim in luntrea mica Peste unda fermecata.
Inginati de glas de ape,
Si sa scap din mina cirma, Ca sa vad-un chip, se uita
Si lopetile sa-mi scape; Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
Sa plutim cuprinsi de farmec De-un cuvint al sfintei Miercuri:
Sub lumina blindei lune -
Vintu-n trestii lin fosneasca, Ca sa iasa chipu-n fata,
Unduioasa apa sune ! Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiti sunt trandafirii
Dar nu vine ... Singuratic De-un cuvint al sfintei Vineri.
In zadar suspin si sufar
Linga lacul cel albastru Ea se uita... Paru-i galben,
Incarcat cu flori de nufar.

Fata ei lucesc in luna,


Iar in ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.

NOAPTEA

Noaptea potolit si vinat arde focul in camin; DORINTA


Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,
Pin'ce mintea imi adoarme, pin'ce genele-mi clipesc; Vino-n codru la izvorul
Luminarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin. Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Atunci tu prin intuneric te apropii surizinda, Crengi plecate o ascund.
Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;
Pe genunchi imi asezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara Si in bratele-mi intinse
Gitul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda. Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Cu ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate, Sa-l ridic de pe obraz.
Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;
S-apoi ca din vis trezita, cu minute albe, dulci, Pe genunchii mei sedea-vei,
De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte Vom fi singuri - singurei,
Iar in par infiorate
Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita Or sa-ti cada flori de tei.
Si gindind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc Fruntea alba-n parul galben
Si surizi, cum ride visul intr-o inima-ndragita. Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
O! dezmiarda, pin'ce fruntea-mi este neteda si lina, Ale tale buze dulci...
O! dezmiarda, pin-esti juna ca lumina cea din soare,
Pin-esti clara ca o roua, pin-esti dulce ca o floare, Vom visa un vis ferice,
Pin'nu-i fata mea zbircita, pin'nu-i inima batrina. Ingina-ne-vor c-un cint
Singuratece izvoare,
Blinda batere de vint;
CRAIASA DIN POVESTI
Adormind de armonia
Neguri albe, stralucite Codrului batut de ginduri,
Naste luna argintie, Flori de tei deasupra noastra
Ea le scoate peste ape, Or sa cada rinduri - rinduri.
Le intinde pe cimpie;

S-adun flori in sezatoare DEPARTE SUNT DE TINE...


De painjen tort sa rumpa,
Si anina-n haina noptii Departe sunt de tine si singur linga foc,
Boabe mari de piatra scumpa. Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Linga lac, pe care norii Ca sunt batrin ca iarna, ca tu vei fi murit.
Au urzit o umbra fina, Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Rupta de miscari de valuri Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;
Ca de bulgari de lumina, Cu degetele-i vintul loveste in feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
Dindu-si trestia-ntr-o parte, S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Sta copila lin plecata, Cu ochii mari in lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Trandafiri arunca rosii Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
3
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Cind nute pierzi in zarea eternei dimineti.
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut, FOAIA VESTEDA
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut, (dupa N. Lenau)
Sa uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrin si singur, vei fi murit de mult! Vintu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscind fereastra -
Este moartea ce-mi trimite
O, RAMII Fara plic scrisoarea-aceasta.

"O, ramii, ramii la mine, Voi pastra-o, voi intinde-o,


Te iubesc atit de mult! Intre foile acele,
Ale tale doruri toate Ce le am din alte timpuri
Numai eu stiu sa le-ascult; De la mina dragei mele.

In al umbrei intuneric Cum copacu-si uita foaia


Te asaman unui print, Ce pe vint mi-a fost trimisa,
Ce se uit-adinc in ape Astfel ea uita-au poate
Cu ochi negri si cuminti; Aste foi de dinsa scrise.

Si prin vuietul de valuri, Vorbele iubirii moarte


Prin miscarea naltei ierbi, Vinovate-mi stau in fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.
Eu te fac s-auzi in taina
Mersul cirdului de cerbi; Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Eu te vad rapit de farmec Desi-mi stau atit de triste
Cum ingini cu glas domol, Ca nu pot muri pe loc.
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol Voi pastra intreg amarul
Si norocul astor foi,
Si privind in luna plina In durerea vechii pierderi
La vapaia de pe lacuri, Recitindu-ma-napoi;
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri." Numai vestea blind-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Astfel zise lin padurea, Moartea vindec-orice rana,
Bolti asupra-mi clatinind; Dind la patime repaos.
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit in cimp rizind.
REVEDERE
Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot... - Codrule, codrutule,
Unde esti, copilarie, Ce mai faci, dragutule,
Cu padurea ta cu tot? Ca de cind nu ne-am vazut,
Multa vreme au trecut
Si de cind m-am departat,
DE CITE ORI, IUBITO... Multa lume am imblat.

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, - Ia, eu fac ce fac de mult,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte: Iarna viscolu-l ascult,
Pe bolta alburie o stea nu se arata, Crengile-mi rupindu-le,
Departe doara luna cea galbena - o pata; Apele-astupindu-le,
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite Troienind cararile,
O pasare pluteste cu aripi ostenite, Si gonind cintarile;
Pe cind a ei pereche nainte tot s-a dus Si mai fac ce fac de mult,
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus. Vara doina mi-o ascult
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare, Pe cararea spre izvor
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Ce le-am dat-o tuturor,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi. Implindu-si cofeile,
Mi-o cinta femeile.
............................
- Codrule cu riuri line,
Suntem tot mai departe deolalta amindoi, Vreme trece, vreme vine,
Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si inghet, Tu din tinar precum esti
4
Tot mereu intineresti. Putut-au oare-atita dor
In noapte sa se stinga,
- Ce mi-i vremea, cind de veacuri Cind valurile de izvor
Stele-mi scinteie pe lacuri, N-au incetat sa plinga,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vintu-mi bate, frunza-mi suna; Cind luna trece prin stejari
Si de-i vremea buna, rea, Urmind mereu in cale-si,
Mie-mi curge Dunarea. Cind ochii tai, tot inca mari,
Numai omu-i schimbator, Se uita dulci si galesi?
Pe pamint ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa raminem:
Marea si cu riurile, ADIO
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele, De-acuma nu te-oi mai vedea,
Codrul cu izvoarele.

Ramii, ramii cu bine!


O, MAMA... Ma voi feri in calea mea
De tine.
O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; De astazi dar tu fa ce vrei,
Deasupra criptei negre a sfintului mormint De astazi nu-mi mai pasa
Se scutura salcimii de toamna si de vint, Ca cea mai dulce-ntre femei
Se bat incet din ramuri, ingina glasul tau... Ma lasa.
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cind voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plingi;


Din teiul sfint si dulce o ramura sa fringi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Caci nu mai am de obicei
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Ca-n zilele acele,
Simti-o-voi odata umbrind mormintul meu... Sa ma imbat si de scintei
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. Din stele,

Iar daca impreuna va fi ca sa murim, Cind degerind atitea dati,


Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim, Eu ma uitam prin ramuri
Mormintul sa ni-l sape la margine de riu, Si asteptam sa te arati
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu; La geamuri.
De-a pururea aproape vei fi de sinul meu...
Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu. O, cit eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!

CIND AMINTIRILE Si cind in taina ma rugam


Ca noaptea-n loc sa steie,
Cind amintirile-n trecut In veci alaturi sa te am,
Incearca sa ma cheme, Femeie!
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme. Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
Deasupra casei tale ies De care azi abia mi-aduc
Si azi aceleasi stele, Aminte.
Ce-au luminat atit de des
Induiosarii mele. Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Si peste arbori rasfirati Imi pare-o veche, de demult
Rasare blinda luna, Poveste.
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna. Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
A noastre inimi isi jurau Totusi imi pare ca de-atunci
Credinta pe toti vecii, Sunt veacuri.
Cind pe carari se scuturau
De floare liliecii. Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
5
Adio! Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,


CE E AMORUL? Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai reviu luminos din el ca
Ce e amorul? E un lung Pasarea Phoenix?
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Si tot mai multe cere. Vino iar in sin, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
De-un semn in treacat de la ea Mie reda-ma!
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga. IUBIND IN TAINA...

Dar inca de te-asteapta-n prag Iubind in taina am pastrat tacere,


In umbra de unghere, Gindind ca astfel o sa-ti placa tie,
De se-ntilneste drag cu drag Caci in priviri citeam o vecinicie
Cum inima ta cere: De-ucigatoare visuri de placere.

Dispar si cerul si pamint Dar nu mai pot. A dorului tarie


Si pieptul tau se bate, Cuvinte da duioaselor mistere;
Si totu-atirna de-un cuvint Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
Soptit pe jumatate. A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Te urmareste saptamini Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Un pas facut alene, Copila mea cu lungi si blonde plete?
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene. Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea sa se-mbete.
Te urmaresc luminatori Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna. TRECUT-AU ANII...

Caci scris a fost ca viata ta Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri


De doru-i sa nu-ncapa, Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci te-a cuprins asemenea Caci nu ma-ncinta azi cum se miscara
Lianelor din apa. Povesti si doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,


SE BATE MIEZUL NOPTII... Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-npresuri,
Se bate miezul noptii in clopotul de-arama, O, ceas al tainei, asfintit de sara.
Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte, Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
S-asaman intr-olalta viata si cu moarte; Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba, Cu mina mea in van pe lira lunec;
Caci intre amindoua sta neclintita limba.
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
ODA Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!
(in metru antic)
VENETIA
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tinar, infasurat in manta-mi, S-a stins viata falnicei Venetii,
Ochii mei naltam visatori la steaua N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri;
Singuratatii. Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.
Cind deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce... Okeanos plinge pe canaluri...
Pin-in fund baui voluptatea mortii El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Neinduratoare. Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
6
Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile, Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci
San Mare sinistru miezul noptii bate. Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
Cu glas adinc, cu graiul de Sibile, In trista amintire a visului frumos...
Rosteste lin in clipe cadentate: Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!" Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.

CU MINE ZILELE-TI ADAOGI...

Cu mine zilele-ti adaogi,


Cu ieri viata ta o scazi CE TE LEGENI...
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi. - Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vint,
Cind unul trece, altul vine Cu crengile la pamint?
In asta lume a-l urma, - De ce nu m-as legana,
Precum cind soarele apune Daca trece vremea mea!
El si rasare undeva. Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Se pare cum ca alte valuri Bate vintul frunza-n dunga -
Cobor mereu pe-acelasi vad, Cintaretii mi-i alunga;
Se pare cum ca-i alta toamna, Bate vintul dintr-o parte -
Ci-n veci aceleasi frunze cad. Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Naintea noptii noastre imbla Daca pasarile trec!
Craiasa dulcii dimineti; Peste virf de ramurele
Chiar moartea insasi e-o parere Trec in stoluri rindunele,
Si un visternic de vieti. Ducind gindurile mele
Si norocul meu cu ele.
Din orice clipa trecatoare Si se duc pe rind, pe rind,
Ast adevar il inteleg, Zarea lumii-ntunecind,
Ca sprijina vecia-ntreaga Si se duc ca clipele,
Si-nvirte universu-ntreg. Scuturind aripele,
Si ma lasa pustiit,
De-aceea zboare anu-acesta Vestejit si amortit
Si se cufunde in trecut, Si cu doru-mi singurel,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga De ma-ngin numai cu el!
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mine zilele-ti adaogi,


Cu ieri viata ta o scazi, LA MIJLOC DE CODRU...
Avind cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi. La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Privelistile sclipitoare, Din huceag de alunis,
Ce-n repezi siruri se distern, La voiosul luminis,
Repaosa nestramutate Luminis de linga balta,
Sub raza gindului etern. Care-n trestia inalta
Leganindu-se din unde,
In adincu-i se patrunde
DIN VALURILE VREMII... Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Din valurile vremii, iubita mea, rasai Si de luna si de stele
Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai - Si de zbor de rindunele
Si fata stravezie ca fata albei ceri Si de chipul dragei mele.
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si intorcindu-ti fata spre umarul tau sting, DE-OI ADORMI...
In ochii fericirii ma uit pierdut si pling. (varianta)
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump, De-oi adormi curind
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec, In noaptea uitarii,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec Sa ma duceti tacind
Si mina friguroasa s-o incalzesc la sin, La marginea marii.
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.
7
Nu voi sicriu bogat,
Faclie si flamuri, Ah! atuncea ti se pare
Ci-mi impletiti un pat Ca pe cap iti cade cerul:
Din tinere ramuri. Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape, Critici voi, cu flori desarte,
Luceasc-un ceeer senin Care roade n-ati adus -
Pe-adincile ape, E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai de spus.
Care-n dureri adinci
Se nalta la maluri, (1883, decembrie)
S-ar atirna de stinci
Cu brate de valuri,

Se nalta, dar recad


Si murmura-ntr-una,
Cind pe paduri de brad
Aluneca luna. NU VOI MORMINT BOGAT
(varianta)
Si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet, Nu voi mormint bogat,
Doar moartea glas sa dea Cintare si flamuri,
Frunzisului vested. Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa treaca lin prin vint Si nime-n urma mea
Atotstiutoarea, Nu-mi plinga la crestet,
Deasupra-mi teiul sfint Frunzisului vested
Sa-si scuture floarea. Doar vintul glas sa-i dea.
In linistea sarii
Cum n-oi mai fi pribeag Sa ma-ngropati, pe cind
De-atunci inainte, Trec stoluri greu zburind
M-or troieni cu drag La marginea marii.
Aduceri-aminte,
Ce n-or sti sa privesc Sa-mi fie somnul lin
O lume de patemi, Si codrul aproape,
Pe cind liane cresc Luceasca cer senin
Pe singuratate-mi. Eternelor ape,
Care din vai adinci
Se nalta la maluri,
Cu brate de valuri
CRITICILOR MEI S-ar atirna de stinci -
Si murmura-ntr-una
Multe flori sunt,dar putine Cind spumegind recad,
Rod in lume o sa poarte Iar pe paduri de brad
Toate bat la poarta vietii, Alunece luna.
Dar se scutur multe moarte.
Reverse dulci scintei
E usor a scrie versuri Atotstiutoarea,
Cind nimic nu ai a spune, Deasupra-mi crengi de tei
Insirind cuvinte goale Sa-si scuture floarea.
Ce din coada au sa sune. Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte,
Dar cind inima-ti framinta Aduceri-aminte
Doruri vii si patimi multe, M-or coperi cu drag
S-a lor glasuri a ta minte Si stinsele patemi
Sta pe toate sa le-asculte, Le-or troieni cazind,
Uitarea intinzind
Ca si flori in poarta vietii Pe singuratate-mi.
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
DIN NOAPTEA...
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata, Din noaptea vecinicei uitari
Unde ai judecatorii, In care toate curg,
Nenduratii ochi de ghiata? A vietii noastre desmierdari
8
Si raze din amurg, Azi o vedem, si nu e.

De unde nu mai strabatu Tot astfel cind al nostru dor


Nimic din ce-au apus - Pieri in noapte-adinca,
As vrea odata-n viata tu Lumina stinsului amor
Sa te inalti in sus. Ne urmareste inca.

Si daca ochii ce-am iubit


N-or fi de raze plini, DE CE NU-MI VII
Tu ma priveste linistit
Cu stinsele lumini. Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
Si daca glasul adorat S-aseaza bruma peste vii -
N-o spune un cuvint, De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
Tot inteleg ca m-ai chemat
Dincolo de mormint. O, vino iar in al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu,
SARA PE DEAL De sinul tau, de sinul tau !

Sara pe deal buciumul suna cu jale, Ti-aduci aminte cum pe-atunci


Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Cind ne primblam prin vai si lunci,
Apele pling, clar izvorind in fintine; Te ridicam de subsuori
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine. De-atitea ori, de-atitea ori ?

Luna pe cer trece-asa sfinta si clara, In lumea asta sunt femei


Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Cu ochi ce izvorasc scintei ...
Stelele nasc umezi pe bolta senina, Dar, oricit ele sunt de sus,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina. Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Nourii curg, raze-a lor siruri despica, Caci tu inseninezi mereu


Stresine vechi cesele-n luna ridica, Viata sufletului meu,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina, Mai mindra decit orice stea,
Valea-i in fum, fluiere murmura-n stina. Iubita mea, iubita mea !

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare Tirzie toamna e acum,


Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare, Se scutur frunzele pe drum,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara, Si lanurile sunt pustii ...
Sufletul meu arde-n iubire ca para. De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

Ah! in curind satul in vale-amuteste;


Ah! in curind pasul-mi spre tine grabeste: KAMADEVA
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cit imi esti de draga. Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-l vindec,
Ne-om razima capetele-unul de altul L-am chemat in somn pe Kama -
Si surizind vom adormi sub inaltul, Kamadeva, zeul indic.
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata? El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
LA STEAUA Pe-a lui buze de coral.

La steaua care-a rasarit Aripi are, iar in tolba-i


E-o cale-atit de lunga, El pastreaza, ca sageti,
Ca mii de ani i-au trebuit Numai flori inveninate
Luminii sa ne-ajunga. De la Gangele maret.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,


Poate de mult s-a stins in drum Ma lovi cu ea in piept,
In departari albastre, Si de-atunci in orice noapte
Iar raza ei abia acum Pling pe patul meu destept ...
Luci vederii noastre.
Cu sageata-i otravita
Icoana stelei ce-a murit A sosit ca sa ma certe
Incet pe cer se suie: fiul cerului albastru
Era pe cind nu s-a zarit, S-al iluziei deserte.
9
ADINCA MARE ...

Adinca mare sub a lunei fata,


Inseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
Si stele poarta pe oglinda-i creata.

Dar mini - ea falnica, cumplit turbeaza


Si misca lumea ei negru-mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Ducind peire - tari inmorminteaza.

Azi un diluviu, mine-o murmuire,


O armonie, care capat n-are -
Astfel e-a ei intunecata fire,

Astfel e sufletu-n antica mare.


Ce-i pasa - ce simtiri o sa ni-nspire -
Indiferenta, solitara - mare !

Postume
AH, MIEREA BUZEI TALE
PRIN NOPTI TACUTE
Ah, mierea buzei tale am gustat-o
Prin nopti tacute, A buzei tale coapte, amorul meu;
Prin lunce mute, Zapada sinului eu am furat-o,
Prin vintul iute, De ea mi-am racorit suflarea eu;
Aud un glas; Ah, unde esti, demonico, curato,
Din nor ce trece, Ah, unde esti sa mor la sinul tau !
Din luna rece,
Din visuri sece, Ce sunt eu azi ? - o frunza, o nimica
Vad un obraz. Si-mi pare ca am fost un imparat,
Simtirea care sufletu-mi despica
Lumea senina, E ca si cind o lume mi-a furat;
Luna cea plina, Ah, mierea buzei tale, pasarica,
Si marea lina Am nebunit de cind o am gustat !
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata Ah, cum nu esti, sa-ti mistuiesc viata,
In lumea lata. Sa-ti beau tot sufletul din gura ta,
Cu mintea beata Sa-ti sorb lumina pin' ce-or fi de gheata
Eu pling si cint. Frumosii-ti ochi - sa-ti devastez asa
Tot ce tu ai frumos... o, ma invata
Sa te ucid cu respirarea mea !
ODIN SI POETUL
(fragment) Sa murim amindoi... La ce traiesc eu,
La ce traiesti tu pe a lumii spume ?
Ei cer sa cint ... durerea mea adinca Sarmane inimi inchegate-n vreme,
S-o lustruiesc in rime si-n cadente Sarmane patimi aruncate-n lume;
Dulci ca lumina lunei primavara Ah, sa murim, nu plinge, nu te teme,
Intr-o gradina din Italia. Ca undeva s-afla al nostru nume !
Sa fac cu poezia mea cea dulce
Damele sa suspine, ce frumoase Incet, incet, sa ne culcam in racla,
Pot fi pentru oricine. Pentru mine Incet de pe pamint ne-om furisa.
Nu. Si juni natingi cu tigarete-n gura, O, stinge a privirei tale facla,
Frizati, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinti, Inchide ochii tai... asa, asa;
Sa reciteze versuri de-ale mele Ce bine e sa dormi adinc in racla,
Spre-a coperi cu-espresia adinca Sa dormi adinc, sa nu mai stii ceva.
Unei simtiri adevarate - niste mofturi.
Mai bine-as smulge sufletul din mine, Iubito, vremea-n loc sa steie,
As stoarce cu o mina cruda, rece Sa stinga universu-ntreg in noi;
Tot focul sint din el, ca in scinteie O raza inca, inca o scinteie,
Sa se risipe, pin' se va-njosi S-apoi dispare tot... s-apoi, s-apoi
Sa animeze pe deserti si rai. Simt inca gindul tau iubit, femeie,
[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ] S-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.

10
Capul ei mi-l pun pe umar,
PRIVESC ORASUL - FURNICAR Pun pe ochii-nchisi, pe gura,
Sarutari fara de numar.
Privesc orasul - furnicar -
Cu oameni multi si muri bizari, Si la piept o string mai tare.
Pe strade largi cu multe bolti, Rasuflarea-mi se sfirseste;
Cu cite-un chip l-a stradei colt. O intreb de ce-i mihnita,
Si trec foind, rizind, vorbind, O intreb de ma iubeste.
Multime de-oameni pasi grabind.
Dar numai p-ici si pe colea Iar ea ochii si-i deschide
Merge unul de-a-nletelea, Mari, puternici, plutitori :
Cu ochii-n cer, pe suierate, - Imi esti drag din cale-afara,
Tiindu-si minile la spate. Dar obraznic uneori.

S-aude clopot rasunind,


Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preotii lin si in vesminte
Cintind a cartilor cuvinte. GINDIND LA TINE
In urma vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod; Gindind la tine fruntea-acum ma doare.
Dar nu-i prohod - sfintire de-apa, Nu stiu ce rost mai are-a mea viata
Pe uliti lumea sa nu-ncapa; Cind n-am avut o clipa de dulceata :
Se scurg incet - tarra bumbum - Amar etern si visuri peritoare !
Ostasii vin in mars acum,
Naintea lor tambur-major, Dar ce in noapte glasul tau ingheata !
Voinic el calca din picior Vedea-vor ochii-mi inc-o data oare
Si tobe tare-n tact ei bat Frumosul trup, - femeie zimbitoare ! -
Si pasii suna apasat; Ce mi-a fost dat sa-l string o clipa-n brate ?
Lucesc si armele in sir,
Frumos stindarde se desir; Tu, blond noroc al unui vis desert,
Ei trec mereu - tarra bumbum - Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
Si dup-un colt dispar acum... De-i mai veni, sa stii ca nu te iert.
O fata trece c-un profil
Rotund si dulce de copil, Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Un cine fuge spariet, Si sarutindu-te am sa te cert
Suier-un lotru de baiet, Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie.
Intr-o raspintie uzata
Si-ntinde-un orb mina uscata,
Hamalul trece incarcat, CARTILE
Si orologiile bat -
Dar nimeni mai nu le asculta Shakespeare ! adesea te gindesc cu jale,
De vorba multa, lume multa. Prieten blind al sufletului meu;
Izvorul plin al cinturilor tale
Imi sare-n gind si le repet mereu.
EA-SI URMA CARAREA-N CODRU Atit de crud esti tu, s-atit de moale,
Furtuna-i azi si linu-i glasul tau;
Ea-si urma cararea-n codru, Ca Dumnezeu te-arati in mii de fete
Eu ma iau pe a ei urma, Si-nveti ce-un ev nu poate sa te-nvete.
Cind ajung cu ea alaturi
Rasuflarea-mi se curma. De-as fi trait cind tu traiai, pe tine
Te-as fi iubit atit - cit te iubesc ?
Mai rasuflu inc-o data, Caci tot ce simt, de este rau sau bine,
Zic o vorba, ea tresare, - Destul ca simt - tot tie-ti multumesc.
Si se uita-n alta parte Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
Si raspuns de loc nu are. M-ai invatat ca lumea s-o citesc,
Gresind cu tine chiar, iubesc gresala :
Dar mereu de ea m-apropiu S-aduc cu tine mi-este toata fala.
Si-i vorbesc si ii dau sfaturi,
Ea se apara c-o mina Cu tine da... Caci eu am trei izvoara
Si se uita tot in laturi. Din care toata mintea mi-o culeg :
Cu-a ta zimbire, dulce, lina, clara,
Cind pe talie-i pun bratul, A lumii visuri eu ca flori le leg;
Ea se fringe, va sa scape, Mai am pe-un intelept... cu-acela iata
Dar o trag mereu spre mine, Problema mortii lumii o dezleg;
Mai aproape, mai aproape. S-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu ma tine...
Mai nu vrea si mai se lasa.
11
Dar, despre-acela, ah, nici vorba nu e.
El e modest si totusi foarte mare.
Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie
La nebunii - tot intelept imi pare. DE VORBITI MA FAC CA N-AUD...
Si vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie.
Nici el nu vrea sa-l stie orisicare, De vorbiti ma fac ca n-aud,
Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n brata Nu zic ba si nu va laud;
Si decit tine mult mai mult ma-nvata ! Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
DORMI ! Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi : adevarul
De ce te temi ? au nu esti tu cu mine ? Numa-n inima-mi sa-l caut.
Las' ploaia doar sa bata in feresti -
Las' vintul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu ! Cu mine esti. AI NOSTRI TINERI...

Ce te-ai sculat si te uiti in podele ? Ai nostri tineri la Paris invata


Uimita pari si pari a astepta. La git cravatei cum se leaga nodul,
Nu poti vedea cu ochii printre ele - S-apoio ni vin de fericesc norodul
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva ? Cu chipul lor istet de oaie creata.

Lasa-te-n perini - eu iti voi da pace. La ei isi casca ochii sai nerodul,
Dormi tu - si lasa sa ramin destept. Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Pe cind citesc, intotdeauna-mi place, Ducind in dinti tigara lungareata...
Din cind in cind sa cat la tine drept, Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Sa vad cum dormi... Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strimba:


sa te admir cu drag... Stilpi de bordel, de crisme, cafenele
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri, Si viata lor nu si-o muncesc - si-o
De pe condei eu min-atunci retrag. plimba.
Patrunde pacea tristele-mi gindiri.
S-aceste marfuri fade, usurele,
Frumoasa esti... o prea frumoasa fata. Ce au uitat pin' si a noastra limba,
Ca marmura de alba-i a ta fata. Pretind a fi pe cerul tarii: stele.
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in
brata. .

Dar te-ai trezi... pacat ! si nu ma-ndur


Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din cind in cind cu ochiul eu te fur,
Din cind in cind din mina cartea scap.

Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme


In orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi ? Cu mine nu te teme !
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi !

IN FEREASTRA DESPRE MARE

In fereastra despre mare


Sta copila cea de crai -
Fundul marii, fundul marii
Fura chipul ei balai.

Iar pescarul trece-n luntre


Si in ape vecinic cata -

Fundul marii, fundul marii,


Ah ! de mult un chip i-arata.

"Spre castel vrodata ochii


N-am intors si totusi pling -
Fundul marii, fundul marii
Ma atrage in adinc."
12