Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Povestitorul: Ana era singurul copil al unei familii foarte sărace care locuia
într-un sătuc de lângă micuţul oraş Betleem.
Problema cea mai mare a Anei nu era sărăcia, ci faptul că în anul care s-a
scurs i-a murit şi tatăl, iar acum nu mai avea pe nimeni. Mama îi murise la naştere şi de
atunci tatăl ei a crescut-o cu mare grijă şi iubire chiar dacă a trebuit să muncească din
greu, iar în sătucul în care trăiau se găsea foarte greu de muncă. De câteva luni, de când a
rămas singură, Ana a trăit mai mult din mila oamenilor din sat care îi mai dădeau când şi
când ceva de mâncare. Cu toate ca avea doar nouă ani, Ana învăţase să se îngrijească
singură. De multe ori îi ajuta pe oamenii din sat la treaba din gospodărie iar oamenii îi
dădeau mâncare, hăiniţe şi câteodată chiar şi câtiva bănuţi. Ana nu a răbdat foamea
niciodată şi nu se putea plânge că nu are mâncare sau alte lucruri de care avea nevoie,
fiindcă oamenii din micuţul sat se îngrijeau ca fetiţa să nu ducă lipsă. Cu toate acestea
inima fetiţei era foarte tristă, şi de multe ori vorbea despre tristeţea ei în timp ce lacrimile
îi curgeau pe obraji.
Păstorii:
- Ce veste minunată !!! fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră.
- Haideţi să ne grăbim, să ajungem cât mai repede la staulul despre care ne-a
vorbit îngerul.
Ana: -Un înger? Despre ce vorbesc aceşti păstori?
- Să alerg după ei şi să-i întreb.
- Hei păstorilor, aşteptaţi puţin, vreau să vă întreb ceva ! Ohh, ce repede merg,
hei aşteptaţi…….au plecat.
- Nu pot să mă duc după ei fiindcă nu stiu unde s-au dus şi îmi este frică, este
prea întuneric afară.
( Ana se duce şi se aşează din nou pe ladă şi stă câteva momente îngândurată )
Ana: - Oare despre ce vorbeau acei păstori? Un înger, care le-a spus ceva
important?
- Parcă l-am auzit pe unul dintre ei spunând că un înger li s-a arătat şi le-a
spus că Fiul lui Dumnezeu s-a născut în noaptea asta într-un staul din apropiere. Nu ştiu
ce să mai cred, însă păstorii păreau foarte bucuroşi ,…şi grăbiţi în acelaşi timp.
- Mă întreb, ce se întâmplă oare?
Povestitorul: - In timp ce Ana se gândea cu uimire la ce au spus păstorii, pe
drumul care trecea pe lângă căsuţa ei au început să se audă din nou voci.
Magii: - Cred că nu mai avem mult de mers. Steaua pare foarte aproape de
acest loc.
- Abia aştept să-L văd pe prunc, să mă închin înaintea Lui şi să îi dau darul
care l-am adus special pentru acest prunc sfânt.
- Da, şi noi aşteptăm cu nerăbdare să ajungem cât mai repede. Să ne grăbim.
Ana: - Hei,..staţi puţin !!! Unde mergeţi aşa grăbiţi în miez de noapte?… şi
despre ce prunc sfânt vorbeaţi,… şi cine sunteţi ?
Magii: - Bună seara fetiţo! Ce faci la ora asta târzie afară?
Ana: - Bună seara ! am auzit că vine cineva pe drum şi ieşit repede să văd cine
este, … fiindcă puţin mai devreme au trecut pe aici câţiva păstori care erau foarte grăbiţi,
şi i-am auzit vorbind despre un înger care le-a spus că în noaptea asta s-a născut fiul lui
Dumnezeu.
Magii: - Pentru asta am venit şi noi ! să îl vedem pe acest prunc, să ne
închinăm lui şi să-i dăm darurile care i le-am adus, căci pruncul acesta este special. Noi
venim din răsărit, dintr-o ţară foarte îndepărtată. Pe când eram în ţara noastră am văzut că
a apărut pe cer o stea nouă care strălucea foarte tare. Atunci ne-am uitat în cărţi şi am citit
despre o profeţie care spunea că în oraşul Betleem se va naşte fiul lui Dumnezeu Când
am văzut steaua am ştiut că profeţia pe care am citit-o s-a împlinit şi fiul Lui Dumnezeu
s-a născut în lumea noastră în chip de copilaş.
- Acum suntem foarte aproape, căci iată că steaua care ne-a condus din ţara
noastră până aici, s-a oprit deasupra Betleemului, nu foarte departe.
Ana: - Ooo…! ce veste minunată; vreau să vin şi eu cu voi, mă luaţi vă rog ?
Magii: - Te-am fi luat, dar nu mai avem loc pe cămile şi trebuie să plecăm
acum, fiindcă vrem să ajungem cât mai repede la prunc.
- La revedere şi numai bine fetiţo.
( un cor de îngeri apare lângă iesle cântând – Clorie s-a născut Mesia)
Ana: - Ce se aude? … parcă e un cântec; dar cine cântă acum la miezul nopţii?
- Se aude din direcţia în care au plecat păstorii şi magii. Ce cântec frumos!!!
Povestitorul: - Fetiţa era cuprinsă de o bucurie cum nu mai avusese niciodată.
Dintr-o dată i-a venit o idee.
Ana: Ştiu că e-ntuneric, însă mă voi duce şi eu spre locul unde luminează
steaua. Vreau să văd ce se întâmplă; .. vreau sa-l văd şi eu pe prunc…
- Dar stai puţin!…magii au zis că i-au adus daruri. Da..! nici eu nu mă pot
duce cu mâna goală. Dar ce să-i duc pruncului?
Povestitorul: După ce s-a gândit câteva momente, Ana şi-a dat seama că nu
are nici un lucru mai de valoare pe care să il poată duce acestui prunc special, cum il
numiseră magii
Ana: - Eu sunt săracă, ce aş putea să îi duc pruncului, care este fiul lui
Dumnezeu?
Povestitorul: - Dintr-o dată faţa fetiţei s-a luminat.
Ana: - Ştiu ce voi face!… nu am aur ca şi magii sau alte daruri preţioase, dar o
să merg să-l văd pe prunc, o să mă închin înaintea Lui şi o să îi ofer inima şi viaţa mea.
Ana: - Uite!!!… steaua este deasupra acestui staul micuţ. Cred că pruncul este
înăuntru; să merg în linişte….. Într-adevăr aici este!… uite-i şi pe păstori şi pe magi şi
uite-l şi pe prunc.