Scenetă Ștefan cel Mare și Vrâncioaia

Povestitor: Se spune că a fost mai demult, pe când domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt stăpânea
în Moldova luptându-se cu turcii, o femeie vrednică pe nume Tudora Vrâncioaia, care avea șapte
feciori. Toți șapte erau ciobani în munții Vrancei, după cum erau mai toți voinicii locului. S-a
întâmplat ca într-o luptă cu turcii, Ștefan, nemaiavând destulă oaste, să fie învins. Singur,
flămând, obosit și necăjit, a bătut la ușa Vrâncioaiei să primească găzduire de-o noapte.
Ștefan: Bună seara!
Vrâncioaia: Bună seara, străine!
Ștefan: Cum te numești, femeie? Fă bine de-mi dă ceva de mâncare și lasă-mă să dorm în casa
dumitale. Sunt tare obosit de pe drum.
Vrâncioaia: Sunt Vrâncioaia. Poftește, străine! Îți voi da ceva de mâncare și apoi te vei odihni.
Văd că ești tare obosit de pe drum.


Vrâncioaia: Cine să fie, oare, acest străin? Cum se s-a rătăcit tocmai prin aceste locuri pustii pe
unde stau doar ciobanii cu turmele lor?
Ia te uită, ce haine minunate are! Acestea sunt haine de domnitor cusute cu fir de aur. Și
sabia?!... acesta e Ștefan Vodă, domnul Moldovei! Am auzit că a fost învins în luptă, oastea i-a
fost risipită, iar el s-a retras în munți. El trebuie să fie! Trebuie să dau de știre feciorilor mei.
Feciorii mei?! În casa noastră a poposit domnul Moldovei!
Feciorii: Domnul Moldovei?! Ștefan Vodă?!
Vrâncioaia: Este tare obosit și rănit. Nu mai are oaste, iar țara este în pericol. Mergeți de
chemați pe toți voinicii din ținutul Vrancei. Trebuie să pornească cu toții la luptă și să alunge
dușmanii din țară.
Feciorii: Da, așa trebuie să facem!
Fecior 1 (Bodea): Eu merg înspre munți, la ciobanii de acolo.
Fecior 2 (Bârsan): Eu merg la voinicii dinspre Râmnic.
Fecior 3 (Negrilă): Eu merg spre Siret. Voi chema pe toți de acolo.
Fecior 4 (Spirea): Am să chem pe toți dinspre Focșani.
Fecior 5 (Spulber): Eu o să dau semn de luptă de pe culmea dealului, o să aprind focul acolo.
Fecior 6 (Pavel): Eu o să adun toți caii pentru luptă
Fecior 7 (Nistor): Eu caut arme. Să mergem!
Feciorii: Să mergem!
Vrâncioaia: Mâ întorc degrabă acasă. Îi voi spune domnitorului despre toate acestea.

Ștefan: Bună dimineața, Vrâncioaia!
Vrâncioaia: Bună dimineața, Măria Ta!
Ștefan: Dar de unde ai aflat cine sunt?
Vrâncioaia: Am văzut hainele cusute cu fir de aur, Măria Ta. Am știut imediat cine ești. Eu știu
c-ai fost învins în luptă. Am fost și am vorbit cu feciorii mei. Ei au adunat o altă oaste care va
merge la luptă. Un așa viteaz nu trebuie să rămână învins de dușmani. Privește, aceștia sunt
ostașii tăi!
Ștefan: Cine sunt acești flăcăi? Cine le-a dat de veste?
Vrâncioaia: Ei sunt locuitorii acestui ținut. Feciorii mei i-au chemat pe toți. Acesta-i Bodea!
Bodea: Să trăiești, Măria Ta!
Vrâncioaia: Bârsan!
Bârsan: Să trăiești, Măria Ta!
Vrâncioaia: Negrilă!
Negrilă: Poruncă, Măria Ta!
Vrâncioaia: Spirea!
Spirea: Poruncă, Măria Ta!
Vrâncioaia: Spulber!
Spulber: Poruncă, Măria Ta!
Vrâncioaia: Pavel!
Pavel: Să trăiești, Măria Ta!
Vrâncioaia: Și Nistor!
Nistor: Măria Ta!
Vrâncioaia: Toți sunt locuitori ai acestui ținut. Sunt feciorii mei. Acum, ai tăi sunt, Măria Ta.
Toți sunt gata de luptă.
Ștefan: Ai făcut treabă bună, Vrâncioaia! Dumnezeu să-ți dea sănătate pentru sprijinul și
dragostea față de țară pe care ai dat-o. Sunt mândru de voi! Să pornim la laptă, să alungăm
dușmanii din țară!
Feciorii: Să mergem!

Povestitor: După o luptă încrâncenată, Ștefan împreună cu armata sa au reușit să alunge
dușmanii din țară.


Negrilă: Am învins, Măria Ta!
Feciorii: Am învins, Măria Ta!
Pavel: Dușmanii nu vor mai călca pe aceste plaiuri.
Nistor: Să sărbătorim victoria, Măria Ta!
Ștefan: Feciori, am câștigat lupta. Dacă nu nimeream la casa Vrâncioaiei, dușmanii ne ocupau
țara. Trebuie să fiți răsplătiți. Voi sunteți șapte frați, iar în Brancea sunt șapte munți. Ai voștri să
fie! Întoarceți-vă înapoi în codrii voștri și stăpâniți-i sănătoși de acum încolo, din neam în neam,
iar mamei voastre, trasmiteți-i multă sănătate din partea voievodului Ștefan, care la vreme de
strâmtoare a găsit pat pentru odihnă și brațe vitejești pentru luptă.
Bodea: Să trăiești, Măria Ta!
Feciorii: Să trăiești, Măria Ta!

Povestitor: Se făcu o colniță pe piele de vițel, scrisă cu litere de aur pentr dania domnească,
document cu cu puterea fiecăruia, fiii Vrâncioaiei ajnseră stăpânii munților Vrancei, de la Trotuș
până la Valea Bâsca Buzăului. Și de atunci, fiecare dintre cei șapte frați înapoindu-se pe plaiurile
Vrancei, s-au așezat la poalele munților întemeindu-și fiecare sate după numele lor: Bodești,
Spirești, Negrilești, Bârsești, Spulber, Păulești, Nistorești.